Autor: Esupport

SEO, SMM și alte prescurtări. O lume pentru care nu suntem pregătiți

Autor articol De Esupport
Dată articol 21.01.2020

Joburile noi, apărute odată cu dezvoltarea internetului au găsit, în multe țări, piața muncii total nepregătită. Pe de o parte, companiile caută oameni specializați, iar pe de alta, nici universitățile și nici cursurile de instruire pentru șomeri nu oferă pregătiri eficiente în aceste domenii. Echipa Moldova.org a studiat situația în două țări cu realități similare – Georgia și Republica Moldova.

Social Media Marketing (SMM)

Social media marketing (SMM) este o formă de marketing pe internet care utilizează rețelele sociale ca instrument de marketing. Scopul SMM este de a produce un conținut pe care utilizatorii îl vor împărtăși pe rețeaua lor socială pentru a ajuta o companie să crească expunerea mărcii și să extindă numărul clienților.

SEO analysis

Optimizarea motoarelor de căutare (SEO analysis) este procesul de a face modificări pe site-ul dvs. web pentru a-l face mai vizibil pentru motoarele de căutare și pentru a îmbunătăți poziția site-ului pe motoarele de căutare.

Încă atunci când era student la Drept, în Federația Rusă, George a înțeles că jurisprudența nu este ceea ce vrea să facă. A descoperit GeoLab, un centru de educație non-formală din Georgia, unde a studiat un curs de comunicare și a învățat Social Media Marketing, SEO analysis, design și altele.

Uneori lucrează de acasă, însă locul lui preferat este centrul cultural multifuncțional „Fabrika”, o fostă fabrică sovietică, transformată într-un spațiu multifuncțional pentru tineri. Zice că ceea ce face este „dreamjob-ul” lui, întrucât poate munci oricând, oriunde, fiind conectat la internet.

Ne-am întâlnit la ”Fabrika”, un loc plin de tineri, turiști, cu fotolii confortabile și cu multă culoare și verdeață. Geamurile sunt largi și permit luminii de afară să pătrundă. George își lasă geaca pe scaun, pune rucsacul peste ea, iar computerul îl ia pe brațe și ne arată pagina de Facebook a restaurantului pe care-l promovează. Dar înainte de toate își comandă un cocktail. Zice că părinții lui nu prea înțeleg ce anume face el, însă știu sigur că asta se întâmplă în internet și este legat de marketing.

„Oamenii abia descoperă aceste profesii acum (SEO analysis, Social Media Marketing). Unele companii abia conștientizează cât este de important să ai reclamă, nu doar billboard-uri. Este important să ai totul în internet, pentru că astăzi tot ce se întâmplă se întâmplă în internet.”

Potrivit profesorului, peste 2 milioane și 400 de mii de georgieni folosesc Facebook-ul, iar companiile au început să înțeleagă că dacă oamenii folosesc această rețea socială, ele ar putea să se promoveze acolo. Astfel, dacă înainte companiile comandau publicitate doar la TV, radio și ziare, acum lucrurile s-au schimbat.

„Noi ne străduim să găsim oameni cu profesii noi și-i invităm să devină lectori. Toți profesorii noștri sunt practicieni. Pe parcursul zilei ei sunt la jobul lor, iar seara predau.”

Sandro este profesor și la Facultatea de Business la Universitatea de Stat Ilia din Georgia. Îi învață pe studenți este comunicarea online. „Pentru omul care face business este foarte important să știe cum poate să-și construiască comunicarea cu viitorii clienți. Poate cu ajutorul wordpress ar putea să construiască o pagină web elementară care va conține informație despre produsele lui. De asemenea, social media îl poate ajuta. Toate acestea se învață la universitate, la fel și cum pot fi identificați potențialii clienți.”

Cursul pe care-l predă Sandro Asatiani la Universitate este opțional, pentru că, zice el, universitățile sunt, în general, mai conservatoare și pentru introducerea unei noi specializări este nevoie de acreditări, curriculum, comisii și ar fi un proces complicat.

În Republica Moldova situația este asemănătoare.

Universitățile nu pregătesc specialiști exact pentru aceste joburi noi, apărute odată cu internetul, iar companiile de digital marketing nu găsesc angajați. Ei sunt nevoiți să-i instruiască direct la locul de muncă.

Mai mult, în contractele de muncă specialiștii SMM și SEO sunt, de fapt, specialiști în servicii informaționale sau în sisteme informatice. Asta se întâmplă, pentru că în Clasificatorul ocupaţiilor din Republica Moldova nu există așa profesii/specialități.

„În momentul în care oamenii apelau la internet pentru a afla informații despre produse, despre orice, atunci au înțeles și marketerii că trebuie să găsească mecanisme pentru a le oferi acele informații. Atunci au apărut și reclamele online, motoarele de căutare care indexau informațiile acestea. Pe urmă erau afișate anunțuri plătite”, spune Radu.

„Când eram în primul an la universitate, nu prea am învățat multe lucruri, mă plictiseam. Totodată, munceam, iar regimul de învățare la locul de muncă era mai puternic. La lecții mi-am făcut o bază, ce înseamnă comunicarea, în sensul global. Acum, practic, în universitate nu prea primești lucrurile acestea. Probabil, asta se întâmplă din cauza lectorilor, care nu practică profesiile pe care le predau”, menționează Daniela, adăugând că cine intră în această meserie trebuie să fie conștient că va fi un proces continuu de învățare-aplicare.

Acest curs a fost introdus în anul 2017 la inițiativa lectorei Elena Filatov. „Noi pregătim specialiștii în diferite domenii de PR, în special deoarece acum tendința tinerilor este mai mult spre copywriting și spre SEO”. Trebuie de menționat că studenții învață despre social media 3 ore într-o săptămână.

19

studenți au obținut studii la specialitatea Științe ale Comunicării, FJȘC, USM în anul 2018

15

studenți învață în anul I la specialitatea Comunicare, FJȘC, USM.

„Tendințele tehnologice se dezvoltă foarte rapid și, așa cum spun colegii mei de breaslă: ei nu au nevoie să știe foarte multe. Ca eu să reușesc să-l învăț trebuie ca studentul să vrea să învețe, să fie responsabil, să văd în ochii lui dorința de a crește”, menționează lectora universitară, adăugând că invită deseori la lecții specialiști practicieni în domeniul SEO și SMM.

Curricula pentru cursul de social media, potrivit Elenei Filatov, conține informații despre cum se fac optimizările, care sunt căile de optimizare, care sunt secretele Google cu care pot lucra comunicatorii, pe ce pun accentul și altele.

Pentru a rezolva problema crizei de specialiști în domeniile dictate de apariția și dezvoltarea internetului, guvernele, în primul rând, trebuie urgent să abordeze impactul noilor tehnologii pe piețele forței de muncă prin politici educaționale îmbunătățite. Această recomandare a fost făcută în cadrul Forumului Economic Mondial 2018, desfășurat la Davos, Elveția.

Politici care vizează creșterea rapidă a nivelului de educație și abilități ale persoanelor de toate vârstele, în special în ceea ce privește STEM (știință, tehnologie, inginerie și matematică), cât și abilități soft non-cognitive, ceea ce le permite oamenilor să-și utilizeze capacitățile umane unice.

Punctele de intervenție trebuie să aibă loc în programele școlare, în formarea cadrelor didactice și este necesară o reinventare a formării profesionale pentru tineri, viitorul celei de-a patra revoluții industriale.

Cea de-a patra revoluție industrială se referă la: fuziunea resurselor fizice cu tehnologiile digitale precum robotica, inteligenţa artificială, Internet of Things (IoT), digitalizarea şi automatizarea.

În timp ce companiile afirmă că nu găsesc angajați instruiți în aceste două domenii noi, universitățile din țară au cursuri pentru acestea. Totuși, unde se produce ruptura? Lectora USM, Elena Filatov, zice că ruptura este, de fapt, între piața muncii și studenți.

„Studenții sunt undeva la mijloc de responsabilitate și iresponsabilitate. Ei absolvesc facultatea și se gândesc: „Cred că nu mă ia nimeni la serviciu din cauză că nu am stagiu de muncă”. Mai mult, noi îi învățăm că domeniul PR-ului este foarte larg și nu se regăsesc în el doar în SEO și SMM sau doar copywriting. Ei vor să încerce și alte domenii gen: events marketing și promovare pe online. Vor să încerce publicitate clasică și atunci… se pierd”, a declarat Elena Filatov, lectoră la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării a USM.

Forumul Economic Mondial recomandă lucrătorilor să-și asume responsabilitatea personală pentru propria învățare pe tot parcursul vieții și dezvoltarea carierei. De asemenea, este la fel de clar că multe persoane vor trebui să fie sprijinite prin perioade de tranziție la locul de muncă și faze de recalificare și perfecționare de către guverne și angajatori.

Daniela Donici, specialistă în SM

„Mi-e frică să-mi imaginez care sunt joburile viitorului, pentru că mi se învârtește capul când mă uit la seriale utopice sau despre viitor, precum „Black Mirror", în care omul are, pur și simplu, un cip în ochi și el vede tot (vezi foto).Eu cred că joburile viitorului sunt cele creative. Uite, chiar în domeniul nostru, foarte multe lucruri se optimizează digital, ca omul să nu depună prea mult efort. Roboții din computer să facă sarcinile, ca tu să te ocupi de ceea ce îți place.Jobul viitorului poate fi în domeniul Social Media Marketing, pentru că implică cumva înțelegerea socială și culturală dintr-o anumită zonă, pe care tu o simți și știi ce mesaj să dai oamenilor ca ei să rezoneze cu el. Asta este tare fain, pentru că noi toți, în școală, atât de mult ne-am dorit să fim mai mult creativi și mai puțin să învățăm lucruri pe de rost."

În raportul despre viitoarele joburi se mai spune că noua piață a forței de muncă ce se conturează ca urmare a celei de-a patra revoluții industriale are atât provocări, cât și oportunități. Companiile încep să facă schimbări în afaceri și strategii de forță de muncă pe parcursul perioadei 2018-2022.

Acestea au oportunitatea de a folosi noile tehnologii, inclusiv automatizarea, de a îmbunătăți calitatea locurilor de muncă tradiționale și își măresc abilitățile angajaților pentru a-și atinge potențialul maxim pentru a îndeplini noi sarcini de muncă cu valoare adăugată ridicată.

În cele din urmă, guvernele, industriile și lucrătorii ar trebui să se asigure că locurile de muncă de mâine sunt destul de remunerate, presupun un tratament cu respect și decență și oferă un spațiu realist pentru creșterea, dezvoltarea și împlinirea personală.

AUTOR

Georgeta Carasiucenco

Pâinea cea de toate zilele: cum să obţii profit din hobby

Autor articol De Esupport
Dată articol 23.12.2019

Afacerile craft sunt un trend urban important. Unii cercetători afirmă că acesta este deja al 5-lea val de craft, începând numărătoarea de la Mişcarea artelor şi meşteşugurilor (Arts & Crafts), care a luat naştere în Marea Britanie la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Dacă participanţii la primul val de craft tindeau să aducă mai aproape arta de meşteşuguri, idealizând creaţia autentică artizanală a Evului Mediu şi contrapunându-l producerii industriale din epoca capitalismului, atunci urmaşii contemporani ai acelui val fac alegerea în favoarea produsului local, de calitate şi fabricat manual în numele consumului conştient. Fie că e vorba de îmbrăcăminte, bere sau chiar pâine.

