Поддержать BAStv

Eu și „hrușciovka” mea

Există așa o expresie: „Hrușciov a unit toaleta cu baia și a denumit asta apartament”. Multe glume despre „hrușciovci” au deja peste 50 de ani, dar sunt actuale și în zilele noastre. În aceste apartamente în continuare locuiesc oameni, deși s-au schimbat deja câteva generații. Fără dubii, despre calitatea și confortul acestor locuințe se poate discuta mult, dar cartierele și infrastructura create încă pe timpurile sovietice, par deosebite. În mare parte, aceste microraioane sunt spațioase și uimitor de verzi. În preajmă sunt amplasate grădinițe, școli, magazine și policlinici, dar timpul nu stă în loc. De aceea sunt evidente atât avantajele, cât și dezavantajele acestui tip de locuință.

Într-o asemenea casă, odată am locuit și eu. Aici în 1964 s-au mutat buneii mei. Iar împreună cu ei, în blocul format din 3 scări, locuiau și alți oameni. Al nostru era printre primele din raion, iar împrejur doar sectoare cu grădini și parcele cu livezi. Dar în 3 ani totul s-a schimbat și în preajmă au început să răsară gemeni. Acum, în această casă locuiește mătușa mea împreună cu familia. Mătușa și la școala de aici a mers, care se află la doar 10 metri. Ea a fost construită, apropo, odată cu cartierul. Împrejur era pustiu din beton, neatractiv. De aceea, locuitorii adesea sădeau flori și își înverzeau sectoarele. Aici și până acum se înalță mesteceni și arțari, sădiți tocmai de buneii mei. Ei nu mai sunt demult, dar copacii cresc.

Iulya Vinar

Locuiește în „hrușciovkă”

 

Timp de câțiva ani, toți locatarii s-au cunoscut și atât casa, cât și cartierul – au devenit un mic univers, unde toți se cunoșteau, mergeau la vecini să împrumute sare și chibrituri, dansau la nunți cu toți locatarii blocului, și conduceau pe ultimul drum la fel toți împreună.

Iulya Vinar

Locuiește în „hrușciovkă”

Copilăria mi-am petrecut-o anume aici.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În spatele casei era un teren imens pentru copii cu diverse distracții: piste de alunecare, caruseluri, cutii cu nisip. Era chiar și o scenă, pe care copiii adesea făceau spectacole pentru părinți și un imens colț sportiv, cu teren de baschet.

 

 

Uimitor, dar câte ceva dintre acestea s-au păstrat până astăzi și deja a patra generație de copii se joacă pe aceste leagăne și caruseluri deteriorate, care o dată în doi ani, cu grijă sunt vopsite de angajații serviciilor comunale (deși asta nu le face mai trainice, mai sigure sau cu atât mai mult, mai frumoase).

 

 

 

Și un astfel de teren este în fiecare curte formată din 6 case, iar asta, fără dubii, este un teritoriu apetisant.

Unii au și gustat din el. Spre exemplu, acest bloc multietajat a răsărit brusc în locul unde odată era o luncă. Pe timpurile copilăriei mele, făceam băi solare acolo și ne ascundeam la umbră, toți locuitorii din cartier, sub ciupercile metalice mari. Apoi am construit o capelă, care acum 2 ani a ars brusc, iar după a răsărit casa. Geamurile acesteia ies spre o grădiniță părăsită. Deși în cartier e o aprigă insuficiență de instituții preșcolare, aceasta stă părăsită încă din anii 90. Probabil că și în locul acesteia se va construi ceva în scurt timp. Cel mai mult uimește faptul că acest sector, care se întinde pe o lungime de câțiva kilometri, e foarte verde, acum așa sectoare locative pitorești nu se mai construiesc.

În timpul vizitei în anul 1965 în Franța, lui N. Hrușciov i-au arătat un cartier exemplar pentru muncitorii locali. Acestea și au fost casele-prototipuri pentru „hrușciovcile” noastre.

Iar deja în anul 1959 aceste blocuri din 5 etaje au început a se construi în toată URSS.

 

Orașul se compactează, și mai devreme sau mai târziu, acești mesteceni, arțari și castani, sădiți de buneii mei, vor fi totuși tăiați, iar în locul lor, probabil va răsări un nou bloc și rudele mele vor privi în geamurile vecinilor lor. Și totuși mai există speranța că un arhitect bun va face totul corect și va gândi construcțiile astfel încât această imensă zonă verde a „hrușciovcilor” să devină un model pentru întreaga țară. De fapt, acum asta nu este oportun. Până când sunt doar visuri, pe care nimeni nu le realizează. Însă, pe lângă „hrușciovka” mea, mai sunt încă mii de astfel de case în întreaga Ucraina.

