Raionul Basarabeasca este cel mai mic raion din Moldova. Aici nu există întreprinderi mari. Este foarte dificil să-ţi găseşti un loc de muncă bine plătit, şi care să acopere necesităţile unui trai decent. În această situaţie există două soluţii: să pleci la muncă peste hotare sau să îţi deschizi propria afacere. Ecaterina Cupricova nu-şi imaginează viaţa departe de rude şi prieteni, de aceea, face tot posibilul pentru a câştiga în localitatea natală. Încă din copilărie, Ecaterina îşi ajuta părinţii – la comercializarea produselor alimentare, din magazinul propriu. Astăzi, tânăra arendează o încăpere cu destinaţie comercială. Magazinul lucrează zilnic, cu numai o singură zi de odihnă pe săptămână. Ecaterina, însă, spune că şi aceasta este destul de mult.
Sute de cetățeni moldoveni care au lucrat peste hotare și au revenit acasă beneficiază în prezent de pensii europene. Acest lucru este posibil grație acordurilor de securitate socială încheiate de Republica Moldova cu alte 13 state, precum și în baza legislațiilor naționale ale țărilor de destinație.
Până în prezent, Republica Moldova a semnat 13 acorduri de securitate socială – cu Bulgaria, Portugalia, România, Cehia, Estonia, Austria, Luxemburg, Belgia, Polonia, Ungaria, Lituania, Turcia, Germania.
CUM SE STABILEȘTE ȘI SE CALCULEAZĂ PENSIA UNUI MIGRANT?
Totodată, Republica Moldova încă nu are semnate acorduri de securitate socială cu state unde muncesc cei mai mulți migranți moldoveni. Printre aceste țări se numără Italia, Spania, Grecia, Franța, SUA, Canada.
„Ca pondere, în Federația Rusă și Italia se află cam 75% din toți moldovenii plecați peste hotare. Peste 60% lucrează în Rusia și vreo 7–8% — în Italia. Aici apare problema: de ce Republica Moldova nu avansează? O parte a explicației poate fi capacitatea noastră de a negocia și de a promova agenda”, spune economistul Iurie Morcotîlo, expert în cadrul Centrului analitic independent Expert-grup.
„Există numeroși factori care determină Italia, de exemplu, să nu facă acest pas. Știm că în ultimii ani această țară a trecut printr-o criză economică și financiară, la care s-a mai adăugat și criza migranților. Nu putem ajunge la niște puncte care să avantajeze ambele state”, adaugă la rândul său șefa Direcției Acorduri, din cadrul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei, Elena Munteanu.
Statul italian oferă pensii cetățenilor moldoveni și în lipsa acordului cu Republica Moldova. Condițiile sunt însă diferite.
„Dacă s-au înregistrat în Italia ca cetățeni români, atunci vârsta de pensionare este de 70 de ani și 7 luni și se cere să fi lucrat minim 5 ani în Italia. Pentru cei care au lucrat ca extracomunitari, numai cu permis de ședere, vârsta este de 66 de ani și 7 luni. De la 1 ianuarie 2019, va fi 66 de ani și 11 luni”, menționează coordonatorul biroului din Chișinău al Parteneriatului pentru Asistență Teritorială și Activitate de Consultanță privind Legislația Internațională (ACLI), Victor Croitor.
Ana Popescu, din Chișinău, a lucrat în Italia timp de 12 ani. Am întâlnit-o în biroul ACLI unde venise să depună actele pentru a obține o pensie din partea statului italian.
Prima condiție ca femeia să primească pensia italiană este să revină definitiv acasă și să aibă vârsta minimă de pensionare. Asemeni Anei Popescu, la ACLI zilnic vin câteva zeci de persoane să se informeze.
https://youtu.be/CWRkwYEcVf4
Ana Popescu vine la biroul ACLI din Chișinău să ceară pensie din partea statului italian
Pentru a fi acceptat, dosarul unui solicitant trebuie să conțină:
Certificatul care demonstrează reședința și componența familiei;
Pașaportul cu timbrul de la frontieră (care demonstrează că persoana s-a reîntors în țara de origine);
Cont bancar în euro.
Perioada de examinare a dosarului variază de la șase la opt luni.
