Ultimii bani pentru un dram de noroc
În dosul lui, cu spatele la mulțime, o femeie demult trecută de vârsta tinereții răzuiește mărunțel un cartonaș. Mâna stângă îi este îngreunată de o torbă și o geantă.
Stă ușor gârbovită, semn că îi este inconfortabil să răzuiască biletele în mână. Nu se uită în părți, și-a concentrat privirea asupra cifrelor. Ce face dacă pe bilete îi apare o sumă foarte mare de bani?
Mai mult de jumătate dintre moldoveni cheltuie o mare parte din salariu pe mâncare. Asta arată statisticile. Cu toate acestea, moldovenii găsesc bani și pentru bilete de loterie. De regulă, îi dau pe ultimii. La chioșcul de la colțul Pieței Centrale, ca să-și cumpere câte două bilete la loterie, sunt văzuți cel mai des oameni în vârstă, care vin aici după ce au vândut câteva kilograme de brânză și lapte.
În aceste condiții, ce îi face pe oameni să-și cumpere biletele la loterie? Specialiștii spun că există o serie de motive, însă principalul ar fi ideea că în schimbul unui bilet de 20 de lei poți să te îmbogățești instant. Apoi, chiar dacă sunt conștienți că nu vor câștiga nimic, cumpără pentru a obține „pastila magică” care să le ofere euforie, distracție sau sentimentul de apartenență la o comunitate.
Dar le-ar putea schimba, cu adevărat, viața o sumă colosală câștigată instant?
Pe strada Armenească coboară un hârb de autobuz și acoperă vocea dezamăgită a bătrânei. „24, 27 nu-i. Eiiiiiii…” Pe al doilea bilet câștigă 40 de lei. Revine la chioșc și își ia alte două bilete la loteria cu șeptari. De sus în jos roade stratul sub care se ascund cifre și bani. Nici un șapte nu apare în listă. Iar n-a câștigat nimic.
Are pe cap o basma maro. Poartă ochelari cu lentile groase și mască de protecție împotriva coronavirusului. Și-a făcut-o singură din tifon. Masca stă mai jos de buze și-i lasă la vedere singurul dinte de jos. Este prima dată când a venit la Chișinău de când a început pandemia. E din Măgdăcești, Criuleni, și are trei capre acasă. A vândut la Piața Centrală brânză, lapte și diferite ierburi. Munca cu ziua prin sat și vânzarea produselor la piață reprezintă principala ei sursă de venit. Mai are exact nouă luni până se pensionează, iar între timp mai vinde un kilogram de brânză de capră și își cumpără două bilete la loto din banii câștigați.
Dacă ar câștiga 100 de mii de lei, s-ar duce la spital să se trateze. „Mă gândesc că sunt bolnavă tare…”. Totuși, mai mult o atrage să joace la loto gândul că ar fi câștigat 230 de mii de lei în august anul trecut. Pentru că era o primă experiență, nu știa bine regulile și a aruncat biletul. Spune că după câteva luni și-a amintit cifrele și că biletul avea un câștig de 230 de mii de lei. Acum îi pare rău și de fiecare dată când cumpără alte bilete, speră să mai aibă un asemenea câștig.
Femeia spune că „cei care joacă cel mai mult la loterie sunt oamenii nevoiași”. „Poate a câșliga, poate a fi mai bine…”. Și ea a avut zile când nu avea bani nici de pâine, dar nu i-a părut rău în acele momente că a dat bani pe biletele la loterie și că nu a câștigat nimic. „Se întâmplă… Dar dacă câșlig? Dar dacă îmi mai chică ceva?! Iată așa mă gândesc… Principalul sănătate să fie, banii îi faci…”. Pe lângă produse lactate și ierburi, femeia mai vinde și fructe de sezon.
E foarte interesată să vorbească despre loterie și experiența cu cele 230 de mii de lei, însă refuză să-și spună numele. „Nu vreau să mă grăiască lumea. O să zică: vai de capul ei, dar de aici cumpără bilete… La noi e foarte fudulă lumea în sat…”.
Un studiu făcut de The Journal Gambling Studies în 2011 a arătat că gospodăriile cu venituri mici sunt mai dispuse să-și cheltuiască banii pe loterie – indiferent de cât de puțini bani au. „Oamenii nevoiași”, așa cum i-a numit femeia de 59 de ani de la Măgdăcești, consideră că o astfel de investiție mică, de 20 de lei într-un bilet la loto, poate fi o evadare rapidă din sărăcie și o îmbunătățire a condițiilor de viață.
