S-a dat start concursurilor de admitere 2020 la Centrul de Excelență în Securitatea Frontierei cu sediul în or. Ungheni (CESF) și la Academia ”Ștefan Cel Mare” a MAI. Sunt așteptați toți doritorii care vor să se alăture marii familii de polițiști de frontieră.
Autor: Redactor
În 3 grădinițe din localitățile raionului nostru au fost efectuate reparații capitale încă în anii precedenți, ele au fost dotate cu toate condițiile. Aceste sate norocoase sunt Carabetovca, Iordanovca și Bașcalia. Primarul satului Carabetovca Sergiu Răcilă a menționat că la grădinița au fost schimbat acoperișul, au fost izolați termic pereții clădirii, a fost schimbată podeaua și podurile din toate încăperile, ușile și ferestrele, au fost pavate toate trotuarele din jurul grădiniței. Lucrările de reparație au fost finanțate de către Guvernul României în anul 2017 cu 600 de mii de lei.
Sergiu Răcilă, primarul satului Carabetovca
”Din sursele primăriei au fost dotate toate grupele cu compitere, printere, proiectoare mari pentru desene animate, a fost schimbată absolut toată vesela, toată lengeria de pat, mobila astfel că actualmente avem o grădiniță dotată sută la sută”
Vara aceasta se efectuază reparații curente în 2 grădinițe din Abaclia și 2 din Sadaclia. Iar în grădinița din comuna Iserlia se planifică reparația capitală a acoperișului, la moment are loc procesul de licitație a firmei de construcție care va efectua lucrările. Proiectul respectiv este finanțat din fondul FISM –lui. Potrivit administație comunei Liudmila Rotari finisarea lucrărilor se planifică până la 1 septembrie. În raionul Basarabeasca activează 12 instituții preșcolare dintre care 4 sunt din orașul Basarabeasca.
Autor: Tatiana Casim
Astăzi 10 iunie, grănicerii din Republica Moldova îşi marchează ziua lor profesională. La 1 iunie 2012 Serviciul Grăniceri este reorganizat în Poliţia de Frontieră. Acest serviciu asigură combaterea criminalităţii transfrontaliere. Cu ocazia zilei profesionale, Anatolie Cozanoi Comisarul, şef-adjunct al Sectorului Poliţia de frontieră Basarabeasca vine cu un mesaj de felicitare.
Anatolii Cazanoi Comisar, şeful-adjunct al Sectorului Poliţia de frontieră Basarabeasca „Tuturor grănicerilor le doresc serviciu uşor,realizări frumoase în domeniul profesional, sănătate, forţă şi satisfacţie în munca depusă, curaj pentru a îndeplini toate misiunile profesionale. Profesionalismul, perseverenţa flexibilitatea sunt cele mai importante calităţi ale unui poliţist de frontieră.”
Este de menţionat că un poliţist de frontieră se pensionează după 25 de ani de activitate. În raionul Basarabeasca în fiecare zi paza frontierei de stat este asigurată de circa 60 de grăniceri dintre care 15 sunt femei. În partea de vest Moldova se învecinează cu România, iar în cea de est – cu Ucraina. Lungimea totală a frontierelor constituie 1906 kilometri.
Autor: Tatiana Casîm
De la data de 8 iunie curent proprietarii gospodăriilor din s. Sadaclia raionul Basarabeasca vor trebui să încheie obligatoriu contracte pentru prestarea serviciilor de salubrizare. Conform acestui contract fiecare gospodărie va achita cîte 20 de lei lunar. Această decizie s-a luat la şedinţa Consiliului local. Potrivit primarului Ion Galeru acestă sumă va fi inclusă în factura pentru apă, deoarece Întreprinderea Municipală „Apa Canal” din sat, va presta servicii de colectare şi transportarea deşeurilor menajere din localitate.
„Această decizie s-a luat pentru că locuitorii satului nostru sau deprins să arunce gunoiul unde se nimereşte şi primăria achita mereu sume enorme pentru colectarea şi transportarea deşeurilor. Iniţiativa de a include astfel de servicii în sat a fost din partea unor locuitori şi a unor consilieri. În aşa condiţii iniţial părerile sătenilor sau împărţit în pro şi contra. Dispute au existat şi la capitorul modul de taxare. Se propunea să fie taxaţi cîte 20 de lei per persoană. Dar această variantă s-a anulat pentru că mulţi cetăţeni nu locuiesc în sat: care sunt studenţi la capitală, care sunt plecaţi peste hotare...”
