Persoanele cu dizabilități din Moldova sunt percepute drept (a)sexuale?

La data de 15 mai 2022 în Republica Moldova a fost marcată Ziua Internațională a Familiei. Această zi are rolul de a promova valorile majore ale familiei precum dragostea, respectul, egalitatea, parteneriatul, prevenirea/combaterea violenţei în familie și a discriminării. În acest context, am realizat o serie de interviuri cu mai multe persoane cu dizabilități, care au creat familie sau/și au născut copii. Recent am avut ocazia să discut cu o tânără din RM, soțul căreia este utilizator de scaun rulant. Ea m-a rugat să păstrez numele lor în anonimat.

În opinia ta, cât de respectat în Moldova este dreptul la familie și la sănătatea sexual-reproductivă al persoanelor cu dizabilități?

Avem o problemă în RM cu calitatea serviciilor medicale prestate de stat. Noi cu soțul ne dorim copii și ne-am consultat cu mai mulți specialiști din sectorul medical privat, fiindcă acolo noi nu simțim discriminarea. Cred că sunt mulți medici buni și în instituții de stat, doar că ei au rămas în urmă ca mentalitate. Deși o problemă aparte rămâne a fi accesibilitatea instituțiilor de stat, problema cea mai mare, în opinia mea, este modul de abordare al medicilor. Soțul meu este în scaun rulant și când medicul lui de familie pentru prima dată l-a văzut, ea era șocată și adresa întrebări mie, nu lui direct, iar soțul era descurajat de acest medic ca să aibă copii, fiindcă are diagnoză.

Cum a fost acceptat soțul tău de către familia ta?

Am o familie mare și unită, în care e obișnuit ca fiecare membru nou să fie primit cu brațele deschise. Am avut noroc de un tată cu viziuni progresive. Avea printre prieteni și persoane din comunitatea LGBT. Datorită părinților mei am învățat ce înseamnă diversitatea din copilărie. În plus, tatăl meu era un om mărinimos. El m-a învățat să iubesc cu adevărat oamenii din jur, să pun valoare pe suflet nu pe partea materială.

Dacă s-ar găsi persoane care ar vorbi urât despre soțul meu, aceste cuvinte nu ar avea pentru mine nici o valoare. Dacă cineva din cuplu, cu sau fără dizabilități, are dubii și se întreabă ce va spune restul oamenilor despre partenerul său, asta înseamnă că relația nu este sănătoasă. Ori accepți în totalitate omul de lângă tine ori nu-l accepți. Aici nu există mijloc de aur.

Cum a fost pentru tine această acceptare?

Mi-am acceptat soțul în totalitate și, de multe ori, chiar uit că are dizabilitate. În special asta se manifestă atunci când el urcă la volan, iar eu mă așez lângă el și-mi amintesc că afară a rămas scaunul rulant pe care am uitat să-l pun în portbagaj. Cred că mulți oameni, care pentru prima oară îl văd pe soțul meu, nu se așteaptă că el să fie atât de muncitor și desinestătător. După ce îl cunosc mai bine, ei tot uită că el are scaun rulant.

Cum de obicei decurge comunicarea voastră cu medicii?

Un medic-androlog ne-a întrebat: „Dar cum voi faceți dragoste?”. De fapt, nu cred că e o mare diferență la noi cu alte cupluri, fiindcă soțul are mâni puternice și, chiar dacă el nu merge, noi putem experimenta mai multe poziții. Noi suntem foarte deschiși cu medicii, care ne adresează astfel de întrebări, pentru a înțelege mai bine lucrurile din punct de vedere profesional, iar întrebarea nu are la bază vreun stereotip.

Pe plan intim, de exemplu, noi cu soțul ne-am apropiat destul de repede. Cred că s-a întâmplat din a 3-a sau a 4-a întâlnire. Nu am avut în capul meu nici o barieră legată de dizabilitate și l-am perceput ca pe un bărbat integru în toate sensurile, fiindcă știam că dacă ceva nu va merge, el îmi va spune și viceversa.