Peste jumătate dintre moldoveni sunt la limita subzistenței, au constatat în 2019 experții Organizației Neguvernamentale IDIS „Viitorul”. Un indicator că populația se află la limita sărăciei este că aproape jumătate din banii pe care îi fac moldovenii îi cheltuiesc pe mâncare.
Situația este și mai proastă în cazul pensionarilor. În 2015, rata sărăciei în rândul vârstnicilor era de 10,1% față de populația generală (9,6%). Iar pensia medie lunară pentru persoanele trecute de 59 de ani este de doar 1 643 lei (aproximativ 86 de euro).
E joi, ora 10 dimineața, dar coada și agitația de lângă chioșc cresc. Nu prea se respectă distanța, măștile stau pe bărbi, iar mâinile flutură grăbite banii. „Ai câștigat ceva?”, „Nică”, „Dă să mai iau alte bilete” se aude dintr-o parte în alta. Trecătorii aruncă câte o privire pe biletele celor care le răzuiesc fie rezemați de balustradă, fie pe peretele chioșcului sau pe genunchi. Totul arată ca un roi de albine înnebunit de nectarul din chioșc.
Psihologii care lucrează cu adicțiile asociază cumpăratul biletelor la loterie cu dependența de droguri. Oamenii îi văd pe semenii lor – persoane de aceeași vârstă și din aceeași categorie socială – că au câștigat sume mari de bani și vor să simtă pe propria lor piele emoții similare. Astfel, la nivel de subconștient se formează o legătură clară dintre aceste emoții pozitive puternice și cumpăratul biletelor.
În fuga după noroc sau fericire, oamenii par să ignore risipa de bani, asemenea dependenților de droguri. Ei pot să nu aibă venituri, însă găsesc bani pentru a simți euforia pe care le-o aduce drogurile… sau cumpăratul și răzuitul biletelor la loto. Specialiștii spun că jocul la loterie este asemănător cu cel la păcănele sau la cazinouri. Ideea e aceeași: omul vrea să simtă euforie. Totuși, pentru cei mai mulți dintre moldovenii care se află la limita subzistenței, loteria este mult mai accesibilă decât restul jocurilor de noroc.
O femeie și-a băgat mâinile în ferestruica gheretei. Ține mai multe bancnote maro și roz: par a fi de 50 și de 100 de lei. De partea cealaltă, vânzătoarea rupe cu îndemânare și viteză din butucul cu bilete. O sută, două sute, trei sute, patru sute… femeia numără câte o bancnotă, iar cei ce așteaptă la coadă numără împreună cu bătrâna. 850 de lei și primește în schimb un teanc gros de bilete la loterie. Le pune atent în geantă și iese din mulțime. Din cei 850 de lei doar de 200 și-a luat bilete pentru ea. Restul – pentru alți trei bătrâni din curte. „Vor și ei poate vreun ban în plus. Pensia noastră, închipuiți-vă, pentru ce ajunge?!”. Spune că soțul ei a câștigat recent 10 mii de lei.
Coada din fața ferestruicii devine tot mai mare. Cei mai mulți dintre cumpărători sunt femei, aproape sau deja pensionate. Așteptându-și rândul, o femeie cu masca distanțată de gură încât i se văd buzele vopsite în roșu aprins spune că deja a investit 18 mii de lei în bilete. A plătit din salariu, a împrumutat bani, doar ca să joace la loterie. Nu a câștigat nicio sumă substanțială, se gândește că e o șmecherie, dar mai încearcă „ultima dată”. Cumpără două bilete: unul pentru ea și altul pentru fiul ei. Vrea să-i cumpere apartament.
Nebunia colectivă creată în jurul loteriei este explicată de specialiști prin faptul că oamenii sunt ființe sociale și învață foarte mult prin imitare, iar toate emisiunile și publicitatea atât de omniprezente i-ar determina și mai mult să cumpere bilete. Pe deasupra, faptul că mulți dintre câștigătorii care apar la televizor sunt bătrâni chiar și din cele mai îndepărtate sate ale Moldovei, îi încurajează să ignore faptul că veniturile lor sunt mici pentru astfel de riscuri.
Pastila magică ce dă speranță că oricine ar putea fi lovit de noroc este susținută cu publicitate masivă. Deputatul Dumitru Alaiba spune că doar în 6 luni din 2018 au fost investite 350 de mii de euro în publicitate pentru Loteria Moldovei, iar cifrele au fost făcute publice de Plamen Milanov, directorul companiei NGM Company, partenerul privat al S.A. Loteria Națională a Moldovei. Alaiba este autorul unui proiect de lege prin care cere interzicerea publicității jocurilor de noroc. „În condițiile în care statul și fără asta nu oferă servicii calitative de asistență psihologică, tentația unei persoane care încearcă să se recupereze de la dependența jocurilor de noroc este în permanență alimentată de publicitate”, se arată în nota informativă a proiectului.
