Campania agricolă de primăvara anului curent este în toi, la moment au loc lucrări de pregătire a solului pentru însemânțarea floarei soarelui și lucrări agricole în vii și livezi. Din cauza carantinei multe lucrări în acest domeniu au fost stopate.
Autor: Redactor
Categorii
Bolnavi de inimă
Fiecare al patrulea cetățean al Republicii Moldova are o boală a aparatului circulator. Din aceeași cauză moare fiecare al doilea. Probabil această statistică ar suna mai convingător decât mesajul inspirațional de la TV care ne îndeamnă să consumăm zilnic minim doi litri de apă și cinci fructe și legume.
Acest articol a fost documentat în luna februarie, când în Republica Moldova încă nu exista niciun caz oficial de infecție cu coronavirus. Atunci ni s-a părut suficient să le vorbim cititorilor despre numărul persoanelor care mor din cauza bolilor cardiovasculare. Astăzi, am vrea să adăugăm că rata mortalității persoanelor cu aceste boli, dar infectate cu COVID-19, reprezintă 10,5%. Rata mortalității celor cu diabet zaharat constituie 7,3%. Cei cu tensiune arterială au o rată a mortalității de 6%.
Alimentația grasă, lipsa sportului, prea multe dulciuri, fumatul, tensiunea arterială ridicată, iar uneori chiar și o ceartă urâtă îți pot face inima rea.
Într-atât de rea, încât să ai nevoie de internare și chiar intervenții chirurgicale. La Institutul de Cardiologie secțiile sunt pline.
Pacienții internați aici sunt cei care au încercat să se lecuiască mai aproape de casă, în spitalele raionale, dar doctorii din regiuni au ridicat din umeri și i-au trimis în Capitală.
Ca să ajungi la secția Reabilitare, trebuie să treci de un paznic pedant, să urci șase etaje cu un lift sovietic, ce huruie de parcă și-ar lua zbor în cosmos, să încalți bahilele și să intri. Acolo găsești un culoar întunecos, cu două geamuri laterale și ușile care dau spre saloanele scăldate în lumină, de parcă au furat-o pe toată din coridor.
Aici sunt internați oameni care au suferit un infarct sau accident vascular cerebral, poate au hipertensiune arterială sau poate sângele lor nu mai alimentează inima cu substanțe nutritive și oxigen. Cu aceste diagnoze mor peste jumătate din cetățenii Republicii Moldova.
„Veniți să vedeți cum este la mine în salon”, ne invită Tudor Popovici, un bărbat de 64 de ani, internat la Institutul de Cardiologie din Chișinău. Se pregătește de operație la inimă. La înălțimea lui de 1,66 m și greutatea de peste 100 kg, medicii i-au cerut să rămână în secția de reabilitare, ca să slăbească pentru operație. „Asta este nagruzcă (n.red. greutate) pentru inimă”, spune bărbatul.
În salon este cald. Tudor stă pe patul de lângă ușă. Patul de la fereastră i-a revenit lui Serbian, iar între cei doi se odihnește moș Ion. Bărbații se cunosc deja de mai mult de o săptămână. „Moș Ion are 81 de ani. De când i-au schimbat o valvă cardiacă au trecut 10 ani și medicii se întreabă dacă să-i facă operație. Astăzi trebuie să facă un examen de coronarografie. Așteaptă să-l cheme la un etaj de mai jos, să-i bage camera în inimă, să depisteze ce are acolo”, povestește Tudor despre colegul de salon.
Bărbatul este mulțumit de condițiile din spital și de mâncarea de aici. Îi amintește de studenție, când a făcut cursuri de militărie și mânca regulat acolo: „Dimineața am avut ceai cu pâine cu unt. La ora 10 am mâncat terci cu orez. La ora 13, va fi prânzul și vom primi cărniță. Apoi, vom avea ceva la chindii. Ca la armată”.
Este a opta zi de când se află în spital. Speră să mai poată slăbi vreo 10 kg. Astăzi îi vor verifica glicemia de trei ori. „Trebuie să mănânc mai puțin și să aleg alimente de la care nu mă îngraș. Să ardă toate grăsimile celea. Fructe să mâncăm mai multe, să nu mâncăm carne de porc, dar mâncare ușurică, așa, cășulică. Cât mai puțin și mai des”, povestește bărbatul despre recomandările primite de la medici.
Lui Tudor Popovici, pensionar din s. Sărătenii Vechi, Telenești, îi place zeama de casă și mămăliga. A înțeles recent că nu este corect să nu mănânce toată ziua și seara să se ghiftuiască. „Te culci și toate grăsimile se așază pe tine…”
„Acasă mănânci fără măsură, te scapi…”, explică bărbatul, în timp ce, culmea ironiei, la radio se aude un cântec al unei interprete autohtone:
Am inima fierbinte
Respir cu dragostea
Bolnavă de iubire
Este inima mea.
Ceea ce l-a dus pe Tudor Popovici în cabinetul medicului a fost senzația că „nu-i ajunge aer”. Când avea de ridicat cutii la locul de muncă sau de dus niște căldări cu apă acasă, bărbatul se sufoca. Înțelegea că nu-i ajunge aer și că acesta nu este semn bun. Îl așteaptă o intervenție chirurgicală peste 2-3 săptămâni. Pentru cazul în care doctorii nu-l vor ține internat, fiica i-a adus mâncare pentru câteva zile.
– Fetele mi-au scris ce să mănânc de acum înainte, ca să mă păzesc. Smochine la ora 7 dimineața. La ora 10 gutuie coaptă cu nuci. La 13 supă de pește, la ora 16:00 – 200 gr de kiwi și apoi pannacotta cu avocado.
– Ce-i asta pannacotta?, îl întreabă colegii de salon curioși.
– Asta e un fel de fruct. Bărbatul continuă să citească de pe foile primite de la fiică. La ora 7 – hrișcă cu semințe de bostan. La ora 10, bostan copt cu scorțișoară. La ora 13, fileu de pui cu brocle, adică varză brocle, verzie. Apoi, nu poți să mănânci numai brocle, dar cu carne o mănânci. La ora 4 brânză degresată. La ora 6, ragu din morcov… adică morcov mărunțit cu ardei gras, vânătă, totul amestecat… Pomello, eu nu știu cuvântul acesta, spune bărbatul.
10
pacienți se află în secția Reabilitate
a IMSP Institutul de Cardiologie
a IMSP Institutul de Cardiologie
450
pacienți au trecut tratamentul
de reabilitare în anul 2019
de reabilitare în anul 2019
E timpul pentru recolta de sânge, după care lumea merge la prânz. Personalul mișună pe holurile Secției de reabilitare, pe un fundal de… bormașină. Jumătate din secție este în reparații, ceea ce înseamnă că din cele 20 de locuri disponibile, doar 10 pot fi și sunt ocupate de bolnavi. În această agitație, moș Ion a ațipit, așteptându-și rândul la coronarografie, iar în salonul de alături dispoziția era cu totul alta.
„Ați venit într-un moment nepotrivit. Nu-i frumos. Omul și așa psihologic este jos. Noi și așa suntem obijduiți de soartă”, ne întâmpină unul dintre bărbații internați.
Despre starea psihologică a unor pacienți, Eleonora Vataman, șefa Departamentului insuficiență cardiacă din cadrul Institutului de Cardiologie, știe. Profesoara universitară zice că toți pacienții sunt consultați de medicul psiho-neurolog.
Despre starea psihologică a unor pacienți, Eleonora Vataman, șefa Departamentului insuficiență cardiacă din cadrul Institutului de Cardiologie, știe. Profesoara universitară zice că toți pacienții sunt consultați de medicul psiho-neurolog.
Eleonora Vataman,
șefa Departamentului insuficiență cardiacă,
IMSP Institutul de Cardiologie
șefa Departamentului insuficiență cardiacă,
IMSP Institutul de Cardiologie
Majoritatea pacienților au un spectru foarte larg de dereglări psihoemoționale. Apariția unei maladii și a unei operații este un stres foarte mare pentru pacient, care-l marchează și-l urmărește tot timpul. Uneori, medicii au făcut mult pentru a-l ajuta pe pacient să revină într-o stare bună, să aibă capacități să se îngrijească, chiar să muncească, să facă eforturi. Dar el este înspăimântat de orice și nu poate trece pragul acesta ca să se angajeze în activități. În acest fel, poate să se izoleze, să aibă depresie.
Potrivit specialistei, reabilitarea pacientului are loc din prima zi când s-a produs evenimentul. „Reabilitarea înseamnă că omul deja are boală. El urmează să trăiască cu ea în continuare și trebuie să primească niște instrucțiuni de comportament”, explică doctora. Ea recunoaște că perioada de 10-14 zile în care se află în spital nu este suficientă ca bolnavul să schimbe ceva în stilul său de viață. De aceea, în spital are loc și educația pacientului, care include informații despre boala lui, factorii de risc, metodele de prevenire, despre medicamentele pe care trebuie să le ia, despre reacțiile adverse și despre faptul că nu trebuie să facă întreruperi, despre alimentație corectă, dar și despre antrenamentele fizice.
n afară de medicamente, alimentație corectă, consiliere psihologică, investigații, pacienții de la Reabilitare fac sport. Unora li se recomandă să meargă pe coridorul secției de două ori pe zi dintr-un capăt în altul, altora – să coboare și să urce patru scări pe zi. În alte cazuri, pacienții frecventează sala de sport unde, sub supravegherea strictă a medicului și a tehnicianului kinetoterapeut, fac exerciții aerobice și activități la aparatele de exerciții fizice.
La externare, specialiștii îi trimit acasă cu o listă lungă de to do-uri: alimentație sănătoasă, exerciții fizice, investigații, evidență la medicul de familie și la chirurgul din raion și multe altele. Printre ele: să nu ridice greutăți. Ridicarea a 10 kg este un efort fizic foarte mare.
„Eu nu am făcut prea mare efort. Nu am ridicat mai mult decât o căldare cu greutate. Am descărcat o mașină de grăunțe cu căldarea. Dar eu doar cu o căldare am lucrat”, povestește amuzată de situație șefa Departamentului insuficiență cardiacă, Eleonora Vataman, despre unul dintre pacienții ei.
Iurie Ecimaev are 64 de ani.
La câteva zile după Revelion, a chemat ambulanța. După ce a fost instalat în mașina Urgenței, nu a mai văzut decât luminițele de pe podul mașinii. Când l-au operat, medicii au aflat că avea vasele sangvine ale inimii îngustate. Acum se simte mai bine. „Dar există o problemă: nu se poate acum nici rachiu, nici țigări”. Înainte de infarct, bărbatul spune că nu a avut niciun simptom.
Boala despre care vorbește pacientul Iurie Ecimaev se numește ateroscleroză. Ea este vinovată de scăderea aportului de oxigen spre organe. Ateroscleroza poate duce la infarct de miocard, accident cerebral, arteriopatii periferice și alte boli. Deși se declanșează odată cu nașterea omului, ea se dezvoltă diferit pe parcursul vieții, în funcție de mai mulți factori. Unul dintre factorii importanți este colesterolul.
