Cu Elena, o tânără activistă de mediu din Macedonia de Nord, urma să discutăm în fața parlamentului țării sale. Acel loc a fost în luna ianuarie 2020 scena unui protest al mai multor ONG-uri ale societății civile. Elena lucrează, învață și protestează, când este cazul, pentru mediu. Face parte din organizația Fridays for Future, dar și dintr-o uniune mai mare de ONG-uri, experți și mișcări ecologiste care au același scop – să asigure un mediu mai bun în țara lor.
Statuia amintește de Alexandru Macedon, personalitatea istorică care a cucerit toată lumea cunoscută pe atunci, în secolul IV înainte de Hristos. Piedestalul înalt, cam cât o clădire de vreo șase etaje, cu gravuri pe el, amintește de Columna lui Traian, despre care studiem la lecțiile de istorie.
În jurul statuii, aproape toate clădirile au specific elenistic (coloane înalte) și sunt făcute din marmură de culoarea albă (care între timp s-a făcut gri, de la neîngrijire).
Centrul istoric a fost reconstruit în ultimii zece ani, sub avântul unui proiect masiv de nation-building, sponsorizat de fostul guvern naționalist. S-au cheltuit peste 500 de milioane de dolari. Proiectul nu a fost dus până la capăt, iar unele clădiri au rămas șantiere odată ce guvernarea a fost schimbată. Între timp, și țara se numește altfel – Macedonia de Nord.
Am ajuns la locul unde ne așteaptă activista de mediu Elena Danova. Vizavi de parlament, lângă un ansamblu de statui care seamănă cu cele de la Poarta Brandenburg din Berlin, începem interviul cu Elena.
Orașul, de fapt, are foarte multe elemente care îl aseamănă cu alte capitale europene. De exemplu, un pod de piatră – monument autentic, vechi de câteva sute de ani, care unește partea nouă a orașului de cea veche, autentică și ea, unde sunt câteva moschei încă din perioada otomană și un bazar de toată frumusețea – este un loc ce îți dă impresia să te afli în Istanbul, deși nu te afli.
Pe același kilometru pătrat ai două poduri gemene care amintesc de Podul Carol din Praga, ai o piață largă care ne amintește de Roma. Orașul este plin de autobuze cu două etaje ca în Londra, iar ele se deschid spre un bulevard larg, care trece pe lângă copia neterminată a arcului de Triumf din Paris. Și sunt multe statui.
Este și un râu în Skopje. Se numește Vardar, iar malurile lui au fost amenajate în cadrul aceluiași proiect menționat mai sus – cu pavaj alb, de piatră, la fel, precum în multe alte capitale europene. Toate acestea au fost surprinse într-un proiect al jurnaliștilor de investigație.
Totuși, în pofida amenajărilor moderne, apa din râu este plină de plastic și diverse ambalaje, iar în vecinătate poți găsi cu ușurință locuri unde gunoaiele au fost aruncate la întâmplare. Este un peisaj familiar pentru chișinăuienii care măcar o dată au coborât mai jos de Parcul Catedralei sau au mers câteva la câteva sute de metri de bulevardul central până la Piața Centrală.
În general, Skopje se aseamănă foarte mult cu Chișinăul. Are 627 000 de locuitori și, la fel ca la noi, este centrul de gravitație economic și politic al țării, care numără în jur de două milioane de oameni. Asemănările nu se opresc aici. Și ei au un râu, tinerii la fel au un loc unde își dau întâlnire, loc știut de toți – la monument. Principala deosebire este că la Skopje poți observa câteva subtilități la capitolul „mobilitate urbană”.
Activista
Situația ecologică din Macedonia de Nord, potrivit Elenei Danova, este o rețea de probleme diferite, interconectate cu ceea ce se întâmplă la nivel global.
Principala problemă de mediu la Skopje este poluarea aerului. Apoi urmează deșeurile menajere solide. Și plasticul. Despre existența plasticului în mediul înconjurător, Elena spune că a avut câteva interacțiuni care au marcat-o.
„Cu șase sau șapte ani în urmă, eram într-un sat mic din partea sudică a Turciei. Acolo am lucrat timp de două luni într-un proiect ecologic, care era legat de protecția unor specii de țestoase de mare, mai precis, specia Caretta-caretta”, spune Elena.
