otrivit unui studiu al mass-media, posturile TV din Rusia nu pot juca un rol decisiv în răspândirea mesajelor de propagandă ale Kremlinului în Ucraina și Georgia. În Republica Moldova, însă, acestea au avut o influență deosebită asupra publicului, fapt devenit evident mai ales în timpul campaniei electorale prezidențiale din 2016, în care câștigător a fost candidatul pro-rus Igor Dodon. Pentru a studia propaganda rusească ce transmite ideologia Kremlinului, precum și instrumentele și metodele utilizate de Moscova pentru a-și răspândi mesajul, o echipă de jurnaliști din Georgia a vizitat Ucraina și Republica Moldova. De asemenea, cu ajutorul analiștilor locali, am încercat să stabilim cine se face responsabil de răspândirea și promovarea propagandei rusești în cele trei țări.
Concluzia generală este că, de ani buni, propaganda rusească și amenințările pe care aceasta le prezintă dau bătăi de cap mai multor state. Kremlinul folosește mecanisme de dezinformare și propagandă pentru a-și realiza obiectivele imperialiste în regiune, dar și în afara ei. Scopul final al propagandei rusești este destrămarea țărilor pe care le are în vizor, pentru ca apoi să le determine să devieze de la vectorul occidental și să le întoarcă înapoi, pe orbita pro-rusă. Reieșind din această stare de lucruri, metoda principală a propagandei rusești este demonizarea Occidentului și cultivarea, prin intermediul diverselor tehnici de manipulare, a euroscepticismului și a fricii față de Vest printre oameni.
De facto, Kremlinul își poate masca tehnicile strategice, dar niciodată nu-și ascunde interesele în regiune, ci și le declară deschis. Un bine-cunoscut ideolog al Kremlinului, Aleksandr Dughin, care împărtășește viziuni pro-fasciste, nu se eschivează de la discutarea publică a scopurilor imperialiste ale politicii rusești. Vorbind despre Georgia, bunăoară, el spune deschis că, după Abhazia și Osetia de Sud, urmează să se desprindă și Samegrelo, Adjaria și Samtskhe-Javakheti.
„Georgia este un stat eșuat și a pierdut controlul nu doar asupra abhazienilor și a osetinilor de sud. Acest proces va continua. Noi am apărat două națiuni, iar acum încă niște națiuni din Georgia vor avea nevoie de protecție. Căci, dacă le dăm din nou georgienilor, același lucru se va întâmpla în Zugdidi, care este capitala Samegrelo, în Javakheti, Poti și Adjaria. În general, am intrat într-o serie de conflicte ce nu se vor soluționa de la sine”, susține Aleksandr Dughin.
Aleksandr Dugin, sursa foto: Movimiento Social Republicano
Georgia, Ucraina și Republica Moldova sunt trei țări din spațiul post-sovietic ce au simțit din nou, în ultimele decenii, de o manieră extrem de dură, consecințele directe și indirecte ale utilizării forței de către Federația Rusia. Drept urmare, de mai mulși ani, cele trei state se confruntă cu probleme comune, iar lupta cu propaganda rusească a devenit una dintre provocările majore pentru ele.
Potrivit diverselor studii efectuate în cele trei țări, instituțiile media, așa-numitele ONG-uri naționaliste, partidele politice, biserica și, în definitiv, reprezentanții așa-zisei elite intelectuale (membri ai cercurilor culturale și științifice, persoane respectate, fețe cunoscute și oameni de afaceri – adică, acea parte a societății, de a cărei părere oamenii țin cont și care poate influența opinia publică) sunt cele mai eficiente instrumente pentru răspândirea mesajelor de propagandă rusească. Și analiștii consideră că acestea sunt canalele de bază prin care este diseminată propaganda rusească în Georgia, Ucraina și Moldova, iar Kremlinul investește în ele resurse financiare considerabile. Se pare că în toate cele trei țări sunt utilizate scheme similare de finanțare a propagandei, precum aceleași sunt și semnele lor distinctive – lipsa transparenței și caracterul secret.
În Georgia, ONG-ul „Fondul de Dezvoltare a Mass-Media” lucrează deja de zece ani asupra demascării propagandei rusești și a dezinformării ce vine de la Moscova. Organizația a efectuat câteva studii asupra amenințărilor pe care le reprezintă propaganda rusească, a instrumentelor utilizate și a modalităților de răspândire a acesteia. În 2017, împreună cu colegii din Ucraina, Ungaria și Cehia, organizația a publicat Raportul „Indicele de Influență a Kremlinului”, în care analizează amenințările din spațiul mediatic ce vin din partea Kremlinului.
