Categorii
Social

Activiști, selectori neautorizați, miniștri și gunoieri. Cum luptă capitala Macedoniei de Nord cu gunoaiele

Cu Elena, o tânără activistă de mediu din Macedonia de Nord, urma să discutăm în fața parlamentului țării sale. Acel loc a fost în luna ianuarie 2020 scena unui protest al mai multor ONG-uri ale societății civile. Elena lucrează, învață și protestează, când este cazul, pentru mediu. Face parte din organizația Fridays for Future, dar și dintr-o uniune mai mare de ONG-uri, experți și mișcări ecologiste care au același scop – să asigure un mediu mai bun în țara lor.
Până a ajunge la parlament, a trebuit să trecem prin centrul orașului. Skopje este dominat de statuia „Războinicului pe cal”. Asta e denumirea oficială a monumentului ridicat în anul 2011.
Monumentul „Războinic pe cal”, dedicat neoficial lui Alexandru Macedon, care a stârnit mai multe schimburi dure de replici și a tensionat relațiile dintre Grecia și Macedonia

Statuia amintește de Alexandru Macedon, personalitatea istorică care a cucerit toată lumea cunoscută pe atunci, în secolul IV înainte de Hristos. Piedestalul înalt, cam cât o clădire de vreo șase etaje, cu gravuri pe el, amintește de Columna lui Traian, despre care studiem la lecțiile de istorie.

În jurul statuii, aproape toate clădirile au specific elenistic (coloane înalte) și sunt făcute din marmură de culoarea albă (care între timp s-a făcut gri, de la neîngrijire).
Centrul istoric a fost reconstruit în ultimii zece ani, sub avântul unui proiect masiv de nation-building, sponsorizat de fostul guvern naționalist. S-au cheltuit peste 500 de milioane de dolari. Proiectul nu a fost dus până la capăt, iar unele clădiri au rămas șantiere odată ce guvernarea a fost schimbată. Între timp, și țara se numește altfel – Macedonia de Nord.

Am ajuns la locul unde ne așteaptă activista de mediu Elena Danova. Vizavi de parlament, lângă un ansamblu de statui care seamănă cu cele de la Poarta Brandenburg din Berlin, începem interviul cu Elena.

Ansamblul de monumente al „Eroilor Căzuți”, aflat în imediata apropiere a Parlamentului Republicii Macedonia de Nord

Orașul, de fapt, are foarte multe elemente care îl aseamănă cu alte capitale europene. De exemplu, un pod de piatră – monument autentic, vechi de câteva sute de ani, care unește partea nouă a orașului de cea veche, autentică și ea, unde sunt câteva moschei încă din perioada otomană și un bazar de toată frumusețea – este un loc ce îți dă impresia să te afli în Istanbul, deși nu te afli.

Pe același kilometru pătrat ai două poduri gemene care amintesc de Podul Carol din Praga, ai o piață largă care ne amintește de Roma. Orașul este plin de autobuze cu două etaje ca în Londra, iar ele se deschid spre un bulevard larg, care trece pe lângă copia neterminată a arcului de Triumf din Paris. Și sunt multe statui.

Este și un râu în Skopje. Se numește Vardar, iar malurile lui au fost amenajate în cadrul aceluiași proiect menționat mai sus – cu pavaj alb, de piatră, la fel, precum în multe alte capitale europene. Toate acestea au fost surprinse într-un proiect al jurnaliștilor de investigație. 

Totuși, în pofida amenajărilor moderne, apa din râu este plină de plastic și diverse ambalaje, iar în vecinătate poți găsi cu ușurință locuri unde gunoaiele au fost aruncate la întâmplare. Este un peisaj familiar pentru chișinăuienii care măcar o dată au coborât mai jos de Parcul Catedralei sau au mers câteva la câteva sute de metri de bulevardul central până la Piața Centrală.

În general, Skopje se aseamănă foarte mult cu Chișinăul. Are 627 000 de locuitori și, la fel ca la noi, este centrul de gravitație economic și politic al țării, care numără în jur de două milioane de oameni. Asemănările nu se opresc aici. Și ei au un râu, tinerii la fel au un loc unde își dau întâlnire, loc știut de toți – la monument. Principala deosebire este că la Skopje poți observa câteva subtilități la capitolul „mobilitate urbană”.

Activista

Situația ecologică din Macedonia de Nord, potrivit Elenei Danova, este o rețea de probleme diferite, interconectate cu ceea ce se întâmplă la nivel global.

Principala problemă de mediu la Skopje este poluarea aerului. Apoi urmează deșeurile menajere solide. Și plasticul. Despre existența plasticului în mediul înconjurător, Elena spune că a avut câteva interacțiuni care au marcat-o.

„Cu șase sau șapte ani în urmă, eram într-un sat mic din partea sudică a Turciei. Acolo am lucrat timp de două luni într-un proiect ecologic, care era legat de protecția unor specii de țestoase de mare, mai precis, specia Caretta-caretta”, spune Elena.

Facem o paranteză pentru a menționa că aceste țestoase marine au o capacitate mare de a sta mult timp în apă, chiar și de a traversa oceanul. Majoritatea țestoaselor marine au o distribuție globală, iar în secolul XIX populația lor număra milioane. Țestoasele marine însă sunt capturate pentru carne, piele și carapace, se îneacă în plasele de pescuit sau rămân prinse în paragate (unealtă de pescuit, formată dintr-un șir de cârlige cu nadă) utilizate pentru ton. Întorcându-se pe plajă, ele fac cuiburi în nisip pentru a depune multe ouă pe care le acoperă pentru o perioadă de șase-opt săptămâni.

 

În prezent, șase din șapte specii sunt pe cale de dispariție.

„În acest sat, ele veneau pe coasta mării și depuneau ouăle, dar coasta era plină de gunoi. Acel gunoi nu venea de la deșeurile de pe țărm, aruncate de către localnici, dar era adus de valuri. Multe țestoase înghițeau plastic crezând că e mâncare sau pungi de plastic crezând că sunt alge. În consecință, mureau sau se îmbolnăveau”, a continuat Elena.

Această experiență a marcat-o, spunând că putea vedea în fața ei toate periuțele de unică folosință pe care le-a folosit vreodată. Ulterior, Elena a studiat un alt domeniu, tot legat de mediu: „Am început să învăț mai multe despre permacultură”.

Permacultura este o modalitate de proiectare și design a așezărilor umane și sistemelor agricole perene, bazată pe imitarea relațiilor care există în ecosistemele naturale.

„Filosofia acestui domeniu este că recreezi ecosistemul care deja a fost distrus. Este într-un fel un mod de a lucra la o scară mai mică pentru a reflecta imaginea de ansamblu a mediului înconjurător și desigur a biodiversității”, spune Elena.

Activismul de mediu i-a influențat și comportamentul zilnic.

„De exemplu, hainele. Nimeni nu se gândește cum vin ele și unde pleacă. Și nu este vorba doar despre poluare, ci și despre exploatarea oamenilor”, spune Elena, referindu-se la forța de muncă ieftină din țări mai puțin dezvoltate, unde își au fabricile de textile marile branduri transnaționale.

Și în Skopje există exploatare, afirmă Elena, inclusiv în domeniul managementului deșeurilor.

 

Cum scapă de gunoaie locuitorii orașului Skopje

De colectarea deșeurilor în Skopje se ocupă compania Komunalna Higiena, în traducere – Igiena Comunală. Aceasta colectează gunoiul de pe străzi, curăță spațiile verzi și evacuează deșeurile dintre blocuri. La Chișinău, de golirea tomberoanelor se ocupă Autosalubritate, de salubrizarea parcurilor – Spații Verzi, iar de gunoaiele de pe teritoriile blocurilor locative – întreprinderile de gestionare a locuințelor.

Kiril Przo, expert în cadrul Institutului pentru Studii de Comunicare. Sursa: iks.edu.mk

„Dacă e să vorbim despre gunoi, sunt două părți ale poveștii. Prima – oamenii din Skopje, în general, nu au obiceiuri de igienă urbană, ceea ce ar însemna că oamenii poluează”, spune Kiril Przo, editor-șef la Platforma DOMA.

Platforma este o inițiativă a Institutului pentru Studii în Comunicare, o organizație de cercetare științifică non-profit. Platforma DOMA educă publicul pe subiecte legate de biodiversitate, protecția mediului și încurajează cetățenii să se implice activ și să pună presiune pe autorități pentru a soluționa problemele stringente.

„Din start, marea majoritate a oamenilor nu conștientizează impactul gunoaielor pe care le aruncă. Dovadă – tot gunoiul care apare în Skopje. Pe de altă parte, conducerea locală nu este gata să ia măsuri pentru a opri acest lucru, ori să creeze un sistem mai bun de gestionare a gunoaielor”, spune Kiril Przo.

Una dintre cauzele problemei la nivel de cetățeni este–  potrivit lui Antonio Jovanovski, lider al unui ONG de mediu, Go-Green (BidiZelen) – faptul că, deși anterior au fost aplicate strategii de comunicare cu publicul în acest domeniu, ele nu au făcut parte din vreun program sistemic. Antonio vede, de exemplu, responsabilitatea cetățeanului de a sorta gunoaiele drept un obicei care se formează treptat, dar pe parcurs oamenii ar trebui informați corespunzător, întrucât există subtilități care trebuie înțelese.

Antonio Jovanovski, președinte al ONG-ului Bidi-Zelen. Sursa: Pagina personală de Facebook

ONG-ul BidiZelen a fost fondat în 2010, activează în Skopje și își propune să creeze o organizație de tineri care să se implice în promovarea politicilor de mediu la nivel local, regional și chiar internațional. ONG-ul implementează o serie de programe educaționale și susține „businessul verde”, adică politici ale antreprenorilor pe domeniul eficienței energetice și al energiei curate.

Cel mai important însă este, potrivit lui Antonio, să începi sortarea gunoiului de acasă și mai ales, dacă poți și ai vecini receptivi, de la tine din bloc.

„Am început o inițiativă în clădirea mea. Pe fiecare etaj am pus tomberoane pentru plastic și hârtie și am pus semne că, de exemplu, tipurile de plastic 1, 2 și 5 sunt reciclabile local, iar altele nu sau, mai precis, nu au nicio valoare economică pentru agenții economici de aici. Astea sunt niște detalii pe care oamenii nu le conștientizează deocamdată. Chiar dacă sortezi, trebuie să știi ce se reciclează și ce nu se reciclează”, spune activistul.