Ion Galeru
primarul s. Sadaclia
Opini primarului Ion Galeru a fost susţinută de majoritatea consilierilor. În s. Sadaclia locuiesc 3500 de cetăţeni dintre care circa 2000 sunt plecaţi peste hotare.
Astăzi s-a finalizat anul de școală 2019-2020, inclusiv pentru clasa a 12-a. Cu toate că pentru cineva studierea la carantină a fost o descoperire plăcută și pozitivă, la fel cum și absența examenului de bacalaureat, a fost anulată și ceremonia ultimului sunet. Cum au reacționat elevii r. Basarabeasca veți afla chiar aici!
Anna Topalo, absolventa liceului teoretic „M. Basarab”
Eu cred că anularea bacalaureatului a fost o decizie corectă, luând in considerație situația cu care ne-am confruntat (Covid-19). Consecințele niciodată nu sunt univalente, sunt și cele pozitive și negative.
Astfel, avantajele sunt: minimizarea riscului de contaminare în masă, evitarea stresului generat de înseși atmosfera creată de proba la care sunt supuși elevii liceului și ușurarea sarcinii pentru evaluatori, de la care BAC-ul necesită mult efort.
Părțile negative sunt: incoincidența dintre notele obținute în decursul anilor și cunoștințele reale, ca rezultat elevii din școlile provinciale au notele mai bune, decât cei din orașe, din simplul fapt ca în orașe notele se obțin mai dificil; va fi un concurs mai mare la intrare în universități; există posibilitatea instaurării examenelor de admitere în cadrul unei universități particulare.
Eu am note bune, de la 9 în sus. Planific să-mi continuu studiile în Moldova, Chișinău.
Anularea BAC-ului n-a influențat în niciun mod decizia mea. M-am bucurat că a fost anulat ultimul sunet, deoarece nu prea îmi plac astfel de evenimente. Voi păstra amintiri frumoase, haioase… Pe parcursul anilor de liceu, noi cu clasa am făcut numeroase video-uri, în care sunt captate momente deosebite pentru noi, așa că îs sigură ca voi reveni la ele cu drag.
Cristian Cojocaru, absolvent liceului teoretic „M. Basarab”
Desigur eu sunt fericit ca BAC-ul a fost anulat, întrucât nu voi trece prin etapă foarte importantă și grea din viața unui absolvent. Totodată eu înțeleg că evenimentul dat este unul extraordinar, neobișnuit, ce a adus multe modificări în planurile didactice și în următoarele etape de viață a absolvenților clasei a XII.
Consider că decizia de anulare aduce după sine atât consecințe pozitive, cât și negative.
Părțile pozitive sunt legate de absolvenți, aceștia având ocazia să se gândească unde să-și continue studiile, facând pe acest scop accent.
Partea negativă constă în neconoașterea următoarelor acțiune ale cadrelor didactice, apărând întrebari ca: Cum se va desfășura concursul universitar de intrare?; Ce note vor fi luate pentru demonstrarea cunoștințelor? Etc.
Pot spune că voi finaliza liceul cu note bune, dar totodată am temeri, deoarece nu știm toată situația notelor noastre din cauza carantinei și învățăturii la domiciliu.
Planific să continui studiile la Jurisprudență/Drept, îmi voi încerca norocul în Romnânia, dar nu voi fi contra dacă voi intra la USM (Universitatea de Stat din Moldova) la același compartiment,
Dacă cinstit, nicicum, această ideii având-o și inainte de circumstanțele apărute din cauza COVID-19.
Apare un moment de tristețe, fiindcă eu aș dori să-mi văd colecivul în incinta liceului meu, unde am petrecut 12 ani de zile, să-mi iau rămas bun de învățători, ce ne-au călăuzit tot timpul, arătănd drumul spre Lumina cunoștințelor.