Șeful organizației, Tamar Kintsurașvili, spune că principala problemă este lipsa transparenței în ceea ce ține de finanțarea instituțiilor media locale pro-ruse:
„Transparența, de asemenea, este foarte importantă – mai ales transparența financiară, deoarece nimeni nu știe cum sunt finanțate aceste instituții media și cine stă în spatele lor… Iar publicul singur va alege. Important e să existe o reacție la orice asemenea caz de dezinformare. Cu cât mai înalt este nivelul la care se reacționează – cu condiția că autoritățile vor înceta să se concentreze doar asupra oponenților și vor acorda mai multă atenție acestui domeniu -, cu atât va fi mai bine pentru țara noastră”, se arată convins Tamar Kintsurașvili
Tamar Kintsurașvili
Spre deosebire de Ucraina și Republica Moldova, o trăsătură distinctă a finanțării media pro-ruse din Georgia sunt… contractele semnate cu aceste instituții – care, de facto, sunt portavoce a propagandei rusești și promotoare ale discursului instigator la ură – de către agențiile guvernamentale. Acest lucru sugerează, indirect, că guvernul, în mod conștient sau nu, s-a aliat Kremlinului în jocul acestuia de-a propaganda – și chiar o încurajează. Potrivit analiștilor georgieni, Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței a Consiliului Europei critică autoritățile georgiene pentru utilizarea banilor contribuabililor în scopul finanțării instituțiilor media ce promovează discursul instigator la ură.
O schemă de finanțare aproape identică funcționează în Ucraina. Experții media locali susțin că mai multe partide politice și o anumită parte a mass-media și a ONG-urilor din această țară sunt finanțate din bani rusești, prin surse și pe căi ascunse, ca parte a campaniei de propagandă și de dezinformare, desfășurată de către tehnologii Kremlinului. Dar, în ciuda tuturor eforturilor, a fost aproape imposibil ca fluxul financiar să fie urmărit, respectiv să fie dovedit ceva oficial.
Totuși, Ucraina a început printre primele lupta activă contra propagandei rusești. Spre deosebire de Georgia, autoritățile ucrainene au întreprins mai mulți pași pentru combaterea acesteia. De exemplu, autoritățile de la Kiev au interzis utilizarea rețelelor sociale rusești, a adreselor de e-mail cu domeniul „.ru” și a motoarelor de căutare rusești. Interdicțiile au afectat și principalele televiziuni din Rusia care emiteau pe teritoriul țării (Pervîi Kanal, Rossia 1, NTV, TNT, RTR Planeta, Rossia 24, RT și altele). Iar zeci de reprezentanți ai industriei de divertisment din Rusia au primit interdicție de a intra pe teritoriul Ucrainei.
În plus, în anul 2014, jurnaliștii și experți media ucraineni au creat site-ul „StopFake”, o platformă ce deconspiră dezinformarea rusească. Scopul acesteia constă în demascarea știrilor false despre Ucraina în instituțiile media rusești.
„Detector Media” este o organizație neguvernamentală care, de mai mulți ani, lucrează activ asupra identificării și demascării propagandei rusești. Fostul director de programe al organizației, Roman Șutov (în prezent consilier strategic la Centrul Baltic de Excelență în Media), ne-a spus că ONG-urile cu finanțare rusească din Ucraina nu pot avea o influență semnificativă asupra opiniei publice. Ele mai lucrează însă în vestul țării, iar principalul accent al activității acestora constă în propagarea unui sentiment anti-occidental în aceste regiuni.
„În ceea ce privește ONG-urile (pro-ruse), ele nu sunt multe în Ucraina. La un moment dat, au existat pseudo-mișcări anti-război, deși nici în cazul acestora nu am avut dovezi că ar fi fost implicați banii rusești. Ele nu au avut o influență majoră asupra opiniei publice și nu mai activează acum. Astăzi, cred eu, avem câteva ONG-uri pro-ruse, mai ales în partea vestică a Ucrainei, unde încearcă să propage sentimente anti-poloneze, anti-ungare și anti-românești, deși nici în cazul lor nu putem dovedi că ar fi implicați bani rusești”, spune Roman Șutov.