40% dintre moldoveni suferă de hipertensiune arterială arată datele Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
Cel mai bun tratament – prevenția
Totuși, pentru a evita un infarct sau alte boli cardiovasculare, este nevoie să avem o dietă sănătoasă. Unul dintre factorii de risc este mărirea colesterolului în sânge. Colesterolul se conține în grăsimea de origine animalieră. „Dacă mâncăm friptură de porc de Crăciun, nu este grav. Dacă o mâncăm în fiecare săptămână, s-ar putea să avem probleme”, spune Eleonora Vataman.
S-ar putea să avem și alte probleme de sănătate dacă mâncăm des alimente prăjite, afumate și greu de digerat. În această categorie intră și produsele de patiserie. Prea mult dulce este o sarcină mare pentru pancreas, el nu reușește să-l prelucreze. Dar nu este vorba doar despre dulce, ci și despre zahărul care se conține în foarte multe produse alimentare. Medicii recomandă, în aceste cazuri, de consumat 500 de grame de fructe și legume pentru antioxidanți, dușmanii colesterolului.
Ca să fie prevenite și depistate la timp bolile aparatului circulator, există un protocol standardizat pentru medicii de familie, care se numește „Evaluarea riscului cardiovascular global”. Ei utilizează diagramele SCORE, propuse de Societatea Europeană de Cardiologie și stabilesc riscul cardiovascular. Potrivit diagramei, există cinci factori de risc pentru bolile cardiovasculare: sexul, vârsta, tensiunea, nivelul de colesterol și fumatul.
De exemplu, un bărbat de 55 de ani, fumător, cu tensiunea de 180 mmHg și 8 mmol/L colesterolul, prezintă un risc de boli cardiovasculare fatale de 22% în următorii 10 ani. Dacă acest bărbat întrerupe fumatul, cu aceeași tensiune arterială și colesterol, ar înjumătăți riscul. Dacă se normalizează tensiunea arterială și nivelul colesterolului, el ajunge în categoria de risc de 2%.
De asemenea, medicii recomandă persoanelor sub 50 de ani, care au un factor de risc cardiovascular ridicat, fie colesterolul, fie tensiunea arterială, fie au diabet sau sunt supraponderale să facă investigații medicale. De asemenea, persoanele tinere cu istoric familial de boli cardiovasculare premature (mai devreme de 55 de ani la bărbați și de 65 de ani la femei), la fel, ar trebui să fie mai atente. Asta pentru că bolile cardiovasculare depind, pe lângă stilul de viață, de genetică.
Țările cu risc înalt cardiovascular
Albania, Algeria, Armenia, Azerbijan, Belarus, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Estonia, Egipt, Georgia, Ungaria, Kazahstan, Kyrgyzstan, Letonia, Lituania, Macedonia, Republica Moldova, Muntenegru, Maroc, Polonia, România, Rusia, Serbia, Slovacia, Siria,Tajikistan, Tunisia, Turcia, Turkmenistan, Ucraina, Uzbekistan.
Sursa: Ghidul European de Prevenție a Bolilor Cardiovasculare în Practica Clinică, 2016
Țările cu risc scăzut cardiovascular
Andora, Austria, Belgia, Cipru, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Islanda, Irlanda, Israel, Italia, Luxemburg, Malta, Monaco, Olanda, Norvegia, Portugalia, San Marino, Sloveia, Spania, Suedia, Elveția și Marea Britanie.
Sursa: Ghidul European de Prevenție a Bolilor Cardiovasculare în Practica Clinică, 2016
Sursa: Ghidul European de Prevenție a Bolilor Cardiovasculare în Practica Clinică, 2016
Cum trăim după?
Maria Velicico are 85 de ani. A ajuns de câteva ori la Institutul de Cardiologie, a fost și la Reabilitare.
Este născută în s. Zăzuleni, Râbnița, însă a ajuns în s. Budești după ce s-a căsătorit. În 1956, a devenit învățătoare de clasele primare în școala din sat.
Încă atunci când studia la școala pedagogică simțea că ceva nu este în regulă cu inima ei. Când alergau la lecția de educație fizică, ajungea ultima la finiș dintre fete și când nu mai putea, se așeza. Atunci i s-a spus că are o boală cardiacă congenitală. Apoi, când a devenit învățătoare și le arăta copiilor cum să sară în coardă și ce exerciții să mai facă, simțea cum se sufocă.
Femeia a ignorat singurul simptom pe care l-a avut – sufocarea -, timp de 35 de ani, până în anul 1991, când a trebuit să fie operată.
– Cât o să fie, atât o să trăiesc, le-a spus ea medicilor.– Acesta nu va fi trai, dar chin. Operația vă va ajuta, i-au explicat doctorii.
Cuvintele medicilor au convins-o. În ’56, când i-au depistat boala, doctorii nu i-au spus ce reguli trebuie să respecte ca să fie bine, nu au sfătuit-o ce stil de viață să adopte. Pentru sănătate, la inițiativa ei și a soțului, mergeau des la sanatoriu unde mai făcea exerciții, pe lângă diferite tratamente. La externare, medicii îi recomandau să le repete acasă. „Le-am făcut eu, dar pe urmă le-am lepădat”, povestește femeia.
Potrivit profesoarei universitare Eleonora Vatamanu, situația la capitolul tratament și reabilitare a pacienților cu boli cardiovasculare a evoluat foarte mult. Specialista povestește că prin anii `60-70 ai secolului trecut, pentru infarctul miocardic nu exista vreo metodă de tratament. Atunci, bolnavul era obligat să stea doar în pat, nemișcat, 45 de zile. Regimul la pat era necesar pentru a nu da efort inimii și pentru a se trata. Specialista spune că nu era eficient deloc. Era dăunător în unele cazuri, pentru că apăreau complicații din lipsă de mișcare.
Apoi, începând cu 1970, la inițiativa Organizației Mondiale a Sănătății, Republica Moldova a participat, în rândul țărilor pe atunci sovietice, la elaborarea sistemului de reabilitare a pacienților care au suferit de boli ale aparatului circulator. Eleonora Vataman spune că au început să fie deschise activ secții de reabilitare în spitale, dar și în sanatorii. Apoi, programul de reabilitare dura 28 de zile în spital și alte 28 de zile la sanatoriu. După destrămarea URSS, situația a degradat.
„Am umblat în cizme de cauciuc, prin glod, prin apă” spune Maria Velicico, intuind că acestea, împreună cu reumatismul, ar fi cauzele înrăutățirii bolii ei de inimă. După operație, a lucrat încă doi ani la școală. Ulterior, a rămas acasă să-și îngrijească soțul, bolnav de cancer. Cu toate acestea, îi lipsea foarte mult școala. Așa că se ducea la lecțiile colegei ei, Vera Condratievna. Nu lipsea nici de la primul și nici de la ultimul sunet. Încet-încet, lucrul din grădină a făcut-o să nu mai simtă lipsa școlii. Aproape de sfârșitul secolului, soțul ei a decedat.
Maria Velicico a fost recent la Institutul de Cardiologie din Chișinău la consultația unui specialist. Medicul i-a arătat fotografii cu inima ei: „Inima are două trompe care pompează sângele. Una se închide și alta se deschide. Ele sunt betonate și nu mai funcționează așa cum trebuie”. Auzind în ce stare este inima ei, consternată, pacienta a vrut să știe pe unde ajunge, totuși, sângele în inimă. „Își găsește loc cumva”, i-a spus medicul. De atunci, când stă uneori în liniște, își aude inima: poc-poc, poc-poc. „De parcă s-ar îneca. Cât va mai rezista…”, se gândește bătrâna, ducându-și mâna la inimă, fără să știe răspunsul.
Ca inima să funcționeze mai bine, Maria Velicico spune că trebuie să consume stafide și cât mai multe fructe și legume. În iarna aceasta a mâncat multe banane și mandarine. Iar pentru ca inima, în general, să funcționeze, i-au fost prescrise pentru un termen nelimitat două pastile dimineața și altele trei seara.
Maria Velicico are dreptate când spune că trebuie să mănânce multe fructe și legume, la fel cum are dreptate „televizorul” când ne îndeamnă să consumăm mai puțină sare, zahăr și grăsimi. Dar ca să nu ajungem să fim acel unu din patru cetățeni ai Republicii Moldova care suferă de boli cardiovasculare, nu trebuie să mișcăm munții din loc, ci să avem grijă de alimentația noastră, să facem sport și să fim atenți la nivelul tensiunii arteriale și la cel al colesterolului în sânge.
AUTORAm 18 ani. Când aveam 12 ani mă gândeam obsesiv de des la moarte. Moarte, în general, ca idee. Mai târziu, am început să-mi imaginez propria moarte, eventual acestea s-au transformat în gânduri suicidale. Dar erau doar gânduri. Acum îmi imaginez zilnic felul în care m-aș putea sinucide, dar e ceva obișnuit pentru mine. O fac de ani de zile Uneori, mă gândesc că mai simplu ar fi dacă m-aș îmbolnăvi de o boală incurabilă. Mi-ar fi mult mai simplu decât să încerc eu însumi. Sunt vie doar pentru că mi-e frică de moarte și mi-e milă de mama, o iubesc, dar nu vreau să trăiesc. Înțeleg că am o problemă, dar nu știu ce altceva pot să fac. Mă simt ridicolă când vorbesc despre mine și ce simt. Mă bucur că nu am multe persoane care să sufere dacă aș muri. Nu vreau să las prea multă durere în urma mea. Plâng aproape în fiecare zi, fără vreun motiv. Stau pe podea și plâng, și mă gândesc la cât de jalnică sunt. Într-o zi am scris o scrisoare de adio. Am împăturit-o și am pus-o în portofel. Apoi, am căutat articole despre cum se fac noduri. M-am dus la magazin să cumpăr sfoară, dar acolo am început să plâng, îngrozindu-mă de gândurile mele. Zilele astea, moartea îmi pare singura opțiune fericită pentru mine. Nu știu de ce scriu… Cred că am vrut să-mi dau încă o șansă pentru ultima dată.
Acest mesaj anonim este unul dintre cele peste 3500 care au venit pe chatul Liniei Verzi pentru Prevenirea Suicidului din Republica Moldova care există deja de șapte ani. „Această scrisoare descrie exact conflictul interior al persoanei care chiar luptă cu gândul de suicid. Ea nu vrea să facă acest pas, dar e îndurerată rău”, spune psihologa Liuba Ceban, care este și fondatoarea Liniei Verzi pentru Prevenirea Suicidului.
Peste 800 de mii de oameni din întreaga lume se sinucid anual. Asta înseamnă că cineva își pune capăt zilelor o dată la fiecare 40 de secunde. Cel puțin acestea sunt datele prezentate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Astfel, sinuciderea este printre primele 20 de cauze principale de deces la nivel global, iar numărul tentativelor de suicid este de aproape 25 de ori mai mare.
În țara noastră, rata suicidului este cu aproximativ 20% mai mare decât în alte țări europene. Potrivit Biroului Național de Statistică, anul trecut 489 de persoane și-au pus capăt zilelor. OMS recomandă să înmulțim acest număr cu 5, ca să aflăm numărul real al acestora.