„Contribuțiile le verificăm noi, de aici, de la Chișinău. Cu cât mai multe contribuții ai plătit, cu atât pensia e mai mare. Banii vin într-un cont bancarși se plătesc aici, în Moldova, la bancă, în euro”, mai menționează Croitor.
Banii vin în fiecare lună dacă pensia este mai mare de 80 de euro. Dacă e mai mică, atunci transferul se face în două rate anuale. Pe parcursul ultimilor trei ani, circa 500 de persoane au urmat această procedură și deja primesc pensii din partea statului italian.
Migranții care vor să rămână în Italia și să primească pensie trebuie să aibă cel puțin 20 de ani lucrați acolo.
„Pentru cei care rămân în Italia sunt și alte tipuri de plăți — „assegno sociali” —, ce poate fi primit de la 65 de ani și șapte luni, dacă ai 10 ani de reședință în Italia. O persoană care are un venit anual mai mic de 5000 de euro și trăiește acolo poate cere acest ajutor social. Acesta este de circa 400 – 500 de euro”, spune Victor Croitor.
Cu totul altfel stau lucrurile în cazul relațiilor cu Federația Rusă.
„După 2014 economia rusească a intrat în criză și există presiune și pe piața muncii. E clar că presiunea principală nu o fac migranții moldoveni, însă problema migraționistă există pe agenda politică internă a Federației Ruse și ei au mers la înăsprirea legislației”, susține expertul Iurie Morcotîlo.
Republica Moldova a semnat Acordul de securitate socială cu Rusia încă în anii ’90 ai secolului trecut, autoritățile de la Chișinău recunosc însă că normele sunt depășite și că documentul trebuie actualizat.
„Autoritățile din Federația Rusă deja manifestă interes și au expediat și un proiect al acordului. Avem un text real în față. Cel puțin consultările dintre specialiști urmează să înceapă deja în acest an”, spune șefa Direcției Acorduri, din cadrul MMPSF, Elena Munteanu.
„Una din pârghiile de influență ale Federației Ruse, pe lângă embargourile economice, este și cea prin canalul migraționist. Expulzarea nu a fost destul de masivă în cazul Republicii Moldova, însă Federația Rusă a aplicat această armă în cazul cu Georgia, când a fost conflictul din 2008”, mai spune Morcotîlo.
https://youtu.be/qC6QBiuID44
Expertul Iurie Morcotîlo, despre acțiunile Federației Ruse în domeniul migrației
Experții vorbesc de ani buni despre necesitatea de a intensifica negocierile de semnare a acestor acorduri. Ei propun și soluții în acest sens.
„Sunt anumite platforme internaționale, unde delegațiile noastre pot aborda aceste probleme și să arate cu degetul spre italieni și ruși, care sunt reticenți în ceea ce privește semnarea acestor acorduri. În cadrul unor conferințe internaționale, delegațiile noastre pot pune pe agenda unui panel subiectul migrației în Estul Europei și să propună Republica Moldova drept studiu de caz. Atunci când mesajele ajung la urechile funcționarilor care răspund de migrație la nivel internațional, atunci apare o presiune adițională, dar și la nivel de societate. Pe lângă aceasta, pot fi implicate și alte mecanisme, inclusiv companii de lobby, dar în momentul de față avem capacități instituționale și financiare destul de slabe la nivel de Guvern pentru a implica astfel de companii”, subliniază expertul Iurie Morcotîlo.
În Republica Moldova sunt, oficial, aproximativ 500 de așa-numiți pensionari europeni, mai exact, cetățeni moldoveni care primesc pensii din partea țărilor UE în care au muncit, în baza Acordurilor de securitate socială încheiate cu țara noastră. Totodată, peste 1000 de cereri de stabilire a unor astfel de pensii sunt în proces de examinare. Numărul total al persoanelor care beneficiază de pensii sau alte ajutoare sociale din partea altor state nu poate fi stabilit, însă, cu exactitate.
„Este greu de estimat cifra pensiilor chiar și în baza acordurilor. Statele nu au obligația să anunțe Casa Națională de Asigurări Sociale că au stabilit pensii. Există doar trei acorduri (cu Lituania, Bulgaria și Estonia) în care plata pensiilor are loc prin intermediul instituției și aici CNAS poate să monitorizeze aceste date. Nu întotdeauna persoanele declară că au lucrat în Moldova”. Valul cel mare încă urmează, în circa 5-7 ani”, mai punctează Elena Munteanu.