Apropo, în prezent creşte cererea pentru pâine atât din partea restaurantelor, care trec treptat de la pâinea din semifabricate congelate la cea „artizanală”, cât şi din partea consumatorilor şi ca urmare a filosofiei modului sănătos de viaţă, care prinde rădăcini în zona noastră. Adesea această pasiune dă startul unei afaceri în domeniul panificaţiei artizanale. Iată de ce acest gen de afacere este mai mult despre dragoste, decât despre cifre.

Totuşi, cifrele nu pot fi evitate: potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică, volumul de pâine de producere industrială în Moldova se reduce: fabricarea acestui produs a scăzut practic cu 20% – de la 129,18 mii de tone în anul 2016 până la 104,6 mii în anul 2017. În aceşti ani s-a înregistrat apogeul activităţii brutăriilor artizanale locale.

Multe istorii de succes au pornit de la faptul că oamenii au încercat să coacă pâine acasă şi le-a plăcut acest proces. Ei au experimentat cu reţetele produselor de panificaţie, şi-au ospătat prietenii cu rodul muncii lor şi au înţeles că aceasta poate să aducă bani. Un exemplu de acest gen este brutăria artizanală Iarba Noastră, condusă de tânăra Natalia Matiescu, cunoscută cu nickname-ul Natka Minunatka.

Natalia Maiescu:

Brutăria a apărut în viaţa mea acum un an datorită prietenilor şi admiratorilor mei. Tot ei m-au stimulat începând să colecteze banii necesari pentru a deschide brutăria: numeroşi oameni, cunoscuţi şi necunoscuţi, adunau mijloace pe o platformă de crowdfunding, unde eu spuneam că doresc să-mi transform garajul într-o brutărie artizanală.

Acest fapt mi-a schimbat radical viaţa. Anterior nu mă străduiam să deschid brutăria, deoarece ştiam că este un proces complex şi pur şi simplu organizam master-clase – îi învăţam pe toţi doritorii să coacă pâine pe bază de maia.

Se pare că nu eu am ales pâinea, ci ea m-a ales pe mine. Toată viaţa am fost implicată în coacerea pâinii: mama mea a copt multă pâine gustoasă în viața ei, străbunica mea învăța femeile să coacă pâine în sat, iar bunicul meu cântărea și repartiza pâine în timpul războiului. Calea mea legată de pâine a început în copilărie, dar acest produs m-a pasionat serios acum 12 ani. M-a atras atât de mult, încât m-am înscris la facultatea de biochimie pentru a-mi aprofunda cunoştinţele în domeniul microbiologiei şi biochimiei.

Îmi place să scriu despre pâine, ador să fotografiez pâinea mea, învăţ zi de zi să simt pâinea, acest proces nu are capăt. Pâinea este stilul meu de viaţă. Trăiesc cu el.

Dorin Mereuţă este un alt nume de rezonanţă în domeniul producerii pâinii artizanale.

Totul a început de la atenţia faţă de propria sănătate: într-o bună zi, împreună cu soţia sa au aflat cât de dăunătoare sunt drojdiile de panificaţie produse pe cale sintetică şi au decis să coacă pâinea de sine stătător. Şi au reuşit. Mai apoi s-a născut ideea de a-şi deschide o afacere.

Anterior, activam în domeniul financiar, lucram cu acţiunile, dar mai apoi am dorit să mă reprofilez, să fac un produs real şi tangibil. Am început să caut o idee pentru afacere: pâinea, de ce nu? Pe

Cum să coci pâine, dacă nu ai bani

Dorin Mereuţă:

În timp ce căutam bani pentru închirierea spaţiului necesar, coceam pâinea acasă. Timp îndelungat am căutat grâu care să dispună de certificat biologic, ca mai apoi să-l cultivăm de sine stătător. Avem o moară care macină făina cu ajutorul pietrelor. Adesea se întâmplă că nu există cantitatea necesară de cereale pentru copt, iar pentru a îmbunătăţi calitatea făinii în ea se adaugă aditivi, amelioratori de gluten, pentru a-i îmbunătăţi calităţile. Aşadar, controlul calităţii în activitatea cu produsele organice trebuie să existe de la faza incipientă, în caz contrar riscăm să obţinem pâine pseudo-organică.

Dar ne-am confruntat cu probleme nu doar la căutarea materiei prime de calitate. Începând afacerea nu ştiam ce mă aşteaptă, adică birocraţia prin care vom avea de trecut: înregistrarea, expertize de tot felul, certificatul de producție, certificatele de conformitate, documente sanitare. Dar cea mai mare problemă cu care ne-am confruntat şi ne confruntăm până în prezent este de a-i explica consumatorului de ce pâinea noastră își merită banii şi costă 30-35 de lei.

Natka Minunatka:

În cazul meu totul a decurs simplu şi la timpul potrivit. Calculele au fost simple, deoarece nu intenţionam să deschid o brutărie industrială mare. Spaţiul este conceput pentru potenţialul meu şi să coci astfel de pâine este posibil doar dacă locuieşti nu departe de brutărie, deoarece pâinea pe bază de maia necesită atenţie continuă. Eu locuiesc în curte, în apropiere şi pot controla procesul în orice clipă, deoarece este un proces „viu”, influenţat de numeroşi factori: vreme, umiditatea aerului, temperatura în continuă schimbare și chiar starea mea, deoarece acest proces implică multă muncă manuală și implicarea mea la fiecare etapă de preparare a pâinii.

Nu ştiam cum e să ai o afacere în Moldova, pentru mine totul era nou. M-a mirat faptul că cerinţele şi taxele pentru producătorii artizanali sunt aceleaşi ca şi pentru magnaţii industriali. Dar am în minte doar pâine şi maia, iar detaliile legate de afaceri mă sustrag de la ideea principală. De aceea, este complicat să dau cifre exacte: coacem pâine eu şi asistentul meu. Coacem atât cât putem. Pâinea artizanală în volume mari nu este despre mine și nici măcar despre pâinea adevărată. Fiecare pâine este individuală cu propriul gust şi caracter. Volumele mari nu sunt pâinea pe care o coci tu, este pâine care se coace după o schemă inventată nu se ştie de cine şi nu se ştie cu ce intenţii.

În prezent, avem 10 tipuri de pâine. Preţurile variază în funcţie de tipul de pâine – de la 100 de lei per kilogram.

Cât priveşte investiţiile (din interviul lui Natka Minunatka): cuptor – 8 000 de euro, moara de piatră – 6000 de euro şi malaxor de aluat – 4000 de euro. Plus rafturi, mese, scaune, alte accesorii – puţin mai mult de 20 000 de euro.

Cum să lucrezi cu pâinea fără drojdii

Dorin Mereuţă:

Când am copt prima pâine fără drojdii, am înţeles că nu mai vreau alt fel de pâine: da, era tare ca piatra, dar era nespus de gustoasă. La început coceam aşa cum ştiam, după reţetele mamei şi bunicii, apoi am început să studiez literatura de specialitate, să încerc, să caut reţeta potrivită. Abia după 2-3 ani, după numeroase încercări reuşite şi mai puţin reuşite, am atins perfecţiunea pe care o doream.

Pâinea coaptă de Dorin este valoroasă datorită ingredientelor şi tehnologiilor corecte, care permit de a obţine nu doar un produs gustos, dar şi sănătos: el însuşi cultivă cerealele, care sunt alese cu grijă, foloseşte făină integrală măcinată de el însuşi, o rețetă unică de maia naturală de producţie proprie, ingrediente suplimentare – făină de semințe de struguri, de cânepă și multe altele.

Dorin Mereuţă:

În pâinea noastră aditivii chimici lipsesc cu desăvârşire. Este complicat de a coace pâine fără drojdii, deoarece acestea nu conţin făină de grâu şi gluten, care ar ajuta la formarea miezului. Nici maiaua nu este un produs stabil. Pâinea depinde şi de condiţiile externe: pe vreme răcoroasă se răceşte şi brutăria, şi pâinea care dospeşte. Or pâinea este un produs foarte sensibil.

Cine cumpără pâine de 30 de lei

Natka Minunatka:

Cumpărătorii mei sunt oamenii, care apreciază munca manuală şi calitatea. Poate că există o modă pentru pâinea craft, însă eu aşa am copt pâinea cu 12 ani în urmă şi tot aşa o voi face după ce va trece moda. Când am început să coc pâine, lumea mă privea ca pe un om foarte primitiv, dar nu-mi păsa de asta, continuam să merg pe drumul pe care l-am ales. Astăzi nu mi-e ruşine să spun că sunt brutar, având două studii superioare. Mă mândresc cu vocaţia mea.

Dorin Mereuţă:

Ne orientăm pe cumpărătorii care au o abordare conştientă faţă de sănătate şi ceea ce consumă. Dorim să le cultivăm cumpărătorilor grija pentru sănătatea lor prin intermediul unui produs 100% organic.

Autor: Ana Şestacova

Imagine: Serghei Zapşa

Social Politică

Este uşor să fii creativ sau cum în Moldova să câştigi din artă

Autor articol De Esupport
Dată articol 19.12.2019

Economia creativă este unul din sectoarele pieţei moderne cu cele mai mari perspective. Spectrul industriilor de creaţie este destul de larg. La acestea se atribuie publicitatea, arhitectura, designul, moda, piaţa de artă, editură şi multe altele. Industriile creative schimbă societatea, punând în valoare activitatea intelectuală a omului.

Cu toate că în Moldova nu există o pătură bine definită a consumatorilor acestui produs, ca şi în alte ţări, totuşi există afaceri creative, care în ultimul timp se dezvoltă vertiginos.

Astfel în vara anului 2019 la Chişinău s-a deschis un hub creativ ARTCOR* — un amplu laborator de cercetări în domeniul creaţiei aplicate. Obiectivul urmărit este de a identifica noi idei şi de a crea proiecte de succes: comerciale şi sociale, pe termen scurt şi lung, mici şi pe scară largă.

*Artcor este creat în comun de către Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova, Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice cu susţinerea Proiectului „Îmbunătăţirea competitivităţii în Moldova”, finanţat de USAID şi de către ambasadele Suediei şi Marii Britanii cu participarea Asociaţiei companiilor de creaţie din Moldova (COR). Suma totală a investiţiilor constituie 13 milioane de lei, care au fost alocate pentru construcţie, reparaţii şi echipamente. În următorii trei ani vor fi alocate alte 5 milioane de lei pentru programe educaţionale, concursuri, expoziţii şi alte activități, care contribuie la dezvoltarea comunităţii de creaţie din Moldova.

Locals.md a discutat cu cinci locuitori ai Moldovei, angajaţi în sfera economiei de creaţie. Cum o duc ei? Sunt nevoiţi să supraviețuiască sau şi-au pus afacerea pe picioare şi au început să obţină profit?

– De ce studioul nostru de design se specializează anume pe etichetele pentru băuturi alcoolice?