Suicidul bate accidentele
Chiar și fără a fi cât de cât aproape de cifra reală, datele pe care le cunoaștem ne arată că numărul celor care se sinucid depășește uneori dublu, alteori triplu, cazurile de omor sau de deces în urma accidentelor rutiere.
Astfel, în timp ce statul se concentrează pe politici de prevenire a accidentelor rutiere și a infracțiunilor, subiectul sinuciderilor aproape că rămâne invizibil, spun specialiștii în domeniul tulburărilor mintale. Principalele motive care duc la tentativele de suicid sunt relațiile de familie și problemele sentimentale, bolile incurabile și situația financiară.
200 000 de moldoveni, cel puțin, suferă de depresie, care este și una dintre cauzele principale care duc la suicid, potrivit OMS.
Ceea despre ce nu vorbim
„Discutând cu acești oameni, încercăm să depistăm miezul durerii lor, pentru că, de fiecare dată, factorul principal care provoacă gânduri suicidale este durerea psihologică pe care persoana nu poate să o mai suporte”, spune Liuba Ceban. Potrivit ei, oamenii au nevoie de susținere emoțională, vor să-și verse durerea, pentru a scapă cumva de această „povară care-i macină”. În momentul în care se eliberează de durerea psihologică, omul devine lucid și începe să caute soluții eficiente și sigure. În caz contrar, omul, adesea, caută să se sinucidă.
Liuba Ceban a fondat Linia Verde de Prevenire a Suicidului la sfârșitul anului 2012, când a revenit în Moldova după un schimb de experiență în SUA. Era inspirată de politicile de acolo.
Entuziasmul i-a scăzut cu anii, când s-a ciocnit continuu fie de indiferență, fie de ostilitate din partea autorităților. Asta în pofida faptului că Republica Moldova nu are o linie fierbinte națională, unde oamenii ar putea suna în caz că au gânduri suicidale și au nevoie să discute cu cineva. „Moldova nu este pregătită pentru acest subiect”, constată dezamăgită și cumva resemnată cu această realitate, Liuba Ceban.
Entuziasmul i-a scăzut cu anii, când s-a ciocnit continuu fie de indiferență, fie de ostilitate din partea autorităților. Asta în pofida faptului că Republica Moldova nu are o linie fierbinte națională, unde oamenii ar putea suna în caz că au gânduri suicidale și au nevoie să discute cu cineva. „Moldova nu este pregătită pentru acest subiect”, constată dezamăgită și cumva resemnată cu această realitate, Liuba Ceban.
Fără politici naționale
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, Republica Moldova se situează pe locul 15, în topul țărilor cu un număr mare de sinucideri. Ne poziționăm între Finlanda și Austria cu 15,9%, depășind doar cu 0,5% rata medie de 15.4 la 100.000 de oameni. Cu toate acestea, OMS recunoaște, cel puțin indirect, faptul că statisticile privind numărul de sinucideri prezentate de fiecare țară sunt departe de cele reale.
Drept dovadă a datelor neconcludente ar fi și faptul că noi nu avem o bază de date unică despre numărul cazurilor de suicid. Sunt două instituții care colectează aceste cifre și altele două care le prelucrează. Biroul Național de Statistică ne prezintă datele colectate de Ministerul Sănătății, iar date.gov.md prezintă cifrele colectate de Ministerul Afacerilor Interne. Iar datele prezentate sunt diferite.
Și atunci te întrebi – cum poate statul să elaboreze politici publice fără a dispune de date concludente cu privire la suicid. „Dar cine a zis că se vrea acest lucru?”, întreabă retoric Arcadie Astrahan, psihoterapeut și director de programe în cadrul Centrului Comunitar de Sănătate Mintală din sectorul Botanica. El susține că a participat la elaborarea modificărilor unui proiect de lege privind prevenirea suicidului și care a fost aprobat de Legislativ la 26 iulie 2018. Documentul prevedea crearea unei asistențe telefonice de prevenire a suicidului și organizarea unor întâlniri cu părinții, pentru a reduce numărul sinuciderilor în rândurile copiilor.
Arcadie Astrahan,
psihoterapeut și director de programe
în cadrul Centrului Comunitar de
Sănătate Mintală din sectorul Botanica
Orice țară trebuie să aibă o linie fierbinte a suicidului. De aceasta nu poate să se ocupe doar un ONG, iar 112 nu este potrivit, pentru că în caz că cineva sună la acest număr, vor fi trimiși pompieri, polițiști sau Urgența – oameni care nu sunt instruiți corect cum trebuie să discute cu persoanele depresive, care încă nu au încercat să se sinucidă”, constată Astrahan. Cât despre instruirea părinților, psihoterapeutul susține că nu sunt dovezi că ei ar putea cumva preveni tentativele de suicid. „Trebuie să ne adresăm la specialiști, dar nici suicidologi nu prea avem.
Politici de prevenire a suicidului se implementează, deocamdată, doar în peste 30 de țări. Franța este unul dintre liderii din acest domeniu, fiind deja la a treia ediție a acestor politici. Între timp, în Moldova încă se caută o formulă de colectare a datelor.
Cum luptăm cu depresia
Depresia nu are criterii de selecție după vârstă, stare socială și financiară. Nimeni nu este asigurat că nu va face o depresie indiferent din ce mediu vine: rural sau urban. „O persoană care trăiește singură în mediul urban prezintă un risc mai ridicat decât una care locuiește singură în mediul rural. Identificarea unei persoane de suport e mai simplă la sat”, spune Olga Jalbă, psihologă, psihoterapeută cognitiv-comportamentală și coordonatoarea Centrului Comunitar de Sănătate Mintală din Orhei.
Cea mai mare rată de sinucideri este în rândurile persoanelor depresive sau borderline (cei care suferă de tulburare de personalitate instabilă emoțional, manifestată prin frică acută de a fi respins sau de a rămâne singur, impulsivitate, dificultăți în reglarea emoțiilor atât pozitive, cât și negative, n.red.). Oamenii depresivi devin inactivi, disfuncționali, au tulburări de memorie, nu vor să mănânce, să doarmă, nu se spală pe dinți și nici nu-și mai văd rostul în viață. Această stare durează mai mult de două săptămâni. „Atunci persoanele apropiate trebuie să tragă un semnal de alarmă”, spune psihoterapeutul Arcadie Astrahan.
Felul în care vorbim cu persoanele care suferă de depresie este foarte important.
Felul în care vorbim cu persoanele care suferă de depresie este foarte important.
“Trebuie să-i ascultăm și să le vorbim de propriile emoții. Nu le spunem să fie puternici, să gândească pozitiv sau să nu se gândească la prostii… Asta agravează și mai mult starea de descurajare și pustietate a persoanei depresive. Rudele trebuie să le spună: mă doare să te văd așa și să înțeleg că nu te pot ajuta.
Vestea bună este că depresia se tratează. Fie cu ajutorul medicamentelor, fie cu ajutorul psihoterapeuților, fie printr-o combinație a acestora. „Ea nu trece singură”, remarcă Astrahan. Dacă e un caz sever, persoanei i se administrează medicamente și dacă se repetă tentativele de suicid, persoana poate fi internată în spitalul de psihiatrie de pe strada Costiujeni din Chișinău. „Alt spital nu avem. Mai este și Centrul de Criză, dar cheltuielile de acolo nu sunt acoperite de polița de asigurare”, menționează specialistul.
În cazul în care înțelege că suferă de depresie, omul trebuie să se adreseze la medicul de familie sau la Centrul comunitar din apropiere. Atunci, în funcție de gravitatea depresiei, se poate prescrie un tratament medicamentos, precum și consiliere psihologică, ședințe de psihoterapie, intervenții ale asistentului social etc. „Fiecare caz este individual și intervențiile sunt adaptate conform necesităților fiecăruia”, remarcă Olga Jalbă.
Ne învățăm să cerem ajutor
Datele statistice arată că bărbații sunt cei care se sinucid cel mai des, în timp ce femeile vorbesc mai des despre suicid. De asemenea, în sate își pun capăt zilelor de cel puțin trei ori mai multe persoane decât la oraș. Specialiștii argumentează acest fenomen prin faptul că oamenii din sate, precum și bărbații mai des decât femeile, preferă să ignore semnele de depresie.
„În toți acești 20 de ani de când lucrez medic în sat, nimeni nu mi-a spus că ar putea suferi de depresie. Noi, medicii și vecinii, suntem cei care urmărim, observăm și îi îndreptăm la specialiști”, ne spune Viorica Ipati, medic de familie la Centrul de sănătate din comuna Budești, mun. Chișinău. Potrivit ei, în ultimul an, rata sinuciderilor în sat a crescut. „Înainte, dacă era un caz de suicid la 5-7 ani, atunci anul trecut am avut trei cazuri. Toți au fost tineri de 30-50 de ani”, constată medicul de familie.
În ultimii cinci ani, tot mai multe persoane se plâng pe depresie. Totuși, spun experții, cifrele în creștere nu vorbesc despre o deteriorare a stării mintale a populației, ci despre faptul că mulți dintre oamenii care sufereau cândva izolați, în tăcere și frică, au acum curaj să solicite ajutor și să apeleze la Centre comunitare de sănătate mintală.
Începând cu anul 2014, în Moldova au fost deschise 40 de Centre comunitare de sănătate mintală în fiecare raion și municipiu, unde oamenii își pot trata tulburările mentale gratuit, pentru că e un serviciu asigurat de stat. Tot atunci a fost lansat și proiectul moldo-elvețian Mensana „Suport pentru reforma serviciilor de sănătate mintală în Moldova”, în cadrul căruia toți specialiștii de la aceste centre comunitare au fost instruiți cum este corect să discute și să trateze persoanele care se adresează.
„Conform stereotipurilor locale, „a se afla la evidență psihiatrică” încă mai înseamnă a fi periculos pentru sine și pentru societate, a fi inutil și condamnat la izolare. Tocmai din acest motiv, încă există persoane cu depresie, anxietate, tulburări de comportament care preferă să tacă și să înfrunte în singurătate simptomele și durerea, sperând că acestea vor trece de la sine. La ajutor specializat se ajunge, din păcate, când e prea târziu”, constată Victoria Condrat, manageră locală a proiectului moldo-elvețian Mensana.
73 086 de persoane cu tulburări mintale și de comportament se aflau sub supravegherea specialiștilor în 2018. La ora actuală, în Republica Moldova, datele statistice nu sunt raportate și prezentate pentru fiecare problemă de sănătate mintală în parte.
Singura Linie Verde care încearcă să prevină sinuciderile în Republica Moldova este întreținută într-un birou cu o suprafață de 20 de metri pătrați, de la două calculatoare învechite, care reacționează mai greu la comenzi, de câțiva voluntari, care încearcă să-i înțeleagă pe anonimii care le scriu că nu mai vor să trăiască. „Suntem online de la ora 19:00 până la 21:00. Și atunci începe marea noastră luptă pentru fiecare viață și cu gândurile – cei mai mari monștri care-i mănâncă pe oameni din interior.”
AUTORTatiana Beghiu
Cum ar fi lumea fara femei? Buna intrebare. Echipa noastra a decis sa afle raspunsul la aceasta intrebare de la trecatori, ce raspunsuri am primit vedeti in continuare.