Așteptările privind creșterea numărului solicitanților de pensii și ajutoare sociale din partea statelor în care au lucrat sau încă mai muncesc migranții moldoveni ar trebui să determine autoritățile să intensifice negocierile în direcția semnării acordurilor bilaterale. În acest sens, recomandările experților se potrivesc mănușă necesităților. Urmează să vedem dacă vor urma și acțiuni.
Autori: imagine: Filip Bârsan, text: Victoria Dumbravă, editor video/grafician: Constantin Taran, Andrei Gagiu
https://youtu.be/agUFuMfHxyE
Pensionari europeni în Republica Moldova
https://youtu.be/NQN5q4OAQjA
De ce RM nu are acorduri de securitate socială cu statele unde sunt cei mai mulți migranți moldoveni
În fiecare zi, 106 oameni pleacă definitiv din Republica Moldova, arată un studiu realizat de Magenta Consulting. Potrivit Barometrului Opiniei Publice, 57% dintre moldovenii rămași acasă ar pleca dacă ar avea ocazia. Datele oficiale ale Ministerului de Externe arată că peste 800.000 de moldoveni sunt deja peste hotare. Majoritatea indică sărăcia drept principala cauză pentru care au emigrat sau ar face-o pe viitor, motiv ce rămâne constant de-a lungul timpului. Statisticile seci sunt confirmate de istoriile a două femei cu care am discutat — Zina Drăguțan și Irina Fedco, diferite ca vârstă, localitate de origine, perioada când au plecat și țara de destinație.
PARTEA I: Profesoara moldoveană din Treviso
Zina Draguțan se numără printre sutele de mii de moldoveni plecați în străinătate pentru o viață mai bună. Ne-am întâlnit în iunie, când revenise pentru scurt timp din Italia ca să-și perfecteze actele de divorț. A venit la interviu însoțită de unul dintre cei doi fii ai săi, pe care i-a lăsat acasă acum 18 ani.
https://youtu.be/CABU4a4TbK8
În 1999, fosta profesoară de istorie și filosofie a decis, în 24 de ore, cum spune ea, să se mobilizeze și să pornească la muncă peste hotare. „Au fost multe cauze care m-au determinat să iau așa o hotărâre, dar cea mai mare era sărăcia și nedreptatea de atunci”, își amintește femeia, vorbind cu un ușor accent italienesc. Recunoaște că unul dintre cele mai puternice sentimente cu care a emigrat a fost ura față de țară.
„Am plecat legal, dar nu pentru a ajunge în Italia, ci în Olanda. Însă după ce am ajuns în Germania, autobuzul ne-a dus în Italia și ne-a lăsat pe toți acolo. Știam că merg să muncesc, dar mai mult de „Bună ziua” și „La revedere” nu știam niciun cuvânt în italiană. Aveam cu mine un vocabular și învățam câteva fraze. Nimeni nu mă aștepta. Așa a fost începutul. În decurs de două săptămâni mi-am găsit de lucru. Prima frază pe care am învățat-o a fost „Eu vreau să lucrez”, iar „Eu vreau să cumpăr pâine” a fost a doua”, deapănă amintiri Zina Draguțan.
După câteva săptămâni, deja știa cum să le trimită bani acasă celor doi copii, care aveau pe atunci 14 și, respectiv, 15 ani. La început, s-a angajat în calitate de guvernantă în familia proprietarului unei rețele de magazine și a lucrat acolo timp de trei luni. Despre Italia și italieni, fosta profesoară are doar cuvinte de laudă. „Se auzeau povești că venim acolo să slugărnicim. Nu este adevărat, italienii s-au comportat foarte bine, au fost onești. Eu am fost foarte norocoasă”, spune ea.
Cu toate că se acomodase la Treviso, dorul de casă o chinuia. „Nu existau computerele și telefoanele moderne și trebuia să alergi la o cabină publică din centrul orașului pentru a suna acasă. Și nu știai dacă îi găsești acasă pe copii. Era foarte greu, te culcai seara cu gândul la copii și dimineața te trezeai tot cu gândul la ei, fiindcă nu i-ai auzit de o săptămână. Când mi-am permis să-mi cumpăr și eu primul telefon mobil, îmi părea că a coborât Dumnezeu din ceruri pentru mine. Puteam suna acasă, să știu unde-mi sunt copii, și așa a început să fie mai ușor”, povestește femeia.