Doar amintiri plăcute sper, clasa mea fiind una din cele mai bune și prietenoase clase pe care eu am văzut. Desigur nu o voi uita pe diriginta mea Doamna Natalia Păduraru, ce ne-a ajutat foarte mult privitor la diferite momente legate de scoală.
Daniela Gurin, absolventa liceului „C. Stere”
Dacă sincer, până în momentul de față, încă, nu îmi vine a crede că examenele de bacalaureat au fost anulate, cumva eram deja psihologic pregătită de a le susține, dar sunt satisfăcută cu această decizie pentru că sănătatea este mai presus de toate.
În conformitate cu situația epidemiologică în care ne aflăm, consider că, această soluție este cea mai bună. Plus că mai avem timp să ne pregătim de materiile pe care ne vor fi de folos la universitate.
Eu consider că dacă, totuși, susțineam examenul de bacalaureat, notele erau să fie mai mari decât media pe care o am, dar sunt, totuși, niște note acceptabile.
Încă nu sunt decisă 100 %, dar sunt convinsă că unde nu voi pleca, voi face treabă.
Nu aș spune că anularea bacalaureatului a influențat cumva la alegerile mele referitor la instituție, profil sau profesie, doar că sunt unele lacuinii la recunoașterea documentului. Sunt neutră față de acest eveniment. Eram un fel, va fi- va fi, nu-nu.
Voi păstra în amintire momentele în care ne pregăteam de activități, emoțiile pe care le trăiam înainte de teze, teste și examene, perepețiile cu colegii, atmosfera amiabilă pentru că, totuși, 12 ani și-au pus amprenta.
Olivia Topală, absolventa liceului „M. Basarab”
Bacalaureatul trebuia să fie o încheiere a școlii anume a treptei de liceu , fiind anulat, probabil m-am bucurat, dar și întristat, căci eram pregătită pentru asta probă. Deci, am o părere neutră, fiindcă încerc să caut și plusurile acestei decizii.
Ce ține de consecințe, cred că va fi și pozitive , cât și negative, pentru unii, în considerare unde își urmează studiile, căci această decizie încă nu e aprobată definitiv și pentru celelalte țări.
Îmi iese note pozitive , între 8-9.
Am decis să-mi urmez studiile în Republica Moldova, la Chișinău, anume la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” , facultatea Limbi și Literaturi străine.
Anularea bacalaureatului, nu ma influențat referitor la alegerea universității, căci aceasta decizie , am luat-o conștient pe parcursul anilor de liceu.
Desigur că , pentru fiecare ultimul sunet , mult înseamnă, cât și pentru mine, fiindcă e o încheiere frumoasă a titlului de școlar, de aceea sunt întristată.
Liceul meu mi-a oferit lecții memorabile pentru viață, reprezentativ acestea vor fi demonstrate pe parcursul vieții. La contribuirea frumoaselor amintiri, nebunii, studii, au participat mult colegii și profesorii , dar și ultima parte a clasei a 12, învățând online, fiind o experiență nouă. Așadar, îmi i-au un rămas bun frumos de la școala, chiar dacă e online.
Aliona Țăranu, profesor de Limba și literatura română, IP LT „Matei Basarab”, or. Basarabeasca
Consider că decizia aprobată de Guvern, privind anularea examenelor de bacalaureat din acest an, nu a fost una uşoară şi, totuşi, a fost una rezonabilă, marcată de umanism, de înţelepciune şi responsabilitate asumată. Decizia, desigur, a fost dictată de situația epidemiologică din țară, ținându-se cont de sănătatea tuturor celor implicați în acest examen: elevi și profesori deopotrivă. Cineva din această promoție se consideră privilegiați și norocoși, alți elevi, care au muncit, dezavantajați, dar cunoaștem că echitatea este relativă.
Notele anuale, din anul acesta, reprezintă obiectiv situația școlară a absolvenților, cu toate că din 23 martie procesul educational s-a desfășurat la distanță. Notele obținute nu afectează media elevilor, eu zic că unii chiar vor avea de câștigat, fiindcă notele pentru probele de examen va reprezenta media aritmetică, cu rotunjire până la întreg, a mediilor anuale, obținute de elevi pe parcursul claselor X-XII-a. Astfel, notele care le vor avea promoția 2020 în diploma de BAC demonstrează munca noastră (a profesorilor și elevilor) pe parcursul a trei ani de liceu. Știu foarte bine că elevii noștri, din clasa a XII-a au muncit și au susținut pretestarea națională pe eșantion reprezentativ în luna februarie, demonstând cunoștințe temeinice. Această promoție, cel puțin pentru mine, în calitate de profesor la clasă, a susținut examenul de Limba și literatura română. Așadar, mă simt cu conștiința împăcată.