Jovanovski mai afirmă că el de obicei recomandă desfășurarea campaniilor de informare în paralel cu un proces de învățare a acestui „algoritm” de sortare. Oamenii trebuie să fie conștienți de ceea ce consumă. Unele obiceiuri legate de reciclare pot începe din școală, altele pot fi dobândite prin educația „practică” a oamenilor și crearea unei infrastructuri.

Țânțăreniul Macedoniei

Gunoiul strâns din capitala Macedoniei de Nord ajunge în mai multe locuri. Cea mai mare parte din el – la gunoiștea de la Drisla. În 2011, autoritățile locale au semnat un contract de concesiune a gunoiștii cu o companie italiană care promitea investiții de 73 de milioane de euro în următorii 35 de ani. Decizia a fost contestată atunci de ceilalți participanți la concurs. Până la urmă, antreprenorul italian a rămas pe loc. Planurile mari includeau o serie de stații de prelucrare a mai multor tipuri de deșeuri până în anul 2017.

Însă până la urmă, nu a investit decât foarte puțin, pentru o instalație de incinerare a deșeurilor medicale, subiect care a devenit de câteva ori ținta investigațiilor din presa locală.

La începutul anului 2020, Primăria orașului Skopje a reziliat contractul cu acea companie italiană și, potrivit presei locale, până la sfârșitul acestui an va fi selectat un alt antreprenor din rândul celor care au depus dosarele în 2011. Primarul speră că dacă planurile sale vor fi duse până la capăt, la Drisla va fi dus doar 5 % din gunoiul care este depozitat astăzi acolo.

 

La nivel de țară sunt planuri de a construi mai multe gunoiști regionale, însă, deocamdată, autoritățile spun că totul se află la faza de găsire a investitorilor, iar între timp legislația din domeniu este armonizată cu cea a Uniunii Europene, întrucât țara este pe lista de așteptare pentru aderarea la UE.

Cum se vede ecologia din birou

Ministrul mediului din Macedonia este Naser Nuredini, o persoană cu un CV foarte bogat și care dă puține interviuri jurnaliștilor, iar un detaliu important este că vorbește doar în engleză cu jurnaliștii. Naser Nuredini este albanez născut în Macedonia. S-a aflat, din copilărie, peste hotare. A trăit și a studiat la Viena, apoi a făcut studii în Germania și Marea Britanie. Până a ajunge ministru, a lucrat în instituții bancare și de consultanță financiară.

A venit cu planuri mari, potrivit site-ului ministerului, pentru că: „Este pasionat de «economia verde» – o soluție modernă a dezvoltării economice, o abordare modernă a managementului mediului înconjurător, care creează locuri de muncă în timp ce se îngrijește sănătatea și bunăstarea pe termen lung a rezidenților săi”.

„Ne aliniem legile la directivele UE. Sperăm ca prin adoptarea acelor legi și prin aplicarea lor să putem crea oportunități pentru cetățenii noștri pentru a separa gunoiul, iar asta, pe termen lung, va crea o industrie a reciclării”, spune ministrul.

Țările UE care pentru ministru sunt un model în materie de ecologie și gestionare a deșeurilor sunt Austria, unde el personal a petrecut foarte mult timp, și Slovenia, despre care spune că a progresat mult într-un timp scurt.

„Ei au reușit să obțină o rată foarte mare de separare în 10 ani. Am vrea să luăm Slovenia ca pe un exemplu, pentru că noi și ei suntem două țări cu dimensiuni similare, iar ei au învățat și au aplicat cele mai bune modele”, explică Naser Nuredini.

Macedonia de Nord însă se află, potrivit ministrului, departe de Slovenia și foarte departe de Austria, dar ambiție este. Totuși, principalele atribuții în ceea ce privește colectarea gunoiului cade pe umerii autorităților locale.

„Ceea ce facem în prezent, prin intermediul donatorilor internaționali, e faptul că organizăm centre moderne de reciclare regionale. Trebuie însă, în paralel, să amenajăm gunoiști, temporar. Nu sunt un mare fan al acestei soluții, dar pe termen mediu, până facem o economie circulară în jurul deșeurilor, avem nevoie de ele”, a mai spus el.

Naser Nuredini ar prefera ca privații să construiască uzine de reciclare, și nu statul, deoarece ei ar fi mai bine echipați să gestioneze acest domeniu. Totodată, țările mici adesea au probleme legate de găsirea investitorilor.

„Ar trebui să abordăm acest subiect ca pe o soluție regională, pentru că în regiunea noastră sunt țări mai mici, iar uneori nu este viabil din punct de vedere economic să investești în tratarea gunoiului doar dintr-o țară, cu aceeași mărime ca a noastră, de exemplu. Și de aceea trebuie să lucrăm cu alte țări pentru a vedea cum putem realiza ceva împreună”, spune Nuredini.

Eroii neașteptați ai reciclării

Pe lângă tomberoanele din unele zone ale orașului Skopje, poți vedea în mijlocul zilei mai mulți oameni, așa-numiții „selectori neautorizați” care adună carton, plastic și metal și predau totul reciclatorilor. Unii merg la tomberoane cu căruța, alții cu biciclete adaptate și alte remorci improvizate. Sunt și copii implicați în toată această operațiune.

Unul dintre ei este Seldat. Nu a vrut să ne spună numele său complet, dar a acceptat să vorbească cu noi în prezența lui Antonio Jovanovski, care ne-a fost și traducător.

 

„Aproape toată viața am lucrat cu gunoiul. O fac ca să supraviețuiesc, ca să nu fur și ca să muncesc cinstit. Nu este altceva de lucru pentru noi, chiar dacă vrem să muncim. Am crescut familia mea cu acest tip de muncă”, spune Seldat.

El afirmă că întreține acasă o soție bolnavă, căreia trebuie să-i cumpere și medicamente zilnic.

Ca el sunt alte câteva sute de familii care lucrează nu numai în capitala Macedoniei. Îndeletnicirea, văzută de ei ca „un job legal, cinstit”, este de fapt la limita legii.

Ca și alții ca el, Seldat și-a construit un dispozitiv de colectare, iar piesa de rezistență, ceva ce alții nu au, este o motocicletă de producție iugoslavă, semn că este oarecum „mai avansat”.

Antonio Jovanovski spune că acești „selector neautorizați” realizează cam cea mai mare parte din munca de sortare și reciclare a gunoiului din Skopje.

„Este, din păcate, o formă de economie neformală. Practic 90 % dintre ce este reciclat este ridicat de sectorul informal care, practic, este un act criminal, deoarece se iau deșeurile din tomberoane”, spune Jovanovski.

Dar sunt soluții, iar la una dintre ele se lucrează în prezent. Antonio Jovanovski ne povestește despre o inițiativă, în care unii colectori ar putea fi implicați într-un proces ce le-ar oferi stabilitate financiară și un job zilnic. Ar implica, potrivit lui, o nouă entitate juridică, ce ar intermedia colectorii cu anumite blocuri locative participante în proiect. Organizația oferă traininguri pentru „selectori profesioniști” pe care îi instruiesc despre tipurile de plastic și cum să colecteze corect, în același timp oferindu-le licență. Astfel, categoriile vulnerabile de populație ar fi cumva asigurate cu un job și ar aduce în câmpul legal acest tip de activitate.

„Ideea ar fi să avem cât mai multe clădiri ca aceasta și cetățeni care să selecteze. Vom angaja selectori la un job decent. Vor veni, vor lua, de exemplu, plasticul, îl vor duce la reciclatori care vor plăti entității juridice, iar acestea, la rândul lor, vor oferi salarii selectorilor”, spune Jovanovski.

Deocamdată, inițiativa este la un stadiu incipient, iar Seldat este primul selector care s-a arătat dispus să participe. Locatarii din blocul de unde el a ridicat acest sac de plastic sunt și ei gata să ofere deșeurile unei persoane terțe, decât să le pună direct în tomberon.

Procedura „pilot”, testată ca Iron Man, pe cont propriu și pe propria locuință, este pentru a demonstra că această soluție poate da roade, iar acestei categorii îi pot fi găsite soluții pentru a ieși din situația socială pe care o au.

Eco-friendly din obișnuință

Elena Danova spune că există foarte multe soluții pentru a evita generarea unor cantități mari de gunoi și deșeuri care implică doar un pic de schimbare a stilului de viață. De exemplu, în cazul cumpărăturilor, poți alege fructe și legume de la fermieri, neambalate sau să îți cumperi haine second-hand ori de la producătorii locali.

„Bunica mea este inconștient o persoană foarte eco-friendly. Ea nu a zburat niciodată cu avionul. Poți să nu mănânci carne toată viața, dar să zbori o dată cu avionul e ca și cum ai fi mâncat carne mult timp. Pe deasupra, ea nu mănâncă așa de des carne, inclusiv din cauza situației economice”, spune Elena.

Ea afirmă că nu trebuie să fim oameni de știință ca să conștientizăm schimbările globale. Unii oameni, potrivit ei, abia așteaptă să li se spună ce să facă și ei vor face, înțelegând din start că au o soluție mai bună în față, iar că ceea ce fac, din lipsă de alternative, nu este prea bine.

„Problemele din țară sunt totuși sistemice. Educația și informarea sunt importante, dar e important să se lucreze sistemic cu toate problemele. Dacă învinovățim oamenii că nu au aruncat o sticlă de Coca-Cola în coșul de gunoi, nu luptăm cu problema reală. Da, este o problemă, dar nu o problemă fundamentală care, de exemplu, provoacă cancer oamenilor”, a spus Elena.

 

Kiril Przo menționează că în Macedonia există o conștientizare a problemei mediului și chiar dorință de schimbare, dar mai este mult de muncit, inclusiv la explicarea avantajelor reformelor în acest domeniu.

„Primul pas care ar trebui făcut ar fi să fie create gunoiști și stații de sortare regionale. Dar majoritatea comunităților unde acele gunoiști ar trebui amplasate s-au pronunțat împotrivă. Oamenii conștientizează, înțeleg că problema există, dar nu vor ca soluția să fie în curtea lor”, spune Kiril.

Ministrul Naser Nuredini afirmă că reciclarea este un domeniu profitabil: „Acestea sunt materii prime. Sunt materii bune de refolosit. Nu ne putem permite să ne gândim că asta este gunoi. Este profit aici. De exemplu, putem refolosi sticla care din start este mai simplu de refolosit decât de făcut de la zero, hârtia, făcând hârtie reciclată, plasticul… deși este mai dificil, dar se face. Dacă mărim taxele pentru tona de deșeuri produsă, ei vor fi nevoiți să fie mai inovativi. Să producă sticlă mai ușoară, plastic mai ușor, ambalaj mai ușor și, per ansamblu, se vor genera mai puține deșeuri”.