În Moldova eu mă ocup de două proiecte: am o şcoală de caligrafie şi un studio de design, specializat pe producerea etichetelor pentru băuturile alcoolice. Periodic ne ocupăm şi de alte sfere ale designului grafic, uneori lucrăm cu identica, însă suntem profesionişti în domeniul nostru îngust, de aceea punem miza pe el.

– Două afaceri ale dvs. – şcoala de caligrafie şi studioul de design, se intersectează între ele şi ajută una alteia?

Când a început să crească nivelul meu în domeniul caligrafiei, am început să facem manual inscripţii pentru etichete, fără a folosi fonturile. Caligrafia şi-a pus amprenta pe personalitatea mea. Ea te disciplinează, te calmează şi te încarcă cu energie. Datorită caligrafiei am cunoscut oameni buni din mediul designerilor O parte a echipei sunt discipolii mei.

– Cum apreciaţi potenţialul caligrafiei pentru afaceri?

Până nu demult în Moldova nu existau oameni, care să dezvolte caligrafia la nivel profesionist.

De aceea, lipsesc comenzile. Nu există cerere pentru că nu există ofertă.

Odată cu apariția entuziaștilor, odată cu înţelegerea că aceasta se poate face şi se poate comanda, caligrafia va deveni un produs mai consumat şi atunci se va face bani din ea. Deocamdată comenzi sunt puţine. Singura posibilitate de a câştiga din ea este predarea sau implementarea în proiectele noastre, de exemplu la crearea logo-urilor.

– Cum e să predai caligrafia în epoca internetului? De ce este solicitată astăzi?

Cât de straniu ar părea, totuşi caligrafia este solicitată. Ba mai mult, în ultimul timp este destul de solicitată. În primul rând, este vorba despre studii în domeniu. Oamenii sunt determinaţi să studieze caligrafia din mai multe motive. În primul rând, consider că fiecare persoană are talentul de a crea.

În prezent, în mare parte suntem pur şi simplu consumatori. De aceea, caligrafia este examinată ca un gen de creaţie, dar care nu necesită investiţii mari.

În al doilea rând, oamenii obosesc de produse în masă şi doresc să simtă o atitudine specială, personalizată faţă de ei, de aceea după craft în toată diversitatea sa, a venit rândul caligrafiei.

– Cum să-ţi dezvolţi o afacere creativă de succes în Moldova?

Trebuie să ai anumite aptitudini, un nivel de profesionalism, de dorit să fie un talent unic.

Trebuie să ai o atitudine binevoitoare faţă de client şi să înţelegi că îl ajuţi pe om să-şi rezolve o anumită problemă.

De asemenea, trebuie să fii motivat de dorinţa de a vedea perspectivele. Fiecare proiect trebuie să fie o provocare. Este important ca lucrul să fie interesant, iar banii vor veni cu timpul.

– Datorită afacerii în sfera de creaţie în Moldova se poate trăi şi dezvolta sau se poate doar supravieţui?

Se poate trăi şi dezvolta, dar nu poţi agonisi o avere, în special dacă lucrezi cu piaţa autohtonă.

– Cum industriile creative pot schimba Moldova?

Ele deja o schimbă treptat spre bine. Pe de o parte nu e bine că noi nu avem nimic, dar pe de altă parte, dacă doreşti să faci ceva, ai undă verde.

La noi nu există foarte multe lucruri, care în Europa au devenit ceva obişnuit. De exemplu, hub-urile: în Moldova ele au apărut relativ recent.

Nici caligrafie nu era în Moldova, înainte să începem să o predăm.

– Omul are o pasiune, dar care nu aduce venit. Cum să o transforme în afacere?

Dacă ai o abilitate anumită, de exemplu, desenezi ilustraţii, ai putea să încerci să te promovezi pe Instagram, iar în paralel să-ţi cauţi un loc de muncă pe resursele de peste hotare.
Totodată, întotdeauna există posibilitatea de a activa în domenii conexe, care vor aduce venit, dar în paralel să-ţi dezvolţi hobby-ul pentru a atinge un nivel de perfecţiune când îl vei putea promova la un nou nivel.

În design cea mai înaltă performanţă este atunci, când se apelează la tine după stilistică. Un moment foarte important pe calea transformării pasiunii în afacere este să-ţi găseşti tovarăşi de idei.

– Omul are o pasiune pe care vrea să o transforme în afacere, vede că în Moldova această nişă nu este ocupată, încearcă să activeze în această sferă, dar toţi îi spun: „Asta nu va merge aici, nu există auditoriu, asta nu interesează pe nimeni”. Cum să procedezi în această situaţie?

Întotdeauna trebuie să clarifici dacă este adevărat că serviciul nu este solicitat sau pur şi simplu nu ai simţit potenţialul. Este foarte importantă căutarea auditoriului-ţintă.

Atunci când am început să practic caligrafia, credeam că aceasta va fi interesantă pentru designerii grafici.

Dar, la un moment dat, mi-am dat seama că designul şi categoria de oameni, care doresc să o practice sunt absolut diferite. Dacă se găseşte auditoriul-ţintă, atunci orice afacere are succes.

– Trei sfaturi pentru cei, care doresc să-şi deschidă o afacere în sfera industriilor de creaţie.

Să se dezvolte în continuu, să vadă perspectivele şi să adune o echipă bună.

– Faceţi o descriere succintă a agenţiei dvs. de creaţie pentru cititor.

Ne-am deschis la Chişinău în anul 2008. În prezent avem un oficiu aici şi unul la Amsterdam. Începând cu anul 2018, am devenit membri ai Art Directors Club of Netherlands. De asemenea, am câștigat concursul Agenției pentru investiții în campania de promovare a Moldovei în străinătate Not in February. Ne ocupăm de branding, design, relațiile cu companii și multe alte lucruri greu de explicat.

– Datorită afacerii în sfera de creaţie în Moldova se poate trăi şi dezvolta sau se poate doar supravieţui?

Se poate trăi şi dezvolta, dar nu este domeniul care aduce mulţi bani. Dacă ai nevoie de bani, atunci devino inginer sau aprofundează-te în sfera IT.

– Cum să hotărăşti să-ţi deschizi o afacere de creaţie în Moldova?

Există două cazuri când oamenii decid să-şi deschidă o agenţie de creaţie în ţara noastră. Prima – naivitatea şi prostia (anume astfel a fost deschis Piko Creative). A doua este baza de clienţi şi finanţele, care vor asigura existenţa la etapa iniţială. Ne-am deschis exclusiv pe bază de entuziasm. Startul nu a fost deloc uşor, dar suntem în joc de 11 ani şi suntem reprezentaţi pe pieţele din România, Moldova şi Olanda, lucrăm cu clienţi din majoritatea ţărilor, inclusiv din SUA. Cei care planifică să-şi deschidă o agenţie de creaţie, trebuie să ştie bine pentru ce ei lucrează. În primul rând, trebuie să aduni o echipă bună şi abia după asta să deschizi o afacere, ci nu invers.

– Strategia succesului pe piaţă.

Totul depinde de scopul trasat. Dacă scopul este să faci bani, posibil că ar trebui să te gândeşti la alt gen de activitate. La etapa iniţială publicitatea va asigura câştigurile, dar asta înseamnă să lucrezi cu toţi, călcând pe unele principii. Atunci s-ar putea să ai succes. Succesul depinde de doi factori. În primul rând, o reţea de cunoscuţi. În al doilea rând, cât de talentat şi profesionist eşti. Dacă eşti profesionist, dar nu ai legături, ar fi bine să lucrezi undeva unde să le poţi acumula. De exemplu, noi am început având talent, dar nu şi legături. Ce am obţinut în rezultat. Prin urmare, componentele succesului sunt următoarele: 1) legături, clienţi şi relaţii; 2) talent, măiestrie, profesionalism; 3) şi bineînţeles mult noroc.

– Tu personal având o afacere în domeniu trăieşti sau supravieţuieşti?

Eu nu supravieţuiesc. Se poate spune că trăiesc modest, dar confortabil. În prezent am obţinut o stabilitate financiară, dar timp îndelungat am investit în sine şi am lucrat în minus, pentru a ne crea un nume şi a obţine un bagaj de cunoştinţe şi relaţii.

– Cum, în pofida tuturor problemelor, existente în Moldova, să nu renunţi la ceea ce faci şi să ai succes?

Este important de a merge tot timpul înainte, de a depăşi toate obstacolele, care-ţi stau în cale. Într-adevăr nu este simplu să ai propria afacere în Moldova, dar cine spune că trebuie să ne limităm la ţara noastră? Lumea aparţine celor curajoşi.

– Este posibil exportul designului moldovenesc peste hotare şi cum anume?

Da, este posibil. Noi, de exemplu, lucrăm în Olanda. Piaţa olandeză este destul de închisă şi formată deja, dar sunt şi destui oameni din alte ţări. Putem fi competitivi datorită preţurilor mai reduse, calităţii înalte şi ideilor noi. Dacă agenţia de creaţie propune servicii bune şi are valoare, atunci designul poate fi exportat. Bineînţeles, este important de a avea o reputaţie ireproşabilă. De exemplu, avem producători de mobilă, care exportă producţia peste hotare, dar totodată fură idei de la italieni. Asta înseamnă exportul ideilor de creaţie?

– Designul nostru şi al lor. Ce ne deosebeşte pe noi şi ce trebuie să schimbăm?

Recent am participat la Săptămâna designului olandez, iar în aeroport în timpul controlului vamal m-au întrebat: „Prin ce se deosebeşte designul moldovenesc de cel olandez?”. Am răspuns simplu şi prompt: „În Olanda există design, iar în Moldova – nu”. Asta nu înseamnă că la noi nu există designeri talentaţi. Când ţara are design, asta nu înseamnă că anume ea îl creează, el se consumă în interior şi se exportă. La noi totul abia începe să se formeze, dar nu mai mult. De aceea, este foarte complicat de a compara Moldova cu alte ţări. La noi lipseşte şcoala naţională de design şi noi nu avem timp să o creăm. Trebuie să conştientizăm care este locul nostru în rândul celorlalte ţări: să înţelegem că avem o ţară cu internet rapid, cu drumuri înfundate şi lipsa şcolii de design, care poate fi creată pentru ca în decurs de 5-10 ani să fim cunoscuţi pe piaţa internaţională.

– Designul nostru şi al lor. Ce ne deosebeşte pe noi şi ce trebuie să schimbăm?

– Cum vezi afacerile de creaţie în Moldova peste un deceniu?

Sper că peste 10 ani vom avea o piaţă matură cu preţuri deschise şi transparente. De asemenea, sper că aici vom fi apreciaţi pe merit şi nivelul de măiestrie, dar nu pentru cine îşi flatează mai mult clientul. La fel aş vrea să ne bucurăm pentru succesele altora, să fim mai deschişi şi să învăţăm unul de la altul. Trebuie să eradicăm complexul că suntem unici.

– În ce sfere Moldova ar putea fi competitivă pe arena internaţională?

