Autor: Redactor

Așa cum e firesc, războiul din Ucraina a schimbat radical conținutul pe care îl livrează sursele media din Republica Moldova. Începând cu 24 februarie, acest subiect deschide majoritatea buletinelor de știri și ocupă spații importante în ziare sau pe portalurile informaționale. Citim zilnic cronici de război, istorii cutremurătoare ale refugiaților sau ale oamenilor din țara noastră care și-au pus pe pauză activitățile cotidiene ca să facă voluntariat. 

Ținând cont că acțiunile militare se desfășoară în proximă vecinătate cu Republica Moldova, subiectele despre război și refugiați au o mare încărcătură emoțională. Pentru a răspunde interesului public ele trebuie realizate în mod profesionist, adică să corespundă rigorilor eticii profesionale.

Știrile false devin și mai periculoase

La scurt timp după ce Moldova a demonstrat lumii întregi că este o țară mică, dar foarte unită în fața tragediilor umane, pe rețelele sociale a început o adevărată campanie de denigrare a refugiaților ucraineni. Se afirma că nu sunt suficient de recunoscători, că unii se plimbă cu mașini scumpe în loc să se implice, alături de voluntarii moldoveni, în transportarea conaționalilor lor. Retorica „anti” a început să fie preluată și de unii influenceri sau politicieni. Totodată, au început să apară știri false, avându-i protagoniști pe cetățenii ucraineni.

În perioade similare cu cea pe care o traversăm acum știrile false devin și mai periculoase, pentru că pot conduce la escaladări de conflicte. Publicul este de multe ori tentat să accepte istoriile că refugiații prezintă pericol; că atentează la banii statului, care li se cuvin cetățenilor; că vin să ocupe locurile de muncă, să trăiască pe seama serviciilor sociale, să comită crime etc. Opinia publică încă nu a uitat cât de bine s-a înrădăcinat falsul cu cei 30.000 de cetățeni sirieni care ar fi ajuns în țara noastră dacă Maia Sandu ar fi devenit președintă de țară.

Este bine să ne amintim că postările de pe rețelele sociale nu sunt știri. Jurnaliștii au datoria morală să informeze publicul de ce acei oameni au fost dispuși să parcurgă sute de kilometri ca să ajungă într-un loc mai sigur, despre faptul că în cazul multora locuințele le-au fost distruse, apropiații lor luptă în război sau au fost uciși.

Nu trecem cu vederea, bineînțeles, incidentele sau eventualele infracțiuni cu implicarea refugiaților, dar le relatăm corect  și echidistant.

Nu profităm de vulnerabilitatea persoanelor

Codul deontologic conține două prevederi referitoare la relatările despre persoane în situații vulnerabile, în această categorie fiind incluși și refugiații.

Este vorba despre articolul 3.14, potrivit căruia jurnalistul tratează cu deosebită acuratețe informația colectată de la persoane în stare de șoc sau persoane neajutorate, asigurându-se că publicarea informației nu va leza drepturile acelor persoane și va încerca să anticipeze eventualele efecte negative asupra lor.

Al doilea articol, 3.15, menționează că jurnalistul nu profită de starea de vulnerabilitate a persoanelor și de necunoașterea de către acestea a drepturilor și libertăților lor, precum și nu le încurajează să recurgă la acțiuni umilitoare și care lezează demnitatea umană.

Este important să ținem cont de fiecare dată că în situații de accidente, conflicte, cataclisme urmează să interacționăm și să realizăm interviuri cu persoane care au trecut printr-o traumă. Empatia și discreția sunt calități care îl pot ajuta pe un jurnalist să discute cu un refugiat/o refugiată, fără a-l/o revictimiza și a-l/o face să plângă în fața camerei de luat vederi. Putem începe discuția cu întrebări simple – cum a fost drumul, câte ore a parcurs până aici. E important să nu intrăm brusc în subiect, iar dacă discuția se leagă, nu forțăm lucrurile și ascultăm cât mai mult din ce ni se relatează. Putem reveni cu clarificări la finalul interviului, dacă e cazul.

Totodată, jurnaliștii trebuie să se gândească și la impactul produsului mediatic asupra privitorilor sau cititorilor și să analizeze câte detalii pot oferi, astfel ca să nu șocheze publicul și, în același timp, să nu lezeze demnitatea unui om care a trecut printr-o suferință mare.

Maximă atenție la interviurile cu copii

Copiii au apărut în aproape fiecare reportaj despre refugiații din Ucraina, de cele mai dese ori ca martori tăcuți la interviurile pe care le ofereau mamele sau bunicile. Sau au fost protagoniștii unor scene sfâșietoare în care trebuiau să se despartă (poate pentru totdeauna) de tații lor care reveneau în țară ca să lupte.

Din toate secvențele cu implicarea copiilor m-a cutremurat una în care un copil era pus în situația să spună cum anume se împușcă în orașul lor, unde se ascundeau ei și cât de tare îi era frică atunci când începeau bombardamentele.

Deși Codul deontologic obligă jurnaliștii să protejeze identitatea copiilor implicați în evenimente cu conotație negativă (accidente, infracțiuni, dispute familiale, sinucideri, violență și abuz de orice fel etc.), inclusiv ca martori, de multe ori acest lucru nu s-a întâmplat. Putem prezuma că în astfel de cazuri reporterii au avut permisiunea părinților să-i filmeze și intervieveze.