Zina Drăguțan, care muncea clandestin la Treviso, a revenit pentru prima dată acasă abia după doi ani de la plecare. S-a întors cu gând să rămână în Republica Moldova, întrucât în Italia încă nu intrase în vigoare legea Bossi-Fini, care, din 2002, le oferă dreptul la permis de ședere străinilor cu contract de muncă și loc de trai. „M-am angajat din nou la școală la Strășeni, am reluat lucrul cu plăcere, dar mă simțeam un pic schimbată. Am venit acasă cu idei noi, numai că la ideile și cerințele mele iarăși au început a lipsi banii. Fiind și mamă, și tată la doi copii, a trebuit din nou să plec în străinătate”, își amintește fosta profesoară.
Din 2003, Zina Drăguțan vine acasă doar în vizită, trăindu-și viața între Italia, unde lucrează, și SUA și Moldova, unde îi sunt copiii. Și, de fiecare dată când revine la baștină, constată cu tristețe că „totul se schimbă din rău spre mai rău”.
„Lumea spune că noi avem cultură, noi știm să cântăm, să dansăm, să spunem poezii. Asta nu e cultură, nu face parte din valori, sunt obiceiuri. Dacă în 1999 mai existau valori, acum nu există valori, există numai corupție. E cuvântul care ne definește. Pot spune că sunt și eu coruptă. Dacă vin aici și am nevoie de un certificat și-mi trebuie de urgență, trebuie să corup pe cineva, să dau bani. Dacă nu corupi pe cineva, nu obții nimic. Noi, cei veniți, ne cunoaștem de departe, iar ei ne văd de departe și ne cer bani”, spune femeia.
Zina Drăguțan e sceptică în privința politicienilor moldoveni și nu crede în promisiunile lor. „La noi e ca pe vremea lui Lăpușneanu acum: toți cer capul lui Moțoc. Au vrut capul lui Moțoc, l-au găsit pe Filat. A trecut timpul și oamenii au văzut că nu s-a schimbat nimic, au găsit alt cap de cerut”, spune femeia. Crede că majoritatea celor rămași acasă nu vor să schimbe mersul lucrurilor și că trădarea este una dintre metehnele principale ale moldovenilor, inclusiv a celor plecați peste hotare. „Moldovenii trădează la cel mai înalt nivel. De asta și trăim prost. Moldoveanul te trădează pentru un post de muncă sau pentru orice altceva. Nu există solidaritate printre moldoveni peste hotare”, e de părere Zina Drăguțan.
Potrivit ei, Republica Moldova are nevoie de schimbări profunde, iar accentul trebuie pus pe educație și reforme făcute din temelie. „Acum se fac reforme dictate de sus, dar e stricat poporul și de jos”, adaugă protagonista.
După 18 ani petrecuți în Italia, cel mai mult o sperie întrebarea despre revenirea acasă. „Mă tem de răspunsul pe care am să-l dau. Mă tem să mă întorc. Nu zic că m-am schimbat mult, dar mi s-a schimbat mentalitatea. M-aș întoarce cu plăcere, în satul Recea, satul meu de baștină, dar la noi lumea ezită să se întoarcă cu fața spre sat. M-aș întoarce, chiar și la mai puțin, dar să nu mă confrunt cu corupția și nedreptatea. Pentru că, fiind peste hotare, eu m-am obișnuit cu legea și să respect legea”, recunoaște Zina Drăguțan.
PARTEA A II-A. De la Londra, cu drag
La sute de kilometri de Italia, unde e stabilită Zina Drăguțan, trăiește și muncește o altă moldoveancă — Irina Fedco. Tânăra de 26 de ani, originară din Soroca, s-a stabilit la Londra acum un an și jumătate. Irina spune că și-a dorit să plece în momentul în care a descoperit cum este fraudat un concurs de angajare la Casa Națională de Asigurări Sociale, unde depusese și ea dosarul.
https://youtu.be/uDPGQLm84rE
„M-am simțit ca la școală când unii colegi au început să scoată fițuici și să aibă testele făcute. La o instituție de stat, cu salarii mizere. După asta m-am întrebat de ce să rămân într-o țară care nu are nevoie de mine?”, povestește Irina.