Avem mari posibilităţi. De exemplu, Moldova are o industrie IT dezvoltată, atractivă pentru tinerele cadre. Avem alături România cu o şcoală extraordinar de puternică de publicitate. România este cel mai puternic jucător pe piaţa de publicitate în această parte a lumii. Avem multe de învăţat de la ea. La câteva sute de kilometri de noi se află zeci de agenţii şi directori de creaţie, care activează la nivel global. Nu trebuie să uităm asta. Să nu uităm de Ucraina şi Rusia, de unde putem prelua multe practici. Avem o poziţie avantajoasă între Europa de Vest şi cea de Est, suntem capabili să simţim şi să înţelegem mentalitatea de pe ambele părţi ale continentului. Aceasta este o posibilitate extraordinară de dezvoltare. Rămânând prieteni, putem să obţinem foarte multe şi să devenim interesanţi cu adevărat. Cred că este foarte important de a dezvolta condiţiile pentru ca oameni din alte ţări să vină să lucreze aici.

– Câteva sfaturi pentru cei care doresc să se ocupe de industriile de creaţie în Moldova?

Principiile sunt importante. Ele îţi permit să rămâi un jucător puternic pe termen lung. La fel de important este de a investi în educaţie şi perfecţionare.

– Poate arhitectura să facă Chişinăul un oraş creativ?

Bineînţeles. Atât Chişinăul, cât şi Moldova în ansamblu.

– Datorită afacerii în sfera de creaţie în Moldova se poate trăi şi dezvolta sau se poate doar supravieţui?

Din păcate în Moldova un om de creaţie poate doar să supravieţuiască. Eu personal trăiesc, însă numai datorită clienţilor din afara ţării.

– De ce arhitecţii nu tind să-şi deschidă un SRL în Moldova?

Pentru un constructor autohton, arhitectura este un instrument de legalizare a ideilor de afaceri. Adică arhitectul este persoana care rezolvă problemele de ordin administrativ şi nu este un constructor cu instrumentul în mână şi plin de idei. Este evident că un tânăr arhitect, care nu are cumetri şi rude de tot felul este nevoit ani întregi să proiecteze „coteţe” gratuit, iar deschiderea unui SRL este o idee costisitoare şi lipsită de perspectivă. În consecinţă, dorinţa de a pleca din ţară prevalează asupra celei de a schimba Chişinăul.

– Care ar fi soluţiile pentru a schimba spre bine arhitectura în Moldova.

Moldova este un stat tânăr cu legislaţie adolescentină. Dezvoltarea arhitecturii depinde în mare parte de un mediu competitiv sănătos pe un făgaş juridic matur. Având în vedere faptul că ne identificăm cu identitatea europeană, apare întrebarea: unde sunt standardele şi arhitectura europeană?! Trebuie să preluăm practica lor şi să deschidem hotarele pentru arhitecţi ca să apară concurenţa. Nimeni nu se va dezvolta când ştie că nu există perspective.

– Care este locul arhitecturii în rândul celorlalte industrii de creaţie din Moldova?

Este dificil de a compara arhitectura cu designul de etichete sau cu publicitatea vinului. Cadrul legislativ şi bugetele sunt diferite. Arhitectului i se interzice să monteze organe genitale pe faţadă, deşi sexualitatea este forţa motrice a oricărui gen de creaţie. În Moldova arhitectura, spre deosebire de publicitate, nu a depăşit conservatismul preistoric. În opinia mea, arhitectura locală este lipsită de emoţii de creaţie, ea este limitată la unghiul de vedere al unui director de colhoz. Sinceri să fim, în prezent arhitectura nu se încadrează în sfera industriilor de creaţie în Moldova.

– Cum să faci din arhitectură o afacere de succes în Moldova?

În prezent îşi fac o afacere de succes în arhitectură oamenii care fac parte din schema nomenclaturii locale. Arhitecţii din afara clanurilor sunt departe de finanţe sau proiecte de anvergură. Situaţia se va schimba atunci când societatea nu va mai asocia arhitectura cu „Autorizaţia de construcţie” şi va înţelege că un concept arhitectural este o lucrare de creaţie cu atributele corespunzătoare – valoare şi drept de autor. Este evident că o diplomă şi 3 metri cubi de piatră nu este o recompensă care să te motiveze. Iată de ce din păcate la noi arhitectura de autor nu se poate transforma într-o afacere de succes.

– Critici foarte mult poziția arhitecturii în Moldova, dar cum reușești să rămâi și să lucrezi ca arhitect de succes în astfel de condiții?

Plimbându-vă pe străzile Chişinăului, vedeţi arhitectura mea? Eu nu. Atunci de ce consideraţi că sunt un arhitect de succes?

– Recent la forumul Moldova Business Week industria cinematografică a fost desemnată drept o ramură cu perspectivă a afacerilor de creaţie în Moldova. Corespunde realităţii acest fapt?

Cred că da. În prezent se consumă mult conţinut video, iată de ce bugetul este orientat în această sferă.

– Una din cele mai importante pagini din cinematografia europeană modernă este noul val românesc. Românii au reuşit să ridice cinematografia practic din cenuşă. Le putem repeta succesul? Cum crezi, putem întreţine un dialog cu noul val românesc sau să ne inspirăm din alte surse?

Desigur, putem repeta succesul lor, dar cred că ar trebui să fim cât mai cinstiți și să iubim tot ce este moldovenesc, să nu ne fie rușine de dialectul și de cultura noastră. Acum avem aproximativ aceleași condiții ca și la apariția noului val românesc: filme fără buget și cu buget redus, dorința de a face ceva și de a fi remarcat în lume.

– Să analizăm o altă zonă. Foarte multe țări din CSI au participat deja la Oscar. Școlile lor cinematografice sunt reprezentate de câteva filme celebre: Estonia cu „Mandarinele” lui Zaza Uruşadze, Ucraina cu „Donbass”-ul lui Serghei Lozniţa, Belarus – „Cristalul” de Daria Juk, iar Kazahstanul cu „Aika” de Serghei Dvorţevoi. Unde este poziţionată Moldova și de ce rămânem atât de mult în urma vecinilor din Vest, dar și a celor din Est?

Noi trăim într-un spaţiu cenuşiu. De exemplu, în Ucraina se duce un război, care poate servi drept material pentru producerea filmelor. Noi nici nu ducem foame, dar nici nu o ducem prea bine. La prima vedere e pace, dar nu se poate spune că trăim în pace. La capitolul industrie cinematografică am rămas puternic în urmă. În istoria cinematografiei naţionale avem o lacună de peste 2 decenii. În următorii 10 ani am putea să visăm că un film moldovenesc va ajunge la Cannes sau la alt festival de film din lume.

– Cum vezi şcoala moldovenească de film?

Nu mă bucură ceea ce văd acum. Problema e în studii. Pe viitor sper că vom avea numeroase cursuri specializate de corecţie a culorii, montaj, regie, producere etc.

— Consideri că în ultimii ani cinematografia moldovenească s-a înviorat? Dacă, da, atunci care ar putea fi cauza?

Evident se simte o revigorare. Oamenii au început să filmeze şi destul de mult. Două din zece filme se poate spune că sunt bune. Acest lucru se datorează faptului că investitorii străini au făcut o prioritate din producerea filmelor, precum și cu faptul că a fost deschis Centrul național de cinematografie.

– Ce poziție reală în lumea cinematografică ar putea să ocupe Moldova?

Există film comercial şi de autor. Dacă ne referim la filmul comercial, în această sferă apar posibilităţi colosale. Te poţi regăsi în diferite ramuri şi în specializări înguste. Cred că putem fi competitivi în domeniul post-producţiei, la prelucrarea imaginilor, corectarea culorii etc. Noi putem propune preţuri excelente. Mai multe probleme sunt la capitolul filmului de autor. Aici suntem abia la început de cale, dar din inerţie dorim să-i copiem pe cei consacraţi în domeniu. Dar aici trebuie să arunci o privire în lumea ta lăuntrică şi să realizezi un film moldovenesc sincer.

– Problemele principale cu care se confruntă cinematografia moldovenească.

În primul rând este lipsa cadrelor. Este necesar de a face atractiv acest sector.

– Cum să facem atractiv filmul autohton pentru spectatorul moldovean?

De fapt filmul moldovenesc este foarte captivant. Îşi pierde farmecul atunci când este fals. Oamenilor le place când prezinţi realitatea aşa cum este ea.

– În Moldova se poate trăi, dar nu supravieţui datorită afacerii de creaţie?

Consider că în Moldova se poate trăi dintr-o afacere de creaţie.

– Cele mai solicitate genuri ale noastre?

Comedia şi drama.

– Cum, în pofida tuturor problemelor, existente în Moldova, să nu renunţi la ceea ce faci şi să ai succes?

Să-ţi faci munca bine şi cinstit. Să te dezvolţi în permanenţă. Să fii cu ochii pe ceea ce fac companiile internaţionale de top. Să nu admiţi ca succesul să te ameţească, ci să-l percepi ca pe o apreciere a activităţii tale şi să mergi mai departe.

– Unde se termină arta și încep industriile creative?

Totalitatea industriilor creative este definită ca o modalitate specială a producției culturale (monetizare), spre deosebire de cultura și arta clasică ca rezultat al creativității.

– Potrivit datelor statistice, industriile creative din Moldova încep să se dezvolte intens în ultimii trei-patru ani. Care crezi că este cauza?

În primul rând, economia creativă este acum în plină expansiune în Europa. Noi în Moldova nu suntem conservați, iar aceste tendințe ajung inclusiv la noi. Ne lăsăm influenţaţi de tendințele mondiale, asta e tot.

– În ce domenii de activitate creativă în Moldova există perspective?

Afacerile creative se deosebesc de la o ţară la alta. De exemplu, în unele țări din Europa, aceasta include chiar și sportul, iar în Franța, industria de creaţie include haute cuisine – „bucătăria înaltă”. În Republica Moldova acest specific nu a fost valorificat, dar la aceste sfere ar putea fi atribuite turismul agro-cultural sau de vinificaţie.

– Cum industriile de creaţie schimbă oraşul?

Dezvoltarea industriilor creative înseamnă un nou flux de turişti, iar aceasta, în primul rând, este un schimb de experienţă. Oraşul se îmbogăţeşte cu oameni noi, iar acesta înseamnă cu noi idei. Toate acestea denotă schimbarea din mintea şi starea de spirit a societăţii.

– De ce noi nu avem o piaţă de artă?

Dacă este vorba despre piaţa artei contemporane, atunci la noi aceasta nu se studiază nicăieri. Majoritatea populației nu înțelege arta contemporană. În Europa, de exemplu, copiii de la o vârstă fragedă merg pe la muzee și li se explică cum să perceapă arta, de aceea oamenii cresc cu o viziune diferită asupra lumii. Din păcate, la noi situaţia e alta. Oamenii au cunoştinţe foarte primitive în domeniul artei. Nu există înţelegere, nu există cerere, respectiv nu există nici piaţă, în asemenea circumstanţe oamenii de artă sunt nevoiţi să emigreze.

– Ce este de făcut pentru a forma piaţa?

Aceasta, în primul rând, ţine de educaţie. Trebuie să educăm următoarele generaţii, să-i învăţăm cât de puţin diversitatea în artă, să le trezim interesul, or frumuseţea va salva lumea. Vom avea educaţie în domeniu, va exista înţelegere şi o cerere. Pe această temelie se va forma piaţa.