Pe de altă parte, Convenția ONU cu privire la Drepturile  Copilului spune clar că orice copil are dreptul să-și exprime opiniile și părerile, fie personal, fie prin intermediul unui tutore/ reprezentant. Interviurile trebuie să se desfășoare întotdeauna într-un mediu sigur, confidențial, confortabil.

Același document prevede că libertatea de exprimare a copilului trebuie să fie realizată doar în interesul lui superior şi fără a încălca drepturile altora. Ghidul de bune practici pentru mass-media „Violența împotriva copiilor: ce și cum relatăm”, editat de UNICEF, menționează că în unele cazuri interviurile cu copiii sunt o oportunitate de a le face vocea auzită: cuvintele spuse de copii sunt credibile pentru public; copiii povestesc lucruri proaspete şi interesante; copiii oferă o perspectivă asupra realităţii diferită de cea a adulţilor.

Iată câteva reguli de bază valabile în toate cazurile când interacționăm cu copii:

• În cadrul interviului, jurnaliștii vor adapta abordarea și limbajul la vârsta copiilor cu care discută; vor vorbi suficient de clar încât copiii să poată auzi/înțelege; vor asculta cu atenție.
• Interviul trebuie întrerupt imediat dacă devine prea dureros din punct de vedere emoţional pentru copil, atunci când copilul începe să plângă, îşi frământă sau îi tremură mâinile, îşi acoperă gura şi faţa cu palmele, transpiră, evită privirea în timpul discursului, se joacă nervos cu obiecte mici.

Motivul de bază pentru care nu ar trebui să întrebăm detalii sensibile este trauma psihică pe care copilul o retrăiește atunci când vorbește despre episoadele prin care a trecut.

sursa: mediacritica.md

Serviciul de Informații și Securitate, de comun cu Procuratura Anticorupție, au documentat pretinsele acțiuni infracționale de trafic de influență ale unui fost ofițer SIS. Acesta ar fi încercat să corupă un angajat al aceleiași instituții cu funcție de conducere. În dosar unt vizate alte două persoane, cercetate în libertate. Unul dintre figuranți ar fi implicat și în organizarea ilegală a intrării pe teritoriul Republicii Moldova a persoanelor refugiate din Ucraina. Oamenii legii au reținut trei ucraineni.

Fostul angajat SIS este învinuit că, în vederea soluționării favorabile a unui dosar penal, a transmis banii unui șef al instituției. Acesta susține că este vorba despre 5000 euro.

„A fost acum 3-4 ani în afara orașului. S-a transmis o sumă pentru soluționarea unei probleme, printr-un intermediar. S-au transmis, dacă nu greșesc, 5000 euro. Problema e că cumnatul avea un dosar penal la Ungheni, nu știam detalii. Mi s-a spus că banii s-au transmis și problema va fi soluționată, însă nici până în ziua de azi… ”, a povestit suspectul.

Potrivit SIS, individul colaborează cu organul de urmărire penală, concomitent fiind întreprinse acțiuni active în vederea stabilirii implicării tuturor persoanelor și a rolului fiecăruia la săvârșirea faptei infracționale. În cadrul acestei cauze penale, pe lângă fostul ofițer SIS, mai sunt implicate încă două persoane. Acestea sunt cercetate în stare de libertate, nefiind aplicată nici o măsură procesuală de constrângere în privința lor.

Concomitent, în cadrul acțiunilor de urmărire penală desfășurate pe aceeași cauză penală, a fost stabilit faptul implicării unuia dintre figuranți și în săvârșirea altor acțiuni infracționale, ce țin de organizarea intrării pe teritoriul Republicii Moldova a persoanelor refugiate din Ucraina, în condițiile stării de război. Au fost reținute persoane, originare din Ucraina, care își desfășurau activitatea infracțională pe teritoriul Moldovei, fiindu-le acordat statut de învinuit în cadrul aceleiași cauze penale și audiați de către procurori.

„Băieții au dat 200 de grivne pentru benzină. – Câte persoane ai transportat? – Una, alta s-a râzgândit. – I-am dat lui Vanea 200. Nu ezita, vei avea cel puțin 400 de verzișori. Calculează câte 400… vei avea cam 1200 dolari. Da, pe poteca aceea mergeți repede și gata. Mișcați sârma ghimpată, treceți și gata”, se arată într-o discuție telefonică publicată de SIS.

Amintim că, din cauza stării de război, Kievul a interzis bărbaților cu vârstele cuprinse între 18 și 60 de ani să părăsească Ucraina.

Sursa: newsmaker.md

În intervalul de timp 8.00 sâmbătă –8.00 duminică, prin PTF Basarabeasca, în RM au intrat din Ucraina 25 unități de transport cu 117 refugiați.

Concomitent, de la noi, au trecut în Ucraina 19 unități de transport cu 108 cetățeni.

În raion, situatia privind amlasararea refugiaților rămâne, deocamdată, aceeași.

Ziua de duminică (8.00-20.00), la PTF Basarabeasca, s-a marcat printr-un fapt surprinzător: același număr de intrări în Moldova și iesiri spre Ucraina a unitătilor de transport – 21. Iar numarul de ucraineni, care au trecut granița din Basarabeasca spre statul vecin – 119, l-a depăsit cu 7 persoane pe cel al refugiatilor care au intrat în Republica Moldova – 112. Au fost inregistrate și două cereri de azil în țara noastră.