În capitală se numără peste 2 mii de astfel de blocuri. În Lvov sunt mult mai puține – doar 400. Problema este că termenul lor de exploatare demult a expirat, ele nu se mai potrivesc pentru trai.

 

S-ar părea că blocurile se sting încetișor, dar chiar așa, încă mai stau încrezătoare. Mai mult, viețile lor pot fi prelungite. Iar cu de înfăptuit asta, se cunoaște în aceeași Europa, care involuntar le-a și creat. Acum o jumătate de an, în Rusia s-a decis de a nu căuta căi complicate și, urmând principiul „Mai ușor să dărâmi, decât să construiești” au început a demola cartiere întregi. Locuitorii, în pofida tuturor cererilor pentru președinte cu rugămintea de a-i salva de constructori, au fost mutați în alte blocuri multietajate.

 

 

 

„Renovarea în stil moscovit” arată conform planului: excavator, găleată mare și un blocuri distruse în țăndări. Locatarii acestora filmează cum se nimicesc locuințele lor. Oficial – ei au fost transferați în locuințe mai bune amplasate în raza orașului, iar neoficial – au primit suprafețe mai mici în sectoare mai problematice, iar în unele cazuri – camere în cămine. Autoritățile îi pedepsesc pe cei, care reproșează și merg în instanțele judiciare. Adică oamenii și-au pierdut nu doar propriile locuințe, dar și cele care erau destinate în locul primelor, în schimb autoritățile au cedat spre construcție cartiere imense, încasând pentru asta sume destul de mari.

Iulian Ceaplinskii

Arhitect principal al or. Lvov

 

În Germania de est s-au întreprins măsuri mai puțin radicale. Acolo s-au demolat doar acele case, care nu mai puteau fi salvate. În locul lor s-au construit cu 2-3 etaje mai înalte, iar cartierele au fost modernizate, infrastructura modificată. Toate astea s-au făcut pentru confortul locuitorilor, pentru că se înțelegea că pentru majoritatea dintre ei, acolo sunt memoriile, locurile dragi, care nu vor putea fi substituite prin alte locuințe.

 

Este și altă soluție: În Franța, spre exemplu, astfel de case cu 6 și 9 etaje, se salvau prin demolarea a 3 etaje. Asta a contribuit la micșorarea greutății ce apasă asuora fundamentului și în același timp a economisit timpul necesar pentru mutarea locatarilor.

 

În realitatea, demolarea câtorva etaje și fortificarea blocului – nu sunt unicele soliții de a salva o „hrușciovkă”.

Astfel de blocuri își pot prelungi termenele de exploatare prin reparația capitală – sanare.

Alexandra Sladakova

Șefă a departamentului Urbanistică „Institutul de dezvoltare teritorială”

 

Pentru asta, se repară complet casa, rețelele, se fortifică fundamentul și se înlocuiește acoperișul, dar asta este o idee foarte costisitoare. În Polonia, pentru astfel de lucrări orașul și locuitorii împreună iau credit, pe care îl achită pe garanții timp de 20 de ani. În schimb după o reparație bună, o astfel de „hrușciovkă” va mai trăi o jumătate de secol. E posibil oare asta în Ucraina? Statul acum propune un număr mare de programe pentru finanțare comună, spre exemplu „Locuința eficientă energetic”, sau „Resurse comune”, când 70% pentru reparație sunt alocate de oraș, iar 30% — de locatari. Și asta e posibil. În Kiev, pe bulevardul Victoriei deja este o „hrușciovkă” restabilită.

Însăși locuitorii povestesc că încă acum 10 ani, casa lor părea a fi un adăpost pentru oamenii fără locuințe, acum însă ei nu obosesc să-și admire blocul. Aici nu era iluminare, scaune, drumuri asfaltate, se formase crăpături și blocul arăta uzat și părăsit.