Chiar dacă a emigrat în condiții și vremuri diferite, Irina numește aceeași cauză a plecării sale ca și Zina Drăguțan — sărăcia și salariul mizer. După studii de licență în domeniul contabilității și o scurtă experiență de muncă la Muzeul Național de Istorie a Moldovei, tânăra se arată dezamăgită de sistemul bugetar și de remunerarea proastă pentru munca prestată la stat.
„Lucrând conform profesiei, mi-am dat seama că nu pot, elementar, să mă întrețin pe mine, o singură persoană. Aveam noroc că deja aveam unde trăi, nu trebuia să plătesc chiria, dar, pur și simplu, nu puteam să mă întrețin o lună din salariul pe care-l aveam”, își amintește Irina.
Acum un an și jumătate, tânăra a urmat sfatul unor amici deja stabiliți la Londra și a rămas și ea în capitala britanică. La scurt timp, s-a angajat ca floristă, job ce o definește, spune ea. În cele două zile de odihnă pe săptămână, Irina reușește să călătorească în diferite țări ale lumii și afirmă că nu a petrecut nicio lună fără a vizita o nouă destinație. Recunoaște că escapadele îi sunt spontane, iar biletele — low cost. „Înainte mergeam cu multe genți, iar acum m-am învățat să călătoresc doar cu rucsacul”, zâmbește tânăra.
Irina spune că momentele de nostalgie pentru Moldova nu o copleșesc prea des, dar când dorul pune stăpânire pe ea e din cauza oamenilor dragi de acasă. „În Moldova mi-a rămas fratele, buneii, alte rude, prietenii. E o senzație specială când ești acasă, poți, bunăoară, să ieși în grădină și să rupi câțiva castraveți sau cireșe. E altfel”, crede Irina.
Tânăra face parte din categoria de migranți pe care autorii unui studiu publicat de Biroul pentru Relații cu Diaspora o numesc generația secundă. Și ea a emigrat din Republica Moldova asemeni părinților săi, stabiliți în Grecia de mulți ani.
Experiența ei coincide și cu datele studiului IASCI „Inovaţie în migraţia circulară — Migraţie şi dezvoltare în Moldova”, realizat de NEXUS MOldova, potrivit căruia, în ultimii patru ani, ponderea tinerilor de 18–29 ani care emigrează a crescut la 66%.
„Pentru mine e dureros să văd ce se întâmplă acasă. Nu cred că e foarte aproape schimbarea”, spune, resemnată, tânăra moldoveancă.
PARTEA A III-A: Cuvântul experților
Potrivit expertului în domeniul migrației și dezvoltării Dorin Toma, fenomenul masiv al plecărilor peste hotare a cetățenilor moldoveni a demarat la începutul anilor 2000, fiind determinat de o combinație a crizelor economice interne și externe, menținându-și intensitatea până în anul 2012.
„Motivul principal pentru care moldovenii plecau peste hotare consta în lipsa oportunităților de angajare în Moldova și în oportunitatea de îmbunătățire rapidă a nivelului de trai. De exemplu, în timp ce în Republica Moldova venitul mediu anual pe economie este de 3 400 USD (Biroul Național de Statistică, 2017, „Evoluția câștigului salarial mediu lunar”), venitul mediu anual al unui moldovean stabilit peste hotare este de aproximativ 16 000 USD anual („Inovaţie în migraţia circulară — Migraţie şi dezvoltare în Moldova: Studiu de piaţă” / Nicolaas de Zwager, Ruslan Sintov; NEXUS Moldova, 2014)”, spune Dorin Toma.
Potrivit specialistului, care face referire la studii de referință, 1 din 4 cetățenii moldoveni stabiliți peste hotare pe termen lung erau șomeri înainte de a migra, pe când rata de angajare a acestora în țările de destinație este aproape deplină — peste 97%. Același studiu arată că cei mai mulți dintre cei care pleacă pe termen lung au 30–44 de ani, constituind aproape 40% din numărul total al emigranților. Alți aproape 30% sunt tineri de 18–29 de ani. Pentru 72% dintre moldoveni, migrația e cauzată de factori economici, lipsa banilor fiind unul dintre motivele principale și în prezent, și acum 20 de ani.
