,, Programul pentru promovarea tinerilor în societate ,,START” – un nou proiect prezentat în or. Basarabeasca, de către Organizaţia de tineret «FEED-BACK». Cu acest prilej, la primărie s-au adunat în jur de 50 de oameni: elevi şi pedagogi, angajaţi ai bibliotecilor, primăriilor, consilieri, reprezentanţi ai organizaţiilor obşteşti şi ai Consiliului Obştesc. La prezentare au fost prezenţi şi partenerii proiectului.
„Securitatea la trafic – înseamnă viaţă!” – sub acest generic, elevi din 6 raioane ale ţării: Basarabeasca, Cahul, Taraclia, Leova, Cantemir, Ştefan-Vodă, au participat la un concurs interactiv, în cadrul căruia au trebuit să-şi demonstreze cunoştinţele teoretice şi practice în domeniul circulaţiei rutiere. Acesta a fost organizat de către Direcţia raională de Învăţământ, în comun cu Uniunea Conducătorilor Auto şi Inspectoratul Naţional de Patrulare.
Extinderea internetului și digitalizarea multor servicii pot transforma meseria de poștaș – și așa nepopulară și prost plătită – în una „pe cale de dispariție”.
Ana Gherciu, moldova.org
Elena Frate, poștașă în satul Ișnovăț, raionul Criuleni, distribuie corespondența de 14 ani și observă cum geanta ei se face tot mai ușoară.
La intrarea în Oficiul poștal din satul Ișnovăț, raionul Criuleni, e coadă. Astăzi se dă pensia. E trecut de ora 13.00, iar lumea — nerăbdătoare. Din când în când se aude: „Încă n-au ajuns banii de la Chișinău”. Odată cu ei trebuie să vină facturile, ziarele, corespondența și coletele, pe care poștașa satului, Elena Frate, le distribuie deja de 14 ani, de-i frig, de plouă, de e arșiță. Femeia spune că simte cum, an de an, i se ușurează geanta: „Dacă o să mai fie nevoie de poștași, în timp, nu știu, vom vedea”.
Dezvoltarea tehnologiilor informaționale și extinderea mijloacelor de comunicare și a mass-mediei online știrbesc din popularitatea răvașelor scrise de mână și a publicațiilor tradiționale, pe hârtie, pe care să le răsfoiești dimineața la dejun sau în drum spre serviciu. „A scăzut numărul scrisorilor și al abonaților la ziare și reviste. Oamenii spun că au calculatoare și găsesc acolo informații. Scrisori la fel sunt mai puține, mai mult vin pentru întreprinderi, asociații, primărie, școală și la oamenii chemați în judecată. Înainte lumea se felicita, oamenii trimiteau scrisori de prin alte țări, la sărbători, de Crăciun, de Paște… Acum e pasiv de tot, nu e ce-a fost înainte”, explică Elena Frate.
Corespondența, în cifre
Deși numărul ziarelor distribuite de „Poșta Moldovei” a scăzut izbitor în ultimii 20 de ani, de la 46,5 milioane la 13,3 milioane pe an, șefa Direcției Marketing și Vânzări din cadrul Î.S. „Poșta Moldovei”, Elena Ganciucova, ne asigură că meseria de poștaș va fi încă mult timp solicitată, datorită volumului în creștere al corespondenței de afaceri, adică între întreprinderi. Astfel, din 1996 până în 2016, în mare măsură datorită acestui tip de corespondență, numărul total al trimiterilor poștale recepționate și distribuite de „Poșta Moldovei” a crescut de la 14,6 milioane la 57,1 milioane pe an, arată datele întreprinderii. A crescut considerabil și numărul coletelor expediate prin poștă. În 2016 au fost 333.500, de zece ori mai multe decât acum două decenii.
În 2017, peste 45.000 de persoane fizice și juridice din Republica Moldova utilizează semnătura mobilă, iar cea electronică este folosită de peste 35.000 de oameni – pentru a semna acte, rapoarte, declarații fiscale la distanţă, fără a pierde timp şi fără costuri suplimentare pentru corespondență.