Facem o paranteză pentru a menționa că aceste țestoase marine au o capacitate mare de a sta mult timp în apă, chiar și de a traversa oceanul. Majoritatea țestoaselor marine au o distribuție globală, iar în secolul XIX populația lor număra milioane. Țestoasele marine însă sunt capturate pentru carne, piele și carapace, se îneacă în plasele de pescuit sau rămân prinse în paragate (unealtă de pescuit, formată dintr-un șir de cârlige cu nadă) utilizate pentru ton. Întorcându-se pe plajă, ele fac cuiburi în nisip pentru a depune multe ouă pe care le acoperă pentru o perioadă de șase-opt săptămâni.
În prezent, șase din șapte specii sunt pe cale de dispariție.
„În acest sat, ele veneau pe coasta mării și depuneau ouăle, dar coasta era plină de gunoi. Acel gunoi nu venea de la deșeurile de pe țărm, aruncate de către localnici, dar era adus de valuri. Multe țestoase înghițeau plastic crezând că e mâncare sau pungi de plastic crezând că sunt alge. În consecință, mureau sau se îmbolnăveau”, a continuat Elena.
Această experiență a marcat-o, spunând că putea vedea în fața ei toate periuțele de unică folosință pe care le-a folosit vreodată. Ulterior, Elena a studiat un alt domeniu, tot legat de mediu: „Am început să învăț mai multe despre permacultură”.
Permacultura este o modalitate de proiectare și design a așezărilor umane și sistemelor agricole perene, bazată pe imitarea relațiilor care există în ecosistemele naturale.
„Filosofia acestui domeniu este că recreezi ecosistemul care deja a fost distrus. Este într-un fel un mod de a lucra la o scară mai mică pentru a reflecta imaginea de ansamblu a mediului înconjurător și desigur a biodiversității”, spune Elena.
Activismul de mediu i-a influențat și comportamentul zilnic.
„De exemplu, hainele. Nimeni nu se gândește cum vin ele și unde pleacă. Și nu este vorba doar despre poluare, ci și despre exploatarea oamenilor”, spune Elena, referindu-se la forța de muncă ieftină din țări mai puțin dezvoltate, unde își au fabricile de textile marile branduri transnaționale.
Și în Skopje există exploatare, afirmă Elena, inclusiv în domeniul managementului deșeurilor.
Cum scapă de gunoaie locuitorii orașului Skopje
De colectarea deșeurilor în Skopje se ocupă compania Komunalna Higiena, în traducere – Igiena Comunală. Aceasta colectează gunoiul de pe străzi, curăță spațiile verzi și evacuează deșeurile dintre blocuri. La Chișinău, de golirea tomberoanelor se ocupă Autosalubritate, de salubrizarea parcurilor – Spații Verzi, iar de gunoaiele de pe teritoriile blocurilor locative – întreprinderile de gestionare a locuințelor.
„Dacă e să vorbim despre gunoi, sunt două părți ale poveștii. Prima – oamenii din Skopje, în general, nu au obiceiuri de igienă urbană, ceea ce ar însemna că oamenii poluează”, spune Kiril Przo, editor-șef la Platforma DOMA.
Platforma este o inițiativă a Institutului pentru Studii în Comunicare, o organizație de cercetare științifică non-profit. Platforma DOMA educă publicul pe subiecte legate de biodiversitate, protecția mediului și încurajează cetățenii să se implice activ și să pună presiune pe autorități pentru a soluționa problemele stringente.
„Din start, marea majoritate a oamenilor nu conștientizează impactul gunoaielor pe care le aruncă. Dovadă – tot gunoiul care apare în Skopje. Pe de altă parte, conducerea locală nu este gata să ia măsuri pentru a opri acest lucru, ori să creeze un sistem mai bun de gestionare a gunoaielor”, spune Kiril Przo.
Una dintre cauzele problemei la nivel de cetățeni este– potrivit lui Antonio Jovanovski, lider al unui ONG de mediu, Go-Green (BidiZelen) – faptul că, deși anterior au fost aplicate strategii de comunicare cu publicul în acest domeniu, ele nu au făcut parte din vreun program sistemic. Antonio vede, de exemplu, responsabilitatea cetățeanului de a sorta gunoaiele drept un obicei care se formează treptat, dar pe parcurs oamenii ar trebui informați corespunzător, întrucât există subtilități care trebuie înțelese.
ONG-ul BidiZelen a fost fondat în 2010, activează în Skopje și își propune să creeze o organizație de tineri care să se implice în promovarea politicilor de mediu la nivel local, regional și chiar internațional. ONG-ul implementează o serie de programe educaționale și susține „businessul verde”, adică politici ale antreprenorilor pe domeniul eficienței energetice și al energiei curate.