Nimeni din noi nu va ajunge în ziua când în societate va domni egalitatea de gen, iar cel mai probabil nici copiii noştri nu vor trăi în astfel de vremuri. Din păcate aceasta este concluzia raportului privind diferenţa de gen pentru anul 2020.
Egalitatea economică de gen în lume se va instaura peste cel puţin 257 de ani, se menţionează în raportul anual al Forumului Economic Mondial „The Global Gender Gap Report — 2020”. Prin egalitatea economică, autorii raportului implică o remunerare echivalentă a muncii și un număr egal de femei și bărbați în funcţii de conducere.
În ceea ce privește egalitatea între sexe în ansamblu, aceasta va putea fi realizată abia peste 100 de ani. Potrivit autorilor, indicii principali ai egalității sunt accesul la sănătate și educație, precum și implicarea în viața politică.
La nivel global, femeile și fetele reprezintă în medie jumătate din populație, prin urmare, jumătate din potențialul acesteia. Însă în multe țări, inclusiv în Moldova, persistă inegalitatea de gen, care afectează progresul social.
De remarcat că egalitatea de gen implică nu numai protecţia drepturilor femeilor, ci și drepturile bărbaților.
Am adunat 10 indici despre viața bărbaților și femeilor din Moldova, care reflectă problemele egalității de gen în Moldova. Comentează aceste date Natalia Rezneac, reprezentantul Coaliției Naționale „Viața fără violență în familie”.
1.
Moldova în ratingul mondial al egalității de gen ocupă locul 59 din 189, în același timp,România se află pe cea de-a 38-a poziție.
În ratingul egalităţii de gen, alcătuit de Banca Mondială, Moldova ocupă locul 59 din 187. Ratingul a fost alcătuit în baza unei serii de criterii după examinarea legislaţiei ţărilor:
Libertatea de circulaţie;
Gestionarea propriilor active deținute de femei;
Existenţa familiei și a copiilor;
Asigurarea cu pensii;
Deţinerea propriei afaceri;
Angajarea în câmpul muncii;
Remunerarea muncii.
La elaborarea ratingului, analiștii s-au bazat pe legislaţia din 187 de țări, studiind ce modificări au fost introduse în ultimele decenii și în ce măsură acestea au afectat drepturile femeilor.
Lista statelor care au obţinut o egalitate absolută de gen include doar șase țări. Au acumulat numărul maxim de puncte (100) Franța, Danemarca, Letonia, Belgia, Luxemburg și Suedia.
Moldova a acumulat în rating 84,38 puncte. Potrivit experților, legislația moldovenească le protejează pe femei de hărțuirea sexuală la locul de muncă, femeilor li se permite să lucreze la orice oră a zilei, iar vârsta de pensionare pentru ambele sexe urmează să fie echivalată. De asemenea, în Moldova bărbaţii pot lua concediu de îngrijire a copilului.
Moldova a obținut cel mai puține puncte la categoria salarizare.
În top Moldova a depășit SUA, Turcia și India. Ucraina a ocupat locul 88 (cu 29 de poziţii mai jos decât Moldova), România a depășit Moldova cu 21 de poziții, ocupând locul 38, iar Rusia se află pe locul 116.
2.
ÎN GUVERN, 20,8% DIN LOCURI LE REVIN FEMEILOR
Potrivit datelor statistice ale ONU, dacă sunt mai puțin de 20% dintre femei — nu se rezolvă problemele copiilor, dacă mai puțin de 30% — nu se rezolvă problemele femeilor. Pentru o situaţie echitabilă, raportul ar trebui să fie proporţional cu populaţia. Dacă 50% din cetățenii țării o constituie femeile, prin urmare 50% din mandatele de deputați trebuie să le deţină femeile, deoarece și interesele lor trebuie să fie reprezentate.
„Sarcina Parlamentului este de a reprezenta interesele societății, iar Legislativul propriu-zis trebuie să fie oglinda societății. Parlamentul, care în activitatea sa ia în consideraţie factorul de gen, care satisface nevoile și interesele atât ale bărbaților, cât și ale femeilor, trebuie să reflecte acest fapt şi în componenţa sa. Astfel, Parlamentul, în care deciziile se adoptă de un număr egal de bărbați și femei, poate contribui la înlăturarea barierelor din calea implicării depline a femeilor în societate, precum și la consolidarea drepturilor și împuternicirilor atât ale bărbaților, cât și ale femeilor.
Procesul legislativ este punctul de plecare pentru evidenţa problemelor de gen. Legile au un impact direct și sesizabil asupra vieții cetățenilor și reflectă nemijlocit nevoile și prioritățile diferitelor grupuri de alegători. Începând cu anul 2017, în Moldova se desfășoară un proces de majorare a numărului de femei aflate la putere. Cu timpul situația se va schimba spre bine”, precizează Natalia.
3.
FEMEILE DIN DOMENIUL FINANȚELOR PRIMESC ÎN MOLDOVA CU 38% MAI PUȚIN DECÂT BĂRBAȚII
Potrivit Biroului Național de Statistică, în medie decalajul dintre salariul femeilor și a bărbaților în Moldova este de 13,5%. Prin urmare, femeile primesc doar 86,5% din salariul mediu al bărbaților. În același timp, în domeniul finanțelor, diferența este cu mult mai mare, iar ponderea angajării femeilor în acest domeniu este cu 35% mai mare decât cea a bărbaților.
La ora actuală, diferența de gen în salarii este tipică practic pentru toate piețele forței de muncă din lume. Potrivit Organizației Internaționale a Muncii (OIM), în medie, femeile câștigă cu aproximativ 20% mai puțin decât bărbații (în caracteristici egale ale angajaţilor). Experţii OIM, menţionează că această diferență de salarizare este una dintre cele mai flagrante manifestări ale inegalităţii sociale din lume.
Diferența de gen se datorează parțial nivelului diferit de educație, funcții ocupate și diferitor niveluri de salarizare în profesiile tradiționale „feminine” și „masculine”, dar rămâne și „un aspect inexplicabil”, care indică asupra semnelor de discriminare pe criteriu de gen, afirmă experții.
De exemplu, femeile care au copii, de regulă, câștig mai puțin decât cele fără copiii. În același timp, datele denotă că diferența de remunerare dintre femei și bărbați apare înainte ca o femeie să devină mamă.
În raportul Forumului Economic Mondial se menţionează că epoca în care valoarea principală devine talentul, iar succesul statului este determinat de inovații, va câștiga cel care va putea integra cu succes femeile în aceste procese.
4.
ÎN MOLDOVA PONDEREA CONDUCĂTORILOR DE SEX MASCULIN ESTE DE 72,7%
În cazul conducătorilor unităților economice și sociale, diferența sub aspect de gen este mai pronunțată decât în alte domenii. Astfel, raportul dintre femei și bărbați în rândul liderilor este de 1: 4 (respectiv 27,3% de femei față de 72,7% de bărbați).
Din numărul total de lideri la toate nivelurile, 58,0% sunt bărbați, iar 42,0% sunt femei. În perioada anilor 2011-2017 diferența dintre aceşti indici s-a redus.
5.
3000 DE BĂRBAȚI AU BENEFICIAT DE CONCEDIUL DE ÎNGRIJIRE A COPILULUI
* DATE PENTRU ANUL 2018
În Moldova concediul de paternitate a fost introdus în anul 2016, când au fost operate modificări la Codul Muncii. Conform legii, tatăl nou-născutului are dreptul la concediu de paternitate cu durata de 14 zile calendaristice. Acesta este acordat în baza unei cereri scrise. În timpul concediului de îngrijire a copilului, angajatul primește o indemnizație de paternitate, care nu poate fi mai mică decât salariul mediu pentru perioada indicată și se achită din contul fondului de asigurări sociale.
Potrivit datelor Casei Naționale de Asigurări Sociale, la data intrării în vigoare a Regulamentului privind acordarea concediului parental și a indemnizației pentru îngrijirea copilului, începând cu a doua jumătate a anului 2016 până în 2018, inclusiv, mai mult de 6 mii de taţi şi-au luat două săptămâni de concediu pentru îngrijirea nou-născuților și au primit indemnizaţia.
Totodată, în anul 2018 au beneficiat de acest concediu circa 3000 de tați, iar suma medie a indemnizației achitate a fost de 4392 de lei.
6.
PENTRU „OBLIGAŢIILE” CASNICE FEMEILE CHELTUIESC 34,41% DIN TIMPUL LOR
Până în anul 1991, în Moldova, ca și pe tot teritoriul URSS, activitatea de muncă nu era un drept, ci o obligație universală. Însă dacă bărbații se puteau limita la activitatea profesională, femeile continuau să lucreze atât acasă, cât și la locul de muncă.
De exemplu, în anul 1980, femeile se ocupau de treburile casnice de aproximativ trei ori mai mult decât bărbații. La mamele cu copii minori în medie această cifră era de aproximativ 36 de ore pe săptămână față de 13,5 ore la bărbații cu copii — de facto încă o săptămână de lucru.
În prezent se profilează tendinţa de a reduce acest timp, dar femeile şi la ora actuală mai petrec de două ori mai multe ore decât bărbații.
Începând cu anul 2012, Biroul Național de Statistică colectează date privind timpul în care persoanele cu vârsta de peste 15 ani sunt antrenate cu treburile casnice.
„Treburile casnice” studiate se împart în 10 categorii:
- Prepararea hrănii;
- Spălarea vaselor;
- Curăţenie în casă;
- Îngrijirea grădinii;
- Încălzirea casei;
- Spălatul rufelor;
- Călcat;
- Grădinărit;
- Cumpărături;
- Îngrijirea copilului.
Din toate categoriile, sexul masculin, în comparație cu sexul feminin, a fost lider în timpul acordat la 3 poziții: îngrijirea grădinii – 14,4% / 8,9%; încălzirea casei – 25,6% / 19,2% grădinărit – 44,9% / 34,5%. În timp ce femeile acordă pentru prepararea bucatelor– 78,3% și spălarea veselei – 74,1%.
De remarcat faptul că în datele studiului nu este indicată categoria „Treburi nespecificate ale femeilor”.
CE SUNT „TREBURILE NESPECIFICATE ALE FEMEILOR”?
Este o expresie japoneză, care înseamnă o serie de acțiuni în gospodărie care nu sunt percepute drept muncă. De exemplu, o persoană a efectuat una din treburile casnice, a scos gunoiul, dar pentru aceasta o altă persoană a legat în prealabil punga de gunoi, a scos-o în hol, a spălat coşul și a pus o pungă nouă în loc. Aşadar, un singur lucru este fi considerat treburi casnice – scoaterea gunoiului, în timp ce acţiunile făcute de cealaltă persoană sunt considerate „treburi nespecificate”.
Un alt exemplu ar fi procurarea proviziilor. În acest caz, se consideră „treburi nespecificate”: de a despacheta produsele, a turna sarea/zahărul, uleiul/sosurile, de a pune produsele pe policioare, de a arunca ambalajele şi multe altele.
Se adună foarte multe „treburi nespecificate”. de a schimba tubul de la pasta de dinţi, a şterge masa, a sorta rufele după spălat etc. Potrivit unui sondaj efectuat în Japonia, majoritatea oamenilor nu se gândesc „treburile nespecificate”, anume din această cauză îşi calculează eronat aportul adus şi ajutorul acordat partenerului.