Care este nivelul de accesibilitate în RM?

Casa în care locuim este total accesibilă pentru soț. El are acces la orice obiect din casă, oricând ar avea nevoie. Una din probleme este că, atunci când plecăm la odihnă, suntem foarte limitați în alegerea destinației, mai ales în Moldova. Chiar dacă la noi în țară se dezvoltă turismul, avem încă un nivel de accesibilitate foarte mic. Dacă un membru al familiei este în scaun rulant, deja nu ne putem permite odihnă cu buget redus, fiindcă avem nevoie de condiții. Dizabilitatea nu ne crează atât de multe provocări, cât o face mediul inaccesibil.

De la ce crezi că ar trebui să începem schimbarea?

Cred că generația nouă de copii este foarte diferită de părinții săi. Dacă cu 5-6 ani în urmă atunci când copiii arătau pe soțul meu cu degetul, părinții le spuneau „Pe nene îl dor picioarele”, acum observ că viziunea societății se schimbă. Asta cred că se datorează faptului că cetățenii noștri pleacă peste hotare și acolo își schimbă percepția. În prezent, copiii deja reacționează altfel. Ei zâmbesc și se apropie de soț, pun mâna pe scaunul lui rulant. Soțul îi întinde mâna și îi explică de ce are nevoie de scaunul rulant.

Schimbarea va fi eficientă atunci când părinții corect vor transmite mesajul copiilor săi. Dacă îi spui copilului „Nu te uita la nenea” sau „Oh, cred că îl doare piciorușul”, la copil în mod automat ar putea să apară sentimentul de jale, frică și i se întipărește stereotipul că persoanele cu dizabilități sunt în suferință. În plus, cred că ar trebui să începem abordarea acestei teme încă din școală.

Dumitru Russu, consilier juridic la Promo-LEX: „Situația acestui cuplu, care s-a adresat la medicul de familie, este un semnal de alarmă pentru noi ca societate, ca să integrăm persoanele cu dizabilități la toate nivelurile, începând cu grădinița și școala. Izolarea/ascunderea persoanelor cu dizabilități de ochii lumii duce la faptul că prestatorii de servicii nu știu cum corect să comunice cu aceste persoane, ceea ce ulterior duce la discriminarea pe criteriu de dizabilitate în acces la servicii medicale. Statul și organele statului, care prestează servicii publice, trebuie să garanteze accesul și calitatea serviciul legate de dreptul la sănătatea sexual-reproductivă, la viața privată și de familie în acest context tuturor persoanelor. Medicul ar trebui doar să aducă la cunoștința persoanei toate riscurile legate de sănătatea persoanei, însă decizia finală o ia doar cuplul în cauză.

Recomand insistent pentru oricare persoane care nimeresc în situații de acest gen să nu le fie frică să înregistreze în format audio/video discuția cu medicul și să depună o plângere la Consiliul pentru Prevenirea şi Eliminarea Discriminării şi Asigurarea Egalităţii, conștientizând faptul că vor putea să se ciocnească cu asemenea situație în mod repetat în viitor. Dacă nu vom depune efort în a arăta inegalitățile cu care ne ciocnim, lucrurile nu se vor schimba în societatea noastră”.

În ceea ce ține de cadrul legal și actele normative de nivel național și internațional privind drepturile sexual-reproductive, le puteți găsi aici (https://cidsr.md/ro/drepturi-sexuale-si-reproductive/cadrul-legal/).