Dorin Toma consideră că reîntoarcerea și implicarea activă în dezvoltarea Republicii Moldova depinde, în mare măsură, de realizarea obiectivelor personale și prezența oportunităților clare de angajare sau de continuare a afacerii. „Intenția de reîntoarcere permanentă a migranților din Moldova este, în continuare, una semnificativă, totuși se atestă o tendință de scădere (de la 71% în 2009, la 59% în 2012)”, adaugă expertul.
Astfel, în Republica Moldova se conturează un tablou care arată că cei care pleacă sunt tineri, iar dorința lor de a reveni acasă nu crește. „Există vreo soluție?”, l-am întrebat pe Dorin Toma. „Dezvoltarea unui mediu satisfăcător și motivant de reîntoarcere pentru persoanele cu aptitudini și cunoștințe valoroase pentru țară, care vor spori potențialul național de dezvoltare, trebuie să se bazeze pe inițiative inovatoare, bine gândite și cu viziune de termen mediu și lung”, a răspuns specialistul.
Imagine: Filip Bârsan, text: Felicia Nedzelschi, grafician/editor video: Constantin Taran, Andrei Gagiu
Pe drumul Chișinău-Strășeni e mare forfotă de dimineață, iar în aer plutește un miros puternic de smoală topită. Muncitorii repară șoseaua națională care trece și prin Vorniceni, o localitate aflată la 40 de kilometri de capitală. A fost mereu un sat mare — la recensământul din 2004 avea 5220 de locuitori. În următorul deceniu a pierdut însă o cincime din populație, astfel că la numărătoarea din 2014 avea puțin peste 4000 de oameni. Pentru a afla cum a sculptat mâna migrației satul care datează din secolul al XV-lea, am trecut pe la primărie, am depănat amintiri cu vârstnicii din localitate și am vizitat școala.
Satele pustiite, în cifre
Satul Vorniceni este doar una din localitățile din Republica Moldova în care numărul de locuitori scade continuu de la an la an. Densitatea populației pe întreg teritoriul țării a scăzut dramatic în anii de după declararea independenței Republicii Moldova. Potrivit Biroului Național de Statistică, în 1989 pe fiecare kilometru pătrat locuiau 128 de oameni. Acest număr s-a redus la 110 în 2004 și la 98 — în 2014.
Străzile din Vorniceni vorbesc mai tare decât cifrele din statistici. Pe drumul care duce spre sat, bărbați cu mâinile muncite conduc biciclete uzate, iar printre case bătrânești răsar pe alocuri locuințe noi, unele chiar luxoase. Câteva femei vând de-ale gurii lângă casa de cultură.
Din totalul de 1345 de locuințe recenzate în 2014 în Vorniceni, 330 sunt pustii. (sursa: recensamant.statistica.md)
„Nu vă duceți niciunul, ședeți acasă!”
Multor bătrâni din Vorniceni le lipsesc copiii lor. Mătușa Tamara Triboi este o rară excepție: toți cinci fii ai săi sunt acasă. Am întâlnit-o lângă primărie, cu basma albă și într-o rochie cu flori mărunte. O convingem ușor să schimbe o vorbă cu noi, dar când ajungem să discutăm despre migrație, femeia are doar cuvinte de ocară și nostalgie pentru satul de odinioară.
„Tare frumos era în Vorniceni. Așa lume multă, aveai cu cine să te distrezi, să ieși. Acum ce-i? Poți să ieși să te ucidă cineva și nu e nimeni pe drum. Totul e din cauza neajunsurilor, lumea nu are bani, nu are de lucru, se duce care încolo, care dincolo… Ai mei toți sunt acasă, eu am noroc. Nu vor să se ducă din cauza noastră, să nu suferim. Eu am un băiat, s-a căsătorit, ca oamenii, și ea s-a dus și n-a vrut să mai vină înapoi și a cerut divorț. S-a distrus și el iaca… Cum se zice, nu-i nici câine, nici ogar. De aceea le-am spus celorlalți: niciunul nu vă duceți, ședeți aici”, povestește femeia de 73 de ani.