7.
SPERANȚA MEDIE DE VIAȚĂ A BĂRBAȚILOR ÎN MOLDOVA ESTE CU 7,6 ANI MAI MICĂ DECÂT A FEMEILOR
În întreaga lume există o diferență între speranţa medie de viață a bărbaților și femeilor. Există câteva cauze principale care determină faptul că femeile trăiesc mai mult decât bărbații. În rândul bărbaţilor se atestă un nivel mai înalt al mortalității premature din cauza accidentelor – încăierări, depăşirea vitezei la volan și alte circumstanțe în care se pomeneşte un bărbat în căutarea emoțiilor tari, o altă cauză sunt trăsăturile genetice ale bărbaților, – scrie BBC.
Rata mortalității depinde inclusiv de locul de trai. Astfel, bărbații din mediul urban trăiesc în medie mai mult cu 4,4 ani, comparativ cu cei din mediul rural, iar la femei acest decalaj este de 3,8 ani.
Deși femeile trăiesc mai mult, dar de-a lungul vieţii, în special la vârstă înaintată, acestea se îmbolnăvesc mai frecvent decât bărbații.
Speranța medie de viață a bărbaților la naștere este de 67.7 ani.
Speranța medie de viață a femeilor la naștere este de 75.3 ani.
Sexul feminin în Moldova predomină în rândul populației: la 100 de femei le revin 93 de bărbați.
8.
ÎN RÎNDUL POPULAȚIEI ANALFABETE DIN MOLDOVA 4642 SUNT BĂRBAȚI ȘI 17 082 SUNT FEMEI
Potrivit datelor din anul 2016 ale Institutului de Statistică UNESCO și calculelor platformei country meters, în Moldova circa 3 403 388 de oameni cu vârsta de peste 15 ani pot citi și scrie într-o anumită limbă. Aceasta constituie 99.36% din totalul populației adulte. Sub populația adultă, în acest caz, se subînţeleg toți oamenii cu vârsta de peste 15 ani. Prin urmare, aproximativ 21 724 de oameni sunt analfabeți.
„Aceasta rămâne o problemă actuală. Cauza existenţei populației analfabete o constituie faptul că în numeroase familii nu există mijloace pentru a procura rechizite şcolare elementare. Această problemă necesită o abordare individuală și minuţioasă, prin aplicarea unei strategii și doar atunci situația va începe să se schimbe treptat. În ansamblu, în lume, analfabetismul este asociat cu un nivel scăzut de dezvoltare socio-economică”, remarcă expertul.
9.
ÎN REPUBLICA MOLDOVA, ÎN ANUL 2019, 7 FEMEI AU DECEDAT DIN CAUZA VIOLENȚEI ÎN FAMILIE
Inspectoratul General al Poliției deja de 17 ani se alătură campaniei internaționale de combatere a violenței în familie. Potrivit datelor Poliţiei, în anul 2019 şapte femei au decedat din cauza violenței în familie. Totodată 555 de femei și 155 de bărbați au fost victime ale agresorilor domestici, dintre care 68 sunt copii (55 de fete și 13 băieți).
„Există violență fizică, economică, psihologică, spirituală și sexuală. Cel mai răspândit gen de violenţă în ţara noastră este cea psihologică. Adesea, violența psihologică practic este imperceptibilă și arată ca o dorință de „a îmbunătăți” partenerul, de „a-i face un bine”, de a-i oferi propria viziune asupra a ceea ce este „bine” și ce e „rău” în viața sa. În același timp, pot recurge la violența psihologică atât bărbații, cât și femeile, atât în raport unul cu altul, cât și faţă de copii. La tipurile de violență psihologică sunt atribuite deprecierea partenerului, controlul, ignorarea, șantajul, intimidarea și alte genuri de prejudiciere a personalității”, a menționat Natalia Rezneac.
Potrivit Poliției, în Moldova femeile sunt supuse cel mai des violenței fizice și psihologice în familie. De regulă, victimele nu apelează la Poliție și luni sau ani în şir sunt bătute, motiv pentru care lupta împotriva agresorilor devine mai dificilă. Adesea, victimele fug de la agresor, dar se întorc tot la el.
„Am avut un caz când într-un sat din nordul Moldovei, o femeie nu numai că era abuzată psihologic și fizic de soțul ei, ci viața ei era în pericol. Soţul alerga după ea cu toporul şi o ameninţa cu moartea. Femeia cu doi copii a fugit la centrul de plasare provizorie, unde a trăit 3 luni (aceasta este perioada maximă de plasament în astfel de centre), primind ajutor psihologic. După 3 luni, ea s-a întors la soțul ei, iar mai târziu totuşi a divorțat și s-a recăsătorit… cu agresorul comportamentul agresiv al căruia s-a agravat din cauza dependenței de alcool. Când a ajuns a doua oară la centrul de reabilitare a victimelor violenței, psihologul a constatat că problemele au început în adolescență, când la vârsta de 16 ani ea a fost violată de preotul de la biserica din localitate. Astfel, femeia, abuzată în adolescență, a devenit la nivel subconștient „ostatică” a persoanelor predispuse la violență. La ora actuală, ea beneficiază de asistență psihologică la centrul de reabilitare, totodată i s-a acordat ajutor pentru achiziționarea unei case pentru a-şi începe o viaţă de sine stătătoare”, spune Natalia.
În anul 2019, Poliția a înregistrat 1623 de cazuri de agresiune la domiciliu, iar în 772 de cazuri a fost intentat un dosar penal.
În această perioadă, Poliția a înregistrat acțiunile a 707 agresori domestici, dintre care 624 de bărbați și 83 de femei.
Conform legii, care a intrat în vigoare în anul 2017, metoda de protecție împotriva violenței domestice aplicată de Poliție este o prescripție restrictivă. După emiterea unor astfel de prescripții, în orice moment, victima violenței în familie se poate adresa Poliției, care imediat, fără a apela în instanța de judecată, îl poate impune pe agresor să părăsească casa. În acest an, Poliția a emis 3255 de prescripții de acest gen, iar din 2017 circa 10 mii.
10.
ÎN MOLDOVA SUNT ÎNREGISTRATE CIRCA 16 MII DE ONG-URI ANTRENATE ÎN DOMENIUL DREPTURILOR OMULUI, ÎNSĂ DOAR CÂTEVA ZECI ACTIVEAZĂ
Principalele organizații care se ocupă de problema inegalităţii de gen:
o „Viața fără Violență în Familie” este o platformă neoficială, formată din 21 de organizații non-guvernamentale și instituții de stat, care activează în domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie;
o CDF – Centrul pentru drepturile femeilor;
o Promo-LEX este o organizație non-guvernamentală, scopul căreia este dezvoltarea democrației în Republica Moldova, inclusiv în regiunea transnistreană, prin promovarea și protejarea drepturilor omului, monitorizarea proceselor democratice și consolidarea societății civile;
o Asociația obștească Centrul Internațional pentru Protecția Drepturilor Femeilor La Strada;
o Interaction este un holding non-profit de la Tiraspol, care întruneşte diverse programe, persoane și resurse pentru prevenirea încălcărilor drepturilor omului, cu un accent deosebit pe drepturile femeilor și ale copiilor.
o Centrul social-psihic din Vulcănești oferă consultanță la telefon, asistență psihologică și juridică victimelor traficului de ființe umane și violenței domestice.
o „Vesta” din Comrat oferă consultanță la telefon, asistență psihologică și juridică victimelor traficului de ființe umane și violenței domestice.
o Centrul de consultanţă a agresorilor de familie din raionul Drochia este o organizație care oferă locuințe temporare, instruire, informare, documentație etc.
o „Dacia” din Soroca este o organizație care se ocupă de asistență socială, psihologică, juridică, medicală, recuperare, reabilitare, schimbare de comportament și reintegrarea socială a agresorilor de familie.
o „Artemida” din Drochia este o organizație care oferă victimelor violențelor locuințe temporare, instruire, informare, documentație etc.
o „Onoarea și Dreptul Femeii Moderne” este o organizație din Bălți care protejează drepturile femeilor. Oferă consultații telefonice și personale, intervenție de criză, oferă asistență juridică și socială, instruire, servicii de avocatură.
o Centrul de criză de familie „SOTIS” din Bălți este o instituție publică specializată cu profil social, care oferă servicii de asistență pentru (re) integrarea victimelor violenței domestice în societate și în familie.
o Institutul de familie și inițiative sociale este o organizație non-guvernamentală, înființată în anul 2016 de un grup de psihologi din Republica Moldova, care promovează o abordare sistematică faţă de furnizarea serviciilor de înaltă calitate în consiliere, psihoterapie și formare profesională pentru a depăși dificultăți psihologice ale copiilor şi cuplului;
o „Stimul”, Ocnița este o organizație care se ocupă de protecția drepturilor femeilor, copiilor și familiilor acestora, care s-au pomenit în situații dificile, prin prestarea serviciilor sociale, desfășurarea programelor informaţional-educative.
o Centrul Maternal din Cahul oferă cazare provizorie, asistență socială, medicală și psihologică, cursuri de instruire și formare profesională.
o Centrul Maternal „Pro Familia” oferă cazare temporară, asistență socială, psihologică, medicală și juridică.
o Centrul Maternal „Pro-Femina” din Hâncești oferă adăpost temporar, asistență psihologică, juridică, socială și servicii de îngrijire.
o Asociația obștească Gender – organizarea educației de gen și prevenirea violenței, traininguri, biblioteci, servicii de avocat şi cercetări de gen.
o Centrul de asistență și protecție – adăpost temporar, psihologic, juridic, social, asistență medicală.
o Centrul de reabilitare a victimelor torturii – asistență psihologică, medicală, socială și juridică. Informare şi colectare de mijloace.
o „Casa Marioarei” – asociaţie împotriva violenţei în familie. Se ocupă de acordarea unui adăpost temporar, ajutor psihologic, juridic, social, medical pentru femei și copii.
o Centrul național pentru prevenirea abuzului față de copii – asistența juridică, psihologică și socială pentru copii. Intervenții în situații de criză.
o UN Women Moldova – organizație a ONU, angajată în probleme legate de egalitatea de gen și extinderea drepturilor şi posibilităţilor femeilor;
o GENDERDOC-M este prima organizație non-guvernamentală care protejează și promovează drepturile LGBT în Moldova.
”Caută, descoperă stăpânește economisește soarele de energie” acesta a fost subiectul orei publice a clasei a II-a din LT ”M.Basarab”. Activitate s-a desfășurat în cadrul proiectului ”Fii atent, soarele-ți vorbe”. Mai multe detalii urmărițile aici.
Publicitatea a ocupat întotdeauna una dintre nișele principale din viața culturală a societății. La ora actuală, publicitatea este inclusă în toate domeniile mass-media: presă, TV, radio și, desigur, internetul. De regulă, în rutina zilnică ne confruntăm cu publicitatea la orice pas.
