Imagine din satul Ciocâlteni, raionul Orhei, unde trăiește o comunitate mare de romi
„Am decis să fac studii pentru a avea un viitor mai bun. Sunt de etnie romă și părinții mei nu au studii. Eu văd cât e de greu fără studii și fără un serviciu stabil, din care să poți trăi. De aceea părinții mei au insistat să fac studii. Asta este o mare susținere pentru mine”.
Susținută de părinți, tânăra a visat mereu să aibă o profesie, iar ulterior un loc de muncă. A ales să studieze telecomunicațiile pentru că e o profesie care îți asigură un job garantat, spune ea. „Astăzi toată lumea folosește telefoane și calculatoare. De aceea întotdeauna îmi voi găsi de lucru având această profesie. Pentru început mă văd consultant sau operator la vreo companie de telefonie sau internet, apoi, cu timpul, vom vedea”.
Ana Căldăraru e originară din satul Mingir, r-l Hîncești. A absolvit gimnaziul în satul natal, după care a vrut să facă studii în domeniul business-ului. „Media notelor mele, 8,67, era insuficientă ca să fiu admisă acolo. Între timp, am îndrăgit construcțiile. E greu, dar e frumos să vezi cum fetele lucrează și fac proiecte alături și împreună cu băieții. Putem demonstra că și fetele pot lucra în construcții. Desenul la proiecte e mai complicat, în rest, e ușor”.
Ana povestește cu admirație despre studiile sale la colegiu și știe exact unde vrea să ajungă peste câțiva ani. ”Peste doi ani mă văd la Universitate, voi da la Inginerie, peste 5 voi fi la masterat, peste 10 – voi avea familie și profesia care îmi place”.
Tânăra provine dintr-o localitate cu o comunitate numeroasă de romi. Ea spune că fără ajutorul mediatorului comunitar nici ea și nici surorile ei nu ar fi reușit să facă studii. Ana beneficiază deja al doilea an de o bursă obținută de la Roma Education Found – o fundație internațională care sprijină profesionalizarea etnicilor romi din diferite țări.
„Noi, în familie, ne-am obișnuit cu faptul că trebuie să învățăm. O soră de a mea mai mare învață acum la Universitatea de Stat la Drept, iar alta tot la colegiu. Dar sunt și copii romi pentru care învățătura nu este atât de ușoară. Și unii profesori nu iau asta în calcul, ca să se ocupe cu ei mai mult. Ei stau permanent în ultima bancă, sunt neglijați și asta nu e bine. Asta îi descurajează să meargă mai departe la studii. Mulți, din această cauză, neglijează școala”.
„Incluziunea arată frumos pe hârtie”
Pentru Roman Cebotari, un tânăr originar din Drochia, acum doctorand la Institutul de Relații Internaționale, studiile nu înseamnă doar autoformare și autodezvoltare, dar și o demonstrație a faptului că „nu doar eu pot, dar că romii, în general, pot învăța și reuși”.
Roman a absolvit liceul în Drochia, apoi și-a luat licența și masteratul în Relații Internaționale și Științe Politice la Institutul de Relații Internaționale din Chișinău, beneficiind deja al 6-lea an de bursă din partea Fondului Roma Education Found, cu sediul la Budapesta. Pentru teza de doctor și-a ales tema „Politica Federației Ruse și SUA în Orientul Mijlociu în contextul evoluției crizei siriene”. E decis să facă o carieră în diplomație și este convins că un specialist bun are nevoie de cunoștințe aprofundate în domeniul ales, iar titlul de doctor garantează o pregătire temeinică și avantaje la angajare.
În paralel cu studiile, Roman a făcut în permanență voluntariat la diferite organizații neguvernamentaleși este unul dintre tinerii care au fondat, în anul 2017, Platforma pentru solidaritate interetnică.
„Facilitarea incluziunii sociale a minorităților e o problemă acută a Republicii Moldova. Oricât de frumos ar arăta asta pe hârtie și oricât de mult ar spune autoritățile că se creează condiții și se fac anumiți pași, minoritățile din Republica Moldova nu sunt atât de bine încadrate în societate cum ar trebui”.
Tânărul spune că un mai mare ajutor acordă în prezent minorităților ONG-urile decât statul. „Dacă vorbim despre bursele Roma Education Found, al cărui beneficiar sunt, apare o chestie care îți ucide orice semință de optimism și entuziasm să mai faci ceva. Un guvern străin susține tinerii să obțină studii superioare. Dar guvernul nostru are o atitudine de felul – dacă pot las’ să învețe, dacă nu – să stea acasă. La nivel mental asta chiar te doboară”, spune Roman.
El spune că un ajutor ar fi rezervarea, în fiecare an, la universități, a cel puțin 5 locuri bugetare pentru tinerii romi care vor să învețe.