„Migrația ne depășește”
„Cum ajungem la primărie?”, o întreb pe o femeie în centrul satului. „Mergeți înainte pe drumul acela, o să vedeți cea mai frumoasă casă. Aceea e primăria!”, ne spune ea.
Recunoaștem „cea mai frumoasă casă din sat” după drapelul arborat. În față, cresc câțiva pui de vișini și niște tufe de trandafir. Primarul Vasile Tofan ne primește în biroul său, nu înainte de a discuta cu niște localnici despre nisip pentru construcții și lemne pentru iarnă.
„În Vorniceni, de mai mulți ani se simte migrația. În sat, peste 20% din populația activă, cu potențial mai mare de muncă, este plecată peste hotare. Este greu și pentru administrația publică locală, și pentru instituțiile din localitate, pentru că mereu ne ciocnim de lipsa de cadre: nu are cine lucra. Practic, la noi, cine rămâne? Copiii, bătrânii și invalizii. Populația cu potențial activ este redusă. În toate domeniile se simte lipsa. E foarte greu să găsești la primărie specialist în relații funciare, spre exemplu. Angajăm prin concurs oameni fără pregătire în domeniu”, povestește edilul.
Vasile Tofan spune că oamenii pleacă din sat mai ales din cauza lefurilor mici. „Fenomenul migrației ne depășește. Deseori unele discipline școlare sunt predate de persoane care nu sunt specialiști în domeniu. Totodată, trebuie de cumulat mai multe ore pentru ca pedagogul să aibă o leafă”, menționează primarul.
Dezvoltă satul de baștină la distanță
Edilul-șef recunoaște că există și partea bună a migrației. Satul Vorniceni este una dintre cele 25 de localități din Republica Moldova în care au fost create asociații ale băștinașilor plecați peste hotare. Acum un an, originari din Vorniceni stabiliți cu traiul în SUA, Emiratele Arabe Unite, Italia, Portugalia și alte țări au venit acasă pentru a-și uni forțele și a fonda o asociație, care numără în prezent 600 de persoane.
„Cu toate că nu sunt multe cazuri, avem oameni care au plecat peste hotare, au acumulat o experiență și o sumă de bani, au venit acasă și au investit. Avem un agent economic care are un magazin de materiale de construcție deschis pe banii câștigați peste hotare. Proprietarii unor afaceri, deși nu au emigrat personal, dar și-au construit businessul pe banii rudelor plecate. Emigranții au un potențial extraordinar și potențialul acesta trebuie utilizat. Sau, dacă sunt peste hotare, pot să ne ajute cu idei, cu experiența lor, chiar cu resurse financiare”, crede Vasile Tofan.
Cu ajutorul băștinașilor care fac parte din asociație, au fost oferite burse de studii mai multor tineri, donații de cărți de mii de lei pentru biblioteca din sat, ajutoare pentru copiii din familii social-vulnerabile. Acum cei plecați în străinătate și cei rămași în Vorniceni lucrează la un proiect comun.
„E vorba despre un autogreder pentru Vorniceni, la care au contribuit atât cei plecați, cât și cei de aici. Cei rămași acasă au fost motivați de inițiativa manifestată de cei de peste hotare și au înțeles că le pot urma exemplul”, explică specialista pentru atragerea investițiilor din cadrul Primăriei Vorniceni, Viorica Mamaliga.
O pătrime din elevi, cu părinți peste hotare
Ieșiți de la primărie, am întâlnit mai mulți tineri în stradă. Elevii claselor a noua, îmbrăcați în bluze și cămăși albe, la pas alert, coborau de la școala din deal după un examen. Școala cu două etaje e tupilată după fosta fabrică de vin.
Directoarea școlii, Vera Butnaru, spune că anul acesta, la Liceul Teoretic „Ion Inculeț” din Vorniceni au învățat 483 de copii, de două ori mai puțini față de capacitatea școlii.
„Instituția noastră a putut dintotdeauna să ofere spațiu pentru circa 1000 de elevi. În ultimii trei-patru ani, numărul de elevi a scăzut considerabil, pe parcursul anului mulți copii pleacă și doar unii se întorc. La momentul actual avem 109 elevi cu un părinte plecat peste hotare și 15 familii unde ambii părinți sunt plecați. Din cele 15 familii, cinci elevi au deja tutelă oficială. E o problemă mare, pentru că ne dăm seama în ce constă libertatea acestor copii fiind fără părinți acasă”, explică profesoara.