Antonio Jovanovski crede că pentru cetățeni poluarea aeriană va fi în continuare prioritatea numărul unu, deși, afirmă el, e important și să fie reformate instituțiile statului și să existe o luptă reală împotriva corupției.

„Sper că și instituțiile se vor întări, se va întări și sistemul judecătoresc, iar așa vom avea și investitori în sistemul de management al deșeurilor, care să fie pe termen lung, să implementeze principiile unei economii circulare și ale selecției la nivel de cetățeni. Astfel, în 10 ani, sper că orașul Skopje și alte părți vor avea un sistem de colectare separată, inclusiv locuințele, iar romii care se ocupă de colectarea gunoiului vor fi profesionalizați, vor avea o slujbă decentă”, spune Antonio.

Iar Elena rămâne optimistă pentru țara sa, deși uneori acest lucru poate deveni destul de greu.

„Vreau să rămân aici și vreau să contribui cu ceva la dezvoltarea societății care m-a crescut. Dar, în același timp, uneori simți că nu este nicio soluție și trebuie uneori să-ți faci soarta pe cont propriu. Sper că voi rămâne aici și să fac această societate să arate mai bine în câteva decenii”, ne spune Elena.

 

Echipa noastră a plecat din Macedonia în ziua de vineri, 21 februarie, dimineața, pe la ora 4.0. În aceeași zi, urma să aibă loc o acțiune de protest la Ministerul Mediului, unde Elena și alți activiști urmau să scrie niște mesaje pe asfaltul din fața clădirii.

Nu au apucat însă, pentru că au fost luați pe sus, iar acțiunea lor le-a făcut pe mai multe instituții internaționale să lanseze apeluri, printre ele fiind și Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului. Au fost eliberați, iar lupta lor continuă.

 

Categorii
Social

Instituțiile de învățământ sunt dotate cu dezinfectanți

Toate cele 12 grădinițe și 10 școli din raionul Basarabeasca au primit dezinfectanți și săpun. Asistența a fost oferită de UNICEF cu sprijin financiar susținut de USAID. Produsele de igienă au fost distribuite între instituții  în funcție de numărul de grupuri sau a claselor.

Categorii
În Moldova Social

Clasa a XII-a din liceul „C. Stere” a trecut la educație online

De astăzi, elevii din clasa a XII-a liceului „C.Stere” din Abaclia studiază de la distanță. Această decizie a fost luată pe 4 septembrie de către comisia raională pentru situații de urgență în domeniul sănătății publice. Motivul a fost că unul dintre studenți a fost diagnosticat cu coronavirus.

Directorul liceului Valentina Stratila a subliniat că elevii clasei a XII-a pur și simplu au trecut la un alt format de educație, nu este vorba despre închiderea unei clase sau a unei școli. Lecțiile sunt conform programului, profesorii sunt pregătiți pentru predarea online, deci nu există niciun motiv de panică.

Dacă în timpul săptămânii niciunul dintre studenți nu prezintă simptome de Covid-19, atunci din 15 septembrie, clasa a XII-a a liceului ” C. Stere” se va întoarce pe băncile școlii.

Autor: Liudmila Topal

Categorii
Emisiuni

TUR RETUR. Soroca.

Первый выпуск из цикла передач TUR-RETUR (сезон 2)

Categorii
Social

„Nu vrem pungi din plastic, vrem parcuri!”. Care e situația cu managementul deșeurilor în Georgia

Inițiative civice, expoziții eco, depozite de gunoi construite după standarde europene, restaurante eco friendly, companii din sfera gestionării deșeurilor și un pic de spirit georgian, atât cât am putut prinde. #diez a realizat un material amplu despre managementul deșeurilor în Georgia, de la cifre, statistici până la experiențe personale, așteptări, speranțe la o țară în care plasticul va deveni o raritate, iar parcurile tot mai numeroase și primitoare… pentru că în Georgia ospitalitate se manifestă pretutindeni. 
 

Drumul meu spre Tbilisi nu a fost cel mai ușor. Să vizitez Georgia devenise o obsesie pentru mine. Cu gândul la Tbilisi, am ajuns în Armenia. Seara mă plimbam cu un prieten armean pe străzile din Erevan și încercam să ghicesc cam în ce direcție e Tbilisi. Era ciudată senzația că fiind atât de aproape, la o distanță de cinci ore, nu puteam face nimic mai mult decât să privesc în zare. Și totuși, eram mulțumită că mă apropii. Înțelegeam cumva că întâlnirea mea cu acest oraș va avea un ritm aparte. Prietenul armean îmi povestea despre istoria orașului Erevan, iar eu remarcam cât de mult se aseamănă cu Chișinăul, discutam despre construcțiile ilegale, distrugerea orașului vechi… La un moment dat, l-am întrebat dacă și în Tbilisi e la fel. El mi-a răspuns scurt, fără prea multă emoție, căutând cu privirea vreun local deschis: Nu. Georgienii își iubesc orașul. Iată aici kebapul e bun, haide!. Ayran o să bei?”.

E puțin probabil ca prietenul meu armean să-și mai amintească de această replică. Eu însă revin la ea și azi. Mai ales, reveneam vara trecută, când am vizitat Tbilisi pentru a patra oară. De data aceasta, veneam pentru o perioadă de o lună… cea mai potrivită lună. În noaptea de 20 iunie 2019, a avut loc un protest masiv supranumit ulterior noaptea lui Gavrilov. Timp de două săptămâni, cât am mers zilnic la proteste, am avut ocazia să trăiesc diferite emoții: de la teamă și furie până la extaz, bucurie și regret. În toate acele zile, analizam comportamentul celor din jur, modul în care se îmbracă, cum se comportă. Am asistat la ceea ce poate fi numită cultura protestului georgian. 

Unul dintre momentele care m-au impresionat și amuzat în același timp era comportamentul unui tânăr, unul dintre cei 20 000 din fața parlamentului, care fuma și strecura scrumul într-o cutiuță mică din metal. Îmi era prea rușine să întreb ce flecușteț e acesta, așa că am căutat mai târziu pe Google să aflu dacă într-adevăr există așa scrumiere micuțe, portabile. Da, există, și un tânăr într-o mulțime de 20 000 de oameni avea așa o cutiuță și scutura scrumul în ea.

 

Deja eram obișnuită să văd cum la finele fiecărui protest câțiva tineri strângeau tot gunoiul și îl aruncau în tomberoanele pentru sortarea deșeurilor, amplasate de-a lungul unei porțiuni a bulevardului Rustaveli. Dar să scuturi scrumul în cutiuță mi se părea chiar ieșit din comun.

Colectarea gunoiului după încheierea protestului Sursa: Djein Vacari

Coșurile pentru sortarea gunoiului au și ele o istorie aparte și, de fapt, sunt un soi de experiment în Georgia.

De-a lungul bulevardului Rustaveli, la o distanță destul de mică unul de altul, sunt numeroase coșuri pentru separarea deșeurilor. Când le-am văzut pentru prima dată, am întrebat localnicii dacă și în alte zone ale orașului sunt la fel de multe. În accepția mea, era logic ca în fiecare cartier să fie câteva coșuri de acest tip pentru a acoperi un teritoriu mai mare. Mi s-a răspuns că, de fapt, în restul orașului sunt foarte puține, doar câteva lângă grădinițe și școli, iar amplasarea lor într-un număr atât de mare de-a lungul bulevardului își are rostul său.

Rustaveli e bulevardul cu cel mai mare flux de turiști, iar primăria a decis să instaleze anume acolo 80 de coșuri. Planul constă în a-i determina pe georgieni se urmeze exemplul turiștilor care, fiind originari din țări în care sortarea gunoiului e deja o rutină, aruncă plasticul la plastic, hârtia la hârtie din obicei, într-un mod firesc, chiar involuntar. Și eu eram mândră, în calitate de turistă, să arunc gunoiul conform inscripției de pe coș, chiar dacă veneam dintr-o țară în care sortarea deșeurilor constituie o problemă, care încă e la etapa de conștientizare.

 

Este un drum pe care Georgia l-a pornit în urmă cu aproximativ 15 ani și pe care noi am decis să-l studiem cu toate marcajele sale, intersecțiile, „stopurile” și limitele de viteză.

Angajamentele Georgiei față de UE cu privire la standardele de mediu

Odată cu semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană în anul 2014, Georgia a lansat programul pentru reciclarea și gestionarea deșeurilor. Proiectul este implementat de International Management Association (ICMA) în colaborare cu organizațiile locale și este finanțat de Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID).

Conform standardelor Uniunii Europene (UE), cel puțin 50 % dintre deșeuri trebuie reciclate și reutilizate în producție, iar statul, semnând Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, se angajează să îndeplinească inclusiv standardele de mediu ale UE.

Astfel, în 2016, Guvernul Georgiei a adoptat Strategia națională de gestionare a deșeurilor pentru 2016-2030 și Planul național de acțiune pentru 2016-2020, conform cărora țara va trebui să proceseze 30 % din plastic până în 2020, 50 % până în 2025 și 80 % până în 2030.

Inițiativa „Parki ar minda”

Dar să le luăm pe rând. Am decis să începem traseul nostru cu pași mici și respectiv cu inițiativele mici, așa că ne-am întâlnit cu două tinere, fondatoarele inițiativei „Parki ar minda”, Tatiana Remneva și Mari Mikadze.
Într-un mod oarecum ironic, cuvântul georgian „parki” înseamnă în același timp și pungă de plastic, și parc.
Parki ar minda” se traduce ca „nu am nevoie de pungă”, iar jocul de cuvinte le-a inspirat pe tinere și la formularea sloganului: „Nu am nevoie de pungă, am nevoie de parcuri” (Parki ar minda, parki minda).
Inițiativa are un scop educațional, de sensibilizare a societății privind importanța reducerii consumului de plastic. Tinerele organizează diferite evenimente cum ar fi:
# seminare, traininguri eco în școli;
# întâlniri de networking destinate persoanelor preocupate de problema protecției mediului;
# petreceri SWOP – un eveniment la care participanții fac schimb de lucruri (haine, accesorii, cărți etc.), contribuind astfel la reducerea consumului;
clean up games – concursuri de echipă pentru curățarea ariilor naturale de gunoi. În cadrul jocului, fiecare echipă colectează și sortează corect o cantitate cât mai mare de gunoi. Echipa câștigătoare primește un cadou eco-friendly din partea „Parki ar minda”.

Mai multe detalii despre inițiativa „Parki ar minda” și stilul de viață eco-friendly adoptat de tinere ne-au fost povestite chiar de ele.