Tehnicile de publicitate s-au schimbat, în mediul online se înregistrează cu uşurinţă interesele internauţilor, ultimele căutări în serviciile google, astfel încât publicitatea apasă pe pârghiile-cheie având un impact puternic asupra oamenilor. Acest lucru este utilizat nu doar pentru a impune procurarea lucrurilor „inutile”, dar şi pentru a promova un anumit comportament.
Madonna Badger, director creativ al agenţiei de publicitate Badger&Winters de la New York a declarat:
„Sunt nespus de indignată de faptul că în ultimii 70 de ani femeile apar în publicitate – de automobile, ţigări, pantofi – doar în calitate de recuzită, fără a menţiona că sunt şi ele oameni, care simt şi gândesc. Există trei tipuri de bază de obiectificare a femeii în publicitate. Dezmembrarea – atunci când în publicitate se pune accentul pe anumite părţi ale corpului femeilor, sugerând că aceasta este valoarea lor principală. Plastic – atunci când în publicitate se creează un mod ideal de viaţă, irealizabil, al femeii cu pielea perfectă şi părul aranjat perfect. Recuzită, un exemplu elocvent în acest sens este publicitatea Yves Saint Laurent. Dar recuzita este un obiect, nu o persoană.
The advertising StandardsAuthority (ASA), autoritatea de reglementare a publicităţii din Marea Britanie, a interzis publicitatea în care se folosesc fotografii ale modelelor excesiv de slabe și prea sexy.
Grupul de lucru al ASA intenționează să studieze stereotipurile de gen în publicitate și solicită ajutorul opiniei publice. În mesajul său, ASA a invocat drept exemplu campania Gucci, care a fost interzisă la începutul lunii aprilie după plângerea depusă de organizaţie. ASA investighează de mult timp cazurile de discriminare a femeilor, însă această activitate a devenit oficială abia acum.
Brandurile de modă sunt acuzate de sexism cu regularitate. De exemplu, în luna martie 2016, Calvin Klein s-a pomenit în centrul unui scandal din cauza campaniei publicitare pentru noua sa colecție. A trezit indignarea opiniei publice un panou de publicitate pe care actrița Clara Kristin apare într-o ipostază seducătoare, cu inscripţia „Seduc în #mycalvins”.
În pofida reacției ambigue și a criticilor dure pentru sexism, Calvin Klein nu a renunţat la acest banner promoțional și continuă campania pe social media SHOW Us HOW You #MYCALVINS.
Conform legii, are caracter sexist publicitatea care:
* reprezintă o femeie sau un bărbat ca obiect sexual în situații cu caracter umilitor, abuziv, violent și afectează demnitatea umană;
* promovează stereotipurile sexiste în scopul discriminării, susținând percepția tradițională a femeii ca fiind o ființă slabă, vulnerabilă și dependentă, cu o poziție socială inferioară.
Cu toate acestea, publicitatea sexistă în Moldova se întâlneşte la orice pas: începând cu publicitatea outdoor, presă, radioul și încheind cu televiziunea și internetul. Prin urmare, problema sexismului în lume are ecou și în societatea noastră.
Experții locali ne-au ajutat să pătrundem în problema sexismului în publicitatea autohtonă:
Elena Raţoi
reprezentantul agenţiei, care promovează egalitatea de gen și protecția drepturilor și posibilităţilor femeilor UN Women, precum și activistă care luptă împotriva sexismului.
Galina Zablovscaia,
director executiv al Asociației agențiilor de publicitate din Moldova (AAPM)
Situația în Moldova
„În prezent ne conducem în activitatea noastră de legea adoptată în anul 1997. De exemplu, aceasta nu conţine o secţiune despre publicitatea online, din motive evidente. În ultimii 3 ani, noi, asociaţiile, diferiţi activişti de stat şi non-guvernamentali, încercăm să schimbăm legea, dar nu se găseşte timp pentru noi. La ora actuală, Comitetul Antimonopol este instituţia responsabilă de punerea în aplicare a legii. În linii generale, legea cu privire la publicitate vizează doar publicitatea comercială. Noua redacţie a legii, pe care se încearcă de a o promova în Parlament, conţine totul: atât publicitate comercială, cât şi politică şi socială. După introducerea modificărilor la Legea cu privire la publicitate, au apărut 3 criterii de identificare a publicităţii sexiste.
Aşadar, publicitatea sexistă face parte din reclama amorală, ea precizează această noţiune. În primul rând este vorba despre obiectificare, când omul este comparat cu un anumit obiect al publicităţii, adică el are rol de râşniță de cafea, de vas de toaletă etc.
În al doilea rând, atunci când prin intermediul corpului uman se promovează anumite elemente, care nu au legătură cu corpul. De exemplu, într-un magazin de lenjerie de corp, imaginea modelului cu acest articol vestimentar nu este o încălcare, dar dacă aceasta se află într-o ipostază sfidătoare, cu subtext sexual, atunci avem de a face cu publicitate sexistă. Apropo, din punctul de vedere al eficienţei reclamei, este un truc foarte prost, deoarece este orientat pe populaţia masculină. De fapt, în majoritatea cazurilor bărbaţii nu-şi aduc aminte ce produs a fost promovat în acest fel. Adică atunci când se exagerează și lucrurile nu au vreo legătură între ele.
„Am avut un astfel de precedent. Era vorba despre publicitatea unui supliment nutritiv probabil. Două fete erau numai făină. S-au găsit oameni care au afirmat că e vorba despre publicitate sexistă din cauza că se impun anumite stereotipuri. Apropo, astfel ajungem la cel de-al treilea criteriu, cu care absolut nu sunt de acord – impunerea stereotipurilor. Se ajungea până la absurd, de exemplu când IKEA a eliminat complet oamenii de pe imaginile lor, ca să nu dea motiv şi să nu fie considerată publicitatea o abatere de la normă. Aceasta a devenit un instrument atât de puternic, încât se recurge la el în lupta concurenţială. Se denunţă unii pe alţii. Nici eu, nici dvs. nu am fi acordat atenţie acestui fapt, evident este uneltirea concurenţilor”.
Galina Zablovscaia
„Până în anul 2016, am avut cazuri când oamenii se plângeau pe anumit tip de publicitate, dar la acea vreme aceasta nu putea fi atribuită la publicitatea sexistă, deoarece nu exista o lege corespunzătoare. De exemplu, spotul publicitar al unei școli auto cu sloganul „Cursurile sunt atât de simple, încât chiar și o blondă se va descurca”. Consiliul pentru discriminare a considerat că aceasta denotă lipsa de respect față de femei și a conchis că publicitatea este sexistă. După anul 2016, numărul de plângeri a crescut semnificativ. Aproximativ 30-40 de cazuri. Până anul trecut, legislația era mai bună. Dacă Consiliul pentru discriminare considera că publicitatea are caracter sexist, transmiteau cazul la Consiliul pentru concurenţă sau puteau depune o plângere acolo. Experţii consiliului stabileau că este vorba despre publicitate sexistă şi îi amendau pe agenţii economici. În anul 2018 au fost operate amendamente la Legea cu privire la publicitate. De atunci, Consiliul pentru concurenţă nu mai are dreptul de a aplica amendă. Doar în cazul în care Consiliul va stabili că publicitatea a cauzat un prejudiciu economic considerabil sau s-a obţinut profit pe cale ilegală. Pentru a declara publicitatea sexistă, neapărat trebuie să se demonstreze că a fost cauza un prejudiciu economic. Persoana poate vorbi nemijlocit cu agentul economic, care, în opinia sa, a plasat publicitatea sexistă. În cazuri foarte rare, agentul economic este deschis pentru a accepta reclamația și a retrage publicitatea.
Stereotipurile de gen precum că o femeie este o gospodină la bucătărie, iar un bărbat — face bani la locul de muncă, de asemenea, sunt o manifestare a sexismului. Nu este nimic rău în faptul că femeia găteşte, dar dacă aceasta este considerată o normă şi este percepută ca pe o obligaţie zilnică, atunci fără îndoială este vorba despre sexism. El impune un anumit stereotip. Dacă producem o serie de spoturi publicitare, în care femeia gătește, iar după aceasta este lansat un spot de publicitate, în care soţul ei găteşte sau spală vesela, atunci este ceva normal, pentru că ambii sunt implicaţi în proces”, a precizat Elena Raţoi.
Cum poate un agent de publicitate să excludă sexismul din reclamă?
„În ceea ce privește sexismul, este mai bine de a obţine o expertiză preliminară, aceasta nu implică cheltuieli. Deocamdată nu obţinem profit din asta. De regulă, înainte de a lansa o campanie de publicitate, clienţii noştri ne expediază materialele şi solicită o expertiză. Este o practică obişnuită, deoarece într-o ţară poate să treacă, dar în alta nu. De exemplu, în ţările musulmane este inacceptabil ceea ce la noi este ceva obişnuit. Organul de auto-reglementare, care va apărea cândva şi la noi, va lua bani pentru expertiza preliminară sau post-expertiză.
Dacă vom comite o greşeală şi clienţii vor fi daţi în judecată, noi îi vom apăra. Au existat astfel de cazuri. Anul trecut, a fost un spot publicitar în privinţa internetului, în care apăreau două tinere şi inscripţia „2 la preţ de 1”. L-am retras deoarece într-adevăr era o abatere din acest punct de vedere. Nu se poate invoca creativitatea drept argument, deoarece creativitatea nu se face pentru PR. De remarcat că noi nu suntem o ultimă instanţă, ci avem caracter de recomandare.
Compania Ponti în fiecare an era chemată în judecată şi de fiecare dată noi eram pe rol de experţi. De fiecare dată instanţa de judecată era de partea noastră, iar al doilea an din nou erau daţi în judecată. Astfel nu s-a întâmplat nimic cu Ponti, însă în ultimii ani sunt mai prudenţi şi publicitatea lor are caracter mai neutru”, remarcă Galina Zablovscaia.
Ce se întâmplă dacă publicitatea ţi se pare sexistă?
„Orice doritor poate depune o plângere la Consiliul pentru discriminare. Pe site-ul instituţiei există secţiunea „depune o plângere”, unde se poate completa o anchetă şi ataşa copia publicităţii de pe internet. Dacă este vizat un banner, atunci se poate ataşa imaginea acestuia sau o captură de ecran. În cazul unui spot de publicitate se anexează link-ul la acesta cu explicaţia de ce consideraţi că spotul are caracter sexist. Consiliul examinează plângerile în termen de 30 de zile din momentul recepţionării. Dacă apar întrebări, pentru a clarifica unele detalii ar putea fi organizată o întâlnire, la care este invitată persoana, care a depus plângerea şi reprezentantul companiei, care a publicat reclama, la care ambele părţi îşi vor explica poziţiile sale şi Consiliul va lua o decizie. Toate aceste proceduri durează maxim 2-3 luni. Dacă agenții economici nu răspund la solicitarea de a retrage publicitatea în termen de 30 de zile, atunci Consiliul poate depune un recurs în judecată împotriva agentului economic în legătură cu neexecutarea actului administrativ.
Din păcate, nu avem o organizație concretă responsabilă de problema publicității sexiste. Majoritatea plângerilor la Consiliul pentru discriminare şi nu numai au fost depuse de activiști și oameni de rând.