Ministrul Educației Culturii și Cercetării, Igor Șarov, a menționat că diploma de Bacalaureat va avea aceeași valoare juridică pentru instituțiile de învățământ superior din țară și peste hotarele republicii. Timpul va demonstra veridicitatea angajamentelor luate de Guvern.
Pentru mine este foarte greu să mă despart de elevi, dat fiind faptul că le-am dat întâlnire în acești ani câte 7 ore săptămânală. În acest răstimp am reușit să stabilim niște relații interumane profunde. De fapt, ce este școala, dacă nu o călătorie cu trenul? O clasă urcă, alta coboară… Există accidente, surprize plăcute la unele staţii şi tristeţe adâncă la altele. Atunci când o promoție de elevi urcă în acest tren, îi însoțesc profesori care îi călăuzesc an de an ca niște adevărați ghizi. Dar ajunge momentul când acești copii ajung la majorat, la stația terminus. Ei coboară şi lasă un gol în inima celor care le-au luminat drumul devenirii. Cel mai frumos lucru este, că acest gol se umple cu amintiri frumoase, adunate pe parcursul anilor de școală. Eu am amintiri frumoase cu această clasă – lecții memorabile, activități extrașcolare. Celor care a fost parte a trenului meu, le doresc Călătorie placută în continuare! Le urez să ia cu dânșii mai departe însemne durabile despre comunicare eficientă, creativitate, competiţie, performanţă, afirmare profesională şi socială!
Studioul BAStv începe o serie de interviuri cu tineri care pot fi numiți persoane publice. I-am invitat să răspundă la mai multe întrebări despre cât de des se întâlnesc cu dezinformare, de unde primesc știri sigure, inclusiv despre coronavirus, care este cea mai incredibilă bârfă pe care au auzit-o despre ei înșiși și cum să-și protejeze spațiul personal pe Internet. Eroul primului interviu este vloger, jurnalist, prezentator- Dorin Galben.
Acest an școlar a fost radical diferit față de alții. Din cauza pandemiei COVID-19, elevii au fost nevoiți să studieze de la distanță. Elevii de la liceul M. Basarab au răspuns la mai multe întrebări despre cât de eficientă totuși a fost învățarea la distanță.
– Ce crezi despre lectiile online ?
Mihaela Beresteanu, clasa a 9-a
Sunt o alternativă destul de eficientă a orelor petrecute în cadrul școlii, însă unicul minus este că se încadrează de 2-3 ori mai puțini elevi decât în mod obișnuit.
Angela Metei, clasa a 11-lea
Cred că lecțiile online este cea mai bună metodă de a continua studiul fără a fi nevoie de recuperări. De asemenea, este o experiență bună pentru generația actuală de elevi , care traiesc în lumea mijloacelor TIC.
Tatiana Tarlev, clasa a 9-a
Mie mi-au plăcut lecțiile online, dar nu tot materialul pe care mi l-au dat profesorii a fost de înțeles, este dificil să studiezi fără ajutorul profesorilor.
– Ce parere ai despre sfârșitul anului de învătamânt în regim online ?De ce ?
Mihaela Beresteanu, clasa a 9-a
Totuși speram ca până la sfârșitul anului de studii să ne întoarcem la școală, însă, conform circumstanțelor în care ne aflăm, continuăm tot în stilul acesta. Deși, ar fi de dorit ca cel puțin în ultima săptămâna profesorii să slăbească procesul educațional, pentru că acum toți sunt epuizați moral și , efectiv, nu vor fi mai productivi ca până acum.
Angela Metei, clasa a 11-lea
Sfârșitul anului școlar în regim online este o metodă necesară pentru a preveni raspândirea virusului , dar și importantă pentru a putea informa elevii despre totalurile anului de studiu
Tatiana Tarlev, clasa a 9-a
După părerea mea, nu chiar îmi este plăcut că o să-l petrec acasă, fiindcă este ultimul an aș vrea să-mi revăd profesorii și colegii.