Datele de la Centrul pentru Educație și Protecția Mediului, entitate juridică din cadrul Ministerului Protecției Mediului și Agriculturii din Georgia, arată că, pe parcursul unui singur an, un rezident din Georgia folosește aproximativ 525 de saci de plastic, care depășesc clar ținta stabilită de UE. Majoritatea pungilor de plastic utilizate în Georgia sunt importate și 40 % sunt de unică folosință.

Lupta cu pungile de plastic a început încă în noiembrie 2018, atunci când cele cu o grosime mai mică de 15 microni au fost interzise. Începând cu 1 aprilie 2019, pungile de plastic de unică folosință de orice grosime, fabricate din polimeri sunt interzise oficial. Asta se referă la producere, import, vânzare. Pentru încălcarea legislației, este prevăzută o amendă în valoare de 500 GEL (mai mult de 180 USD) pentru antreprenori, plus confiscarea bunurilor, iar în caz de încălcare repetată, amenda este dublată.

Singurele pungi permise încă în Georgia sunt cele biodegradabile, fabricate din fibre de porumb și grâu. Perioada de descompunere completă a unui astfel de produs este de la trei luni la doi ani. Pungile de hârtie biodegradabilă, de asemenea, sunt permise: acestea nu dăunează mediului.

Cu părere de rău, legea este puțin respectată, motivul principal fiind lipsa unui control rigid din partea autorităților.

O bună parte dintre aceste pungi de plastic ajung în gunoiștile gestionate de compania Solid Waste Management.

Solid Waste Management

În Georgia, anual se produc circa 900 000 de tone de deșeuri municipale, dintre care circa 700 000 de tone ajung în depozite de gunoi.

În prezent, există 56 de poligoane municipale destinate deșeurilor solide. Unele dintre ele au fost create între anii ’60 și ’80 ai secolului trecut fără nicio măsură de protecție. Astfel de depozite necontrolate reprezintă o amenințare serioasă atât pentru mediu, cât și pentru populație.

Conform datelor unui sondaj publicat în august 2018 de către Institutul Național Democratic și Centrul de Resurse și Cercetare din Caucaz, 66 % din populație consideră că gunoiștile neautorizate și gestionarea proastă a deșeurilor reprezintă o problemă stringentă.

Compania de gestionare a deșeurilor solide Solid Waste Management este o întreprindere finanțată de stat, care, începând cu anul 2012, administrează 54 de depozite de gunoi din Georgia (cu excepția celor din orașele Tbilisi și Adjara). Aceasta a reușit deja să închidă 23 de gunoiști și continuă să mențină 31, dintre care niciuna, potrivit experților, nu funcționează conform standardelor europene. Se preconizează ca gunoiștile rămase să fie închise până în 2023.

 

Reabilitarea sau închiderea unei gunoiști are loc după un plan adaptat pentru fiecare caz, însă câteva acțiuni sunt valabile în toate cazurile:
# aranjarea, compactarea și acoperirea deșeurilor vechi cu straturi de izolare a solului argilos;
# crearea unei noi infrastructuri (drumuri de acces, puncte de control, cântare pod bascula, teritoriu îngrădit, sisteme de scurgere a apei);
# crearea unui sistem de depozite de sol care va fi utilizat succesiv pentru acoperirea zilnică a deșeurilor cu sol;
# repartizarea personalului și furnizarea de utilaj (excavator, compactor etc.).

Extended Producer Responsibility (EPR)

Programul de Responsabilitate Extinsă a Producătorului presupune asumarea de către companiile individuale care produc și importă produse a responsabilității de a monitoriza deșeurile produselor lor, de a le recicla și a le întoarce în circuitul economic, astfel încât cantitatea de deșeuri să fie diminuată.
Conform principiul dat, materialele de ambalare (hârtie, plastic, sticlă, carton, metal, lemn), bateriile și acumulatoarele, dispozitivele electronice, sacii, uleiurile, anvelopele și mașinile vechi sunt supuse reciclării. Aceste deșeuri trebuie separate și ulterior folosite ca resursă.
În Georgia un pachet legislativ privind programul dat urmează să fie prezentat guvernului în viitorul apropiat, fiind deja inclus în Codul de gestionare a deșeurilor (Georgia Waste Management Code).

„Procesul de conciliere s-a încheiat. Mai mult, înainte de adoptarea inițiativelor legislative, am purtat negocieri intense cu reprezentanții mediului de afaceri. Opiniile și atitudinile acestora sunt luate în considerare. Aceasta este o reformă dificilă, care va căpăta pe parcurs o semnificație istorică. Am făcut pași importanți și suntem foarte aproape de o încheiere cu succes a tuturor eforturilor. Guvernul nostru a revenit deja la regimul său obișnuit de lucru și în curând vom transmite pachetul în sesiunea guvernamentală. […] Am ajuns la un acord cu alte agenții guvernamentale. Acum ne focusăm pe patru tipuri de produse. În viitorul apropiat, vom înainta proiectul Hotărârii de guvern în acest sens. […] Din cauza pandemiei de COVID-19, planurile au fost amânate pentru o perioadă, dar sunt în continuare pe ordinea de zi”, a declarat Levan Davitashvili, ministrul protecției mediului și agriculturii la mijlocul lunii mai 2020.

 

O parte din pachetul legislativ ce ține de programul EPR a fost deja adoptat, dar mai sunt unele aspecte asupra cărora se lucrează. În opinia lui Vahtang Baramia, director adjunct al companiei Solid Waste Management, e prea devreme să apreciem eficacitatea programului. Implementarea acestuia e încă la o etapă incipientă, buna funcționare depinzând de respectarea de către producători a noilor legi și, bineînțeles, pedepsirea în cazul depistării unor abateri.
Cele observate până acum ne determină și pe noi să fim de acord cu această opinie, chiar dacă e una rezervată. Este exact ca în situația cu interzicerea pungilor din plastic. Legislația în acest sens e foarte bine elaborată, explicită, însă cu părere de rău, în lipsa unui control riguros din partea autorităților, în marketuri în continuare găsești pungi de plastic – deșeuri care dau cele mai mari bătăi de cap lucrătorilor de la gunoiști.

La etapa actuală, un singur poligon pentru deșeuri corespunde standardelor europene, cel din orașul Rustavi. Prin urmare, deloc surprinzător, încolo ne-am și îndreptat, mai ales că se află la doar 25 de kilometri depărtare de Tbilisi.

În fiecare zi, 120-130 de camioane de gunoi se deplasează la poligon și descarcă aproximativ 130 000 de tone de deșeuri solide.
Bazinul de deșeuri al depozitului este acoperit cu un strat de geomembrană, apoi cu un strat de geotextil, iar la final cu un strat de drenaj de 50 de centimetri.
Fiecare strat nou de gunoi de trei metri este acoperit cu un strat de balast.

Datorită acestei tehnologii, lichidul care se acumulează din masa gunoiului în timpul ploilor nu pătrunde în pământ, ci în conducte speciale. Ulterior, apa colectată este pompată într-un iaz de levigat.

Toată materia organică când se descompune, în lipsa oxigenului, emană metan, care datorită acelorași straturi de protecție nu ajunge în atmosferă. Recent au fost instalate mai multe țevi pentru a putea colecta acest metan și a-l folosi în scopuri industriale.

De asemenea, se preconizează instalarea unui nou sistem de alungare a păsărilor, deoarece cel prezent este ineficient. Intelectul lor a fost subestimat, aparatul de imitație a sunetelor păsărilor nu le ține departe de poligon… Prin urmare, urmează a fi testat un sistem nou, eficace și inofensiv pentru acestea.

 

Când o expoziție a deșeurilor e noroc curat

Inițial, am stabilit că vom filma un interviu cu reprezentantul companiei Clean World Georgia, însă cu o zi înainte de interviu acesta ne-a contactat pentru a ne comunica despre faptul că în ultima noastră zi de ședere în Tbilisi va avea loc expoziția Waste Expo 2020, la care vor fi prezente toate organizațiile și companiile care activează în domeniul dat. În primul rând, era o ocazie perfectă de a ne crea o impresie generală despre popularitatea domeniului managementului deșeurilor și de a discuta cu reprezentanții companiilor/organizațiilor, de la cele mici, aflate la început de cale, până la cele mari, deja cu o experiență destul de vastă. În al doilea rând, chiar nu ne venea a crede că avem așa noroc!

În cadrul expoziției, am avut ocazia să vedem cât de dezvoltat este domeniul managementului deșeurilor în Georgia, fiind prezente atât companii mari, întreprinderi mai mici, cât și diverse ONG-uri. Bineînțeles, prima persoană pe care am abordat-o pentru un scurt interviu a fost reprezentantul Clean World Recycling Georgia. Compania dată se ocupă de colectarea, sortarea și presarea deșeurilor. Ulterior, acestea sunt transportate la fabricile de reciclare. Deșeurile sunt colectate nu doar de la punctele de sortare (în Tbilisi sunt 25) sau uzine, hipermarketuri, fabrici, ci și de la persoane fizice. Curios e că de multe ori persoanele fizice manifestă inițiativă și solicită permisiunea de a participa la procesul de sortare și presare.
La etapa actuală, compania își desfășoară activitatea în Tbilisi și Batumi, însă planifică să își extindă serviciile și în regiunile Kutaisi și Imereti.

De asemenea, am avut ocazia să aflăm mai multe despre modul în care este reutilizată sticla, cât de divers poate fi domeniul reciclării deșeurilor din lemn și cât de util poate fi acesta sectorului vitivinicol.

Revedere cu Mari și Tatiana într-un restaurant eco

 

Anume acest loc ne-am gândit că ar fi cel mai potrivit pentru încheierea drumului nostru de cercetare eco în Georgia. Și pentru că punctul de start a fost „Parki ar minda”, am decis că cea mai potrivită încheiere ar fi o revedere cu Mari și Tatiana, pentru a afla opinia lor despre continuarea parcursului Georgiei în domeniul managementului deșeurilor și modul în care „Parki ar minda” se va implica în înregistrarea unor noi progrese în sfera dată.

Tinerele sunt chiar optimiste, atât în privința evoluției „Parki ar minda”, cât și în privința îmbunătățirii situației ecologice din Georgia. În opinia acestora, un rol important în realizarea unor schimbări majore spre un mod de viață mai eco îl va avea tânăra generație. În cadrul activităților „Parki ar minda” au remarcat cum interesul tinerilor față de problemele ecologice devine tot mai mare, aceștia caută modalități de a se implica mai mult, de a organiza workshopuri inițiate de ei înșiși, iar în acest mod, involuntar, și generația mai în vârstă este atrasă în proces. De asemenea, un rol important îl are și modul de viață al tinerilor din ziua de azi. Majoritatea dintre ei este pasionată de călătorii, vizitează țările europene și își dorește să facă parte din UE. Odată ce peste hotare tinerii au ocazia să observe modul de viață al localnicilor și simt pe pielea lor rolul benefic al acestuia, ei sunt tot mai motivați să preia unele practici când se întorc acasă.