Cel mai important însă este, potrivit lui Antonio, să începi sortarea gunoiului de acasă și mai ales, dacă poți și ai vecini receptivi, de la tine din bloc.
„Am început o inițiativă în clădirea mea. Pe fiecare etaj am pus tomberoane pentru plastic și hârtie și am pus semne că, de exemplu, tipurile de plastic 1, 2 și 5 sunt reciclabile local, iar altele nu sau, mai precis, nu au nicio valoare economică pentru agenții economici de aici. Astea sunt niște detalii pe care oamenii nu le conștientizează deocamdată. Chiar dacă sortezi, trebuie să știi ce se reciclează și ce nu se reciclează”, spune activistul.
Jovanovski mai afirmă că el de obicei recomandă desfășurarea campaniilor de informare în paralel cu un proces de învățare a acestui „algoritm” de sortare. Oamenii trebuie să fie conștienți de ceea ce consumă. Unele obiceiuri legate de reciclare pot începe din școală, altele pot fi dobândite prin educația „practică” a oamenilor și crearea unei infrastructuri.
Țânțăreniul Macedoniei
Gunoiul strâns din capitala Macedoniei de Nord ajunge în mai multe locuri. Cea mai mare parte din el – la gunoiștea de la Drisla. În 2011, autoritățile locale au semnat un contract de concesiune a gunoiștii cu o companie italiană care promitea investiții de 73 de milioane de euro în următorii 35 de ani. Decizia a fost contestată atunci de ceilalți participanți la concurs. Până la urmă, antreprenorul italian a rămas pe loc. Planurile mari includeau o serie de stații de prelucrare a mai multor tipuri de deșeuri până în anul 2017.
Însă până la urmă, nu a investit decât foarte puțin, pentru o instalație de incinerare a deșeurilor medicale, subiect care a devenit de câteva ori ținta investigațiilor din presa locală.
La începutul anului 2020, Primăria orașului Skopje a reziliat contractul cu acea companie italiană și, potrivit presei locale, până la sfârșitul acestui an va fi selectat un alt antreprenor din rândul celor care au depus dosarele în 2011. Primarul speră că dacă planurile sale vor fi duse până la capăt, la Drisla va fi dus doar 5 % din gunoiul care este depozitat astăzi acolo.
La nivel de țară sunt planuri de a construi mai multe gunoiști regionale, însă, deocamdată, autoritățile spun că totul se află la faza de găsire a investitorilor, iar între timp legislația din domeniu este armonizată cu cea a Uniunii Europene, întrucât țara este pe lista de așteptare pentru aderarea la UE.
Cum se vede ecologia din birou
Ministrul mediului din Macedonia este Naser Nuredini, o persoană cu un CV foarte bogat și care dă puține interviuri jurnaliștilor, iar un detaliu important este că vorbește doar în engleză cu jurnaliștii. Naser Nuredini este albanez născut în Macedonia. S-a aflat, din copilărie, peste hotare. A trăit și a studiat la Viena, apoi a făcut studii în Germania și Marea Britanie. Până a ajunge ministru, a lucrat în instituții bancare și de consultanță financiară.
A venit cu planuri mari, potrivit site-ului ministerului, pentru că: „Este pasionat de «economia verde» – o soluție modernă a dezvoltării economice, o abordare modernă a managementului mediului înconjurător, care creează locuri de muncă în timp ce se îngrijește sănătatea și bunăstarea pe termen lung a rezidenților săi”.
„Ne aliniem legile la directivele UE. Sperăm ca prin adoptarea acelor legi și prin aplicarea lor să putem crea oportunități pentru cetățenii noștri pentru a separa gunoiul, iar asta, pe termen lung, va crea o industrie a reciclării”, spune ministrul.
Țările UE care pentru ministru sunt un model în materie de ecologie și gestionare a deșeurilor sunt Austria, unde el personal a petrecut foarte mult timp, și Slovenia, despre care spune că a progresat mult într-un timp scurt.
„Ei au reușit să obțină o rată foarte mare de separare în 10 ani. Am vrea să luăm Slovenia ca pe un exemplu, pentru că noi și ei suntem două țări cu dimensiuni similare, iar ei au învățat și au aplicat cele mai bune modele”, explică Naser Nuredini.
Macedonia de Nord însă se află, potrivit ministrului, departe de Slovenia și foarte departe de Austria, dar ambiție este. Totuși, principalele atribuții în ceea ce privește colectarea gunoiului cade pe umerii autorităților locale.