– Esti multumita de notele primite pe parcursul invatamintului online sau crezi ca daca ai fi mers la scoala ,notele erau sa fie mai bune ?
Mihaela Beresteanu, clasa a 9-a
Notele nu depind de împrejurimile în care înveți. După părerea mea cel care e dornic de a cunoaște, mereu va munci. Personal, sunt mulțumită de note. Unica diferență este că la școală nu avea să am atât de multe la număr, pentru că nu răspundeau toți, însă acum la orice lecție trebuie prezentată tema și notată.
Angela Metei, clasa a 11-lea
Ceea ce privește notele, sunt mulțumită de aprecierea profesorilor, fiindca se face obiectiv, după merite și nu cred ca s-ar diferenția foarte mult de notele primite dacă aș fi mers la școală.
Tatiana Tarlev, clasa a 9-a
Eu sunt mulțumită de notele pe care le-am primit pe parcursul invatamintului online, a fost un pic mai dificil dar mam descurcat. Eu cred că era sa am note mai bune, dacă era să merg la școala deoarece în preajma mea sunt profesorii, care știu că mă vor ajuta și explica absolut tot ce nu înțeleg.
Autor: Andreea Cheian
Piața din orașul Basarabeasca își va relua activitatea. Comisia pentru situații Excepționale din raion a mers în întâmpinarea comercializanților dar cu asigurarea obligatorie de către administrator și aagenților economici a normelor pentru reducerea răspândirii infecţiei. Regulile se vor stipula într-un regulament pezentat spre examinare la următoare ședință a Comisiei pentru Situații Excepționale.
Republica Moldova are una dintre cele mai mici speranțe de viață din Europa. Un moldovean trăiește în medie 71 de ani, în timp ce un olandez – cu 10 ani mai mult. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, de cele mai multe ori bolile netransmisibile reies din modul de viață nesănătos – viață sedentară, alimentație proastă, fumat, alcool, lipsă de odihnă și excesul de efort fizic.
„Nu, nu știm a ne păstra”
Mihai Cibotari are o privire obosită și fața îi este brăzdată de cute, arsă de soare și de vânt. Are 73 de ani și în urmă cu câteva luni și-a schimbat calul pe un motoroler. „Nu mai sunt forțe”, oftează bărbatul. El și soția sa, Eudochia, care are 71 de ani, și-au petrecut toată viața în satul Teleșeu, Orhei. Nu au lipsit de acasă mai mult de o zi, când mergeau în vizită la rude. Însă, vara trecută au încuiat casa pentru două săptămâni, când au plecat să-și vadă feciorul și nepoții stabiliți în Germania. Lumea de acolo li s-a părut altfel. „Mai rațională”, caută cuvântul potrivit femeia, cu părul ascuns sub o basma și îmbrăcată într-un halat roșu cu figuri geometrice albastre și galbene. „Oamenii de acolo sunt parcă mai odihniți, mai cătați și energici, nici nu-ți dai seama că au peste 70 de ani. Ei mănâncă sănătos, mai fac și sport, iar noi… Nu, nu știm a ne păstra”, spune Eudochia Cibotari.
Fiecare zi din sat are aceeași rutină lină, monotonă și consumatoare. Se trezesc când cocoșul abia începe să cânte și adorm cu mult după miezul nopții, când ochii obosiți deja alunecă pe ecranul televizorului. Așa a fost cu 20 de ani în urmă, așa este și după ce s-au pensionat și așa va fi mereu, spun soții Cibotari. Toată viața au visat la lucruri simple: să-și vadă copiii și nepoții sănătoși și aranjați în viață. Acum, ei sunt cei care le aduc bucurie. Însă, de cele mai multe ori Mihai și Eudochia au uitat să aibă grijă și de propria sănătate și fericire.