Ce ține de „Parki ar minda”, Mari și Tatiana abia așteaptă să organizeze din nou petrecerile SWOP, jocurile clean-up, dar și să încerce ceva nou, cum ar fi organizarea în cadrul școlilor a unor seminare despre schimbările climatice alături de un expert în domeniu.
Să sperăm că pandemia de COVID-19 nu le va fura din entuziasm, dedicație și, mai ales, motivație.

Cred că în mine deja e prea multă „Georgie” ca să fiu obiectivă. Atât de multă, încât nici nu mai e „Georgia”, ci „Saqartvelo” (n.r. denumire folosită de georgieni când se referă la propria țară). Având posibilitatea să fiu prezentă la protestele din iunie 2019, să descopăr nu doar cultura protestului georgian, dar și situația politică din țară, inclusiv să aflu detalii aparte, să cunosc mai mulți activiști civici care luptă cu un sistem care nu le e pe plac fără a urmări anumite scopuri profesionale, apoi, mai recent, să studiez și să scriu despre modul în care această țară gestionează criza COVID-19, îmi vine greu să mă expun referitor la perspectivele Saqartvelo în rezolvarea problemelor ecologice locale. Sunt prea multe detalii, prea multe aspecte. Cetățenii acestei țări își doresc cu adevărat să facă parte din UE, respectiv iau în serios cerințele acesteia. Pe de altă parte, la conducerea țării este un partid cu o reputație controversată, fiind suspectat de a fi mai degrabă loial intereselor Federației Ruse.

Alegerile parlamentare sunt planificate pentru octombrie 2020, iar rezultatul lor va avea un rol extrem de important pentru viitorul cetățenilor acestei țări, al aspirațiilor lor europene, în destinul teritoriilor ocupate și, evident, al relației cu Federația Rusă. Însă protestele și pandemia m-au învățat două lucruri despre cetățenii Saqartvelo, al doilea fiind poate chiar destul de surprinzător.

# Ei știu să își apere interesele, valorile, sunt gata în orice clipă să iasă în stradă dacă simt că sunt mințiți, umiliți sau trădați. Așa au procedat în cazul petrecerilor rave din fața parlamentului în 2018, apoi în cazul vizitei deputatului Gavrilov în iunie 2019 și, cu siguranță, așa vor face și în viitor, din clipa în care acest lucru va fi permis, când protestele nu vor prezenta un pericol de infectare în masă cu COVID-19.

# Pandemia ne-a demonstrat că, în pofida spiritului lor atât de ospitalier, iubitor de distracție, întâlniri cu toate rudele, vecinii, prietenii, atât de obișnuiți să se cuprindă strâns, să se sărute la întâlnire/despărțire, în condiții extreme, georgienii știu să respecte regulile, să fie disciplinați și stăpâni pe situație.

Aceste două descoperiri mă determină să cred că Saqartvelo va ajunge în rândul țărilor care gestionează cu succes problemele ecologice, dacă protecția mediului va deveni un interes comun al întregii populații, iar guvernarea va avea grijă să implementeze toate legile și politicile ce țin de domeniul ecologic.

Categorii
Social

Suntem diferiți, dar egali: Cum se implementează educația incluzivă în regiunile Moldovei

Pentru cine este destinată educația inclusivă?

 

Educația incluzivă este o formă de predare, în care orice persoană, indiferent de caracteristicile fizice, intelectuale, sociale, emoționale, lingvistice și de altă natură, are posibilitatea de a studia în instituțiile de învățământ general. Este vorba despre asigurarea accesului egal la educație pentru toți elevii, ținând cont de diversitatea nevoilor educaționale speciale și de oportunitățile individuale ale fiecăruia.

 

Conceptul de „educație incluzivă” a luat naştere ca răspuns la viziunile tradiționale, în baza cărora anumite categorii de copii au fost excluse din școlile de învățământ general din cauza posibilităților limitate, a dificultăților educaționale, a vulnerabilității în familie sau din alte motive și au fost repartizați în instituții de tip internat.

 

Cea mai vulnerabilă categorie de copii sunt cei cu dizabilități, care sunt expuși în cea mai mare măsură la diferite forme de discriminare.

93%

Copiii cu nevoi speciale își fac studiile în școlile obișnuite, 7% – în internate speciale.

Mai puțin de 35%

De profesorii sunt dispuși să lucreze cu copii cu dizabilități de vedere, auz, mentale și de dezvoltare emoțională. Circa 100% sunt gata să lucreze cu copii cu disfuncții locomotorii.

Peste 50%

Din părinți consideră că copiii cu dizabilități trebuie să frecventeze instituțiile preșcolare obișnuite de rând cu alți copii.

2%

Din bugetul de stat pentru educație se alocă pentru educația incluzivă.

Suntem diferiți, dar egali – acest mesaj îl transmit profesorii de la Centrul de resurse al elevilor din Basarabeasca, din sudul Moldovei,profesorii auxiliari de la LT „A. Pușkin”, Larisa Horozova și Ana Meisaroș.

Doar în conlucrare vom putea depăși orice problemă.

Am discutat cu ele despre experienţa lor de lucru cu copiii cu nevoi speciale și despre implementarea educației incluzive în regiunile Moldovei.

Liuda la Centrul de resurse, or.Basarabeasca

Astăzi, după ce a fost promovată în clasa a VII-a, Liuda se simte confortabil și încrezută în sine printre colegii săi, este activă la lecții și privește cu încredere în viitor. Anterior a susținut cu succes testul pentru un curs la școala primară, a făcut doi ani de gimnaziu și a urcat în scenă la o sărbătoare școlară.

 

Istoria fetei a început în orașul de sud Basarabeasca, când fetița timidă cu cosițe, care cu greu deosebea obiectele din jurul său văzându-le ca prin ceaţă, a pășit pragul școlii.

 

Tatăl ei era reticent când venise vorba ca fata să-și continue studiile la o școală obișnuită. El considera că Liuda se va simți mai bine la o școală-internat pentru slab văzători, printre ai săi, departe de familie.

„Я

„Am crescut într-o familie numeroasă. Taică-meu are deficiențe de vedere și nu se lăsa convins că voi putea învăța la o școală obișnuită având aceeași problemă. De fapt și eu stăteam la dubii. Ce mă așteaptă la o școală obișnuită, voi putea învăța de rând cu ceilalți. Cum mă vor primi colegii și profesorii.

 

Am avut noroc de prima profesoară, care a crezut în mine. În afara orelor aveam ocupații cu pedagogii auxiliari. Ei măreau textele din manual pentru mine și mă învățau să lucrez la computer.

 

Mai apoi Centrul a fost dotat cu un monitor și ochelari speciali și a fost mult mai simplu să învăț. Cu timpul și părinţii au crezut în mine”, – spune Liuda.

„Oamenii se schimbau văzând cu ochii. Dintr-un copil timid și nesigur pe sine, treptat, pas cu pas ea s-a transformat într-o fată activă și veselă.

 

 

Putea fi văzută nu doar cu colegii de clasă, dar și pe scena școlii.

 

Primele desene ale Ludei, pe care predominau culorile negru și violet, unde chiar și florile și chipul oamenilor erau maro, s-au schimbat cu altele luminoase și vesele.

 

Orele de quilling, colorat, puzzle au schimbat tabloul lumii pentru Liuda.

 

Cu mare interes și sârguință Liuda a studiat limba engleză cu voluntarii de la Corpul Păcii.

 

A fost greu să-i convingem pe părinții Ludei că este o decizie corectă să înscriem un copil cu nevoi speciale la o școală obișnuită. Dar ani de muncă asiduă au adus roade”, – spune pedagogul auxiliar Larisa Horozova.

„Pentru fiecare copil avem un dosar aparte și un plan individual. Anual, șefii noștri nemijlociți (Serviciul de asistență psihopedagogică) îi examinează pe toți copiii și ne prezintă raportul.

În baza acestuia, ne consultăm cu alți profesori în privința strategiei de lucru. Fiecare profesor elaborează un plan individual la  disciplina sa, pentru fiecare copil.

În planul individual includem: ore individuale, asistență la lecții, adică, literalmente venim și stăm la lecții alături de  copilul, îl ajutăm să însușească materialul, să lucreze asupra testelor și exercițiilor speciale. Dacă poate însuși ceva la tema lecției, îl ajutăm să asimileze mai ușor materialul. Desigur, într-o formă simplificată, nu la nivelul clasei.

Există copii care citesc și scriu cu mare greu. Unii nu sunt capabili să învețe aceste lucruri. Uneori învățăm 2 ore o literă ca după jumătate de oră să nu o mai țină minte. Avem diferite categorii de copii. Respectiv, elaborăm un plan de acțiune pentru fiecare în parte.

De asemenea, ne ocupăm de lucru individual la centrul de resurse”.

Larisa Horozova

Câte școli la Basarabeasca sunt adaptate pentru copiii cu dizabilităţi?

„Toate școlile, deși nu orice instituție, are un cabinet ca al nostru. Când programul a fost lansat în anul 2012, le-au fost alocați bani școlilor selectate. A fost achiziționată tehnică, mobilier și a fost pus la dispoziţie un cabinet. Alte școli, care s-au alăturat mai târziu, au fost nevoite să facă față cu forțele proprii. Însă nu toți dispun de mijloacele necesare. În domeniul educației incluzive se atestă o criză de cadre. Nu oricine poate să reziste. Nu toți pot să lucreze cu asemenea copii”.

Larisa Horozova

„Avem copii cu diverse disfuncții, uneori cu tulburări psihice. În cazul acestora este mai complicată situația, uneori au crize de isterie în timpul orelor și zădărnicesc lecțiile. Este mai dificil de ea stăpâni un astfel de copil. Profesorii nu rezistă și îi trimit aici, la noi. Încercăm prin metodele noastre să-i atragem, să ne ocupăm împreună cu ei. Trebuie să fii și un psiholog bun. Nu avem un psiholog în școală, de aceea, împreună cu colega mea suntem și psihologi, și profesori la diverse discipline: limba rusă, matematică, engleză, suntem nevoiți. Astfel de rând cu alți copii absolvesc gimnaziul și obțin diploma de studii, doar cu remarca „studii incluzive”.