Sursa: Centrul de telecomunicații speciale
Întrebată dacă se așteaptă la o scădere drastică, în următorii ani, a numărului de scrisori dintre întreprinderi, după exemplul țărilor mai dezvoltate, care folosesc semnătura și ștampila electronice, șefa Direcției Marketing și Vânzări de la „Poșta Moldovei” a opinat că este prea devreme să se vorbească despre dispariția corespondenței clasice. „Mai este timp până atunci. Oricum, meseria de poștaș se modifică, ca oricare meserie”, a menționat Elena Ganciucova.
Datele oficiale arată că numărul poștașilor, fie și încet, dar scade. La nivel de țară, în 2015 erau cu 89 mai puțini față de anul 2000. Conform datelor Biroului Național de Statistică, scăderea e mai accentuată în localitățile rurale — în 15 ani au „dispărut”, în total, 138 de lucrători poștali. Reprezentanții „Poșta Moldovei” susțin însă că nu există motive de îngrijorare și că micșorarea numărului de angajați are o explicație simplă: „revizuirea unor teritorii și rute, din punct de vedere al timpului, volumului de muncă și economic”.
Biroul Național de Statistică american prognozează, în următorii opt ani, o scădere de 28% a numărului de poștași, echivalentă cu peste 136.000 de curieri rămași fără locuri de muncă. Această analiză a plasat poștașii în Top 10 meserii pe cale de dispariție, realizat anual de Career Cast. Declinul a început în anii 2000, când tot mai mulți americani au început să comunice prim e-mail-uri și SMS-uri și să-și achite facturile online. Totuși, cel mai mare impact l-a avut automatizarea proceselor de sortare și procesare a corespondenței.
A venit poșta
În coridorașul de la intrarea în Oficiul Poștal din satul Ișnovăț, se îmbulzesc pensionarii. Cei mai în vârstă sau bolnavi au prins un loc pe scaunele aranjate de o parte și de alta a culoarului. „Intrați câte unul”, scrie la intrarea în oficiu, însă nimeni nu mișcă. Toți așteaptă poșta de la Chișinău.
De cealaltă parte a ușii, așteaptă și Elena Frate, și colega sa, operatoarea poștală Galina Creciun. Încăperea este trasă la indigo după toate oficiile poștale din sate. Aici găsești ziare, reviste, integrame, dar și detergenți, săpunuri și altele produse de îngrijire. Dau viață oficiului doar multitudinea de flori vii și geamurile mari ce lasă lumina naturală să se simtă la ea acasă.
Elena Frate, cu gândul la anii lucrați ca poștașă
Se făcuse ora 14.00. În încăpere se auzi sunetul unui claxon de afară. „A venit poșta”, ne spune Elena Frate. Pensionarii au început a intra câte unul, iar poștașa, după înregistrarea corespondenței în registru, își aranjă în geantă ziarele, scrisorile și coletele mici și porni la drum.
„Pentru o viață sănătoasă, faceți mișcare cel puțin 15 kilometri pe zi”
Potrivit Recensământului populației și locuințelor din Republica Moldova, realizat în 2014, satul Ișnovăț este locuit de 1508 de persoane
În scurt timp, cerul se întunecă și începu o ploaie măruntă și rară. Îmbrăcată doar într-o geacă de fâș fără glugă și neavând umbrelă, poștașa nu se descurajă. „Nu-i nimic, o să creștem!”, glumește ea, depășind dibace băltoacele și pășind cu încredere pe ulițele pline de noroi. Ca și în majoritatea satelor, doar străzile principale sunt asfaltate.
Elena Frate este născută aici, știe satul pe de rost. „De la poștă spre primărie, magazin, înainte, în stânga, în dreapta, la stânga, pe drum, pe hudiță, pe drum, la deal, spre grădiniță și școală, spre moară și tot așa. Schema e simplă, drumuri sunt multe și peste tot am de dus ziare, scrisori…”, arată femeia, ținând în mână harta schițată a localității.
