Zi: 18 iunie 2023

Daniela și Victor din raionul Basarabeasca s-au cunoscut încă pe când ea era elevă. Începând de pe băncile școlii și până în prezent, ei sunt nedespărțiți. Cum au reușit să-și mențină relația și familia, Daniela le-a povestit jurnaliștilor BAStv.

Daniela, spuneți-ne cum a început relația voastră?

Relația noastră a început acum 7 ani, încă de pe băncile școlii. Ne-am cunoscut într-un grup de prieteni comuni, apoi a urmat câteva întâlniri. După o perioadă de timp, ne-am căsătorit. Peste un an, dragostea noastră a dat roade, a apărut primul copil – Adelina. A fost un pic dificil, fiind tânără nu cunoșteam cum e să fii mamă. Însă, cu ajutorul soțului, m-am isprăvit și sunt mândră de mine. În cele din urmă, a apărut și un fiu – Eric.

Cum a fost să creați o familie la o vârstă prea tânără?

Aici, pot să zic că pentru noi nu e valabil stereotipul, precum că, dacă te căsătorești foarte devreme, nu este din dragoste adevărată. Am depășit multe provocări. Nu a fost ușor, am trecut peste certuri, au fost momente când eram pe cale să ne despărțim, nu a fost totul ideal. Însă, prin fiecare obstacol noi deveneam tot mai puternici și siguri pentru alegerea corectă de a ne căsători.

După cele spuse mai în sus, îmi creează impresia că, chiar fiind prea tineri, ați depășit greutățile. Dar, totuși, care a fost cel mai dificil moment din relație?

Din motiv că ne-am căsătorit de foarte tineri, am avut mai multe obstacole, începând cu problemele financiare, până la certurile în familie. Dar cel mai dificil a fost când soțul a plecat peste hotare. Nu pot să zic că a fost ușor, ba din potrivă, a fost complicat. Atunci când a doua jumătate pleacă de acasă, în inimă se creează un disconfort, parcă ceva nu ajunge. În deosebi, atunci când ai copii, dorul te macină. Însă am avut norocul că nu a stat mult timp în străinătate.

Pe ce valori se bazează relația voastră?

În general, valorile familiei noastre se bazează pe respect, dragoste, susținere reciprocă și dezvoltarea noastră ca personalitate. Acestea, au stat la baza relației noastre încă de la început.

Autor: Cristina Lupașcu

Abonați-vă la noi pe rețele sociale: Telegram, YouTube, Facebook и Instagram.  Aici publicăm știri pe scurt!

Pe 18 iunie, în Republica Moldova se serbează Ziua lucrătorului medical și a farmacistului. Din spusele medicilor, să fii medic e mai mult decât o meserie, trebuie să ai har. De aceeași părere este și specialistul neurolog din Basarabeasca, Feodor Arnaut. Cum a hotărât să devină medic și de ce, le-a mărturisit jurnaliștilor BAStv.

– Câți ani activați în calitate de medic neurolog?

– Activitatea mea, în calitate de medic neurolog, a început în anul 1986, aproximativ acum 37 de ani.

– De ce ați ales acest domeniu?

– Un exemplu pentru mine au fost unchii mei, care lucrau în domeniul medicinei. Petrecând mai mult timp cu ei, am început să mă regăsesc în această sferă și, de aici a apărut și dorința mea de a deveni medic.

– Prin ce v-a impresionat profesia dată?

– Probabil la bază a stat problemele cu care se confruntau oamenii în perioada sovietică și anume lipsa medicilor, dar și a asistenților medicali. În deosebi, m-a impresionat că această profesie e menită să prelungească vieți, ceea ce e un lucru foarte important.

– Unde v-ați făcut studiile?

– Studiile mi le-am făcut în Chișinău, la Institutul de medicină pe atunci, acum, Universitatea de medicină. În 1979 am absolvit Școala de internat din Cahul. Practic, 6 ani de studii și o internatură, numită pe atunci. După finalizare, am început să-mi caut un post de muncă mai aproape de baștină.

– Ați optat din prima pentru profesia data sau ați avut și alte alegeri?

– La Școala internat practicasem matematica și fizica, prin urmare, mă gândeam că voi merge pe calea aceasta. Am absolvit Școala din Moscova prin corespondență, cu acea diplomă aveam dreptul de a depune documentele la orice Institut din fosta URSS, cu profil fizică-matematică, fără examene. Am fost pe ultima treaptă de a depune, însă cu ajutorul unui profesor ce m-a îndrumat în domeniul medicinei, am ales această cale.

– Toți membrii familiei Dumneavoastră activează în domeniul medicinei. Aceasta este o coicidență sau o tradiție?

– La noi în familie a devenit o tradiție, fiindcă cum am mai menționat, totul a început de la unchii mei, respectiv, același exemplu am devenit și noi pentru copiii noștrii. Noi nu am insistat pentru ca copiii să meargă pe aceeași cale. Ei au absolvit cu brio universitățile, acum fiul este neurolog ca mine și, fiica stomatolog. Pentru noi ei sunt o mândrie și o bucurie în același timp.

– Ce perioadă a activității Dumneavoastră a fost cea mai dificilă?

– Ca și pentru orice medic, perioada cea mai dificilă este primul pas în acest domeniu. Odată cu absolvirea Universității este dificil să ajungi la practică. În acea minută nu mai este profesorul care să te îndrume și, astfel apare frica de-a greși. Din punctul meu de vedere, cel mai important lucru în profesia noastră este, totuși, practica.

– Dacă să întoarcem timpul înapoi, veți mai alege această profesie sau nu? De ce?

– Dacă s-ar întoarce timpul înapoi, fără doar sau poate, voi alege aceeași profesie, fiindcă aceasta îmi este menirea și asta mă reprezintă.

Autor: Cristina Lupașcu

Abonați-vă la noi pe rețele sociale: Telegram, YouTube, Facebook и Instagram.  Aici publicăm știri pe scurt!