Dacă nu sunteți sigur de plângerea dvs., atunci puteți solicita sfatul activiştilor: Olga Nicolenco, Alina Andronachi și Ecaterina Mardarovici. Eu personal sunt predispusă să acord asistenţă la depunerea şi argumentarea plângerii la Consiliu, dar, din păcate, nu pot presta servicii juridice în cazul unui proces de judecată. În acest caz, dacă s-a ajuns la această etapă, ar fi bine să se apeleze la persoane cu studii în domeniu.
Au existat cazuri când s-a respins plângerea depusă de noi. Îmi aduc aminte de un caz concret, este vorba despre publicitatea „Energy fitness”. A fost un banner la Chișinău, pe care apăreau doi ardei: unul mai lung şi altul mai scurt „La Energy abonamentul este mai lung”. Argumentul pe care l-am invocat a fost că este o atitudine umilitoare față de bărbați, deoarece face trimitere la organele genitale. Consiliul pentru discriminare a stabilit că argumentele nu sunt întemeiate pentru a afirma că este vorba despre sexism”, a spus Elena Rațoi.
Țările CSI. Unde este mai pronunţat sexismul?
„Nu există cercetări concrete şi statistici în această privinţă. De aceea, îmi voi exprima părerea personală. În comparație cu Ucraina, la noi situaţia e mult mai bună. Aş numi hardcore ceea ce se întâmplă acolo în domeniul sexismului în publicitate. Într-adevăr, situația este îngrozitoare, există multe elemente de violență, femeia apare pe rol de obiect sexual. Acolo, la fel există o lege, dar nu ştiu de ce acest aspect nu este controlat. Probabil, teritoriul este mai vast și este mai greu de monitorizat, dar nu vă pot spune cu siguranță”, a declarat Elena Raţoi.
„Din ţările CSI, la noi este mai mult haos în publicitate. Nu se poate afirma că este mai mult sau mai puţin sexism: la noi e haos din cauza lipsei unei legi clare. În sfera publicităţii outdoor nici într-o capitală din CSI nu se observă dezordinea de la noi. În CSI deja au fost semnate documente (în Rusia şi Belarus), conform cărora organele de stat au abilitat organele de auto-reglementare să rezolve problemele industriei. Serviciul Federal Antimonopol din Rusia a semnat un acord cu autoritatea de auto-reglementare conform căruia în predă controlul pieţei”, a relatat Galina Zablovskaia.
Prognoze
„Din publicitatea sexistă aș elimina criteriul impunerii stereotipurilor. Sunt anumite contradicţii la acest capitol. Dar trebuie să fie simplu şi clar: în opinia mea, dacă se atestă o oarecare umilință şi insultă la adresa unui sex anumit, atunci aceasta este o manifestare a sexismului.
Ducem o luptă înverşunată cu publicitatea sexistă, dar porniţi orice post muzical de televiziune. Dacă înainte se spunea că „se cântă în chiloţi”, acum „se cântă fără chiloţi”. Am întrebat de experţi internaţionali de ce acolo se poate, deşi totul este clar, iar aici nu se poate. Am primit răspunsuri evazive că ei nu pot influenţa acea industrie, iar pe aceasta o pot ţine sub control. Mulţi găsesc şi o altă contradicţie. De exemplu, Rubens picta femei goale şi aceasta se consideră o normă. Este adevărat, pentru că atunci când vizitezi o galerie este alegerea ta să priveşti sau nu, de aceea nu există o contradicţie. Publicitatea outdoor nu poate fi ascunsă, este impusă. Sunteţi nevoiţi să o vedeţi. Iată de ce trebuie să eradicăm sexismul din publicitate.
Odată cu apariţia articolului cu privire la publicitatea sexistă situaţia s-a îmbunătăţit, oamenii au devenit mai prudenţi. Am organizat seminare, la care am explicat care ar putea fi consecinţele acestei forme de publicitate şi care sunt limitele care nu trebuie depăşite. Bineînţeles, sexismul s-a diminuat. Anterior, nuditatea apărea pe orice banner sau calendar. Se consideră că există două lucruri, care afectează emoţional – sexul şi moartea. Nu e ceva nou. În publicitate pe emoţii se pot proiecta informaţii. Adică, ea atinge anumite corzi lăuntrice”, – a conchis Galina Zablovscaia.
„Sper că voi ajunge în ziua când publicitatea va deveni tolerantă și va fi reglementată strict în conformitate cu legea. Cred că putem realiza acest lucru numai în cazul diversificării. În ansamblu, publicitatea contribuie la formarea opiniei noastre în masă. Considerăm că ea nu ne influenţează, dar situaţia este inversă. Auzim un cântec şi imediat îl asociem cu un anumit produs. În prezent, de exemplu, multe mărci comerciale s-au transformat în cuvinte stabile: Pampers, XEROX etc. Prin diversificare, ţin să menţionez că putem arăta bărbați care au grijă de casă sau spală vasele. Asta nu înseamnă că ei nu mai muncesc şi au grijă doar de treburile casnice. Pur și simplu arătăm că aceasta este ceva firesc și nimeni nu ar trebui să fie criticat pentru asta. Sau demonstrăm o tânără, care face sport şi multă mişcare. Sau arătăm oameni din diferite categorii: de vârstă, etnie, cu dizabilități, cu constituţie fizică diferită și multe altele”, a conchis Elena Raţoi.
Cu ajutorul experților, am încercat să stabilim care este limita între sexism și normă în publicitate. Faceţi testul și încercați să determinați care dintre visualurile publicitare pot fi atribuite la sexism și care nu.
olapsul Uniunii Sovietice a fost cea mai mare catastrofă geopolitică” – astfel vede destrămarea URSS președintele actual al Federației Ruse, Vladimir Putin. În consecință, sub acest pretext „nostalgic”, Kremlinul recurge la diverse forme de presiune economică și politică, precum și la un șir de metode de propagandă și de manipulare. Totul, pentru a-și recâștiga gloria imperială și a-și redobândi influența pierdută în spațiul post-sovietic. Pentru a studia caracteristicile distinctive ale propagandei rusești și numeroasele metode de răspândire a acesteia, am mers în trei state care cândva au intrat în componența URSS și care, odată cu dezlipirea lor de imperiul sovietic, au devenit țintă permanentă a atacurilor Moscovei – Georgia, Ucraina și Republica Moldova. Aici, cu ajutorul analiștilor și al experților media locali, am încercat să identificăm mesajele fie comune, fie „individualizate”, lansate de Rusia în aceste trei țări. Iar concluzia este că toate statele cu pricina trebuie să depună mai mult efort pentru a lupta împotriva propagandei rusești.
Peste tot, am constatat că schema de propagandă a Kremlinului este ușor vizibilă și, din punctul de vedere al scopurilor, poate fi, teoretic, divizată în trei părți:
- crearea focarelor de conflict în anumite țări și destrămarea acestor state, drept cea mai bună și eficientă metodă a de a-și menține influența și, apoi, de a manipula starea de spirit a populației;
- schimbarea politicii interne și externe a acestor țări, fapt care de cele mai multe ori implică determinarea lor de a se abate de la cursul pro-occidental și de a reveni pe orbita Rusiei, precum și aducerea la putere a guvernelor pro-rusești;
- stârnirea sentimentului anti-occidental printre alegători și atragerea lor de partea Rusiei prin utilizarea istoriei, credinței și a valorilor comune.
Totuși, dintre toate acestea, esențială pentru Kremlin pare să rămână politica de destrămare a țărilor și de creare pe teritoriul lor a unor enclave separatiste. Prin aceasta, Moscova nu ezită să provoace conflicte separatiste ori să se implice în războaie extenuante. Uneori, pentru a-și realiza scopurile, Rusia califică războaiele pe care tot ea le începe ca fiind o operațiune de eliberare a popoarelor – etnici ruși sau nu – ce ar fi oprimate de către autoritățile statelor atacate; alteori le prezintă ca fiind exercitarea de către o națiune a dreptului său la autodeterminare. Georgia, Ucraina și Republica Moldova sunt exemple potrivite în acest sens, iar agresiunea rusească este unul din principalele aspecte comune ce le unește. Tocmai de aceea, în ultimele decenii, combaterea utilizării directe a forței și propagandei de către Rusia a fost una dintre principalele provocări pentru aceste trei țări post-sovietice.
S-a constatat că mesajele și temele, la care Kremlinul recurge pentru propagandă, sunt aproape identice în Georgia, Ucraina și Republica Moldova. Linia principală a acestora rezidă în demonizarea Occidentului și în cultivarea, printre oameni, a fricii privind integrarea europeană. Scopul final este de a determina aceste țări să se abată de la vectorul occidental, pentru care au optat și să revină pe orbita pro-rusă.
Tamar Kintsurașvili, directorul executiv al Fondului de Dezvoltare a Mass-Media din Georgia:
„În principiu, în raport cu fiecare dintre cele trei state, ei tind să cultive frica precum că, dacă țara se va opune Rusiei, dacă își va apăra suveranitatea și independența și dacă, pur și simplu, va da dovadă de demnitate, Rusia ar putea să o atragă într-un război. Iar dacă se va apropia mai mult de Occident, va mai fi un război. Și oamenii, de la sine înțeles, nu își doresc război. Astfel, alimentând frica precum că, pe de o parte, ne vom pierde identitatea, iar pe de altă parte – de exemplu, dacă ne ridicăm vocea -, că Rusia ne poate invada din nou și poate începe un război, Kremlinul manipulează sentimentele oamenilor”.
Tamar Kintsurașvili
Instrumentele utilizate pentru răspândirea propagandei sunt, de asemenea, identice – mass-media, așa-numitele ONG-uri naționaliste pro-ruse, unii politicieni locali, dar și reprezentanți ai așa-numitei elite intelectuale și, nu în cele din urmă, biserica (înainte de toate, Biserica Ortodoxă subordonată Patriarhiei Ruse). Acestea sunt canalele pe care Kremlinul încearcă să le utilizeze pentru a influența publicul.
Bunăoară, în Georgia, reprezentanții unor asemenea organizații naționaliste, create pe principii etnice, își declară în mod deschis atitudinea favorabilă și chiar simpatia și atașamentul față de Rusia. Ei organizează, cu regularitate, marșuri publice și, lansând mesaje naționaliste, încearcă să genereze dezbinare etnică în societate. Unul dintre exemplele cele mai impresionante este Grupul „Marșul Georgian”.
Există și organizații care încearcă să genereze separatismul în regiuni. Una dintre acestea, „Samegrelo”, activă în orașul Samegrelo, este finanțată de Aleksandr Ciacia, un om de afaceri din Rusia, care este un apropiat al lui Vladimir Putin.
Aleksandr Ciacia mai susține, aparent, și unele instituții mass-media, cum ar fi ziarul „Sakartvelo Da Msoplio” și publicația online „Sakinform”, care deseori publică viziuni pro-ruse și anti-occidentale. Totodată, potrivit cercetărilor, pagina de Facebook „Politicano” promovează o ideologie pro-rusă. În același timp, ziarele „Asaval-Dasavali”, „Mediakavshiri Obiektivi” și „Alia Holding” sunt instituții media naționaliste de top, cunoscute pentru răspândirea mesajelor propagandistice.