Cu această diplomă, copilul se poate înscrie la o școală profesional-tehnică pentru a îmbrățișa o meserie, în afară de instituțiile unde este necesar de a susține examenul de bacalaureat. Există copii, care își pot continua studiile după absolvirea gimnaziului sau se pot angaja în câmpul muncii, dar pentru alții este foarte complicat. Uneori pentru ei este o sarcină dificilă să calculeze cât face „2+2”. Dar ne străduim și pentru ei, depunem efort și obținem progrese, deși neînsemnate”.

Ana Meisaroș

Câți copii cu nevoi speciale sunt în raionul dvs.?

„În raion sunt mulți. Câte 10-20 de persoane în fiecare școală. În total ar fi în jur de 100. În școala noastră avem 300 de copii, inclusiv 19 cu nevoi speciale”.

Larisa Horozova

Ne putem spune despre anumite ocupații, ce metode de lucru aplicați?

„Anual desfăşurăm săptămâna incluzivă. Aceasta are loc în luna decembrie, cu prilejul Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități. Săptămâna este consacrată acestor copii. Prezentăm materiale în clase, organizăm dezbateri la această temă, relatăm despre activitatea noastră. Copiii participă cu mare interes. Desfășurăm măsuri pentru toți învățătorii, pe care-i invităm la centru, am invitat presa pentru a aborda acest subiect și a-l pune în discuție la un nivel mai înalt. Desfășurăm lecții deschise, demonstrăm cum lucrăm cu ei”.

Larisa Horozova

„Timp de 2 ani am avut un asistent (voluntar) minunat din SUA. Din păcate a plecat înainte de termen, în legătură cu pandemia. Ea are origini rusești și ucrainene, de aceea vorbea fluent limba rusă. Venea la noi și ne era de mare ajutor, se ocupa cu copiii, îi învăța limba engleză, participa la lecțiile noastre, atrăgea alți voluntari. Copiii au îndrăgit-o nespus de mult. Împreună cu ea am organizată Ziua Recunoştinţei: am întins o masă, cum se cuvine, am sărbătorit după toate regulile, copiii au studiat cu mare plăcere toate materialele, au studiat cultura și s-au implicat activ. Centrul nostru de resurse este ca a doua casă pentru copii. Aici se simt cu totul altfel”.

Ana Meisaroș

Este complicat de a avea un dialog cu părinții copiilor cu dizabilităţi?

„Adesea nu ai cu cine vorbi. Există părinți cu care, în principiu, nu se poate avea un dialog. Există familii defavorizate, familii incomplete, însă oricum îi ajutăm pe copii. Peste tot atât copiii, cât și familiile sunt diferite. În unele cazuri părinţii nu se implică absolut în dezvoltarea copilului. Ei nu pot fi influențați în niciun fel”.

Larisa Horozova

Ce probleme mai ascunde educația incluzivă?

„Să pornim de la mentalitate. Nu toți înțeleg ce este aceasta și de ce este necesar acest lucru. Adesea auzim voci care se indignează că deja am câștigat o serie de proiecte. Apare întrebarea de ce iar. De ce nu școlile obișnuite?

 

Le-am explicat în repetate rânduri că copiii cărora ei le iau apărarea primesc toate acestea acasă. Ei au familii îndestulate, părinţi, care îi felicită de sărbători. Mulți din copiii noștri nu știau când este ziua lor de naștere. Căutam când s-au născut în dosarele personale, ca să îi felicităm și să le spunem că e ziua lor de naștere. Noi le făceam cadouri și căutam sponsori care să ne ajute. Însă din păcate nu toți pot să înțeleagă acest lucru.

 

În genere în Moldova educația nu este finanțată în măsura necesară, cu atât mai mult educația incluzivă. Există raioane unde se acordă o atenție deosebită acestui domeniu, am aflat de la colegii noștri la diferite conferințe. Cu regret, la noi situația e alta. Abia în anul 2020 a început să se aloce 2000 de lei pedagogilor pentru achiziţionarea materialelor didactice. Cu acești bani se poate face ceva.

 

În sfârșit am fost conectați la internet. Până în prezent nu am avut această posibilitate. În timp ce el este foarte necesar, pe internet se găsesc numeroase programe educaționale bune, filme și desene animate, unde personajele de basm le dau povețe copiilor și trezesc un mare interes din partea lor. Unul din elementele fundamentale este baza tehnico-materială.

 

De exemplu, pentru copiii cu vederea slabă sunt necesare caiete speciale. Acestea nu se găsesc la noi și pot fi comandate doar pe internet cu bani grei. Părinții lor nu pot face acest lucru. Suntem nevoiți să ieșim din situație, să mărim materialele de sine stătător. Am dori ca Ministerul să țină cont de aceste aspecte. Cel puțin ca acestea să coste ca și caietele obișnuite. Adesea le procurăm din banii noștri”.

Larisa Horozova

„În acest scop se alocă 2% din mijloacele alocate pentru educație. Doar 2% pentru educația incluzivă. E o sumă neînsemnată. Aceasta constituie inclusiv salariul angajaților, iar ceea ce rămâne se repartizează în alte scopuri”.

Ana Meisaroș

Care sunt avantajele principale ale educației incluzive?

„În primul rând, copiii se simt la fel ca toți ceilalți, astfel se adaptează mai simplu în societate. Beneficiază de ajutor dacă se confruntă cu dificultăţi în procesul educativ. Dacă s-ar afla printre copii ca ei, mulți nu ar învăța să citească, să numere și multe altele. Atunci când îi însoțim la lecții, stăm alături de ei și ei se simt altfel. În general, sunt mai bine pregătiți pentru viață datorită educației de acest gen”.

Larisa Horozova

Cât de complicat a fost de a implementa educația incluzivă la Basarabeasca?

„La școală totul a decurs destul de bine. Înainte de a implementa această practică, psihologul nostru (la acel moment exista în școală) a frecventat cursuri speciale la Chișinău. Iar odată revenită acasă ne-a transmis nouă cele învățate. Desigur, unii se indignau de ce acești copii trebuie să învețe în clasele obișnuite. Că ar trebui să existe o școală specială, că noi nu suntem pregătiți pentru o atare activitate, că au o altă specialitate. Au fost de toate. Încetul cu încetul s-au obișnuit cu toții. Unii își exprimă indignarea și acum, cu toate că s-au obişnuit deja. Așa e realitatea, nu poți fugi de ea”.

Larisa Horozova

„Anterior, toți copiii cu dizabilităţi erau înscriși la școli speciale. Însă acum ele se închid. Au rămas foarte puține. Atunci când copiii își făceau studiile la școlile speciale, probabil aveau parte de o abordare individuală sau se aplicau metode speciale de predare. Însă după absolvirea școlii, era nevoit să se integreze în societate. În societate cu alți copii. Aici el învață și crește în același mediu cu copiii obișnuiți, care nu au nevoi speciale. Se simt altfel, sunt mai pregătiți pentru viață. Și alți copii sunt pregătiți și știu că există copii diferiți de ei, care au și ei dreptul la existență. Se obișnuiesc cu ei și își cultivă o atitudine tolerantă. Am avut o fetiță cu sindromul Down, își făcea studiile la domiciliu, dar uneori venea la noi, copiii au îndrăgit-o nespus de mult, nu făceau haz pe seama ei, o respectau, râdeau împreună, erau prieteni. Astfel ei își cultivau toleranța, iar ea avea nevoie de această comunicare. Copilul obținea beneficii, asta e important”.

Ana Meisaroș

Care sunt perspectivele educaţiei incluzive în Moldova?

„Acest program va continua, nimeni nu-l va închide. A fost conceput până în anul 2020, dar ni s-a spus că va fi prelungit, deoarece este necesar. Toți s-au obişnuit deja, oamenii sunt înțelegători. Sunt și ei copii. Din păcate, de la an la an numărul lor crește. Datorită acestui fapt, societatea este tot mai deschisă pentru ei. Această metodă are viitor, trebuie să aibă perspectivă și așa va fi.

 

Bineînţeles, unii copii au comportament diferit, unii pot fi agitați, pot face crize de isterie în timpul lecției, pot să arunce cu ceva, să plângă, să se culce la podea și să bată din picioare. Când învăţătorul nu poate să continue lecția, ne cheamă pe noi în ajutor. Atunci îl conducem la centru, unde facem ocupații împreună. Aici nu suntem doar învățători, cât bone și bunicuțe. De exemplu, nu avem o asistentă medicală. Funcția există, dar nu avem doritori care să lucreze pentru jumătate de salariu. În timp ce copiii au nevoie de un asemenea specialist.

 

Acum, în condiții de pandemie, am studiat cu colega mea recomandările OMS și ale Ministerului Sănătăţii, am elaborat un plan și ne-am gândit cum va decurge următorul an de studii. Deocamdată centrul nostru de resurse își poate permite să adune patru copii într-o clasă pentru a studia împreună, desigur respectând măsurile necesare. Sperăm că până la 1 septembrie situația se va ameliora și restricțiile vor fi anulate, dar trebuie să fim realişti și gata pentru orice situație”.

Ana Meisaroș

Despre educaţia incluzivă în Moldova

Programul de educație incluzivă în instituțiile de învățământ din Moldova a fost introdus în anul 2011.  El presupune implicarea în procesul de studii a copiilor cu nevoi speciale: aceștia sunt înscriși la școlile obișnuite, dar în cadrul unui program special. Legislația moldovenească, precum și cea internațională, garantează drepturi egale la educație pentru toți copii, fără excepție.

 

Studiul global al problemelor și oportunităților educației incluzive în Moldova a fost realizat de Ludmila Marcoci și Inga Sinchevici. În baza rezultatelor acestuia a fost lansat studiul sociologic „Implementarea educației incluzive în Republica Moldova”.

 

Studiul a fost realizat în cadrul proiectului „Civil Society Education Fund 2016-2018 in Moldova”, realizat de Alianţa ONG-urilor în domeniul protecției familiei și copilului, cu suportul financiar al Campaniei globale pentru educație.

Problemele educaţiei incluzive în Moldova

Majoritatea copiilor normotipici și părinții lor susțin educația incluzivă și au atitudine binevoitoare față de copiii cu nevoi educaționale speciale.

Elevii normotipici consideră că, datorită educației incluzive, copiii cu nevoi speciale au aceleași drepturi ca și ei, copiii sunt mai fericiți alături de părinții lor, au posibilitatea de a învăța, precum și șansa la un viitor mai bun.