Gheorghii Sarkisev

Locatar din „hhrușciovkă”

 

În anul 2008 au început reconstrucția. Blocul a fost replanificat total și s-au mai construit 2 etaje. Acei locatari, care locuiau aici până la reparație și cei, care au procurat apartamente pe etajele nou construite, sunt mulțumiți: el este izolat termic, chiar și pe holuri are geamuri din plastic, este planificat modern și are și un portar. De altfel o astfel de salvare a „hrușciovcii” este o plăcere deloc ieftină, întrucât pentru oraș, locuitori și investitori sumele nu au fost mici. Dar rezultatul este evident: casa e ca nouă.

 

Acum, autoritățile declamă că nu au de gând să demoleze „hrușciovcile”, dar orașele se compactează… Și în Lvov e foarte scump de a demola aceste cartiere, a transfera oamenii în alte locuințe, de asta se gândesc cum să facă totul mai puțin dureros. Mulți specialiști sunt siguri că dacă ar fi să demolăm tot asta și să construim blocuri multietajate, nu vor rezista comunicațiile, în special cele de transport, dar totuși nu asta e problema, ci faptul că aceste locuințe demult au fost recunoscute drept mai puțin confortabile.

Ele nu se potrivesc pentru o conviețuire armonioasă în oraș, pentru oficii – s-ar potrivi, dar nu și pentru apartamente. În plus, ar fi trist să pierdem toată verdeața, care și așa e din ce în ce mai puțină prin orașe. Totuși, cartiere se compactează.

Anton Kolomeițev

arhitect

 

Într-un final, mulți urbaniști afirmă că astfel de locuri au o energie specială.

Aceste microraioane au fost edificate conform planurilor bine puse la punct, de regulă în jurul unui obiect. În cazul meu, este vorba despre Fabrica de motorete și biciclete din Lvov, care și-a încetat activitatea încă în 1998, lăsând în urmă un teren mare, părăsit acum.

 

Adevărat că acum o parte dintre încăperi sunt luate cu chirie de către oficii și magazine, ceea ce, la fel, nu e rău. Dar celelalte sunt părăsite și strică imaginea pitorească. Pe când s-ar putea de creat acolo un „Al treilea spațiu” – un fel de local industrial de cultură, unde s-ar aduna tinerii. Lvovul desigur nu poate fi numit un exemplu al replanificării „cartierelor din hrușciovci”, dar eu sunt sigură că orașele în care sunt peste o mie de astfel de blocuri, datorită arhitecților progresiști vor fi capabile să transforme aceste microraioane în adevărate capodopere, fără să apeleze la demolări.

 

Și exemple eșuate sunt, căci problemă „hrușciovistă” este actuală nu doar pentru noi. Încă 15 ani în urmă ea a început să fie soluționată cu succes în Franța, Germania, Polonia și Spania. Desigur că proiectele de peste hotare aveau costuri de milioane de euro, și până când nu putem face față acestor cheltuieli, cu atât mai mult din contul statului. Totuși, în Austria și Germania, guvernele la fel nu doreau să cheltuie doar bani publici, de aceea au atras cofinanțări din partea cetățenilor, realizând faptul că locuința – nu presupune doar metri pătrați, ce aparțin exclusiv proprietarului, dar și acoperiș, subsol, scară și pentru aceste bunuri sunt responsabili toți locatarii, nu doar serviciile comunale. În Polona situația e similară, doar că autoritățile locale găsesc limbaj comun cu băncile locale și locatarii acestor blocuri pot lua bani pentru reparație la un procent redus pe un termen de 20 de ani. Există și alte variante de salvare a „hrușciovcilor”, care sunt prea costisitoare pentru Ucraina. Spre exemplu în Spania, așa-zisele omoloage ale „hrușciovcilor” sunt restabilite total: toate comunicațiile și rețelele, acoperișurile și se aplică astfel de tehnologii, pentru care nu este necesar de a transfera locatarii în alte case. Dar toate astea costă mii de euro. De aceea, în Rusia s-a decis aplicarea metodei radicale și s-a demolat totul. Ucraina are șanse de a nu urma exemplul „renovării moscovite”, dar pentru a efectua asta mai puțin dureros, e necesar de a purcede la treabă fără tergiversări.

 

Autoare: Irina Papirnik

Video: Vitalii Chvak

Foto: Pavel Palamarchuk

Montaj: Anastasia Kovach-Petrushenko

Bалютный курс: 03 Ноя 2022
EUR : 19.0778 MDL-0,0938 ▼
USD : 19.2733 MDL-0,0227 ▼
RON : 3.8839 MDL-0,0181 ▼
RUB : 0.3132 MDL-0,0003 ▼
UAH : 0.5221 MDL-0,0004 ▼