Acest articol a fost documentat în luna februarie, când în Republica Moldova încă nu exista niciun caz oficial de infecție cu coronavirus. Atunci ni s-a părut suficient să le vorbim cititorilor despre numărul persoanelor care mor din cauza bolilor cardiovasculare. Astăzi, am vrea să adăugăm că rata mortalității persoanelor cu aceste boli, dar infectate cu COVID-19, reprezintă 10,5%. Rata mortalității celor cu diabet zaharat constituie 7,3%. Cei cu tensiune arterială au o rată a mortalității de 6%.
Alimentația grasă, lipsa sportului, prea multe dulciuri, fumatul, tensiunea arterială ridicată, iar uneori chiar și o ceartă urâtă îți pot face inima rea.
Într-atât de rea, încât să ai nevoie de internare și chiar intervenții chirurgicale. La Institutul de Cardiologie secțiile sunt pline.
Pacienții internați aici sunt cei care au încercat să se lecuiască mai aproape de casă, în spitalele raionale, dar doctorii din regiuni au ridicat din umeri și i-au trimis în Capitală.
Ca să ajungi la secția Reabilitare, trebuie să treci de un paznic pedant, să urci șase etaje cu un lift sovietic, ce huruie de parcă și-ar lua zbor în cosmos, să încalți bahilele și să intri. Acolo găsești un culoar întunecos, cu două geamuri laterale și ușile care dau spre saloanele scăldate în lumină, de parcă au furat-o pe toată din coridor.
Aici sunt internați oameni care au suferit un infarct sau accident vascular cerebral, poate au hipertensiune arterială sau poate sângele lor nu mai alimentează inima cu substanțe nutritive și oxigen. Cu aceste diagnoze mor peste jumătate din cetățenii Republicii Moldova.
Lui Tudor Popovici, pensionar din s. Sărătenii Vechi, Telenești, îi place zeama de casă și mămăliga. A înțeles recent că nu este corect să nu mănânce toată ziua și seara să se ghiftuiască. „Te culci și toate grăsimile se așază pe tine…”
Am inima fierbinte
Respir cu dragostea
Bolnavă de iubire
Este inima mea.
– Fetele mi-au scris ce să mănânc de acum înainte, ca să mă păzesc. Smochine la ora 7 dimineața. La ora 10 gutuie coaptă cu nuci. La 13 supă de pește, la ora 16:00 – 200 gr de kiwi și apoi pannacotta cu avocado.
– Ce-i asta pannacotta?, îl întreabă colegii de salon curioși.
– Asta e un fel de fruct. Bărbatul continuă să citească de pe foile primite de la fiică. La ora 7 – hrișcă cu semințe de bostan. La ora 10, bostan copt cu scorțișoară. La ora 13, fileu de pui cu brocle, adică varză brocle, verzie. Apoi, nu poți să mănânci numai brocle, dar cu carne o mănânci. La ora 4 brânză degresată. La ora 6, ragu din morcov… adică morcov mărunțit cu ardei gras, vânătă, totul amestecat… Pomello, eu nu știu cuvântul acesta, spune bărbatul.
10
a IMSP Institutul de Cardiologie
450
de reabilitare în anul 2019
Despre starea psihologică a unor pacienți, Eleonora Vataman, șefa Departamentului insuficiență cardiacă din cadrul Institutului de Cardiologie, știe. Profesoara universitară zice că toți pacienții sunt consultați de medicul psiho-neurolog.
șefa Departamentului insuficiență cardiacă,
IMSP Institutul de Cardiologie
Potrivit specialistei, reabilitarea pacientului are loc din prima zi când s-a produs evenimentul. „Reabilitarea înseamnă că omul deja are boală. El urmează să trăiască cu ea în continuare și trebuie să primească niște instrucțiuni de comportament”, explică doctora. Ea recunoaște că perioada de 10-14 zile în care se află în spital nu este suficientă ca bolnavul să schimbe ceva în stilul său de viață. De aceea, în spital are loc și educația pacientului, care include informații despre boala lui, factorii de risc, metodele de prevenire, despre medicamentele pe care trebuie să le ia, despre reacțiile adverse și despre faptul că nu trebuie să facă întreruperi, despre alimentație corectă, dar și despre antrenamentele fizice.
Iurie Ecimaev are 64 de ani.
La câteva zile după Revelion, a chemat ambulanța. După ce a fost instalat în mașina Urgenței, nu a mai văzut decât luminițele de pe podul mașinii. Când l-au operat, medicii au aflat că avea vasele sangvine ale inimii îngustate. Acum se simte mai bine. „Dar există o problemă: nu se poate acum nici rachiu, nici țigări”. Înainte de infarct, bărbatul spune că nu a avut niciun simptom.
Boala despre care vorbește pacientul Iurie Ecimaev se numește ateroscleroză. Ea este vinovată de scăderea aportului de oxigen spre organe. Ateroscleroza poate duce la infarct de miocard, accident cerebral, arteriopatii periferice și alte boli. Deși se declanșează odată cu nașterea omului, ea se dezvoltă diferit pe parcursul vieții, în funcție de mai mulți factori. Unul dintre factorii importanți este colesterolul.