Aleksandr Ciacia
© Sputnik / Alexander Imedashvili
De aceeași manieră, la 1 martie anul curent, reprezentanții așa-numitei elite intelectuale au publicat o scrisoare deschisă, adresată corpului diplomatic și organizațiilor internaționale acreditate în Georgia, în care și-au declarat deschis opunerea față de intrarea țării în Alianța Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).
„Politicile pro-occidentale și eforturile georgienilor de a intra în alianța militară a NATO au complicat relațiile Georgiei cu statul vecin, Rusia. Tocmai acest lucru a cauzat pierderea de către Georgia a integrității sale teritoriale, a creat probleme socio-economice, a încetinit dezvoltarea țării, a sărăcit poporul și a determinat reducerea populației la mai puțin de patru milioane de oameni”, afirmau mai mulți exponenți ai culturii în scrisoarea lor. „Georgienii niciodată nu au trădat interesele militar-politice și economice ale țărilor-membre NATO. Acest lucru, însă, nu poate fi spus și despre această alianță militară”, susțineau semnatarii.
În anul 2017, câțiva experți media din Georgia, Ucraina, Cehia și Ungaria au studiat influența Rusiei asupra spațiului media din aceste țări și au publicat un raport comun, intitulat „Indicele de Influență a Kremlinului”. Potrivit raportului, instituțiile media rusești sunt incapabile să joace un rol important în răspândirea mesajelor propagandistice rusești printre alegătorii din Georgia și Ucraina. În aceste țări, Moscova se bazează pe instituțiile media locale și este ajutată de grupurile și de persoanele ce au legături economice sau politice cu Rusia. Astfel, mesajele apar în instituțiile media controlate de aceste persoane sau grupuri. În Ucraina, de exemplu, este vorba de oligarhii Dmitro Firtaș, Serhii Kurcenko și alții; în Georgia – de organizațiile media „Obiektivi TV” și „Asaval-Dasavali”.
În Republica Moldova situația este puțin diferită. Aici, posturile TV din Federația Rusă au o influență directă asupra publicului – în special, datorită faptului că, de ani de zile, un număr mare de posturi TV locale retransmit emisiuni politice și buletine de știri din Rusia. Potrivit analiștilor, acestea sunt instrumentul principal al Kremlinului pentru manipularea opiniei publice.
Paradoxal, chiar și posturile TV din cadrul unuia dintre cele mai mari media-holdinguri – aparținându-i lui Vladimir Plahotniuc, liderul Partidului Democrat, care reprezintă majoritatea pro-europeană din Parlamentul Republicii Moldova – retransmit emisiunile politice din Rusia. Mai sunt și alte televiziuni locale pro-ruse (NTV Moldova, RTR Moldova, REN Moldova etc.) care, împreună, creează un sol fertil pentru realizarea de către Kremlin a scopurilor sale. Propaganda a adus rezultatul dorit și, în noiembrie 2016, locuitorii țării, influențați de puterea necoercitivă a Rusiei, au ales în funcția de președinte un candidat pro-rus – pe Igor Dodon, liderul Partidului Socialiștilor.
Petru Macovei
Petru Macovei (directorul executiv al Asociației Presei Independente):
„Presa din Rusia are o influență imensă în Republica Moldova. Acest lucru se întâmplă, deoarece proprietarii posturilor TV moldovenești fac bani din retransmiterea emisiunilor din Rusia. Astfel, deși ei susțin că luptă cu propaganda, în realitate măsurile lor sunt pur cosmetice”.
În martie 2014, în urma anexării Crimeii și a escaladării conflictului din Donbas, Ucraina a început să se opună Rusiei în războiul ei informațional. În acest scop, în același an, la Kiev a fost creat Ministerul Politicii Informaționale. Scopul noului minister este de a proteja spațiul mediatic ucrainean de propaganda rusească.
Ucraina a întreprins și alte măsuri pentru combaterea propagandei venind din Est. În special, ea a interzis utilizarea rețelelor sociale rusești, a adreselor de e-mail cu domeniul rus „.ru” și a motorului de căutare rus Yandex. Interdicțiile au afectat și principalele posturi de televiziune rusești (Pervîi Kanal, Rossia 1, NTV, TNT, RTR Planeta, Rossia 24, RT și altele), precum și filmele, serialele de televiziune, companiile, băncile, companiile aeriene și organizațiile de binefacere rusești.
Zeci de reprezentanți ai industriei de divertisment din Rusia, personal militar și jurnaliști care promovează sau promovau ideologia Kremlinului și ale căror discursuri contestau suveranitatea Ucrainei, au primit interdicția de a intra pe teritoriul țării.
Și autoritățile moldovenești au început lupta cu propaganda rusească. La începutul anului curent, la inițiativa majorității parlamentare, Legislativul de la Chișinău a adoptat o lege care interzice retransmiterea emisiunilor informative și politice din Rusia. Legea cu pricina a întâmpinat o rezistență puternică din partea președintelui pro-rus al Republicii Moldova, Igor Dodon. Din cauza refuzului acestuia de a promulga legea, Curtea Constituțională chiar l-a suspendat temporar din funcție.
Din păcate, spre deosebire de celelalte două țări, autoritățile georgiene nu au reușit, deocamdată, să întreprindă măsuri eficiente pentru a-i riposta propagandei rusești și a o combate, și nu au elaborat modificări strategice la nivel legislativ în acest sens.
Analiștii consideră că, în momentul de față, guvernului georgian îi lipsește continuitate instituțională și o strategie bine gândită ce ar aduce rezultatul dorit.
Tornike Șarașenidze, expert în relații internaționale:
„Guvernul de la Tbilisi are o problemă foarte serioasă – lipsa continuității instituționale. Un ministru scrie un plan, apoi vine un altul, rupe acest plan, scrie planul său și așa mai departe. Dar într-o zi guvernul va trebui să elaboreze o strategie serioasă bine gândită și să o realizeze. Iar cel care vine nou, nu trebuie să o rupă și să scrie una nouă…”.
Tornike Șarașenidze
Se poate spune că, în toate cele trei țări, biserica (și anume, Biserica Ortodoxă subordonată canonic Patriarhiei Ruse, de la Moscova) este unul dintre principalii piloni ai propagandei rusești. Această instituție contribuie de o manieră hotărâtoare la crearea unei percepții greșite a Occidentului și a miturilor despre acesta. Mai mult, biserica ajută Kremlinul în transmiterea mesajelor anti-occidentale ale acestuia și în răspândirea fricii față de Vest și UE în rândul populației.
În Ucraina și Georgia, biserica a fost deosebit de activă în perioada negocierii și a semnării Acordurilor de Asociere cu Uniunea Europeană, dar și atunci când urma să fie adoptată Legea cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare. În Georgia, unii reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe încercau să-i convingă pe oameni că această lege era impusă țării de Occident pentru ca să fie legalizate căsătoriile între persoanele de același sex. Aceleași sperietori au fost proliferate și în alte state.
Un rol decisiv a jucat Biserica Ortodoxă și în cadrul alegerilor prezidențiale din Republica Moldova, în toamna lui 2016. Potrivit analiștilor locali, reprezentanții clerului au fost implicați direct în campania electorală pentru fotoliul de președinte, au utilizat diverse metode pentru a-l discredita pe candidatul prezidențial pro-occidental și l-au susținut deschis pe candidatul pro-rus Igor Dodon. În final, acest lucru a produs rezultatul dorit și alegătorii au votat candidatul Kremlinului.
În afară de biserică, Federația Rusă este susținută și de către mai mulți politicieni din cele trei țări. În Republica Moldova, aceștia sunt președintele pro-rus și Partidul Socialiștilor, pe care el îl reprezintă. La fel, Igor Dodon nu ezită să facă declarații publice împotriva accederii Republicii Moldova în NATO. Iar dacă îi va reuși să obțină majoritatea parlamentară la următoarele alegeri parlamentare, din toamna lui 2018, el promite să revizuiască și Acordul de Asociere cu UE.
Igor Dodon
În ceea ce privește Ucraina și Georgia, reprezentanții cercurilor politice de aici niciodată nu arată că le-ar plăcea politicile Kremlinului. Însă ei deseori vizitează Moscova și se întâlnesc cu oficiali de rang înalt de acolo, inclusiv cu președintele Federației Ruse. La fel, ei consideră că dialogul direct cu Kremlinul ar fi singura modalitate de a soluționa conflictele din regiunile lor. Din perspectivă strategică, o asemenea politică este greșită, deoarece, fără presiune internațională, o țară lăsată față în față cu Rusia nu are nicio șansă de a avea vreun impact asupra ei. Asemenea negocieri sunt sortite eșecului de la bun început și sunt comparabile cu un autogol în fotbal… Mai mult, potrivit experților în relații internaționale, discuțiile directe cu regimurile din teritoriile ocupate echivalează cu recunoașterea lor drept subiecți ai dreptului internațional. Iar acest lucru ar spori legitimizarea lor la scară globală, dar și ar distruge conceptul de ocupare.
În plus, în Georgia există partide politice, dar și foști membri ai majorității parlamentare, care încearcă să promoveze ideea neutralității țării – Kartuli Dasi și Mișcarea Democrată – Georgia Unită.
În afară de abordarea sa standard, Kremlinul are tactici și mesaje „individuale”, adaptate la țări și regiuni concrete. Acest fapt face ca propaganda rusească să fie pe cât de asemănătoare, pe atât de diferită în Georgia, Ucraina și Republica Moldova – în funcție de necesități. Tratamentul aplicat față de o țară anume depinde de problemele cele mai urgente și de îngrijorările ce-i frământă pe cetățenii acesteia.
Potrivit analiștilor, în Ucraina asemenea probleme țin de faptul că războiul continuă, Crimeea rămâne anexată, iar țara este prezentată drept una falimentară din toate punctele de vedere. Prin aceste mesaje, Kremlinul încearcă să le arate cetățenilor ucraineni că reformele occidentale nu funcționează, ba mai mult, că ele au atras țara într-o și mai mare mlaștină a corupției, iar protestele sângeroase din 2013-2014 au fost în zadar, de vreme ce autoritățile și-au trădat poporul.
În cazul Georgiei, la momentul de față, Kremlinul are un mesaj clar, care se manifestă în răspândirea textelor anti-NATO. Populației i se inspiră teama că, dacă țara decide să intre în NATO, ea va pierde regiunile Osetia de Sud și Abhazia (în prezent enclave separatiste, declarate de Tbilisi drept „teritorii ocupate”) pentru totdeauna. Mai mult, țara se va confrunta și cu amenințarea pierderii altor teritorii.
În Republica Moldova, principalul factor distinctiv este atitudinea pro-rusă a actualului președinte, al cărui scop declarat este reîntoarcerea țării pe orbita Rusiei.
Analiștii din Georgia, Ucraina și Republica Moldova consideră că scopul principal al Kremlinului în regiune constă în recuperarea influenței imperiale, pe care a avut-o asupra acestor state, în încetinirea dezvoltării lor economice și sociale, respectiv ținerea lor departe de Uniunea Europeană. Această aspirație a Kremlinului constituie o amenințare majoră pentru suveranitatea celor trei țări independente.