Cu toate acestea, unii părinți ai elevilor normotipici se opun în continuare educației incluzive a copiilor cu tulburări psihice, precum și a copiilor cu probleme de comportament, argumentând că aceștia au nevoie de mai multă susținere și ar trebui să studieze în clase aparte sau chiar la domiciliu.

40% din profesorii intervievați consideră că accesul elevilor cu dizabilităţi la școală este limitat din următoarele cauze:

– sediul școlii nu este dotat cu rampe de acces,

– sistemul de studii pe clase nu permite de a urca sau coborî în încăperile auxiliare neadaptate,

– nu există transport potrivit, lipsește un asistent însoțitor,

– drumuri rele, care face anevoioasă deplasarea.

Atitudinea copiilor cu nevoi speciale și părinților acestora față de educația incluzivă

Părinții copiilor cu dizabilități percep educația incluzivă ca pe un ajutor copiilor, care se confruntă cu dificultăți în procesul de învățare.  Unii părinți de copii cu nevoi speciale sunt de părere că nu toți copiii pot frecventa școala din cauza situației fizice sau intelectuale.

Adică, o serie de părinți ai copiilor cu nevoi educaționale speciale sunt de părere că odraslele lor au nevoie de o școală-internat specializată.

Astfel, ei sunt de acord cu integrarea în școli a copiilor cu dizabilități, a celor cu deficiențe de vorbire și cu excluderea din procesul de integrare a copiilor cu dizabilități intelectuale și a celor cu probleme emoționale afective și comportamentale.

Ponderea cadrelor didactice, care susțin incluziunea copiilor cu dificultăți de învățare, deficiențe de auz, de vedere, demență este mai mare în școlile-pilot, care au avut parte de sprijin din partea diferitelor ONG-uri și mai mică în școlile în masă, care nu au avut nici un sprijin.

Situația socială în instituțiile de învățământ

Studiile au demonstrat că mediul social în școli este destul de prietenos. Astfel, mai mult de 50% dintre elevii cu nevoi speciale au remarcat că au mulți prieteni la școală, nu doresc să se despartă de prieteni după încheierea lecțiilor, la recreație adesea se joacă cu colegii de clasă, iar după lecții sunt invitați să participe la diverse activități extracurriculare.

Mediul social este mai pozitiv pentru copiii cu nevoi educaționale speciale în școlile, care anterior au beneficiat de sprijin pentru educația incluzivă din partea ONG-urilor, decât în școlile obișnuite.

Situația socială în instituțiile de învățământ

Studiile au demonstrat că mediul social în școli este destul de prietenos. Astfel, mai mult de 50% dintre elevii cu nevoi speciale au remarcat că au mulți prieteni la școală, nu doresc să se despartă de prieteni după încheierea lecțiilor, la recreație adesea se joacă cu colegii de clasă, iar după lecții sunt invitați să participe la diverse activități extracurriculare.

 

Mediul social este mai pozitiv pentru copiii cu nevoi educaționale speciale în școlile, care anterior au beneficiat de sprijin pentru educația incluzivă din partea ONG-urilor, decât în școlile obișnuite.

Ești gata pentru un mediu incluziv?

Autori: Alexander Margarint, Nelly Stratulat

Categorii
În Moldova

Felicitări cu ocazia Zilei Independenței Republicii Moldova!

Stimați locuitori ai raionului Basarabeasca, Redacția BasTV vă adresează sincere felicitări cu ocazia Zilei Independenței Republicii Moldova.

Se împlinesc 29 de ani de când Republica Moldova și-a proclamat suveranitatea, iar această sărbătoare ne reamintește despre eforturile noastre comune întru edificarea unui stat independent și responsabilitatea consolidării unei societăți prospere și puternice.

Cu prilejul sărbătorii, vă dorim putere, curaj și încredere în viitorul Republicii Moldova!

Tot cu această ocazie, propunem atenției voastre un chestionar.

Categorii
Social

Gratiile nu sunt un impediment în obținerea unei profesii

 Pedeapsa penală nu i-a privat de dreptul la educație. Vorbim despre deținuții și deținutele din penitenciare care, în ciuda faptului că se află după gratii, își continuă studiile gimnaziale sau au decis să învețe o meserie. Experții în drepturile omului încurajează autoritățile să le ofere deținuților posibilitatea de a urma inclusiv studiile universitare (de licență sau master), iar persoanele aflate în detenție – să învețe pentru a obține o profesie care îi va ajuta să se reintegreze mai ușor în societate după ce își vor ispăși pedeapsa.

Eugen (n.r.la solicitarea protagonistului, i-am schimbat prenumele) a fost condamnat în 2012 la doisprezece ani de închisoare pentru infracțiuni economice, fiind obligat de instanță să-și ispășească pedeapsa în penitenciarul nr.2 de tip semi-închis din orașul Lipcani, raionul Briceni. El spune că a nimerit după gratii dintr-o întâmplare nefericită. Știind că va petrece o perioadă îndelungată în spatele gratiilor a decis să mai învețe, chiar dacă avea deja studii superioare. Astfel, doi din cei șapte ani petrecuți în penitenciar, i-a dedicat studiilor de formare profesională. „Când am ajuns aici, tata mi-a zis: dacă ai posibilitate de învățat, învață. Mie întotdeauna mi-a plăcut să învăț și să cunosc ceva nou. Chiar dacă studiile în penitenciar nu erau obligatorii, eu am profitat de această șansă. Mai întâi m-am înscris la specialitatea „sculptor în lemn şi coajă de mesteacăn”, iar peste un an m-am înscris și la specialitatea „lăcătuș-asamblator”. De la penitenciar ni s-au oferit caiete, stilouri, creioane. Lecțiile aveau loc în mod obișnuit, exact ca în libertate, cu profesorii de la școala profesională care veneau în penitenciar. După un an de studii, am pregătit și lucrarea de curs, pe care am apărat-o în fața comisiei de la Şcoala de Meserii din orașul Briceni”, povestește Eugen. El spune că nu toți deținuții vor să învețe, chiar dacă procesul de studii nu este complicat: „Eram vreo 20 de băieți, restul nu prea erau interesați. De obicei, sunt interesați de studii tot cei care mai au ceva carte”. Recent, el a fost eliberat, dar se află încă sub supravegherea serviciului de probațiune. Este convins că meseria pe care a învățat-o după gratii îi va fi utilă în viață. „Încă nu m-am angajat nicăieri, dar știu sigur că tot ce am învățat aici îmi va fi de folos mai târziu. În afară de asta, timpul n-a trecut în zadar și chiar a trecut mai repede. Știți cum se zice: la penitenciar, condamnatul trebuie să fie mereu ocupat (râde) și eu am ales să învăț. Îi încurajez pe toți deținuții să profite de dreptul lor la educație”, spune Eugen.

Pot alege între 18 meserii oferite de 11 şcoli profesionale

În Republica Moldova sunt 17 instituții penitenciare în care își ispășesc pedeapsa peste 5700 de persoane. Dreptul condamnaților la educație este prevăzut în Codul de executare al R. Moldova, iar instruirea face parte din programul individual de executare a pedepsei care se stabilește după evaluarea deținutului. Varvara Dohotaru, șefa direcției reintegrare socială din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP), responsabilă de domeniul educației în penitenciare, susține că metodele de predare în penitenciare sunt stabilite de Ministerul Educației, iar administrația fiecărui penitenciar asigură condiții pentru desfășurarea lecțiilor și asigură securitatea profesorilor în timpul orelor. „Educația include mai multe activități. Avem programul de alfabetizare pentru deținuții care nu știu nici să scrie, nici să citească. O altă formă de învățământ este instruirea gimnazială pentru minorii care nimeresc în detenție. Instruirea gimnazială se desfășoară și în izolatoarele de urmărire penală, cu deținuții care sunt în faza de urmărire penală și cu deținuții transferați în penitenciarul pentru minori. De asemenea, avem și instruirea profesională care se face doar în penitenciare. Scopul nostru este să reeducăm și să resocializăm persoanele deținute. Ne dorim ca, atunci când se va reîntoarce în societate, deținutul de azi să poată reveni la o viață normală. Dacă are nevoie de o specialitate pe care n-a putut s-o obțină până a fi condamnat, atunci el sau ea o poate obține aici. Ulterior, la eliberare, se va putea resocializa mai ușor și va avea șanse mai mari să găsească un loc de muncă”. Potrivit ANP, în anul de studii 2019-2020 au fost înmatriculați la studii profesionale 538 de deținuți, iar 94 de deținuți minori au beneficiat de instruire gimnazială. După absolvirea gimnaziului, deținuții și deținutele își pot continua studiile de instruire vocațională și au de ales între 18 meserii oferite de 11 şcoli profesionale, afiliate închisorilor. La final, cei înscriși la studii pot obține diplome de electrician/ă, tencuitor/oare, sculptor/ă în lemn, brutar/ă, croitor/croitoreasă, frizer/frizeră etc. Un avantaj pentru absolvenți este că în certificatul de studii/specialitate nu este menționat că a obținut diploma în penitenciar.

Educația după gratii îi reintegrează social pe deținuți

Experta în drepturile omului, Ana Racu, membră a Comitetului ONU împotriva torturii, spune că asigurarea securității deținuților și reintegrarea socială a acestora sunt două din obiectivele majore ale sistemului de penitenciare. „Educația reprezintă fundamentul procesului de reintegrare socială, iată de ce este atât de importantă, e puntea pe care cel izolat pe o perioadă poate reveni acasă mai instruit. Prin intermediul programelor de instruire, fie că este vorba de școlarizare generală sau de orientare profesională, educația contribuie la creșterea nivelului de cunoștințe, formare de abilități și atitudini a persoanelor private de libertate. Această oportunitate trebuie explorată. Educația nu e doar un deziderat sau ceva auxiliar mediului carceral, ci un drept consfințit la nivel internațional, prevăzut în tratatele și normele internaționale în domeniul respectării drepturilor deținuților, cum ar fi: Recomandarea Comitetului de miniștri al statelor membre ale Consilului Europei referitoare la regulile penitenciare europene și Normele minime standard pentru tratamentul deținuților adoptate de către Organizația Națiunilor Unite”, spune experta. Ana Racu le recomandă autorităților să le ofere deținuților oportunitatea de a beneficia și de studii superioare, în special acum, în condiții de pandemie, când unele instituții de învățământ superior desfășoară lecții la distanță sau în regim on-line.

Mariana Jacot,

Asociația Presei Independente

Sursa foto: ANP

Categorii
Social

De tuberculoză se îmbolnăvesc doar „săraci” – mit sau adevăr?