Roman Cebotari crede, de asemenea, că un factor care influențează indirect școlarizarea copiiilor romi este și faptul că restul populației țării cunoaște foarte puține despre romi, locul cunoștințelor fiind luat, în mentalitatea colectivă, de stereotipuri și mituri.
„Deși romii locuiesc pe teritoriul Republicii Moldova de mai bine de 600 de ani, ei până în prezent rămân a fi necunoscuți. Asta pune piedici la școlarizare, deoarece când merg copiii romi la școală nimenu știe de unde vin ei, cine sunt… Eu personal când învățam la școală (sună cam bizar, dar așa a fost), niște colegi s-au apropiat și m-au întrebat: „Roma, este adevărat că voi, țiganii, ați venit de pe o planetă care se numește Țâga și de aceea vă numiți țigani?”. Eram mic și nu știam ce să le răspund, dar am venit acasă și le-am spus părinților. „Noi suntem de pe altă planetă, extratereștri?” Ei au început să râdă… Iată așa o situație. Cred că în cadrul cursului de istorie în școli pot fi incluse 2-3 ore opționale, ca elevilor să li se vorbească despre originea romilor, cultura lor. Faptul că populația majoritară va înțelege că acești oameni nu sunt extratereștri, ci un popor care a migrat, s-a deplasat din loc în loc în căutarea unor condiții mai bune de trai etc. ar facilita incluziunea romilor în societate”.
„Eu tot sunt fata din ultima bancă”
Natalia Duminică lucrează de câțiva ani în domeniul drepturilor omului, iar de 4 luni coordonează un program de burse pentru tinerii romi, oferit de Fundația germană Roma Education Found. Ea îi ajută pe elevii și tinerii din comunitățile rome să depună dosarele pentru a obține sprijin financiar pentru studii colegiale și universitare. Natalia spune că atitudinea unor profesori, în special în clasele primare, față de copiii romi, descurajează familiile să insiste ca elevii să rămână în școală mai mult timp.
„Una din problemele de bază rămâne totuși discriminarea. Eu tot am fost copil și am stat în ultima bancă din clasa I-a până într-a IV-a. Depinde de firea omului, motivația personală, resursele și oportunitățile fiecăruia. Cu părere de rău, profesorii noștri nu cred în copiii romi, îi așează în ultima bancă. Asta se vede imediat ce intri într-o școală unde învață astfel de copii. Dacă îi întrebi, profesorii spun: „Păi, ce să așteptăm de la ei? Ei învață să scrie și să citească și atât”. Ar mai fi și unele presiuni discriminatorii și chiar rasiste din partea unor copii, care, la rândul lor, vin cu ele de acasă”.
Romilor le lipsesc modelele pozitive în comunitățile lor
Natalia povestește că în primii ani de facultate nu și-a dezvăluit etnia, tocmai din teama de anu fi discriminată. „Am început să-mi accept etnia abia când am început să lucrez la Centrul Național al Romilor (CNR). Până atunci eu nu m-am gândit că sunt persoane de etnie romă care pot să lucreze medici, juriști sau să aibă altă profesie. Pentru mine Nicolae Rădiță (directorul CNR – n.n) a fost primul model pozitiv. Deci copiii romi cresc cu ideea că nu sunt romi care să aibă o profesie onorabilă. Un alt model era fratele mamei care muncea la Chișinău, la Ministerul de Interne și asta pentru mine era… apogeul reușitei. Cred că trebuie de promovat mult mai mult modelele pozitive”.
Programul coordonat de Natalia Duminică stimulează tinerii romi să-și continue studiile, oferindu-le, în bază de concurs, burse anuale la colegii și universități. În prezent, de bursele respective beneficiază 30 de tineri. Ea îi îndeamnă pe elevi și studenți să depună dosarele. Concursul de burse pentru anul de studii 2018-2019 va fi deschis începând cu luna aprilie.
Toți tinerii cu care am discutat spun că în procesul de incluziune un rol decisiv îl au mediatorii comunitari – persoane de etnie romă care mediază relațiile romilor cu autoritățile: îi ajută să-și perfecteze acte, îi informează despre oportunități, în ajută să școlarizeze copiii.
În prezent, în Republica Moldova sunt 12 mediatori comunitari, salarizați de către primăriile în cadrul cărora activează. Numărul acestora s-a redus de două ori comparativ cu anul 2012, potrivit datelor Oficiului ONU pentru Drepturile Omului.
Răspunsul Guvernului:
Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, ne-a informat, printr-un răspuns oficial, că, în urma cartografierii localităților compact populate de romi, „s-a constatat necesitatea instituirii a 48 de funcții de mediatori comunitari în 44 de localități” și că începând cu anul 2018 pentru angajarea lor au fost prevăzuți bani în bugetul de stat.
Propunerile făcute de Roman Cebotari se regăsesc în Planul de acțiuni 2016 – 2020. Ele urmează să fie aplicate în următorii ani: 