Teoria este confirmată încă din 2008, de Universitatea Carnegie Mellon din Pennsylvania, unde au avut loc mai multe experimente legate de loterie. Într-un caz, persoanelor dintr-un grup supus experimentului li s-a amintit indirect că, în timp ce oamenii se confruntă cu rezultate inegale în educație, locuri de muncă și locuințe, toată lumea are șanse egale de a câștiga la loterie. Acest fapt a determinat o creștere a numărului de bilete de loterie cumpărate de către grupul supus experimentului. Membrii acestui grup au cumpărat 1,31 bilete în medie per persoană, comparativ cu 0,54 bilete/persoană în grupul care nu a primit un astfel de memento.
Cum s-a dezvoltat Loteria Moldovei în ultimii ani
Până în 2016, Loteria Moldovei vindea bilete la chioșcuri, iar la postul de televiziune publică Moldova 1 se extrăgeau numerele norocoase. În vara anului 2016, Vladimir Plahotniuc a propus coaliției de guvernare reforma jocurilor de noroc. Peste câteva luni, Camera de Licenţiere a suspendat toate licențele în domeniul jocurilor de noroc. Ziarul de Gardă scrie într-o investigație că pe lângă cazinouri, sub lupa propunerii lui Vladimir Plahotniuc a ajuns şi LNM. Până la sfârşit de 2016, a fost aprobată o nouă lege, care presupunea că organizarea şi desfăşurarea activităţilor în domeniul jocurilor de noroc, cu excepţia cazinourilor, constituie monopol de stat şi este realizată prin intermediul LNM. Atunci s-a decis și faptul că Loteria Moldovei va avea un partenet privat. În momentul publicării reportajului, februarie 2019, Plamen Milanov Stefanov, cetăţeanul bulgar care administrează, prin intermediul unei companii înregistrate în Dubai, „Loteria Naţională”, era judecat în R. Moldova pentru „confecţionarea, deţinerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale, a imprimatelor, ştampilelor sau sigiliilor false”. Acesta gestionează la Chişinău mai multe afaceri din domeniul farmaceutic. În ultimii ani, firmele au obţinut milioane de lei din contracte cu statul. Bulgarul este implicat şi în două litigii financiare cu foştii săi asociaţi.
Mold-street a scris anterior că în spatele companiei implicate în parteneriatul public-privat al Loteriei Moldovei ar fi Vasil Krumov Bozhkov, cel mai cunoscut gangster bulgar în depeșele diplomatice americane.
Este ora 10:25 și vânzătoarea de la chioșc mai că nu reușește să împartă biletele. Se vând ca pâinea caldă. Într-o oră și jumătate de când Svetlana a deschis ghereta, are deja aproape 40 de bilete câștigătoare. Nu are când sta la vorbă, cel puțin trei oameni așteaptă să-și cumpere bilete. Svetlana zice că zilnic vinde câte 200-300 de bilete.
În contradicție cu agitația din jurul chioșcului, o bătrână cu basma bordo stă așezată pe bordura din apropiere. Ține geanta de aceeași culoare pe genunchi și se uită în bilete. Începe a roade cifrele cu o monedă. Vede un șapte. Tace. A găsit 777 de lei. Nu dă de înțeles nimănui. E cea mai mare sumă pe care a câștigat-o vreodată.
— Șăptisuti șăptzășăpti, zice Maria răspicat.
—Ei netali, să nu te gâtuie cineva, că lumea nu are ce mânca. Vai de capul ei și îți pune unghia în gât cât ai zice pește. O zis că 777. Hî! Mătincă e cu agitația… spune Milea, o altă bătrână din Scoreni, Strășeni.
— Îți arăt amuia biletele, că mă duc să-mi iau banii, zice Maria Vicol, ofensată de cuvintele vecinei.
— Arată banii! Banii arată-i!
— Baaaaaanii! Eu m-am dus acolo și îi închis, în chi*da mă-sii, la dânșii, ca să-mi dea banii! M-au trimis la poșta centrală.
Specialista argumentează și motivele bătrânilor. Potrivit Cezarei, pensionarii cumpără bilete la loterie și pentru că ar avea nevoie de puțină distracție. „Asta ține de implicarea unor vise. Ca să scap de problemele financiare, ca să-mi fac operație, ca să ajut copiii”. În afară de asta, unii bătrâni au un sentiment de singurătate și au nevoie de magie, de ceva frumos în viața lor și tocmai biletele acestea de loterie le oferă șansa să se simtă mult mai bine.