„Ceea ce facem în prezent, prin intermediul donatorilor internaționali, e faptul că organizăm centre moderne de reciclare regionale. Trebuie însă, în paralel, să amenajăm gunoiști, temporar. Nu sunt un mare fan al acestei soluții, dar pe termen mediu, până facem o economie circulară în jurul deșeurilor, avem nevoie de ele”, a mai spus el.
Naser Nuredini ar prefera ca privații să construiască uzine de reciclare, și nu statul, deoarece ei ar fi mai bine echipați să gestioneze acest domeniu. Totodată, țările mici adesea au probleme legate de găsirea investitorilor.
„Ar trebui să abordăm acest subiect ca pe o soluție regională, pentru că în regiunea noastră sunt țări mai mici, iar uneori nu este viabil din punct de vedere economic să investești în tratarea gunoiului doar dintr-o țară, cu aceeași mărime ca a noastră, de exemplu. Și de aceea trebuie să lucrăm cu alte țări pentru a vedea cum putem realiza ceva împreună”, spune Nuredini.
Eroii neașteptați ai reciclării
Pe lângă tomberoanele din unele zone ale orașului Skopje, poți vedea în mijlocul zilei mai mulți oameni, așa-numiții „selectori neautorizați” care adună carton, plastic și metal și predau totul reciclatorilor. Unii merg la tomberoane cu căruța, alții cu biciclete adaptate și alte remorci improvizate. Sunt și copii implicați în toată această operațiune.
Unul dintre ei este Seldat. Nu a vrut să ne spună numele său complet, dar a acceptat să vorbească cu noi în prezența lui Antonio Jovanovski, care ne-a fost și traducător.
„Aproape toată viața am lucrat cu gunoiul. O fac ca să supraviețuiesc, ca să nu fur și ca să muncesc cinstit. Nu este altceva de lucru pentru noi, chiar dacă vrem să muncim. Am crescut familia mea cu acest tip de muncă”, spune Seldat.
El afirmă că întreține acasă o soție bolnavă, căreia trebuie să-i cumpere și medicamente zilnic.
Ca el sunt alte câteva sute de familii care lucrează nu numai în capitala Macedoniei. Îndeletnicirea, văzută de ei ca „un job legal, cinstit”, este de fapt la limita legii.
Ca și alții ca el, Seldat și-a construit un dispozitiv de colectare, iar piesa de rezistență, ceva ce alții nu au, este o motocicletă de producție iugoslavă, semn că este oarecum „mai avansat”.
Antonio Jovanovski spune că acești „selector neautorizați” realizează cam cea mai mare parte din munca de sortare și reciclare a gunoiului din Skopje.
„Este, din păcate, o formă de economie neformală. Practic 90 % dintre ce este reciclat este ridicat de sectorul informal care, practic, este un act criminal, deoarece se iau deșeurile din tomberoane”, spune Jovanovski.
Dar sunt soluții, iar la una dintre ele se lucrează în prezent. Antonio Jovanovski ne povestește despre o inițiativă, în care unii colectori ar putea fi implicați într-un proces ce le-ar oferi stabilitate financiară și un job zilnic. Ar implica, potrivit lui, o nouă entitate juridică, ce ar intermedia colectorii cu anumite blocuri locative participante în proiect. Organizația oferă traininguri pentru „selectori profesioniști” pe care îi instruiesc despre tipurile de plastic și cum să colecteze corect, în același timp oferindu-le licență. Astfel, categoriile vulnerabile de populație ar fi cumva asigurate cu un job și ar aduce în câmpul legal acest tip de activitate.
„Ideea ar fi să avem cât mai multe clădiri ca aceasta și cetățeni care să selecteze. Vom angaja selectori la un job decent. Vor veni, vor lua, de exemplu, plasticul, îl vor duce la reciclatori care vor plăti entității juridice, iar acestea, la rândul lor, vor oferi salarii selectorilor”, spune Jovanovski.
Deocamdată, inițiativa este la un stadiu incipient, iar Seldat este primul selector care s-a arătat dispus să participe. Locatarii din blocul de unde el a ridicat acest sac de plastic sunt și ei gata să ofere deșeurile unei persoane terțe, decât să le pună direct în tomberon.
Procedura „pilot”, testată ca Iron Man, pe cont propriu și pe propria locuință, este pentru a demonstra că această soluție poate da roade, iar acestei categorii îi pot fi găsite soluții pentru a ieși din situația socială pe care o au.