Experiența mea personală

„Sunt din Republica Moldova, dar îmi imaginez că nu doar în țara mea, dar și în țara ta, și a ta (arăt în sală către diferiți oameni), femeile cu dizabilități se respectă pe sine. Ele nu sunt arătate cu degetul, atunci când merg pe stradă, iar dacă se țin de mână cu omul iubit – nu sunt întrebate dacă acesta este fratele lor. Nimeni niciodată nu le oferă cu insistență bani, atunci când refuză clar acest lucru. Iar dacă femeia cu dizabilități dorește să nască un copil, nu este întrebată de medic „Cum o să ai grijă de el?” sau „Nu te temi că va fi la fel ca tine?” – anume așa au început cele mai emoționante trei minute din viața mea, atunci când am fost vorbitoare la unul dintre cele mai importante evenimente în domeniul populației și dezvoltării – Summitul ICPD25 (Conferința Internațională pentru Populație și Dezvoltare) din orașul Nairobi, Kenya.

Evenimentul a reunit mii de oameni din întreaga lume, lideri activi ai comunității, care au venit cu mesaje inspiraționale și peste 1.200 de angajamente din partea a 170 de țări, de a  crea un viitor mai bun pentru următorii 10 ani. La eveniment am împărtășit propria experiență, dar și stereotipurile, provocările cu care se confruntă zilnic mii de alte femei cu dizabilități din RM.

Discursul integral îl găsiți aici: https://botanvictoria.wordpress.com/2019/11/26/relaxeaza-te-si-lasa-stereotipurile-dupa-usa/

Dr. Galina Leșco este medic obstetrician-ginecolog de categorie superioară. Ea este fondatoarea Asociației Obștești „Sănătate pentru Tineri” și conduce unul dintre primele Centre de Sănătate Prietenoase Tinerilor din țară „Neovita” din Chișinău, care este în prezent Centrul de Resurse la nivel național în serviciile de sănătate prietenoase tinerilor.

Specialista lucrează de mulți ani ca medic ginecolog și spune că domeniul sexualității în general la noi în țară e o temă tabu, mai ales dacă vorbim despre persoanele cu dizabilități.

Dna Galina, care este specificul comunicării medicului cu o persoană cu dizabilități?

Cred că medicul ar trebui să-și clarifice propriile atitudini față de aceste persoane, să se documenteze bine până la consultație privind particularitățile specifice pentru fiecare dizabilitate sau chiar să treacă o instruire privind specificul comunicării cu persoanele cu dizabilități. Când medicul e suficient de bine pregătit psihologic și informațional, el va acționa profesionist.

Ce ați învățat din propria experiență de comunicare cu persoanele cu dizabilități, pe care le-ați consultat?

Este foarte important să tratăm persoanele cu dizabilități cu respect și demnitate, nu cu milă. Ele sunt puternice și merită să fie abordate la egal cu ceilalți. La examene medicale, eu de obicei întreb pe acești pacienți cu ce le pot ajuta și, dacă e nevoie, mă implic cu suport la urcarea lor pe fotoliul ginecologic. De regulă, fiecare om își dorește să fie cât mai autonom în viață. Dacă persoana este cu dizabilitate de auz, noi fie că identificăm o altă persoană care ne va ajuta cu traducerea, fie folosim scrisul pentru a comunica. Dacă ni se adresează o persoană cu dizabilitate psiho-socială și intelectuală, este foarte important să luăm în considerare și opinia acestei persoane și să o tratăm ca pe o persoană integră, chiar dacă are unele limitări în capacitatea de înțelegere a mesajului și de luare a deciziei. Nici o examinare medicală nu ar trebui să aibă loc contra voinței persoanei. Discuția noastră e bine ca s-o construim într-un limbaj simplu, pe înțelesul persoanei. Uneori și imaginile pot ajuta în comunicarea cu astfel de pacienți.

Cum ar trebui să comunice părinții cu copiii săi adolescenți la tema respectivă, mai ales dacă aceștia sunt cu dizabilități? 

Totul depinde de tipul dizabilității și în ce măsură sunt afectate capacitățile cognitive ale adolescentului. Noi am elaborat un curs incluziv pentru adolescenți, unde sunt implicați și părinții acestora. Este bine ca părinții să le vorbeacă cât mai devreme copiilor săi despre granițele corpului, despre igienă, cine poate să te atingă și cine nu, despre masturbare și tot așa. Sexualitatea este o parte firească și importantă din viața omului, inclusiv a persoanelor cu dizabilități. Fiecare persoană are dreptul să-și manifeste într-un mod sănătos și sigur sexualitatea, ca să nu fie vreodată manipulat și supus abuzului sexual.