Boala sărăciei! Aşa caracterizează specialiştii tuberculoza. Astfel, alimentaţia proastă şi condiţiile de trai inadecvate sunt principalii factori ai infectării cu tuberculoză. Tuberculoză este o maladie infecțioasă, care după impactul mortalității este depășită doar de HIV, susțin specialiștii în domeniu. Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății, 1/3 din populația mondială este infectată cu Mycobacterium tuberculosis. Circa 10% din populație riscă să se îmbolnăvească de  tuberculoză pe parcursul vieții.

(Click pe imagine)

 Republica Moldova se numără printre 18 țări ale Regiunii europene cu o rată înaltă a tuberculozei și printre 30 de țări cu cei mai înalți indici ai tuberculozei multidrogrezistente. Primii care descoperă persoanele bolnave de TB sunt medicii de familie. Potrivit ftiziopneumologului din raionul Basarabeasca Alexandra Șevcenco țara noastară la nivel global se consideră o zonă epidimilogică foarte periculoasă fiind un focar de infectare a TBC-lui. 90 la sută din populația noastră este infectată de TBC. Iar simptomele tuberculozei se pot confunda cu o simplă răceală.

Dacă pacientul are careva suspiciuni el trebie să se adreseze de urgență la medicul de familie pentru a fi diagnosticat corect. Astfel primul care depistează tuberculoza la pacienți este medicul de familie.

Conform legii persoane cu risc sporit de îmbolnăvire cu tuberculoză sunt supuși anual, obligatoriu, examinării prin radiografia pulmonară.

VERONICA OPREA MEDIC DE FAMILIE CMF BASARABEASCA

Dacă îi descoperim facem examinări, investigație, radiologia, sputa la BCA și dacă este pozitivă atuncea îi îndreptăm la ftiziopulmonolog și în continuarie Dumneaei se ocupă de ei.

Medicul ftiziopneumonolog a susținut că majotritatea pacienților nu se adresează la timp la medic pentru a fi diagnosticați.

În cadrul Spitalului raional Basarabeasca există aparat pentru analiză expres a micobacteriei de tuberculoză. Diagnosticarea TBC-ului se poate  efectuia cu ajutorul aparatului GENE – EXPERT, astfel pacientul poate aduce sputa în laborator iar rezultatele vor fi gata peste două ore. Efectuarea analizei expres a micobacteriei tuberculozei  pulmonare, se efectuiază numai la prezența suspecției clinice de tuberculoză. 

În prima jumătatea a anului 2020 au fost efectuate 24 de teste cu ajutorul aparatului G-expert cu 8 teste mai puține de cât în perioada analogică a anului 2019. Anul curent cu ajutorul examenului microscopic în raionul Basarabeasca au fost depistați 47 de bolnavi. O altă modalitate de diagnosticare a fost posibilă datorită campaniei naționale „Un doctor pentru tine”. Aceasta a fost lansată cu scopul de a investiga populația din zonele rurale ale țării. Republica Belarus a oferit gratuit un aparat mobil de radiografie pulmonară Institutului de ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc” din Chișinău. Localitățile din raionul Basarabeasca a fost investigate printre primele.

Potrivit medicilor datele statistice sunt joase nu din cauza că sunt mai puține cazuri de tuberculoză dar din cauza că actualmente toată atenția este acordată covidului. Maladia atacă preponderent persoanele cu un sistem imunitar slăbit. Tuberculoza este boala săracilor, susţin pneumologii această maladie a fost dintotdeauna o boală apărută în situaţii  critice. Mulți se întreabă dacă tuberculoza poate fi tratată. Bineînțeles că da, – susțin specialiștii. Pentru aceasta este necesar ca toţi bolnavii de tuberculoză să solicite la timp asistența medicală şi să primească un tratament complex. Cel mai bun mod de profilaxie a tuberculozei este depistarea la timp. Se îmbolnăvesc doar aproximativ 5-10% din persoanele infectate. La Basarabeasca, activează Centrul de suport în tratamentul pacienților cu tuberculoză. Acesta acordă ajutor psihologic și social pacienților de TBC. În ajutor membrilor acestui Centru vin și voluntarii de la ONG-ul de tineret „Feed-Back”, care îi încurajează și informează pe locuitorii din raionului Basarabeasca despre necesitatea tratamentului la timp

MARIA ARVAT ASISTENT SOCIAL CENTRUL DE SUPORT AL TRATAMENTULUI CU TB

Noi suntem ca echipă de salvare sau ajutor medicului friziopulmonolog și asistentului DOT care nemijlocit dau tratamentul acestor bonavi. Noi aflăm care sunt problemele psihologice cu care se confruntă beneficiarii avem în cadrul centrului un psiholog care oferă consultație psihologică atât beneficiarilor cât și rudelor apropiate pentru un rol important îl joacă familia, pentru ca beneficiarii să ducă tratamentul până la capăt

Maria Arvat asistent social în cadrul Centrului de suport al tratamentului cu TB Basarabeasca susține că pe lângă informarea și mobilizarea comunității privind prevenirea răspândirii TB centrul respectiv, sporește implicarea autorităților publice locale, comunității și altor actori în suportul pacienților cu TB.

MARIA ARVAT ASISTENT SOCIAL CENTRUL DE SUPORT AL TRATAMENTULUI CU TB ​

În cazul când noi mergem în vizită la domiciliu vedem care este situația beneficiarului , în cazul în care el are careva probleme sociale noi înaintăm demerse către primărie dacă e nevoie către consiliul raional, mergem în primăriile din sate și vedem care este situația căci primăriile oricum știu care sunt bolnavii lor. Sigur că ei de pe loc știu mai bine și pot să spună broblema dată mai corect.

Potrivit Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale în Republica Moldova au fost depuse eforturi pentru a asigura accesul universal la diagnosticul al tuturor formelor de tuberculoză, accesul universal la tratament prin abordare centrată pe pacient, măsurile de profilaxie în controlul tuberculozei și menținerea unei rate de vaccinare cu vaccinul antituberculos la naștere de cel puțin 95%.

Pe lângă ONG de tineret ”Feed-Back” în țara nostră exzistă și alte organizații care susțin bolnavii de TBC: ”Speranța Terrei”, ”Tinerii pentru Dreptul la Viață”. ONG-ul ”SPERANȚA TERREI” din Bălți activează deja peste 10 ani. Acesta acordă asistență psihologică și socială bolnavilor de TBC. Aici fiecare cetățean poate face un control gratuit beneficiarilor de tuberculoză li se acordă tratamentul și susținerea prihologică. Despre importanța participării umane povestesc și foștii beneficiari ai Organizației care după ce sau tratat au început a ajute alți borlavi de TBC.

Una dintre obiectivele Centrelor comunitare este informarea societății despre tuberculoză. Numeroşi foști pacienți de TBC devin voluntari ai Centrelor comunitare. Printre ei se numără şi Neacșu Sorin, fost bolnav de TBC,  iar actualmente – voluntar în Cadrul Asociației pentru sprijinirea pacienților cu tuberculoză multidrog-rezistentă din România. El a mărturisit prin ce a trecut, cum și când s-a tratat de această maladie.

Este timpul să renunțăm la ideea că tuberculoza este departe de noi sau nu ne privește susțin specialiștii. În realicatea tuberculoza este o boală care nu ține cont de sexul, vârsta, nivelul de educație sau venitul cuiva. În fiecare țară și pe fiecare continent există oameni cu TBC, indiferent de naționalitate și rasă. Pacienții cu TBC sunt oameni tineri sau bătrâni, înalți sau scunzi. Unii dintre ei au un nivel ridicat de educație, pe când alții sunt analfabeți. Unii sunt bogați, alții săraci. Potrivit ultimului raport al Organizației Mondiale a Sănătății, anual, aproximativ 9 milioane de oameni au tuberculoză. Zilnic, cca. 1000 de persoane se îmbolnăvesc de TBC în Europa iar în țara noastră datele statistice sunt spre scădere.

Autor: Tatiana Casîm

Categorii
Social Social

S-au extins serviciile sociale în Basarabeasca. Care sunt acestea?

Cele mai multe servicii sociale se prestează la Centrul de Plasament din raionul Basarabeasca, satul Sadaclia, care este destinat persoanelor vârstnice și celor cu nevoi speciale. Acolo din 16 beneficiari, 5 sunt persoane cu dizabilități. În afară de acesta, în raion mai activează 3 asistenți personali – un servicu în cadrul căruia se iau acasă, la întreținere, persoane cu dizabilități, și mai sunt 3 familii care au luat acasă la ele persoane fără acoperiș deasupra capului, potrivit lui Mihail Martînov, Șef Asistență Socială Basarabeasca.

Mihail Martînov, Șef Asistență Socială Basarabeasca

”Mai există și serviciul parental de asistență profesionistă. 4 familii care îngrijesc copii cu statut de orfan sau fără ocrotire părintească. În aceste familii avem 3 copii cu grad de dizabilitate: unul la Bașcalia cu grad sever, unul la Basarabeasca și unul la Sadaclia.”

 

Categoria de oameni deserviți de Direcția Asistența Socială sunt persoanele cu dizabilități, copii din familii cu situații de risc și persoanele în etate. Jumătate din servicii sunt acordate persoanelor cu dizabilități. În Basarbeasca avem 16 servicii sociale.

”Principalul serviciu care cuprinde cele mai numeroase persoane, este ajutor social pentru perioada rece, aprope în fiecare an, în Basarabeasca, se alocă ajutor social pentru categoria anterior menționată. Suma este de aproximativ 5-6 milioane pe an. Circa 2,5 milioane sunt prevăzute ca ajutor social pentru perioada rece. Numai pentru primele 6 luni ale anului curent a fost stipulat ajutor social de 1 942 247 de lei dintre care 879 682 sunt acordate familiilor unde este câte una sau două persoane cu dizabilități.” declară Șeful Asistenței Sociale în Basarabeasca.

Tot potrivit lui, al doilea serviciu, în cadrul căruia sunt cei mai mulți beneficiari, este cel de îngrijire la domiciliu. În Basarabeasca, avem în prezent 306 de persoane în etate și cu dizabilități, care sunt deservite de către lucrătorii sociali. Dintre aceste 306 de persoane, 54 sunt cu dizabilități: 21 de grad sever, 27 de grad accentuat, 6 de grad mediu.

Reamintim că în raionul Basarabeasca avem 1352 de persoane cu nevoi speciale.

Bалютный курс: 03 Ноя 2022
EUR : 19.0778 MDL-0,0938 ▼
USD : 19.2733 MDL-0,0227 ▼
RON : 3.8839 MDL-0,0181 ▼
RUB : 0.3132 MDL-0,0003 ▼
UAH : 0.5221 MDL-0,0004 ▼