Pentru a patra oară consecutiv, ședința consiliului orășenesc a eșuat. Din cei 23 de aleși locali, s-au prezentat doar 4. Toți fiind din partea fracțiunii ,,Partidul Nostru.
Şedinţa consiliului orăşenesc Basarabeasca, preconizată pentru data de 18 august a eşuat. De această dată din lipsă de cvorum. Iniţial, în sala de şedinţe au fost prezenţi doar 9 aleşi locali din partea fracţiunii ,,Partidul Nostru”. Consilierii din partea PSRM şi PCRM şi cel din partea PDM nu s-au prezentat.
Până la începerea noului an şcolar au rămas zile numărate. Toate instituţiile de învăţământ din raionul Basarabeasca, sunt aproape gata să-şi primească elevii în noul an de studii.
Moldoveni, veniți acasă! e îndemnul Guvernului care are un program cofinanțat de UE de atragere a investițiilor migranților moldoveni. Nu toți însă îndrăznesc să aibă încredere și să investească în țara cu un rating scăzut în domeniul siguranței investițiilor. Mulți dintre cei care revin o fac, în mare parte, din motive sentimentale și mai puțin pragmatice. Deși nu oferă date concrete în acest sens, reprezentanții Programului guvernamental PARE 1+1 recunosc că unii migranți se dezamăgesc și își închid afacerile. Am încercat să vedem cum se descurcă o familie de migranți care a investit de curând într-un business agricol.
,
Lucia Cașineanu din satul Buțeni, raionul Hâncești și-a construit, împreună cu soțul său, în anul 2015, două sere în care cultivă castraveți. „Soțul meu a lucrat 15 ani în Italia, eu — 12. El și-a dorit foarte mult să creasca plante și a văzut cum se face după ce a lucrat în localitatea Matca din România. La început ne-a fost teamă, dar am prins la curaj, am studiat tot ce s-a putut despre acest gen de afaceri, am cumpărat un hectar de pământ și am început construcția serelor”, povestește femeia.
VIDEO: Povestea unei afaceri pornite de doi soți care au muncit ani la rândul în Italia
„Prin birouri mulți funcționari își dau aere și nu îți explică cum trebuie să procedezi, iar când vin să te amendeze găsesc și legi și tot!”
Pentru că nu dispuneau de mulți bani, au construit serele pe bază de lemn de brad, adus din România și Belarus, iar pelicula și instalațiile pentru irigare le-au cumpărat din țară. „Ne-am fi dorit să construim sere pe bază de fier, care sunt mai rezistente, dar ele sunt practic de două ori mai scumpe”. În primul an au crescut roșii, apoi — castraveți. Culeg două recolte pe an, iar marfa o vând la câteva piețe și magazine cu care au încheiate contracte. Fiecare seră are 18 ari, pe care cresc câte 6000 de plante.
„Încă nu ne-am recuperat cheltuielile. Uneori ne vine să lăsăm totul baltă și să plecăm, dar găsim puteri să mergem înainte”, spune Lucia Cașineanu, referindu-se la diferite dificultăți prin care trec. Ea afirmă că de multe ori pe piață prețul castraveților autohtoni scade din cauza celor de import, din Ucraina sau România. O altă problemă ar fi forța de muncă: „A fost greu de găsit lucrători care într-adevăr vor să muncească. Oamenii sunt plecați peste hotare, aici nu prea are cine lucra. Până la urmă, ne-am format o echipă din 4 angajate în care putem avea încredere”.
Despre relația cu autoritățile, Lucia spune că și-ar dori un grad mai mare de indulgență. „Uneori, din diferite birouri de stat, ni se spune: „Păi ce vreți? Voi așa v-ați ales”. Nu cred că e corect. Multe persoane de prin birouri își dau aere și nu te lămuresc ce ai de făcut în multe situații… Dar când vin să te amendeze găsesc și legi și tot… Asta e!”
Soții Cașineanu nu au beneficiat de programul PARE 1+1, hotărând să se descurce pe cont propriu. Au beneficiat de mici subvenții la procurarea peliculei și au contractat un credit. Ei spun că și astăzi casa lor este gajată. Cu toate acestea, planifică să mai deschidă o seră la anul viitor.
O afacere pornită de la zero de familia Cașineanu, care a revenit acasă din Italia
Reprezentant al Ministerului Economiei: „Sunt cazuri în care migranții își închid afacerile, dar acest procent e mic”
Alte afaceri ale migranților se bazează însă pe suportul Guvernului și al Uniunii Europene. În ultimii 7 ani, în jur de 1000 de migranți au participat la programul PARE 1+1, cofinanțat de Uniunea Europeană. Proiectul presupune dublarea, sub formă de grant, a sumei investite de migrant într-o afacere în țară. Datele Ministerului Economiei arată că fiecare a doua afacere finanțată în anii precedenți este pornită de un tânăr cu vârsta de până la 35 de ani, iar fiecare a doua — de o femeie. Cele mai multe afaceri cofinanțate prin acest program țin de în domeniul agricol.