Pâinea de la sapă
Au început să lucreze pe câmp când aveau doar 14 ani și de atunci nu s-au mai oprit. „Tare este scumpă pâinea de la sapă. Îți mănâncă toată sănătatea și nici o fărâmă nu-ți mai lasă”, oftează Eudochia. Cu un zâmbet timid își amintește despre anii trecuți ai tinereții, când nu avea timp de odihnă. „Lucram la sovhoz, de luni până sâmbătă, iar seara, după lucru, fugeam în deal, unde aveam o bucată de pământ și o îngrijeam, ca noaptea să mă întorc să spăl hainele murdare și să gătesc ceva de mâncare pentru următoarea zi. A fost greu, dar încet, am târâit-o până la pensie”, povestește ea.
Cuvântul odihnă adâncește și mai mult cutele de pe fruntea lui Mihai și-l face să o privească câteva secunde pe Eudochia. „Ei, cum ne odihnim? La sărbători, sau ce? Nu prea ne gândim la asta”, spune bărbatul cu nedumerire. Muncile grele nu au trecut neobservate. Tot mai des, cei doi se plâng de dureri de spate, de picioare, vederea mai slabă și puteri mai puține. „Nu e cum era cândva. Anii se duc și iau cu ei și tinerețea”, oftează el, trecându-și peste față palma bătătorită. Când au ajuns la pensie s-au gândit că au să mai lucreze câțiva ani, deși copiii le cereau să stea acasă să se odihnească. „La început cumva mă necăjeam, ziceam că nu mai sunt utilă, apoi am înțeles că nici puteri nu mai avem”, se liniștește Eudochia, recunoscând că a ajuns la vârsta când nu prea face față durerilor fără medicamente.
Cuvântul odihnă adâncește și mai mult cutele de pe fruntea lui Mihai și-l face să o privească câteva secunde pe Eudochia. „Ei, cum ne odihnim? La sărbători, sau ce? Nu prea ne gândim la asta”, spune bărbatul cu nedumerire. Muncile grele nu au trecut neobservate. Tot mai des, cei doi se plâng de dureri de spate, de picioare, vederea mai slabă și puteri mai puține. „Nu e cum era cândva. Anii se duc și iau cu ei și tinerețea”, oftează el, trecându-și peste față palma bătătorită. Când au ajuns la pensie s-au gândit că au să mai lucreze câțiva ani, deși copiii le cereau să stea acasă să se odihnească. „La început cumva mă necăjeam, ziceam că nu mai sunt utilă, apoi am înțeles că nici puteri nu mai avem”, se liniștește Eudochia, recunoscând că a ajuns la vârsta când nu prea face față durerilor fără medicamente.
„Gimnastică nu ne trebuie”
Familia Cibotari nu a făcut niciodată gimnastică. „Eii, unde sport? Oare nu-mi ajunge cât lucrez?”, se întreabă Mihai, care este nerăbdător ca vântul să se mai domolească și să meargă pe deal, să termine de curățat via, ca la toamnă să-și poată face noi rezerve de vin, bun de băut câte un pic duminica și serile când pe la ei trece câte un vecin. „Ți-e greu și în ajutor îți sare un pahar de vin bun”, zâmbește el, ștergându-și colțul gurii cu gândul la băutura spumoasă.
La o distanță de peste 1700 de km de ei, fiecare dimineață a lui Rene Rood începe cu yoga făcută la terasa plină cu flori de ghiveci. Zilele fostului profesor de drept și sociologie din Haarlem, Olanda, sunt pline și colorate. „Încerc să-mi umplu fiecare zi. Acum nu mai trebuie să mă grăbesc și nici să fac ceea ce nu-mi place”, zice cu entuziasm olandezul. Rene Rood are 70 de ani și nu-și amintește să fi fost cândva bolnav. Motivul, spune el, ar fi sportul și alimentația sănătoasă. Timp de opt ani a fost vegetarian, după ce soția, Mieke, i-a povestit că pentru 1 kg de carne este nevoie de cel puțin 10 kg de semințe. „M-am întrebat: de ce atunci să nu mănânc semințe?”, zâmbește bărbatul. Acum Rene nu consumă decât foarte rar grăsimi animale.