Vocile diferite sunt viziuni diferite asupra situaţiei din ţară şi a stării în care se află economia de creaţie. Dar din diferite fragmente se adună un tot întreg. El nu este îmbucurător, dar se văd progrese, asta nu poate să nu ne bucure.

Astfel, recent, la Moldova Business Week 2019, Doina Nistor, directorul Proiectului de Competitivitate din Moldova, a menționat potențialul de dezvoltare a industriilor de creaţie din țară. Potrivit ei, în ultimii doi ani, în acest sector al economiei există o înviorare semnificativă. În prezent în țară există 1600 de companii care activează în domeniul publicității, designului grafic, designului de interior, arhitecturii etc., aceasta denotă datele din raportul Doinei Nistor. Pentru comparaţie, în anul 2015 existau doar 1280 de astfel de companii. Economia creativă devine tot mai atractivă pentru locuitorii ţării noastre, aceasta atestă începutul schimbărilor.

Pentru investitori, industriile de creaţie din ţară sunt atractive din mai multe motive. În primul rând, este un capital uman cu studii şi multilingv, preponderent tânăr. În al doilea rând, suntem poziţionaţi la fel de aproape atât de Est, cât şi de Vest.

"Republica Moldova se află doar la începutul căii de dezvoltare a industriilor creative. Această industrie include design, arhitectură, animație, producție video și audio, VR, AR etc., demonstrează potențialul de creștere, la fel cum se întâmplă în întreaga lume. Dovada este creșterea numărului de companii angajate în Moldova în domeniul creativ, astfel încât din anul 2015 până în 2018 s-a înregistrat o creştere de 20%. În prezent pe piață există 1600 de companii, care au asigurat cu locuri de muncă 11 000 de persoane".

Doina Nistor

directoarea Proiectului de Competitivitate din Moldova, finanțat de USAID, Suedia și UK aid

Без категории Social Politică

Instrucţiune completă cum să-ţi deschizi o afacere dacă eşti proaspăt absolvent universitar

Autor articol De Esupport
Dată articol 17.12.2019

Versiunea clasică a lucrului de birou şi a avansării în carieră este tot mai puţin atractivă pentru tânăra generaţie. Tinerii sunt plini de idei creative, entuziasm şi dorinţă, dar pe lângă toate acestea, ei trebuie să ştie care sunt paşii de a-şi transpune în realitate planurile corect şi legal.

Am elaborat o instrucţiune completă, menită să-i ghideze pe doritorii de a-şi înregistra propria întreprindere în Moldova.

Credeţi-mă, nu este complicat!

1. S-o luăm de la capăt. Cum se clasifică întreprinderile?

Conform articolului (2) al Legii cu privire la susţinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, întreprinderile se împart în micro-, mici şi mijlocii.

Pentru o microîntreprindere este necesar ca:

numărul mediu anual de angajați nu depăşeşte cifra de 9 persoane;
suma anuală a veniturilor din vânzări nu depășește trei milioane de lei;
valoarea totală anuală contabilă a activelor nu depășește trei milioane de lei.

În ceea ce privește întreprinderile mici:

numărul mediu anual de angajați nu depăşeşte cifra de 49 de persoane;
suma anuală a veniturilor din vânzări nu depășește 25 de milioane de lei;
suma anuală a veniturilor din vânzări nu depășește 25 de milioane de lei.

Prin urmare, cel mai probabil afacerea post-universitară nu prea mare poate fi atribuită la categoria microîntreprinderi.

"Magazinul meu de cadouri a început cu vânzarea la târgurile orășenești, mai târziu am avut o "insuliţă" într-un centru comercial, iar după 3 ani am deschis un magazin în centrul Chișinăului. Evoluţia de la o afacere mică la una mijlocie nu a fost deloc uşoară. Am avut investiţii colosale, credite, datorii şi multe altele. A fost foarte dificil, dar de un lucru sunt sigură - a meritat efortul! În ceea ce privește perspectivele, ele există, dar trebuie să te înarmezi cu răbdare şi să depui efort colosal, deoarece există numeroase obstacole: sub formă de finanţe, căutarea angajaților, închirierea unei încăperi, iar taxa de chirie trebuie achitată indiferent dacă ai sau nu vânzări".

Alla Niahina, 24 de ani

proprietara magazinului de cadouri şi accesorii Millo'mania

2. Vreau să-mi deschid o afacere. Cu ce să încep?

Procesul de deschidere a propriei afaceri ar trebui să înceapă cu alegerea forme organizatorico-juridice. Conform Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, antreprenoriatul poate fi practicat în următoarele forme organizatorico-juridice:

întreprindere individuală;
societate în nume colectiv;
societate în comandită;
societate pe acţiuni;
societate cu răspundere limitată;
cooperativă de producţie;
cooperativă de întreprinzător;
întreprindere de arendă;
întreprindere de stat şi întreprindere municipală.

De regulă, pentru fondatori este dificil să decidă care va fi forma cea mai potrivită pentru o afacere, deoarece fiecare dintre ele are avantajele sale. De aceea, înainte de a decide ce formă organizatorico-juridică este potrivită pentru afacerea ta, este necesar de înțelege obiectivele pe care ţi le stabileşti, de exemplu: ce relație intenționezi să stabileşti în timpul activității (dacă vor exista mai mulți fondatori), cum intenționezi să împarţi răspunderea cu creditorii, care va fi modalitatea de a gestiona compania în timpul activității sale și multe alte sarcini la fel de importante.

Una dintre cele mai populare forme organizatorico-juridice de activitate de întreprinzător în Republica Moldova este SRL.

SRL (societate cu răspundere limitată) este o persoană juridică, întreprindere care poate avea până la 50 de fondatori.

Principalul avantaj al SRL-ului, în comparație cu ÎP (întreprinzător individual) este faptul că proprietarii SRL riscă doar cu capitalul companiei, iar Întreprinzătorul Individual poartă răspundere pentru activitatea sa cu bunurile personale, prin urmare, cu apartamentul, automobilul şi toate bunurile înregistrate pe numele său.

3. Este complicat?

Aşadar, deschiderea unui SRL pare o formă de înregistrare a persoanei juridice, mai sigură pentru a proteja averea personală.

În Republica Moldova un SRL poate fi înregistrat într-o zi lucrătoare, mai exact în 24 de ore, de la începutul zilei de lucru, care urmează după depunerea dosarului cu documentele necesare pentru înregistrare. Sau de urgenţă în decurs de 4 ore.

În termen de 24 de ore taxa de înregistrare este de 1149 de lei, iar în doar 4 ore – 4596 de lei.

Termenele şi tarifele se găsesc pe site-ul gov.md.

Puţin mai complicat ar putea fi închiderea firmei. Procesul de lichidare a firmei în Moldova este complicat, de aceea numeroase SRL-uri nominal activează, însă de fapt nu desfăşoară vreo activitate şi de fapt sunt îngheţate.

4. Multe documente am de adunat?

SRL trebuie să fie înregistrat la Camera Înregistrării de Stat. În prezent lista documentelor necesare este minimă: este necesar buletinul de identitate al fondatorului (sau a mai multor fondatori).

Funcţionarii de la Camera de Înregistrare alcătuiesc la faţa locului Statutul companiei. În anul 2014 a fost anulat capitalul social obligatoriu, care acum poate fi stabilit de către fondator.

Cererea de înregistrare se completează la faţa locului. În ea se indică:

denumirea
adresa juridică
datele din buletinele de identitate ale fondatorilor
numele administratorului
cel mult cinci genuri de activitate

5. Singur trebuie să scriu Statutul firmei?

Contractul și Statutul de constituire a persoanei juridice se încheie și se aprobă de către fondatorii acesteia (participanți). De obicei, este o formă standard care doar trebuie semnată.

Până la înregistrate trebuie să decideţi care va fi denumirea firmei şi să vă prezentaţi la înregistrare cu câteva variante de denumiri. Înregistratorul va verifica dacă nu există o altă firmă cu această denumire. Te va surprinde faptul că multe denumiri vor fi rezervate deja.

Pe site-ul idno.md se poate verifica dacă există o firmă cu această denumire.

Antreprenorul Alexandru Golovin are o experiență bogată în antreprenoriat: şi-a deschis prima afacere la 18 ani, iar la 21 de ani a deschis binecunoscuta „Pesociniţa”, iar în prezent este proprietarul localului „DC Donuts & Coffee”. El ne-a relatat cum a ales denumirea localului său.

"Oamenii trebuie să fie gata să denumirea pe care au ales-o pentru întreprindere, local etc. ar putea fi rezervată. Respectiv, Agenția Servicii Publice va refuza să o înregistreze. Eu am avut noroc în toate cazurile, nu m-am confruntat cu astfel de probleme. Mulţi au îndrăgit denumirea "Pesociniţa" şi încercau să ghicească care este provenienţa ei. De fapt nu este un secret sau un sens ascuns.

Alegerea este simplă şi logică, cu toţii începem de la nisipieră şi formatul localului era de acest gen, oamenii se adunau să se odihnească, să danseze şi să joace la console. Exact ca în copilărie. Dar cu timpul creştem cu toţii din nisipieră şi totul se schimbă. Iată de ce localul preferat de toţi este închis deja, mai exact s-a transformat în cel mai bun cocktail-bar din oraș".

Alexandru Golovin, 25 de ani

proprietar de cafenea şi bar din centrul Chişinăului

6. Trebuie să am bani pe cont?

După depunerea dosarului pentru înregistrare, trebuie să deschizi un cont în bancă. Lista băncilor, care dispun de licenţă corespunzătoare, este publicată pe site-ul Băncii Naţionale a Moldovei.
Nu este neapărat să pui bani pe contul firmei imediat.
După încheierea înregistrării, în termen de 24 de ore este necesar să te pui la evidenţă la Inspectoratul Fiscal.

7. Cât timp durează?

Înregistrarea, deschiderea unui cont bancar și fabricarea ştampilei durează câteva zile. Procesul de înregistrare se încheie cu înregistrarea în Registrul de stat, după care administratorului, tot el directorul, i se eliberează:

hotărârea autorităţii înregistrării de stat;
actele de constituire;
extrasul din Registrul de Stat;
ştampila.

Numărul unic de identificare de stat (IDNO), atribuit persoanei juridice este considerat codul fiscal.

O persoană juridică se consideră înregistrată în ziua luării hotărârii de înregistrare.

Sursa: lex.justice.md

8. Neapărat trebuie să-mi deschid un SRL?

Doar în cazul în care ai nu doar o idee abstractă de afacere, dar şi versiunile implementării lui, iar nimeni din prieteni şi apropiaţi cu o firmă deschisă nu este gata să-şi asume grijile legale pentru tine.

În linii generale, numărul de afaceri înregistrare este în continuă creştere.

Potrivit Registrului de Stat al întreprinderilor, în Republica Moldova, în perioada 5 iunie – 8 iulie, au fost înregistrate 390 de companii noi. Astfel, până pe 8 iulie, în registru au fost incluse 233 156 de întreprinderi.