Vera Butnaru povestește că la sfârșitul anilor ’90 școala avea 1100 de elevi, iar numărul lor a început să scadă începând cu anii 2000. Potrivit managerului școlar, performanța elevilor ai căror părinți se află la muncă peste hotare depinde de cei cu care aceștia au rămas acasă.
„Dacă e o bunică responsabilă sau un alt tutore, atitudinea față de școală e conștiincioasă. În cazul când părinții sunt plecați, iar copii sunt rămași fără supraveghere, sigur că avem probleme. Din păcate, avem un număr mare de absențe nemotivate, iar la nivelul gimnazial și cel liceal avem nereușite școlare din cauza că părinții nu sunt acasă”, menționează directoarea.
Pilda lui moș Vasile Macari
Pe moș Vasile Macari l-am ajuns din urmă cu greu. Voinicește, la cei 71 de ani ai săi, venea cu sapa pe umăr de la prășit. Când îi spunem că vrem să vorbim despre vornicenenii plecați peste hotare, face o pauză lungă pe care o încheie cu un oftat.
A fost specialist-mecanic timp de 40 de ani și spune că ar mai fi muncit, dar acum nu prea este de lucru în sat. Spune că vede tot mai rar tineri pe ulițe și că doar de hram se mai înviorează satul.
„Era mult tineret, iar acuma sunt duși peste hotare. Înainte o brigadă de tractoare avea 100 de oameni, iar acum n-ai de unde să o iei. Înainte era foarte frumos, băieții făceau dansuri în fiecare duminică. Satul nostru era vestit și în sport, avea echipă de volei, iar acum băieții se adună numai de hram”, oftează resemnat bărbatul.
Moș Vasile are un fiu plecat în Cehia de 15 ani. „Îi aștept în august să vină, căci ei au concediul lor, nu cum vrem noi în Moldova, aici. Doi ani n-au fost, pentru că și-au cumpărat apartament acolo. Eu singur mă descurc, vorbim la telefon și ei îmi spun: „Tată, leapădă sapa!”, „Tată, leapădă pământul!”. Iată ce-mi spun ei! Da, dragul tatei, dar eu nu pot așa. Moldoveanul fără pământ nu-i moldovean”, zice Vasile Macari.
Potrivit unui studiu realizat de IASCI (Agenția Internațională pentru Informații despre Țara sursă, organizație austriacă, non-profit), în anul 2014, 39% din gospodăriile din Moldova au cel puțin un membru de familie în migrațiune internă sau externă. În linii generale, majoritatea celor plecați pe termen lung sunt de la sate — tocmai 68%, se arată în același studiu. Un studiu al Biroului Național de Statistică din 2013 oferă o cifră și mai mare — 75%. (BNS, studiu 2013)
TOP 10 sate care au pierdut cei mai mulți locuitori în ultimii 10 ani
Autori: Imagine: Constantin Celac; text : Felicia Nedzelschi; editor video/grafician: Constantin Taran, Andrei Gagiu; foto: Eugen Kanskii
REPORTAJUL VIDEO INTEGRAL poate fi urmărit aici:
https://youtu.be/h4sI-KMMQ_k
Vorniceni în imagini – iulie 2017
Biserica Sfinții Apostoli „Petru și Pavel” din satul Vorniceni este realizată într-un stil neoclasic.
Grădinița nr.1 din satul Vorniceni este frecventată de 131 de copii. Sediul a fost renovat cu ajutorul ambasadelor României și Lituaniei, dar și al Corpului Păcii din SUA. Directoarea instituției, Maria Ursu, spune că autoritățile publice locale sunt atente la nevoile copiilor.
Fosta fabrică de tractoare și utilaj electric din Vorniceni este în prezent o clădire cvasi-abandonată. În opinia lui Ion, care se ocupă de reparația autovehicolelor vechi, dezvoltarea industriei nu mai este o prioritate pentru economia localității.
Casa de Cultură din Satul Vorniceni, pe care unii localnici o numesc „club”, găzduiește o bibliotecă, un cămin cultural și un centru de agrement.
Intrarea într-o cantină de pe str. Ștefan cel Mare, satul Vorniceni.