Roman Șutov
Explicația este simplă: o asemenea finanțare, de cele mai multe ori, implică bani în numerar, respectiv nu pot fi găsite documente oficiale care să confirme că mass-media cu pricina beneficiază de sprijin financiar rusesc. Totodată, experții media ucraineni atrag atenția asupra unui alt fenomen: anumiți oligarhi pro-ruși – precum Dmitro Firtaș sau Serhii Kurcenko – dețin instituții media influente, iar acestea sunt armele cele mai periculoase în răspândirea propagandei rusești…
Serhii Kurcenko
În Republica Moldova, analiștii politici, dar și reprezentanții partidelor de opoziție sunt convinși că banii rusești sunt utilizați pentru consolidarea atât a partidelor pro-Kremlin, cât și a organizațiilor neguvernamentale și a instituțiilor media pro-ruse. Însă nici ei nu pot obține dovezi documentare în acest sens. În anul 2016, un grup de reporteri de la Centrul de Investigații Jurnalistice din Chișinău a cercetat fluxul de bani rusești, ajunși în țară în perioada imediat premergătoare campaniei prezidențiale. În cadrul investigației s-a dovedit că, înainte de alegeri, în Republica Moldova a intrat, prin diverse conturi off-shore, o sumă mare de bani, care a fost utilizată pentru finanțarea instituțiilor media, a partidelor politice și a ONG-urilor pro-ruse. Jurnaliștii sunt convinși că acești bani au venit din Federația Rusă, deși nu au putut demonstra acest lucru oficial.
„În campania prezidențială din toamna lui 2016 au fost investiți foarte mulți bani, dar acest lucru nu s-a făcut de o manieră transparentă. La fel, nu se cunoaște încă în ce mod au fost finanțate instituțiile media sau oamenii care au lucrat pentru acest candidat (Igor Dodon) în timpul alegerilor. Sursele încă nu sunt clare, deși noi presupunem că ONG-urile pro-ruse au fost implicate în susținerea candidatului socialist. Multe instituții media au lucrat pentru el…”, ne-a spus Cornelia Cozonac, directoarea Centrului de Investigații Jurnalistice.
Potrivit analiștilor media, în afară de campaniile electorale de diferite niveluri, în Republica Moldova, de ani de zile, banii rusești sunt folosiți pentru finanțarea funcționarilor guvernamentali. Dar nici aici nu există informații oficiale ce ar confirma acest lucru.
La fel, se știe că un anumit spectru al instituțiilor media, respectiv al jurnaliștilor moldoveni, este finanțat activ pentru consolidarea și răspândirea propagandei rusești, și pentru promovarea ideologie și a mesajelor Kremlinului. Mai mult, Cornelia Cozonac susține că dacă, înainte, banii rusești intrau în Republica Moldova pentru finanțarea jurnaliștilor și a prezentatorilor TV, acum reprezentanții media fac ei înșiși vizite la Moscova, unde primesc instrucțiuni și bani, sunt învățați cum să lucreze cu propaganda și ce mesaje să adauge în produsele lor. Potrivit analiștilor media, și reprezentanții ONG-urilor pro-ruse deseori vizitează Moscova pentru a primi asemenea instrucțiuni.
Așadar, în țările post-sovietice, Kremlinul recurge nu doar la unele și aceleași tehnici de propagandă și de manipulare, dar și la aceleași scheme de finanțare. Resursele ajung la o parte a clasei politice, la ONG-urile ce promovează mesaje pro-ruse și anti-occidentale, precum și la unele instituții media. Este evidentă o trăsătură comună în finanțarea propagandei rusești – lipsa transparenței. Este adevărat că toate lanțurile logice duc la Kremlin, dar niciuna dintre cele trei țări nu a reușit, deocamdată, să dezlege acest nod și să ofere dovezi documentate.
Spre deosebire de Ucraina, în Georgia lipsa măsurilor eficiente împotriva propagandei rusești poate fi văzută drept una dintre principalele provocări ale momentului. De facto, se poate spune că, în ultimii câțiva ani, autoritățile georgiene nu au luat nicio măsură eficientă în acest sens. La nivel legislativ, nu a fost adoptat niciun document strategic ce ar califica propaganda rusă drept una dintre amenințările cele mai importante pentru țară și ce ar trasa pași coerenți pentru a o contracara. În Republica Moldova a existat o problemă similară, dar la începutul anului curent Parlamentul de la Chișinău a adoptat o lege prin care este interzisă retransmiterea emisiunilor informative și politice pe teritoriul țării.
În pofida diverselor pârghii la care s-a recurs, finanțarea instituțiilor media și a ONG-urilor pro-ruse continuă să fie una dintre principalele provocări pentru Georgia, Ucraina și Republica Moldova. Cert este că identificarea surselor de venit ale unor instituții și realizarea unor mecanisme de transparență financiară ar facilita combaterea propagandei rusești. Dacă cele trei țări nu vor intensifica lucrul în acest sens, problema cu care ele se confruntă va rămâne nesoluționată.