Iulia Iabanji, directoare ODIMM
„Pentru noi, toate aceste istorii ale migranților sunt de succes. În primii ani eram așa de mândri de programul nostru încât scriam istoria fiecăruia într-o broșură pe care o edităm. La un moment am ajuns să avem 500 de istorii, iar acum am ajuns la un număr de 1000 și am decis să le publicăm doar pe cele mai relevante”, spune Iulia Iabanji, directoarea Organizației Pentru Dezvoltarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii.
Potrivit ei, la baza dezvoltării acestui program au stat datele unui sondaj care demonstra că mai mulți moldoveni ar dori să revină în patrie. „La acel moment, în urmă cu opt ani, circa 70 la sută din moldovenii plecați peste hotare spuneau că ar vrea să se întoarcă în țară, iar peste 12–20 la sută dintre aceștia spuneau că ar vrea să își lanseze o afacere. Asta ne-a mobilizat să căutăm posibilități pentru a-i ajuta. De ce nu au revenit atâți câți ne-am dorit? Unii nu se întorceau pentru că doreau să realizeze până la sfârșit contractul de muncă pe care îl aveau la acel moment și salariul atractiv pe care îl aveau acolo nu le permitea să revină într-o situație mereu schimbătoare care era în Republica Moldova. Alții nu reveneau din cauza că vroiau să le ofere copiilor șansa să termine o școală în Europa. Am avut foarte multe deplasări peste hotare în perioada aceea și am întâlnit foarte multe familii care vroiau să revină acasă, dar cărora le era frică pentru că nu aveau pregătirea necesară”.
Drept urmare, una din condițiile de accedere la programul PARE 1+1 este ca migranții și rudele acestora să treacă prin cursuri de instruire de zece zile. De la lansarea programului, peste 1600 de persoane au beneficiat de astfel de cursuri.
Ludmila Stihi, șefă de direcție în cadrul ODIMM spune că totuși, un procent mic de migranți își închid afacerile pornite în cadrul proiectului PARE.
„Un motiv ar fi că întâmpină greutăți la comercializarea produsului, deoarece în Moldova nu există reglementări la acest capitol. Am avut un caz în care o femeie a deschis o crescătorie de vipere de la care extrăgea venin, dar sunt anumite cerințe la exportul acestui venin. Ea muncise în România într-o fermă similară. Ideea e foarte bună deoarece veninul de șarpe se utilizează în medicină, farmacie etc”, a declarat Ludmila Stihi.
Ea afirmă că în alte cazuri migranții lasă mâinile în jos din cauza unor funcționari din administrația publică locală: „Sunt cazuri în care autoritățile nu le permit să procure terenurile de care au nevoie, dar peste ceva timp acestea sunt vândute unor rude ale autorităților publice locale. Există o discriminare și la capitolul taxe locale. Pentru același teren, cu indici similari, pentru unii oameni este stabilită limita de sus a plafonului, iar pentru alții limita de jos”.
În timp ce autoritățile caută să îi convingă pe migranți să revină acasă, unii dintre ei spun că nu s-ar încumeta să deschidă o afacere în Moldova. Motivul — lipsa încrederii în climatul investițional.
Este și cazul Ecaterinei Moșneaga, o femeie din Moldova care a plecat acum 17 ani în Italia, iar de 12 ani este proprietară a două pub-uri, unde muncește cot la cot cu angajații.
Ecaterina Moșneaga a emigrat în Italia acum 17 ani și nici nu se gândește să revină „acasă”
Este mulțumită de traiul pe care îl are acolo și spune că nu ar îndrăzni să investească în Moldova: „”Moldova fara viitor” — e ceea la ce mă gândesc atunci când sunt întrebată dacă aș reveni acasă. Sper că mă înșel. Îmi pare foarte rău, dar eu personal nu cred că voi mai reveni în țară și cu atât mai puțin pentru a deschide o afacere. Dacă m-ați fi întrebat despre asta acum 17 ani, poate că răspunsul era altul. Noi, cei plecați, am făcut deja rădăcini aici, ne este bine, nu ne lipsește nimic, nu văd un motiv valid pentru care ne-am întoarce „acasa”.