Eco-friendly din obișnuință
Elena Danova spune că există foarte multe soluții pentru a evita generarea unor cantități mari de gunoi și deșeuri care implică doar un pic de schimbare a stilului de viață. De exemplu, în cazul cumpărăturilor, poți alege fructe și legume de la fermieri, neambalate sau să îți cumperi haine second-hand ori de la producătorii locali.
„Bunica mea este inconștient o persoană foarte eco-friendly. Ea nu a zburat niciodată cu avionul. Poți să nu mănânci carne toată viața, dar să zbori o dată cu avionul e ca și cum ai fi mâncat carne mult timp. Pe deasupra, ea nu mănâncă așa de des carne, inclusiv din cauza situației economice”, spune Elena.
Ea afirmă că nu trebuie să fim oameni de știință ca să conștientizăm schimbările globale. Unii oameni, potrivit ei, abia așteaptă să li se spună ce să facă și ei vor face, înțelegând din start că au o soluție mai bună în față, iar că ceea ce fac, din lipsă de alternative, nu este prea bine.
„Problemele din țară sunt totuși sistemice. Educația și informarea sunt importante, dar e important să se lucreze sistemic cu toate problemele. Dacă învinovățim oamenii că nu au aruncat o sticlă de Coca-Cola în coșul de gunoi, nu luptăm cu problema reală. Da, este o problemă, dar nu o problemă fundamentală care, de exemplu, provoacă cancer oamenilor”, a spus Elena.
Kiril Przo menționează că în Macedonia există o conștientizare a problemei mediului și chiar dorință de schimbare, dar mai este mult de muncit, inclusiv la explicarea avantajelor reformelor în acest domeniu.
„Primul pas care ar trebui făcut ar fi să fie create gunoiști și stații de sortare regionale. Dar majoritatea comunităților unde acele gunoiști ar trebui amplasate s-au pronunțat împotrivă. Oamenii conștientizează, înțeleg că problema există, dar nu vor ca soluția să fie în curtea lor”, spune Kiril.
Ministrul Naser Nuredini afirmă că reciclarea este un domeniu profitabil: „Acestea sunt materii prime. Sunt materii bune de refolosit. Nu ne putem permite să ne gândim că asta este gunoi. Este profit aici. De exemplu, putem refolosi sticla care din start este mai simplu de refolosit decât de făcut de la zero, hârtia, făcând hârtie reciclată, plasticul… deși este mai dificil, dar se face. Dacă mărim taxele pentru tona de deșeuri produsă, ei vor fi nevoiți să fie mai inovativi. Să producă sticlă mai ușoară, plastic mai ușor, ambalaj mai ușor și, per ansamblu, se vor genera mai puține deșeuri”.
Antonio Jovanovski crede că pentru cetățeni poluarea aeriană va fi în continuare prioritatea numărul unu, deși, afirmă el, e important și să fie reformate instituțiile statului și să existe o luptă reală împotriva corupției.
„Sper că și instituțiile se vor întări, se va întări și sistemul judecătoresc, iar așa vom avea și investitori în sistemul de management al deșeurilor, care să fie pe termen lung, să implementeze principiile unei economii circulare și ale selecției la nivel de cetățeni. Astfel, în 10 ani, sper că orașul Skopje și alte părți vor avea un sistem de colectare separată, inclusiv locuințele, iar romii care se ocupă de colectarea gunoiului vor fi profesionalizați, vor avea o slujbă decentă”, spune Antonio.
Iar Elena rămâne optimistă pentru țara sa, deși uneori acest lucru poate deveni destul de greu.
„Vreau să rămân aici și vreau să contribui cu ceva la dezvoltarea societății care m-a crescut. Dar, în același timp, uneori simți că nu este nicio soluție și trebuie uneori să-ți faci soarta pe cont propriu. Sper că voi rămâne aici și să fac această societate să arate mai bine în câteva decenii”, ne spune Elena.
Echipa noastră a plecat din Macedonia în ziua de vineri, 21 februarie, dimineața, pe la ora 4.0. În aceeași zi, urma să aibă loc o acțiune de protest la Ministerul Mediului, unde Elena și alți activiști urmau să scrie niște mesaje pe asfaltul din fața clădirii.
Nu au apucat însă, pentru că au fost luați pe sus, iar acțiunea lor le-a făcut pe mai multe instituții internaționale să lanseze apeluri, printre ele fiind și Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului. Au fost eliberați, iar lupta lor continuă.