Mica aventură de sute de kilometri
A început să studieze dreptul și visa să lucreze în guvern. Însă, la scurt timp, a înțeles că, de fapt, vrea să fie mai aproape de oameni, să-i învețe, ajute și înțeleagă. Astfel, timp de patru decenii a activat în domeniul educației. Mai mulți ani a fost și directorul unei școli din regiune. Însă, când s-a pensionat a venit timpul să-și schimbe activitățile și să se întrebe ce i-ar plăcea să facă, într-o zi s-a trezit cu o nedumerire: de ce sunt școli auto, unde oamenii învață să conducă automobilul, dar nu există nicio școală pentru cei care vor să învețe să meargă cu bicicleta? „Mulți au impresia că toți pot merge cu bicicleta, dar nu e chiar așa”, constată Rene. Astfel, a decis să organizeze cursuri pentru cei care împart cu el pasiunea pentru ciclism.
În luna iulie, Rene și Mieke urcă pe biciclete și pleacă spre o țară din Europa. „Este mica noastră aventură din fiecare an”, povestește bărbatul cu părul cărunt, pielea ușor șifonată de riduri, cu o privire deschisă și zâmbet cald. El își amintește că atunci când erau tineri nu aveau bani nici măcar pentru a se caza în hoteluri și dormeau câteva săptămâni doar în cort. Acum însă preferă să se oprească la hoteluri, pentru că „vârsta oricum își impune limitele”, constată el. În ultimii patru ani, la începutul lunii decembrie, familia Rood își strânge câteva lucruri și pleacă cu nepoții și fiica în Elveția ca să schieze. „Mereu ne-am petrecut activ timpul în familie și cu prietenii. Ne întâlnim fie la fotbal, fie la biliard sau badminton, când merg, serile, să joc”, spune Rene, care este de părere că dacă vrei să fii sănătos trebuie să fii rațional cu ceea ce mănânci, ce faci și cum ai grijă de organism.
Potrivit Biroului Național de Statistică, fiecare a treia persoană din Republica Moldova are vârsta mai mare de 60 de ani. În medie, un pensionar din Moldova are un venit lunar, din pensie, de 1709 lei, ceea ce depășește doar cu câțiva lei banii de care are nevoie un pensionar pentru a supraviețui. În același timp, Olanda, care se plasează pe primele poziții în topul țărilor cu cel mai bun sistem de pensii, oferă persoanelor trecute de 66 cel puțin 1153 de euro (cca 22.525 de lei), dacă acestea sunt solitare, și câte 800 de euro (cca 15.630) pentru fiecare membru din cuplu.
Căsuța fără scări
Mihai Cibotari își îndeasă pe cap o căciulă gri, care-i acoperă doar vârful urechilor și iese afară. Își trece mâna peste metalul înghețat al motoroler-ului. Mai trebuie să schimbe uleiul și să-l pregătească pentru primăvară, când va merge să-și îngrijească via. Între timp, Eudochia ia un vas de aluminiu plin cu grăunțe și pășește grăbită spre coteț și, pe drum, mai aruncă un ochi la iepuroaica care a fătat acum două zile. Împrăștie mâncarea la păsări, mai trece cu mătura peste cărărușa acoperită cu scânduri și se spală pe mâini. Până mâncarea fierbe încet pe aragaz, se așează pe scaunul de lângă geamul căsuței și privește spre casa mare, cu pereții proaspăt vopsiți cu verde, ale cărei uși le deschide doar când îi vin în vizită copiii. Acolo sunt amintirile frumoase ale tinereții, când casa vuia de strigătele copiilor, iar acum e liniște și răcoare.
S-au mutat în cealaltă casă pentru că e mai mică, mai caldă și pentru că pragurile nu sunt atât de înalte, iar urcatul scărilor devine tot mai greu. Zâmbesc ușor rușinați când își amintesc de medicul care le recomandă să mănânce mai puțin și să nu lucreze așa de mult. „Ne spune să ne mai uităm în pașaport”, râde Mihai. El recunoaște că nu ascultă de aceste recomandări. „Or fi ele drepte, nu spun, dar cum să nu iei coasa în mână când ai animale în gospodărie?”.
AUTOR
Potrivit saitului agrobiznes.md grâul din țara noastră este scos în cantități mari și dus în direcții necunoscute, iar aceasta se întâmplă în condiții de secetă. Colegii noștri din Căușeni, televiziunea locală Studio-L, au investigat acest caz și s-a dovedit că această știre este falsă! În realitate era exportat porumb și nu grâu.