La cei 65 de ani, ridică lunar o pensie de 1542 de lei. Mai face niște bani din vânzarea vinului, din floarea-soarelui pe care o crește pe câmp sau se duce la cules cireșe cu 4 lei kilogramul. Trăiește în satul Inculeț, Orhei, lângă cimitir. Zi și noapte stă cu poarta încuiată cu zăvorul. În cazul în care câștigă o sumă mare de bani, frica este și mai mare.
77 milioane de lei reprezintă veniturile anuale directe şi indirecte ale statului din activitatea de loterie. Datele sunt pentru perioada noiembrie 2018 – noiembrie 2019 și au fost prezentate într-un interviu pentru InfoMarket, de către Plamen Milanov, directorul general al NGM Company, partenerul privat al companiei SA Loteria Națională.
16 persoane au câştigat la loterie cel puțin 1 milion lei, începând cu prima ediție din 2018.
Intră șontâc-șontâc în poștă, din geantă scoate biletele norocoase și se duce la ghișeu. Azi a câștigat, în total, puțin peste 800 de lei. E mulțumită de câștig. Ia banii din mâna angajatei și fața i se schimbă. Zâmbetul i se lărgește, iar ochii trădează euforia pe care o simte în acest moment. Se întoarce pe scaun și învârte bancnotele mai mari într-o băsmăluță, ca pe o sarma mășcată de la sudul Moldovei. Apoi, cu încredere, bagă mâna în sân și ascunde băsmăluța în sutien.
Îi rămân bancnote mai mărunțele: 50 și 20 lei, pe care le pune în mapa roșie transparentă. Dacă tot a venit la poștă, vrea să ia și banii de pe „knijcă” (în perioada Uniunii Sovietice, moldovenii își puneau rezervele de bani într-o bancă și primeau o cărticică în loc, iar posesorii pot și astăzi să-și scoată banii din rezervă).
Se mai gândește un pic, apoi decide să-și înmulțească câștigul cât așteaptă. De 70 de lei își ia alte trei bilete la loterie. Le răzuiește cu o copeică sovietică pe care o poartă în geantă. Acasă are altă monedă, și mai norocoasă.
Istoricul specializat pe economie de la Universitatea din Chicago, Hoyt Bleakley, a povestit în cadrul podcastului Freakonomics (episodul: „Oare o găleată de bani ți-ar schimba viața cu adevărat?”) despre un experiment social făcut în statul Georgia în anul 1832. Pe atunci, un teritoriu foarte mare a fost împărțit în parcele de puțin peste 64 de hectare. Apoi s-a decis ca aceste parcele să fie împărțite aleatoriu, printr-o loterie. Fiecare bărbat alb care a locuit în Georgia câțiva ani era eligibil să participe, iar taxa de participare era foarte mică: 12 cenți. Dintr-un vas, au fost extrase aleatoriu numele celor cărora le reveneau terenurile. Prin urmare, specialistul spune că aproximativ 20% dintre cei înregistrați au câștigat terenuri.
Istoricul povestește că de-a lungul timpului, viața acelor oameni, dar și a descendenților lor, nu s-a schimbat prea mult. S-a observat o schimbare foarte mare în nivelul de bunăstare a indivizilor, dar nicio diferență la nivel de capital uman. Dacă tatăl a câștigat sau a pierdut la loterie, ratele de frecventare a școlii pentru copiii lui au rămas cam aceleași, ratele de alfabetizare – la fel. Pe măsură ce aceștia au fost urmăriți de către sociologi, s-a observat că averea fiilor la vârsta adultă era la fel de mică. Indiferent dacă tatăl lor a câștigat loteria sau a pierdut, viața fiilor lor arăta la fel. Nepoții nu mergeau la școală și nu sunt mai alfabetizați.
În acea perioadă oamenii își trimiteau copiii la școală într-un număr mic, unul dintre impedimente fiind sărăcia. Prezența în școli a celor foarte bogați față de cei foarte săraci era mai mare cu 60%. Și totuși, atunci când s-a oferit aleatoriu avere pentru a-i muta pe cei foarte săraci pe treapta de mijloc a societății, asta nu s-a întâmplat. Prin urmare, specialiștii au concluzionat că șocul bogăției nu s-a rostogolit ca un bulgăre de zăpadă ca să le facă viața mai bună generațiilor următoare.
Editare de Anastasia Condruc