Pentru a schimba atitudinea și comportamentul societății față de persoanele cu dizabilități, inclusiv în rândul furnizorilor de servicii de sănătate a reproducerii, dar și a factorilor de decizie, Asociația „MOTIVAȚIE” din Moldova a lansat în acest an proiectul „Acces pentru toți la servicii incluzive de sănătate sexuală și reproductivă”. Acesta va contribui la dezvoltarea modelelor de îmbunătățire a calității și accesului la serviciile de sănătate sexuală și reproductivă pentru persoanele cu dizabilități din raioanele Soroca și Cahul.

În cadrul vizitei de lucru în teritoriu, Asociația „MOTIVAȚIE” din Moldova a semnat Memorandumul de colaborare cu reprezentanții Direcției Asistență Socială din Soroca. Scopul acestei acțiuni constă în unificarea eforturilor din partea factorilor de decizie și ai societății civile în vederea asigurării accesului pentru toți la servicii incluzive de sănătate sexuală și reproductivă.

„Prin intermediul acestui proiect ne dorim ca reprezentanții autorităților publice de toate nivelurile să înțeleagă că accesul persoanelor cu dizabilități la serviciile de sănătate a reproducerii este o problemă în Republica Moldova și să realizeze că sunt necesare măsuri specifice și urgente în acest domeniu. De asemenea, ne dorim să sporim gradul de conștientizare a oamenilor cu privire la drepturile egale pentru toți și să schimbăm atitudinile și comportamentul față de persoanele cu dizabilități” spune Ludmila Iachim, directoarea executivă a Asociației „MOTIVAȚIE” din Moldova.

Pentru a promova dreptul persoanelor cu dizabilități la serviciile incluzive de sănătate sexuală și reproductivă din Cahul și Soroca, Echipa Asociației „MOTIVAȚIE” din Moldova organizat la Centrul medicilor de familie din or. Cahul simularea unei consultații medicale cu participarea unei persoane cu dizabilități, utilizatoare de scaun rulant, pentru a identifica problemele și obstacolele pe care aceasta le întâlnește pe parcursul procesului de adresare la medic.

„Medicul de familie cu care am discutat în or. Cahul a avut experiență de lucru cu persoane cu diferite necesități, incluziv cu dizabilitate psiho-socială. În ceea ce privește accesibilitatea Centrului medicilor de familie din or. Cahul, am constatat că rampa de la spital este parțial accesibilă, fiindcă lipsește cea de-a doua bară de suport, iar unghiul de înclinație este prea mare – a menționat Liuba Țîu, participantă la această simulare”.

Conform materialului informativ „Am drept egal la familie și copii”, elaborat de Asociația „MOTIVAȚIE” din Moldova în cadrul proiectului sus-menționat, accesul egal la sănătatea sexuală și reproductivă reprezintă accesul liber la instituții medicale, pentru a beneficia de servicii de calitate și comportamentul non-violent și non-discriminatoriu din partea societății, inclusiv a familei, a personalului medical, privind dreptul la sănătatea reproductivă a persoanelor cu dizabilități. În acest material găsiți informații utile unde să vă adresați dacă drepturile voatre sau a celor dragi la sănătatea sexual-reproductivă au fost încălcate și care pot fi sursele de încredere în domeniul dat.

Mai multe informații găsiți pe:

https://motivatie.md/media/Publicatii/Carti_brosuri_rapoarte_analiza/Brosura_in_SDC.pdf

Proiect susținut de către Ambasada Finlandei. Informațiile prezentate nu reprezintă opiniile Ambasadei Finlandei. Coaching-ul este oferit de experții de la HomoDiversus și Media Center.