Totodată, în luna iunie au fost înregistrate 232 765 de companii, cu 436 mai mult decât numărul de companii înregistrate în luna mai. Comparativ cu luna iulie 2018, numărul întreprinderilor a crescut cu 5290, iar față de iulie 2017 cu 12 637.

Respectiv, potrivit datelor statistice, sfera afacerilor se extinde, în pofida faptului că afacerile mici în republică sunt susţinute în mare parte de organizaţii private, ci nu de stat.

"Statul sprijină întreprinderile mici mai mult în declaraţii. De fapt trebuie de menţionat Organizaţi pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii (ODIMM), care, într-adevăr, implementează o serie de programe: PARE 1+1( atragerea banilor migranților în economie); START pentru tineri; Women in business și Business academy for women, Fondul de garantare a creditelor și alte câteva, mai puțin însemnate.

Dar aceste programe sunt doar exemple sporadice, deşi sunt multe la număr. În Moldova nu a existat şi nu există susţinere sistematică a afacerilor mici şi mijlocii la nivel legislativ. De exemplu, scutirea de impozitul pe venit în primii trei ani de activitate. Este necesar un pachet amplu de legi, unul complex și de susţinerea acestuia de către Executiv. Pentru ca toţi cei care doresc "să atace" întreprinderile neprotejate de fapt (fără experienţă, cunoaşterea legislaţiei, inclusiv a Codului Fiscal şi bani pentru avocat) să ştie că "nu e bine să-i ofensezi pe cei mici!". În Parlament trebuie să existe un ombudsman pentru afacerile întreprinderilor mici şi mijlocii. Multe lucruri ar trebui să existe..."

Igor Fomin redactor-şef al MyBusiness.md

URMEAZĂ TESTUL PENTRU A AFLA
DACĂ EŞTI GATA SĂ-ŢI DESCHIZI PROPRIA AFACERE?

autori: Nelli Stratulat, Alexandru Margarint

Social Politică

Femeia de la sat din Moldova. Între egalitate și realitate.

Autor articol De Esupport
Dată articol 26.11.2019

E puțin peste ora amiezii, în sat e liniște, de peste deal se aude sunetul unui tractor care stropește cu insecticide copacii din livadă și câte un schimb de cântece ale cocoșilor din mahalaua vecină. La spatele casei, pe partea dinspre uliță, alături de saraiul folosit pe post de depozit pentru hrana animalelor, între o grămadă de vreascuri și alta de buturugi, Natașa, cu un topor în mână, lovește cu putere crenguțele pe care le taie pentru foc. Câteva găini răscolesc cotcodăcind prin așchiile de la lemne. Ghena stă așezat pe o buturugă cioturoasă și trage cu poftă dintr-o țigară alături de drujba fierbinte de la care încă miroase a benzină.

Iată mai bine aș fuma și eu, aș fi avut ”perecur” (din rusă: pauză la o țigară), glumește ironic Natașa.
La voi bărbații nu taie lemne? O întreb eu.
Ei doar le despică, la tăiat cică au alergie, râde Natașa.
Din Paște în Crăciun mai despică, dar la tăiat, mai mult babele. În schimb iarna vin cu brațul plin să facă focul, le place să fie mai călduț, îl ia peste picior doamna Tamara, mama lui Ghena (în continuare: soacra Tamara), care trăiește împreună cu ei. Cuplul are doi fii, Daniel, de 19 ani, și Costel, de 22 de ani.

Așa am făcut cunoștință cu familia Natașei. Deși nu se simte confortabil în prezența camerelor de luat vederi, ea a acceptat să-i ”monitorizăm” viața timp de câteva zile, pentru a face un material despre cum trăiesc femeile de la țară și să vedem diferențele față de cele de la oraș.

Dacă vorbim despre egalitatea de gen la sat, nu ies în evidență, ca la oraș, diferențele ce țin de funcțiile ocupate sau salariul primit, pentru că aici pur și simplu nu sunt locuri de muncă. Lipsa posibilităților de angajare, a instituțiilor de învățământ sau a spațiilor de cultură fac realitatea de la țară mult mai dură. În majoritatea cazurilor femeile au grijă nu doar de treburile casnice și educația copiilor, dar muncesc fizic cot la cot cu bărbații, lucrează la fel de mult chiar și atunci când au ciclul menstrual, iar despre durerea din aceste zile nu se vorbește, pentru că e un subiect tabu.

Urmează o poveste trăită de familia lui Ghena și a Natașei, dintr-o localitate de la nordul Republicii Moldova, la 225 kilometri de municipiul Chișinău. În satul Braicău trăiesc puțin peste 300 de oameni, aici la o familie revin mai multe gospodării, pentru că cei bătrâni mor, iar cei tineri pleacă. Nu au administrație publică locală, primarul este din comuna Sudarca, aflată peste deal, localitate în care copiii merg la școală pentru că gimnaziul din satul natal a fost închis din cauza numărului mic de copii. Există o grădiniță, o școală primară, o biserică din lemn construită în anul 1829, un punct medical care se deschide o dată pe săptămână și un magazin alimentar de dimensiunile unui mic garaj, situat în curtea unei familii din centrul localității.

Natașa s-a mutat în Braicău atunci când s-a căsătorit, adică acum 23 de ani. A lăsat casa părintească și satul natal pentru a-și trăi viața alături de Ghena, care pe atunci era tractorist. De la început a fost dificil, într-o casă nouă, localitate și oameni noi. Dar după ce l-a născut pe primul fiu, apoi pe al doilea, iar părinții ei au decedat, casa ei e aici și, chiar dacă ar vrea, nu mai are unde merge în altă parte. Muncește din zori până în noapte și vrea ca băieții ei să aibă o viață mai bună decât a sa.

Programul zilnic de lucru al unei femei de la țară durează atât timp cât ea nu doarme. La ora 5:30 dimineața, în timp ce fiii și soțul încă dorm, Natașa nu își începe ziua citind știrile la calculator în timp ce savurează din cafea. La această oră își ia căldarea pregătită de cu seară și merge în ocol să mulgă vaca, unde deja o așteaptă micii prieteni, pisica Goșa și cățelușa Roza, care știu că vor fi hrăniți cu câte o porție de lapte proaspăt.

Discuțiile cu sine deseori sunt transferate involuntar în discuțiile cu micii prieteni care nu știu să judece sau să critice. În familie femeia trebuie să rabde și să meargă înainte, aceste lucruri sunt transmise de la o generație la alta. Deși nu totul se întâmplă așa cum și-ar fi dorit, ea spune că este într-un fel împăcată cu viața pe care o trăiește în sat.

Acum duce vaca la cireadă, dar când se va întoarce va trebui să meargă să cosească iarbă, de mâncare la animale pentru seară. După, va trebui să facă urluială la purcei, să prășească în grădină, să facă mâncare, să taie lemne, să aducă vaca de la cireadă, să aducă vițelul de la deal, apoi iar muls, mâncare și tot așa… actualizează Natașa ”agenda” pentru astăzi.

Obosește foarte mult, dar toate aceste lucruri trebuie făcute, pentru că nimeni n-o să le facă în locul ei. Cei care au animale trebuie să crească și lucernă, și porumb, să aibă de toate. Este foarte greu la țară, dar nu are ce face, toți la oraș nu se pot duce, pentru că dacă nu ar munci cei de la sat, cei de la oraș nu ar avea ce mânca. Natașa spune că nici la oraș nu ar putea trăi. Aerul la sat e mai curat, poți să crești un animal, legume și fructe, frigiderul e plin cu produse de casă, pe când la oraș trebuie să mergi să cumperi de la piață, ceea ce face viața de acolo mai grea.

Bună dimineața Marusica, o salută pe o consăteancă aflată la fântână, după apă.

Nu-i place să se plângă, pentru că există lume la care e și mai greu. Desigur că și-ar fi dorit să trăiască mai bine, dar se mulțumește cu ce are. Uneori, când îi e greu pe suflet, se ia cu gândurile și visează. Crede că peste tot în lume este greu să fii femeie.

Despre noțiunea de feminism, Natașa nu vrea să vorbească, se simte incomod din cauza că nu-i înțelege semnificația.

Uite când îmi trebuie, mă lasă singură, nici Roza, nici Șaric nu-i cu mine acum, a constatat tristă Natașa când se întoarce de la cireadă.

Acasă lucrul continuă. Soacra Tamara, cu un bostan în mână, merge spre sarai să pregătească umplutura pentru plăcinte. Ghena fumează și înșurubează o piesă din metal.

Ți-ajunge să fumezi. Apucă-te de dezghiocat păpușoi, adu un braț de lemne, apoi du-te și fă crupe să gătesc urluiala, îi ordonă Natașa soțului în timp ce aprinde focul la plita de afară, ca să pregătească micul dejun și mâncarea pentru animale.
Mă duc, mă duc. Poate mai bine îi trezi băieții să pună mâna să facă ceva, că știu doar noaptea să umble pe la discotecă și pe urmă să doarmă o bucată de zi, îi reproșează Ghena.
Știi ce, lasă băieții să se odihnească, că au venit spre dimineață acasă, le ia apărarea Natașa. Unul dintre băieți s-a întors recent de la armată, iar altul a venit în vacanță de la studii.

Dejunul – mămăligă cu lapte pregătite la foc – este gata, dar nici acum Natașa nu stă relaxată să mănânce. Fie aduce ceva ce lipsește pe masă, fie planifică următoarele treburi pentru ziua care abia începe, dar care ar fi bine să fie făcute până nu se ridică soarele prea sus.

În timp ce rezolvă ce e de făcut prin curte, Ghena are treabă la casa din deal, iar când se va întoarce vor merge împreună să cosească lucernă.

Dificil să fii împlinit cu sine și împăcat în viață când conducerea nu face nimic pentru oamenii acestei țări, vorbește Ghena parcă pentru a-și argumenta pesimismul.

Ghena a făcut studiile la o școală profesională de ingineri. Nu se consideră om învățat, dar are o experiență de lucru în mai multe domenii. A fost șofer de tractor, însă acum nu-și vede viitorul mai departe de sapă și vacă, la fel cum nu și-l văd nici consătenii săi. El nu mai are speranță că în țară se vor schimba lucrurile spre bine, iar despre viața sa… o consideră pierdută, întrucât nu mai poate începe nimic nou la vârsta sa. Pierdută, crede el, din cauza politicilor promovate de guvernele care cică ar fi în folosul oamenilor, dar care în aproape 30 de ani de după perestroică nu au făcut decât să fure. Dezamăgirea și disperarea lui sunt alimentate de realitatea, mereu neschimbată, că țăranul nu are unde-și vinde produsele agricole, iar creditele sunt prea scumpe ca să-și poată pune pe picioare o afacere.

Toate aceste probleme îl macină atât de mult, că nu mai are dorință și energie pentru afecțiune, dragoste și comunicare în familie. E greu să ai speranțe și să visezi atunci când știi că nu ai de unde aduna bani pentru a plăti utilitățile sau alte servicii elementare. Atunci când se culcă și se trezește cu gândurile la probleme, dragostea este înăbușită de grijile pentru existență. Dacă la oraș omul merge la serviciu, iar când vine acasă are timp liber, la sat așa ceva pur și simplu nu există. Din această cauză mai des se ceartă în familie decât își exprimă dragostea.