40% dintre moldoveni suferă de hipertensiune arterială arată datele Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
Cel mai bun tratament – prevenția
Ca să fie prevenite și depistate la timp bolile aparatului circulator, există un protocol standardizat pentru medicii de familie, care se numește „Evaluarea riscului cardiovascular global”. Ei utilizează diagramele SCORE, propuse de Societatea Europeană de Cardiologie și stabilesc riscul cardiovascular. Potrivit diagramei, există cinci factori de risc pentru bolile cardiovasculare: sexul, vârsta, tensiunea, nivelul de colesterol și fumatul.
De exemplu, un bărbat de 55 de ani, fumător, cu tensiunea de 180 mmHg și 8 mmol/L colesterolul, prezintă un risc de boli cardiovasculare fatale de 22% în următorii 10 ani. Dacă acest bărbat întrerupe fumatul, cu aceeași tensiune arterială și colesterol, ar înjumătăți riscul. Dacă se normalizează tensiunea arterială și nivelul colesterolului, el ajunge în categoria de risc de 2%.
De asemenea, medicii recomandă persoanelor sub 50 de ani, care au un factor de risc cardiovascular ridicat, fie colesterolul, fie tensiunea arterială, fie au diabet sau sunt supraponderale să facă investigații medicale. De asemenea, persoanele tinere cu istoric familial de boli cardiovasculare premature (mai devreme de 55 de ani la bărbați și de 65 de ani la femei), la fel, ar trebui să fie mai atente. Asta pentru că bolile cardiovasculare depind, pe lângă stilul de viață, de genetică.
Țările cu risc înalt cardiovascular
Sursa: Ghidul European de Prevenție a Bolilor Cardiovasculare în Practica Clinică, 2016
Țările cu risc scăzut cardiovascular
Sursa: Ghidul European de Prevenție a Bolilor Cardiovasculare în Practica Clinică, 2016
Cum trăim după?
Maria Velicico are 85 de ani. A ajuns de câteva ori la Institutul de Cardiologie, a fost și la Reabilitare.
Este născută în s. Zăzuleni, Râbnița, însă a ajuns în s. Budești după ce s-a căsătorit. În 1956, a devenit învățătoare de clasele primare în școala din sat.
Încă atunci când studia la școala pedagogică simțea că ceva nu este în regulă cu inima ei. Când alergau la lecția de educație fizică, ajungea ultima la finiș dintre fete și când nu mai putea, se așeza. Atunci i s-a spus că are o boală cardiacă congenitală. Apoi, când a devenit învățătoare și le arăta copiilor cum să sară în coardă și ce exerciții să mai facă, simțea cum se sufocă.
– Cât o să fie, atât o să trăiesc, le-a spus ea medicilor.– Acesta nu va fi trai, dar chin. Operația vă va ajuta, i-au explicat doctorii.
Potrivit profesoarei universitare Eleonora Vatamanu, situația la capitolul tratament și reabilitare a pacienților cu boli cardiovasculare a evoluat foarte mult. Specialista povestește că prin anii `60-70 ai secolului trecut, pentru infarctul miocardic nu exista vreo metodă de tratament. Atunci, bolnavul era obligat să stea doar în pat, nemișcat, 45 de zile. Regimul la pat era necesar pentru a nu da efort inimii și pentru a se trata. Specialista spune că nu era eficient deloc. Era dăunător în unele cazuri, pentru că apăreau complicații din lipsă de mișcare.
Apoi, începând cu 1970, la inițiativa Organizației Mondiale a Sănătății, Republica Moldova a participat, în rândul țărilor pe atunci sovietice, la elaborarea sistemului de reabilitare a pacienților care au suferit de boli ale aparatului circulator. Eleonora Vataman spune că au început să fie deschise activ secții de reabilitare în spitale, dar și în sanatorii. Apoi, programul de reabilitare dura 28 de zile în spital și alte 28 de zile la sanatoriu. După destrămarea URSS, situația a degradat.
„Am umblat în cizme de cauciuc, prin glod, prin apă” spune Maria Velicico, intuind că acestea, împreună cu reumatismul, ar fi cauzele înrăutățirii bolii ei de inimă. După operație, a lucrat încă doi ani la școală. Ulterior, a rămas acasă să-și îngrijească soțul, bolnav de cancer. Cu toate acestea, îi lipsea foarte mult școala. Așa că se ducea la lecțiile colegei ei, Vera Condratievna. Nu lipsea nici de la primul și nici de la ultimul sunet. Încet-încet, lucrul din grădină a făcut-o să nu mai simtă lipsa școlii. Aproape de sfârșitul secolului, soțul ei a decedat.
Maria Velicico are dreptate când spune că trebuie să mănânce multe fructe și legume, la fel cum are dreptate „televizorul” când ne îndeamnă să consumăm mai puțină sare, zahăr și grăsimi. Dar ca să nu ajungem să fim acel unu din patru cetățeni ai Republicii Moldova care suferă de boli cardiovasculare, nu trebuie să mișcăm munții din loc, ci să avem grijă de alimentația noastră, să facem sport și să fim atenți la nivelul tensiunii arteriale și la cel al colesterolului în sânge.
AUTOR
