În provincia Dacia regăsim miticul șnur împletit atașat unei monede. Acesta era purtat de către femei, fetele tinere și copii ca sa atragă sănătatea și norocul. Dacii considerau mărtișorul o amuletă cu puteri solare și îl purtau până la înflorirea primului copac.
De altfel, pe teritoriul României, la Schela Cladovei în judetul Mehedinți, au fost găsite coliere cu pietricele de râu vopsite în alb și roșu. Aceste dovezi ale obiceiurilor strămoșilor noștri datează de acum 8.000 de ani. Albul reprezenta puritatea apei și înțelepciunea bărbatului, iar roșu – viața, sângele și femeia.
Obiceiuri asemănătoarea sunt întâlnite și în Bulgaria, Macedonia sau Albania.
La vecinii noștri, bulgari Mărțisorul este numit Martenița și se pare că are legatură cu întemeierea primului hanat în anul 681, la Dunăre.
În ceea ce privește tradițiile poporului român, mai exista obiceiul ca mamele să lege o monedă legată cu un șnur împletit în culorile alb și roșu la mâna copiilor, această amuletă protejându-i pe cei mici de boli, de deochi și de ghinion.
Însă în ceea ce privește Moldova, se ştie, că din vechime strămoşii noştri s-au folosit de un calendar special, aşa-numitul calendar popular agricol, ce oglindea nemijlocit schimbările din natură şi care orienta oamenii în efectuarea lucrărilor de câmp. Conform acestui calendar, începutul anului în Europa de Sud era considerat luna martie, care coincidea cu sosirea primăverii şi reînvierea naturii.
O atitudine deosebită faţă de culori, îndeosebi pentru culoarea roşie şi albă, aveau strămoşii noştri. Vopseaua roşie se aducea în Moldova de peste hotare la un preţ mare şi vopsitul în roşu costa de cîteva ori mai scump decît în alte culori. Cu vremea, însă, meşteriţele populare au învăţat să obţină culoarea roşie, folosind rădăcini de sovîrf, tulpina de măr sălbatic, insecte, etc., astfel, culoarea roşie, care cîndva era atît de atrăgătoare, dar interzisă şi scumpă, în ultimele două secole devine accesibilă.
Sintetizînd multiplele semnificaţii ale culorilor de roşu şi alb, care stau la baza mărţişorului, putem afirma că au fost găsite şi îmbinate cele mai reuşite şi frumoase culori, dovedindu-ne o gîndire profundă şi simbolică, ce am moştenit-o de la strămoşi. Şi nu numai bucuria pentru sosirea de venirea primăverii şi reînvierea naturii, dar şi multe alte cauze şi valori spirituale, noţiuni şi stări lăuntrice au servit la înrădăcinarea frumoasei tradiţii pur-populare − a mărţişorului. Simbolul manifestărilor de bucurie şi sărbătoare în pragul primăverii este o mică bijuterie în care sînt codificate multiple semnificaţii cu un mesaj informativ secular îmbogăţit cu motive contemporane.
Mărţişoarele se agăţau la piept la 1 martie şi se purtau pînă la 1 aprilie. De scoaterea mărţişorului de asemenea sînt legate un şir de obiceiuri. Cînd se lua din piept, mărţişorul se lega de un pom care da în floare, ca fata să fie frumoasă ca floarea pomului, „să fiu bălaie ca floarea şi rumenă ca vişina”, doreau ca pomul „să dea roadă bogată”. Tot cu sens simbolic firele de mărţişor erau ţesute în covor sau lăicer. În multe părţi mărţişorul se ascundea într-un bulgăr mic şi jilav de pămînt, pe care îl aruncau pe acoperişul casei, pentru a ademeni cocorii să-şi facă cuib în preajma caselor din sat. Mulţi oameni cred că, dacă în sat îşi face cuib un cocostîrc − satul e cu noroc. cuibul de cocostîrci era păzit cu grijă de săteni şi se credea, că dacă cineva ar îndrăzni să-l strice, atunci asupra satului se vor abate un şir de nenorociri.
Atât de important pentru noi, este acest mic obiect artizanal, încât am denumit unul dintre cele mai mari festivaluri internaționale din republica noastră cu numele de “Mărțișorul”. Fiind selectat şi reuşit valorificat, mărţişorul strămoşesc a stat la originea multor sărbători frumoase din republică. Festivalul Internaţional „mărţişor” începînd cu anul 1967 la iniţiativa Ministerului Culturii are loc anual în Republica Moldova.
Autor: aliona Lupașco