Vorbind despre egalitatea de gen, Ghena crede că este greu să fii atât femeie, cât și bărbat, pentru că ambii lucrează mult, chiar dacă unul mai des muncește pe afară, iar altul în casă. La sat ajutorul reciproc este un lucru normal: femeile lucrează afară de rând cu bărbații, iar bărbații, la rândul lor, le ajută pe femei. Mai problematic este la capitolul înțelegere, pentru că din cauza problemelor rar când se ajunge la o discuție bună. Natașa se gândește că ea încă este tânără și viața e înainte, dar odată ce ai trecut de 40 de ani viața merge înapoi deja… Ea nu-și dă seama de acest lucru, spune Ghena, adăugând că munca grea începută la 14 ani i-a afectat sănătatea, iar la vârsta la care a ajuns, drumul întoarce spre pensie și cimitir.

Soacra Tamara are puțin altă viziune vizavi de subiectul egalității de gen. Rămasă văduvă la vârsta de 55 de ani (acum are 77 ani) ea este de mult timp prezentă în viața familiei fiului și nurorii. Îi ajută cum poate și încearcă să o scutească pe Natașa de unele treburi casnice. Experiența vieții a învățat-o multe, o înțelege pe Natașa.

Mai ales că feciorul meu tot nu este chiar cheie de la biserică. O înțeleg și o susțin, spune doamna Tamara.

Ea consideră că femeile de fapt au mai multe drepturi decât bărbații, și chiar dacă se crede că femeile nu au suficiente drepturi, acestea în familie se simt mai importante decât bărbații. În popor se zice că bărbatul este capul familiei, însă în realitate femeia conduce cu totul, iar dacă nu ar fi femeile, bărbații nu ar face nimic. În viziunea ei, dacă la conducerea țării ar fi o ”femeie gospodină”, atunci toți ar trăi mai bine.

Când a revenit de la cosit iarba pentru animale, într-un final, Natașa a fost de acord să se refugieze la umbra unui copac pentru a discuta cu noi.

Întrebările astea despre femeia de la țară e ca sarea pe bubă. Dacă vă voi povesti chiar totul, e posibil să mă apuce plânsul, iar voi să vă gândiți să scrieți o carte despre viața mea, glumește Natașa.

Deși se consideră o femeie puternică, Natașa spune că plânge cel puțin o dată pe lună, când îi ajunge cuțitul la os, altfel e imposibil. Crede că la această etapă a vieții nu mai poate da nici înainte, nici înapoi, trebuie să meargă așa cum a început.

Dacă vrei să-ți schimbi viața pentru tine, o poți face, dar trebuie să te gândești și la copii, spune ea cu referire la conceptul de libertate a femeilor de a alege cum să-și trăiască viața.

Natașa a avut o copilărie foarte frumoasă, dar spune că după căsătorie au început toate grijile. Copiii, munca, neajunsurile, mici neînțelegeri care de fapt există în orice familie. Dacă la început punea la inimă totul, cu vârsta a înțeles că asta nu ajută la nimic. Ce se întâmplă acasă, în familie, acolo rămâne. Multe femei se miră de felul în care ea poate să-și mascheze grijile atunci când iese la întâlniri sau evenimente.

Lumea nu este vinovată cu nimic de ceea ce am eu în familie, nu cred că ar fi corect să descarc peste cineva toate problemele personale.

Generația Natașei a fost educată să rabde. De mică mama a învățat-o că odată ce se va căsători, indiferent dacă va fi rău sau bun, acel bărbat va fi pentru o viață și nu trebuie de scos problemele ”în lume”. Acest sfat este total invers cu ceea ce sunt învățate astăzi femeile – să-și ceară drepturile și să divorțeze dacă ”nu merge”. Înainte femeile nu puteau trăi o zi cu un bărbat, iar altă zi cu altul. Sacrificiile femeilor care trăiesc cu soți pe care nu-i suferă sunt în mare parte pentru copiii lor, pentru că restul nu contează și trebuie de trăit așa cum este.

Unele femei spun că dacă nu vor face alegerea încercând mai mulți bărbați, nu vor ști care este cel bun, dezaprobă Natașa un astfel de comportament.

Trecem la repartizarea sarcinilor în familie. Cum se face? În funcție de gen? Dacă trebuie de tăiat lemne sau de cosit iarbă, pune mâna și face, nu se uită dacă e treabă de bărbat sau de femeie. Ajutorul reciproc într-o familie îl consideră necesar și foarte important. Cunoaște femei care nu vor să facă munci grele, pentru că, în percepția lor, femeile trebuie să facă numai lucrul din casă, să aibă grijă de copii și să gătească. Atât timp cât există sănătate, ambii pot să muncească egal. Nu că ar fi foarte bucuroasă că muncește din greu… nu le-ar dori soțiilor fiilor ei să lucreze ca ea.

Natașa spune că femeile de la țară trăiesc foarte diferit, unele lucrează la fel de mult ca bărbații (așa cum face ea), altele fac treburi casnice și trăiesc ca la oraș. Nu vrea să se plângă pe situația ei și nici să fie răsfățată. O comunicare și o doză de empatie din partea bărbatului i-ar face viața un pic mai bună.

Hai că nu-i timp pentru vorbă. Trebuie de adus vaca de la cireadă, a încheiat Natașa și a pornit spre marginea satului.

Viața Natașei descrisă pe scurt nu reprezintă neapărat realitatea în care trăiesc toate femeile din Republica Moldova, însă povestea ei merită auzită, ea face parte din cele 30% de femei din populația țării și 51% din populația stabilă din mediul rural.

Deși la nivel de țară sunt implementate politici pentru a implica femeile în viața politică și a elimina diferențele de salarizare sau de acces la funcții importante în stat, problema femeilor din mediul rural rămâne nerezolvată. Stereotipurile privind distribuirea rolurilor în familie, conform cărora femeile sunt responsabile de treburile casnice și de educarea copiilor, iar bărbații sunt considerați capii familiei, face viața femeilor de la țară extrem de dificilă în comparație cu a celor din orașe, unde nivelul de informare este mai avansat și există un acces mai mare la instituțiile care ar putea veni în ajutor atunci când drepturile le sunt încălcate.

Conform unui studiu recent, elaborat de Institutul de Politici Publice, cu privire la situația femeilor din mediul rural, accesul la serviciile medicale este mai redus în comparație cu cel al femeilor din orașe, iar din cauza activităților zilnice informale în agricultură, acestea nu beneficiază de asigurare medicală, ceea ce face și mai nesigură starea lor de sănătate.

Lipsa infrastructurii culturale, a oportunităților de dezvoltare profesională și ulterior de angajare în câmpul muncii la sate, concentrarea proiectelor de informare, instruire și susținere a femeilor din mediul urban, mai puțin în cel rural, toate acestea adunate la un loc fac femeile de la țară să se simtă uitate de către autoritățile publice și excluse din viața socială a țării.

Aici puteți găsi studiul: http://ipp.md/2018-12/2795/

* Femeile din mediul rural constituie circa 30% din populația țării și 51% din populația stabilă din mediul rural.

* 46% din femeile active din mediul rural au studii superioare, medii de specialitate sau secundare profesionale, în comparație cu 75% în mediul urban;

* Fiecare a doua femeie din mediul rural afirmă că salariul lunar acoperă doar strictul necesar, iar 16,2% dintre respondente menţionează că salariul nu asigură nici strictul necesar.

* circa 27% din femeile de la sat lucrează în agricultură, peste hotare sau alte domenii care nu asigură poliță de asigurare medicală.

* 27,2% este procentul femeilor care lucrează neoficial

60% din femeile de la sate nu au acces la centre de sănătate și doar 40% au poliță de asigurare

* 20% dintre femeile din mediul rural își apreciază starea de sănătate ca fiind rea sau foarte rea în raport cu 14,5% dintre femeile din mediul urban

Text și fotografie: Sergiu BEJENARI

Regizoare: Viorica TATARU

Politică

Cartierul Tineretului-73

Autor articol De Esupport
Dată articol 23.11.2019

Social Politică

Femeia de la sat din Georgia. Între egalitate și realitate.

Autor articol De Esupport
Dată articol 23.11.2019

”Rolul femeii în Georgia este cel de gospodină, să gătească, să aibă grijă de copii și să facă treburile casnice” – aceste cuvinte au fost spuse de toți bărbații și femeile pe care i-am întâlnit în localitatea Zemo Machkhaani. Este un sat situat într-o zonă muntoasă, la 120 km distanță de capitala Tbilisi, cu o populație puțin sub 3000 de oameni, în regiunea Kakheti, în apropiere de orașul îndrăgostiților Signagi.

După 2 ore de mers cu autobuzul pe un drum zigzag, în munți, am ajuns în satul Zemo Machkhaani, unde urmează să petrecem câteva zile alături de o familie de localnici. La deschiderea ușii autobuzului ne întâmpină un bărbat de aproximativ 45 de ani, pe nume Zahar, care, după un scurt salut, ne-a cuprins prietenește, de parcă ne-am fi cunoscut de o viață, și s-a apucat să ne ajute la descărcat bagajele.

Zahar ne duce spre casa sa cu microbuzul său pentru transport de mărfuri. Ne arată împrejurimile, câteva biserici vechi de prin secolul al V-lea, Casa de Cultură, magazine, toate situate de-a lungul drumului. După câteva sute de metri de mers pe o uliță neasfaltată, a cotit spre o curte cu porțile deschise. Aici ne întâmpină Nargiz, soția lui Zahar, Goga, fiul cel mijlociu, și Marian, nepoata venită în vacanță tocmai din Borjomi (da, da, locul de unde se extrage renumita apă minerală lecuitoare).

Nargiz, emoționată și totodată cu un zâmbet de neascuns, ne-a îmbrățișat ca pe niște prieteni pe care nu i-a mai văzut de ani buni. Într-o rusă stâlcită, ne întreaba:

«Вы не устали? Вы голдные? Пойдемте,я вам покажу ваши комнаты»/ Nu ați obosit? Vă este foame? Haideți să vă arăt camerele unde veți sta. – poate punem asa?

Și a pornit să ne facă o excursie prin casă, după care a urmat masa.

Oaspetele în casa georgienilor este tratat mai bine decât un membru din familie, îi este oferit tot ce e mai bun, iar masa trebuie să fie plină cu de toate, și nu în ultimul rând la masă trebuie să fie multă lume. Vecini, prieteni, rude – toți sunt invitați, pentru toți se găsește loc, iar inainte de fiecare pahar băut, conform tradiției, se spune un toast, primul fiind rostit de proprietarul casei, adică de bărbat, căruia i se mai spune ”tamada”. Primul toast, dar și cele care au urmat, desigur că au fost despre și pentru femei. Și acest lucru nu e din motiv că oaspeții (noi) au venit să facă un material despre femeile de la țară. Rolul deosebit care i se atribuie femeii vine din istoria Georgiei, în special acest lucru se datorează reginei Tamara, prima femeie care a condus Georgia. Totodată, respectul față de femei vine și de la simbolul Mama – adică Georgiei, al cărei monument este la Tbilisi. O figură feminină care ține în mâna stângă un pahar cu vin, pentru a-i saluta pe oaspeții care vin ca prieteni, iar în mâna dreaptă o sabie pentru cei care vin ca dușmani.