Pe o suprafață de doar un kilometru pătrat, străzile și ulicioarele satului Ișnovăț se întind pe o lungime de aproape 15 km, pe care poștașa în vârstă de 60 de ani îi străbate zilnic cu pas rapid. „Nu am numărat niciodată distanța pe care o parcurg, dar munca mea din sat depășește recomandările de la televizor : „Să faceți mișcare, în fiecare zi, câte 30 de minute”. D-apoi eu n-am numărat cât fac, dar e mult mai mult. Așa-i lucrul, ce să-i faci? Și e plăcut. Când ningea, în sat era un aer așa de curat!.. Sunt în vârstă, dar munca de poștaș mă ajută să fiu slăbuță, să nu arăt așa bătrână. Așa-i, mișcarea așa te face, așa se spune. Poate așa-i, dar poate nu. Eu nu știu. Cum vine poșta, până la șase-șapte seara, eu sunt în picioare. Dacă nu-i găsesc pe unii seara, mă mai duc și dimineața. În fiecare zi, la ora 8.00, eu ies deja din casă”, mărturisește femeia.
Elena Frate are 60 de ani și se bucură că meseria sa o ajută să păstreze în formă și să arate bine chiar dacă este deja pensionară.
Se caută poștaș
Din ’75, când a absolvit școala, Elena Frate a fost instructoare de pioneri, apoi vânzătoare, iar după concediul de maternitate a lucrat educatoare la grădinița din sat, timp de 14 ani. Abia în 2003 a devenit poștașa satului. Postul se eliberase după ce fosta poștașă decedase, iar fiul acesteia nu mai putea s-o înlocuiască.
Acum trei ani, când a ajuns la vârsta de pensionare, Elena Frate a demisionat din funcție. Autoritățile i-au calculat o pensie de vreo 700 de lei, care nu-i ajungea nici de strictul necesar, cu toate acestea, voia să stea acasă, să se mai odihnească. N-a fost să fie — în scurt timp, a revenit la muncă. „Colega mea nu avea cu cine lucra, nimeni nu voia să muncească din cauza salariului mic. Și am venit înapoi. Până când? Nu știu, vom vedea”, zâmbește femeia.
Serviciile oferite la fiecare oficiu poștal din țară nu se limitează la curierat. Aici se achită facturile, se fac transferuri bănești, se încasează pensiile, îndemnizațiile și alocațiile sociale etc. Poștașul trebuie să cunoască toate detaliile și să fie la curent cu toate noutățile, căci anume el este persoana care se întâlnește cel mai des cu fiecare din locuitori satului. „Ziua de muncă a unui poștaș este una încordată, cu griji și responsabilități. Trebuie să am grijă de tot lucrul pe care-l duc în geantă, trebuie să mă înțeleg cu oamenii, să vorbesc frumos, pentru ca lumea să mă stimeze ca lucrător poștal. Mă întâlnesc cu toată lumea din sat… Trebuie să știu să răspund la întrebările oamenilor. Să fim oameni, într-un cuvânt, să fim sinceri. Asta-i datoria mea. Așa cred eu”, spune Elena Frate.
Salarii la limita subzistenței
Pentru munca sa deloc ușoară, Elena Frate ridică o leafă din care abia de reușește să achite facturile la întreținere — are 1600 de lei net pe lună, după o recentă majorare. „Plătim serviciile. În rest, nu putem face nimic — să construim ceva, să luăm o haină mai bună sau să ne ducem undeva la odihnă. Nu-i de unde! E mic salariul. Al colegei mele e și mai mic… Eu nu știu statul ce se gândește, dar de când lucrăm, nu ni l-au mărit niciodată așa încât să avem și noi o bucurie, să lucrăm cu dragoste și tragere de inimă”, mărturisește poștașa.
Galina Creciun este operatoare poștală în satul Ișnovăț
Potrivit șefei Direcției Marketing și Vânzări din cadrul Î.S. „Poșta Moldovei”, „conducerea instituției înțelege foarte bine că majorarea salariilor este o necesitate”. Totodată, ea menționează că, în septembrie 2016, întreprinderea a instituit un sistem de creștere a salariilor în funcție de performanțele fiecărui angajat. În total, sunt patru categorii de remunerare, iar pentru a accede la o treaptă superioară, poștașul trebuie să susțină un examen. „Angajații pot oricând să crească profesional susținând testele. Acestea nu sunt obligatorii, ci doar la dorință”, precizează Elena Ganciucova. Ea afirmă că salariul minim net al unui poștaș, la nivelul țării, pornește de la 2150 de lei și ajunge la 2800 de lei. În Chișinău, salariile se ridică și la 4200 de lei. Întrebată de ce leafa poștașei din satul Ișnovăț este atât de mică, Elena Ganciucova a presupus că Elena Frate nu a susținut examenul de recalificare.