Înainte de toasturi, să vă povestesc puțin despre viața lui Zahar și Nargiz. Ambii s-au născut în aceeași localitate, au învățat la școala din sat. După absolvire, Zahar a plecat să facă serviciul militar, apoi a învățat de inginer. Nargiz a mers la studii la Tbilisi, unde timp de 6 ani a învățat la facultatea de pedagogie. Educătoare de profesie, când s-a întors în sat a fost cerută în căsătorie de Zahar, (el spune că de fapt a fost invers, ea l-a cerut pe el), pentru că Nargizei încă de pe băncile școlii îl plăcea pe Zahar. Era un bun cântăreț la chitară și un dansator iscusit, îi cucerise inima din adolescență, el fiind prima ei dragoste.

Deși conform tradițiilor vechi, respectate mai ales în mediul rural, femeile nu aveau libertatea de a-și alege soțul, Nargiz spune că ea și Zahar s-au căsătorit din dragoste reciprocă. În unele localități din zonele muntoase mai pot fi întâlnite cazuri când fetele pot fi date în căsătorie de către tați, contrar dorinței lor, la o vârstă fragedă, fiind lipsite de dreptul la alegere sau de a face studii, însă cu timpul astfel de istorii sunt tot mai puține, afirmă ea.

Educatoare la grădiniță așa și nu s-a angajat, pentru că după nuntă a rămas însărcinată cu primul copil și a trebuie să aibă grijă de creșterea și educarea acestuia. La puțin timp a apărut și al doilea copil, astfel îngrijirea copiilor și treburile casnice i-au revenit Nargizei conform tradițiilor, dar și dorinței sale. Nu este deranjată că nu a reușit să profeseze, este fericită că a putut fi alături de copii, să le ofere toată dragostea de mamă.

Deși a trăit 6 ani în capitala țării, Nargiz spune că în localitatea sa de baștină trăiește foarte bine și nu simte vreo diferență față de viața de la oraș. Dimpotrivă, la sat e mai multă liniște, iar responsabilitățile casnice nu sunt o povară, întrucât soțul o asigură cu toată tehnica de uz casnic modernă de care se folosesc femeile de la oraș. Se simte foarte norocoasă și fericită alături de soțul său și spune că felul în care se iubesc ei doi și-ar dori să îl vadă și la fiii săi și soțiile lor.

Cine este persoana principală în familie?
Eu, răspunde Zahar râzând.
De ce anume dumneavoastră?
Pentru că eu sunt bărbat.
Nu ambii iau deciziile în casă?
Ba ambii. La noi există egalitate, dar în Georgia e puțin diferit, aici bărbatul este capul familiei. Trebuie să fie o delimitare cine este femeie și cine este bărbat. Noi între noi ne respectăm atât de mult, că nu apar discuții despre cine este principalul din familie, a încercat să explice Zahar particularitățile și diferențele în relația de cuplu din Georgia.

În familie toți sunt importanți și egali – soțul, soția și copiii, explică Nargiz. Femeii îi revine un respect aparte din partea bărbaților din motiv că este mamă, iar mamele sunt foarte respectate în societatea georgiană.

Așa suntem noi, georgienii, acesta este specificul țărilor din Caucaz, și nouă acest lucru ne place, îi vine în apărare Nargiz.

Solidaritatea, dar și recunoașterea rolurilor în familie vine de la ambii, mai ales când este vorba despre repartizarea sarcinilor de lucru. Zahar, atât timp cât este în puteri, nu-i va permite soției sale să facă munci grele, el va face practic tot lucrul care, în mod obișnuit, este destinat bărbaților. De exemplu, în ziua a doua a avut de cosit iarbă în spatele casei. A pregătit coasa electrică și a mers să lucreze, iar soția sa a venit din urmă și a udat câțiva puieți de copaci fructiferi sădiți recent.

Lucrul meu în acest caz este să ud copacii, iar cositul ierbii este pentru băieți, explică Nargiz.
Eu nu pot să-i permit soției să cosească cu această coasă electrică, pentru că este periculos, iar muncile care pun în pericol viața femeii trebuie să fie făcute de către bărbați. Femeile au de lucru în casă, iar bărbații pe afară, această este egalitate. Că doar nu vor face lucrul și prin casă și pe afară!, glumește Zahar.

Această delimitare a rolurilor din familie pe criteriu de gen este considerată un dat care vine din istorie, tradiție și religie. Deși există un anumit dezechilibru în înțelegerea și chiar aplicarea egalității de gen la țară, ”bărbatul adevărat” este cel care are grijă de soția sa. În cazul familiei lui Zahar și Nargiz, primul face totul posibil ca soția să aibă acces la mecanisme tehnice care îi vor ușura munca, cum ar fi mașină de spălat sau ustensile pentru bucătărie.

O parte importantă din viața femeii din Georgia este petrecută la bucătărie, aceasta gătind zilnic pentru familie, iar atunci când în familie sunt oaspeți, meniul devine mult mai plin și în ajutor la bucătărie vin vecinele, rudele, prietenele. Gătitul tot are niște reguli repartizate pe criterii de gen. Femeile gătesc și amenajează masa, bărbații au grijă să aducă băutură (de obicei vinul) și să țină de vorbă oaspeții. Dacă în meniu este prevăzută carne la grătar, atunci aceasta este obligatoriu gătită de bărbați.

Femeile nu știu să gătească carne, spune Zahar.

Pentru europeni acest lucru este apriori o afirmație care discriminează pe criteriu de gen, însă nu și în țările din Caucaz, unde femeile de obicei sunt lăsate să gătească doar acasă, nu și la restaurant. Sora lui Zahar explică că bărbații de fapt sunt cei mai buni bucătari din toate timpurile, din acest motiv rar când femeile lucrează bucătărese în cafenele și restaurante, mai ales dacă acolo se gătesc frigărui. Totodată, bărbații pot și ajută femeile la gătit, de exemplu, Zahar știe să lipească cu iscusință khinkali (bucate tradiționale din aluat cu umplutură din carne tocată) și se mândrește că știe să gătească.

Libertatea femeilor, aparent existentă, este limitată pe alocuri de tradițiile transmise din generație în generație. Vecina Nargizei, o doamnă trecută de 75 de ani, ne spune că aici o femeie trebuie să facă lucrul casnic și să aibă grijă de copii și soț. Studiile, de exemplu, și împlinirea visului de a face carieră nu ar trebui să fie pe lista de priorități a unei femei, pentru că soarta acesteia este alta. Iar dacă într-o familie femeia va insista să meargă la muncă și să se dezvolte pe plan profesional, pot fi certuri sau chiar divorț. Cu toate acestea, în relația de familie este loc de dragoste, înțelegere și susținere reciprocă.

Pe lângă obligațiile casnice pe care le au, femeile de la țară reușesc să-și facă și timp liber, care, de obicei, este petrecut alături de copii și vecine. După ce gătește micul dejun, Nargiz fie petrece timpul liber la o cafea cu vecinele, care îi sunt și prietene, sau tot împreună cu ele merge la sala sportivă din sat. Diversitatea ocupațiilor în timpul lor liber nu este prea mare, dar totuși reușesc să se simtă bine privind televizorul, ascultând muzică sau croșetând. Totodată, având în vedere că gătitul le ocupă o mare parte din viață, femeile de la țară încearcă să combine petrecerea timpului liber cu gătitul pentru soții lor care se vor întoarce de la muncă.

Fiul cel mare al Nargizei, Goga, student la universitate, este foarte optimist în privința egalității de gen din Georgia. El consideră că mersul european al țării și politicile de diminuare a discriminării pe criteriu de gen sunt deja vizibile în țară, pentru că tot mai multe femei ajung să dețină funcții importante în stat și sunt încurajate să facă studii superioare. Și chiar dacă mulți bărbați consideră că locul femeilor este la bucătărie, datorită schimbărilor și reformelor, la noile generații problema egalității de gen nu va mai fi atât de pronunțată, pentru că viziunile tinerilor diferă mult de cele ale adulților, iar limitele artificiale impuse de tradiții vor dispărea. În familia sa, părerile sunt respectate și susținute reciproc, iar asta a contat foarte mult la formarea unei gândiri mai libere a sa și a fraților săi, spune Goga.

Într-un final, concluzionăm că la toate întrebările despre respectarea drepturilor femeilor de la țară din Georgia, adresate atât bărbaților, cât și femeilor de diferite vârste, răspunsul a fost afirmativ. Femeile au drepturi egale cu bărbații, dar există anumite limite care, conform tradițiilor, trebuie respectate. Femeile și bărbații își cunosc, într-un fel rolurile, și, în special femeile, și le acceptă.

Eu trăiesc foarte bine la sat. Am grijă de bărbat și de copii, iar el, la rândul său, are grijă de noi. Suntem fericiți împreună și ne iubim foarte mult, a ținut să accentueze, la final, Nargiz principala idee care dă definiția viații ei de femeie de la țară.

În Georgia, agricultura este principala ocupație din mediul rural. Pentru munca în domeniul agricol femeile sunt remunerate cu 35% mai puțin decât bărbații.

Bărbații de obicei ocupă funcții mai importante decât femeile.

Femeile sunt considerate gospodine și dădace, acestea fiind obligații în familie, deci sunt munci neremunerate.

Din motivul repartizării muncii pe criterii de gen, femeile au acces limitat la traininguri și granturi, ceea ce le-ar mări șansele de afirmare pe plan profesional.

Sursa: Raportul FAO privind inegalitatea de gen în mediul rural din Georgia

	EUR : 19.0778 MDL	-0,0938 ▼
	USD : 19.2733 MDL	-0,0227 ▼
	RON : 3.8839 MDL	-0,0181 ▼
	RUB : 0.3132 MDL	-0,0003 ▼
	UAH : 0.5221 MDL	-0,0004 ▼

Susțineți BAStv

Susțineți BAStv

George Norakidzé are 27 de ani și locuiește în Tbilisi, capitala Georgiei.

Sandro Asatiani are 47 de ani și este unul dintre profesorii lui George Norakidzé de la centrul educațional GeoLab, unde predă comunicarea.

În Republica Moldova situația este asemănătoare.

Radu Plugaru are 34 de ani și locuiește la Chișinău, Republica Moldova.

Daniela Donici are 26 de ani și activează la Chișinău.

19

15

Daniela Donici, specialistă în SM

Cum să coci pâine, dacă nu ai bani

Cum să lucrezi cu pâinea fără drojdii

Cine cumpără pâine de 30 de lei

1. S-o luăm de la capăt. Cum se clasifică întreprinderile?

2. Vreau să-mi deschid o afacere. Cu ce să încep?

3. Este complicat?

4. Multe documente am de adunat?

5. Singur trebuie să scriu Statutul firmei?

6. Trebuie să am bani pe cont?

7. Cât timp durează?

8. Neapărat trebuie să-mi deschid un SRL?

Text și fotografie: Sergiu BEJENARI

Regizoare: Viorica TATARU

Text și fotografie: Sergiu BEJENARI

Regizoare: Viorica TATARU