Meserie ocolită de tineri
Astăzi, serviciile poștale sunt digitalizate în proporție de 42%, susțin reprezentanții „Poșta Moldovei”. Oficiile au fost echipate cu computere, scanere și imprimante, totul pentru a facilita munca poștașilor, dar și pentru a optimiza comunicarea dintre subdiviziunile teritoriale și Oficiul Poștal Central. Poștașii din regiuni, care au de parcurs distanțe lungi, au primit biciclete, iar cei din Chișinău sunt asigurați cu abonamente pentru călătoria cu transportul public. Întreprinderea încearcă să atragă mai mulți tineri, fără prea mare succes, deocamdată. Poștașii tineri sunt o raritate în colectiv.
Olga Boldișor-Caipan este poștașă în Chișinău de 16 ani.
Printre aceștia se numără Olga Boldișor-Caipan, care umple zi de zi cutii poștale în sectorul Botanica al capitalei. La doar 31 de ani, are deja 16 ani de experiență în domeniu. „Funcția de poştaș nu este populară în rândul tinerilor pentru că este una necalificată, iar societatea impune etichete, cum ar fi statutul și prestigiul. Acum tinerii sunt maximaliști, ei au alte valori…”, e de părere Olga.
Lucrează la Poștă din 2001. „Îmi doream să intru la facultate, dar părinții mei, fiind invalizi, nu mă puteau susține financiar. Atunci am hotărât să-mi găsesc un loc de muncă, pentru a-mi achita studiile”, își amintește femeia. A optat pentru funcția de postaș pentru că nu i se cereau studii superioare, pe care atunci nu le avea, dar și pentru că reușea să îmbine jobul cu facultatea. „Am terminat cu succes facultatea de științe economice, dar tot la poștă am rămas și așa au trecut 15 ani”, continuă tânăra. Acum este mama a două fetițe și se bucură că meseria îi permite să aibă timp pentru a îngriji de ele. „Reușesc să mă ocup cu copiii. Lucrez până la 16.00, după care le iau de la liceu, să le ajut cu temele. Ambii copii sunt în clasă muzicală, studiază pianul”, spune Olga cu mândrie.
Tânăra poștașă recunoaște că salariul nu-i ajunge. „După cum spune o zicală, „ale mele finanțe cântă romanțe”. Cu greu acopăr cheltuielile pentru strictul necesar și nici nu am o altă sursă de venit. Nu am rude peste hotare, tata a decedat, mama este invalidă, iar fostul soț nu contribuie cu nimic. Dar, cum spune un proverb chinez, plângeam că nu am încălțăminte, iar apoi am văzut un om fără picioare. Mi-am sacrificat cariera ca să pot avea grijă de copii. Sunt optimistă, totul ce se face se face spre bine!”, este convinsă Olga Boldișor-Caipan.
Poștașa Olga Boldișor-Caipan distribuie corespondența în sectorul Botanica din Chișinău
Este un lucrător-model. Anul trecut s-a ales cu locul I și titlul de „Cel mai bun poștaș al oficiului poștal”, la Concursul măiestriei profesionale organizat anual de Î.S. „Poșta Moldovei”, în comun cu Federația Sindicatelor din Comunicații. Cu doi ani în urmă ocupase locul III. Olga este pasionată și de poezie. I-a dedicat câteva versuri și meseriei sale:
Cinci instituții de stat vor fi comasate și vor forma Agenția Servicii Publice. Astfel, se aplică principiul ,,ghișeului unic” la prestarea serviciilor publice și se asigură digitalizarea acestora, inclusiv eficientizarea proceselor operaționale și reducerea costurilor suportate de către cetățeni.