„În Moldova avem un mediu de afaceri care continuă să alunge oamenii din țară”
Experții consideră că lipsa încrederii în autorități este principalul motiv pentru care cei mai mulți moldoveni se tem să se întoarcă acasă și să își deschidă aici o afacere. Natalia Gavriliță, partenera la Fondul Global pentru Inovații, este de părerea că mulți moldoveni au plecat din țară anume din motivul că nu au avut un mediu favorabil pentru a-și realiza potențialul, inclusiv în afaceri.
Natalia Gavriliță, economistă care lucrează într-o companie internațională
”În Moldova, riscurile investiției sunt mult prea mari pentru o piață atât de mică. Avem un mediu de afaceri prost care, din păcate, se înrăutățește, în pofida declarațiilor și acțiunilor formale ale autoritaăților. Riscurile investiționale cele mai mari sunt legate de corupția endemică, aplicarea selectivă a legilor și justiția controlată. Cum poate activa un antreprenor în condițiile în care controalele din partea organelor de stat sunt impredictibile, problemele „se rezolvă” prin mită, iar disputele de afaceri le câștiga cei cu influență și buzunar mai mare? Cunosc o familie din Moldova care administrează o afacere de succes chiar în centrul Londrei și care a încercat să investească într-o afacere acasă, dar a fost sufocată de harțuirea din partea organelor statului. Astfel, în Moldova avem un mediu de afaceri care nu doar nu-i atrage pe migranți să revină, dar care continuă să-i alunge din țară”, spune experta.
Mediul de afaceri în Moldova, un fel de “Wild Wild West”
Unul dintre moldovenii stabiliți peste hotare, Dumitru Vicol, care este economist la o bancă de investiții din Londra, explică de ce unii concetățeni sunt timorați atunci când vine vorba să revină acasă și să investească aici.
Dumitru Vicol, originar din R.Moldova, economist la o bancă din Londra
„Mediul de afaceri în Moldova a devenit un fel de “Wild Wild West”, pentru că există oportunități de a câstiga bani frumoși, însă și riscurile sunt mari, dupa parerea mea. Unele sectoare precum agricultura tehnologizată, outsourcing-ul și IT-ul sunt destul de atractive pentru unii antreprenori. În plus, o țară unde statul de drept nu funcționează, economia e subdezvoltată și evaziunea fiscală e la ordinea zilei, pare să atragă investitori agresivi care știu să se dezvolte în acel mediu și au scopuri mai puțin bine intenționate. Din păcate, acest mediu nu este benefic pentru antreprenorii mici, care își doresc doar un venit decent. În această categorie sunt și cetățenii moldoveni din diaspora, care, din varii motive, precum atingerea vârstei de pensie sau dorul de casă, se întorc în Moldova. Majoritatea studiilor arată că cele mai mari impedimente în dezvoltarea afacerilor în sectorul IMM (întreprinderi mici și mijlocii — n. r.) rămân a fi corupția funcționarilor și lipsa siguranței în ziua de mâine a afacerilor”.
Dumitru Vicol mai spune că moldovenii care s-au aflat un timp îndelungat peste hotare, într-un mediu fără corupție și cu o claritate pentru viitorul apropiat, ezită să revină „pentru a face față acestui “Wild Wild West” din estul Europei, unde se fac afaceri fără reguli bine scrise”, a conchis Dumitru Vicol.
Un raport al Organizației pentru dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii arată că peste 50 la sută dintre beneficiarii programului PARE 1+1 consideră că insuficienţa forţei de muncă ori slaba calificare a acesteia este principalul obstacol pe care îl întâmpină în activitatea antreprenorială. Astfel, cel puţin 15% din întreprinzători au investit inclusiv în pregătirea salariaţilor. Antreprenorii au mai menționat drept dificultăți birocrația la acordarea autorizațiilor și licențelor.
În Moldova, un tânăr care decide să își lanseze o afacere are de ales între a se baza pe forțele proprii sau a apela la cele câteva programe de stat, care oferă, pe lângă instruire, și posibilitatea de a contracta un credit. Ambele căi presupun mai multe riscuri. Problemele apar din cauza lipsei de experiență a tinerilor, dar și a situației economice nesigure din țară. De aceea mulți dintre ei preferă să testeze domeniul afacerilor făcând pași mici, fără să apleze la împrumuturi bancare.
Valeria Burlacu, o tânără de 20 de ani din Peresecina, Orhei confecționează bijuterii handmade pe care le vinde pe Internet
Valeria Burlacu, o tânără de 20 de ani de la Peresecina, Orhei, confecționează și vinde bijuterii handmade. În calitate de atelier îi servește o cameră din casa părinților, iar orarul de muncă este ajustat în funcție de numărul de ore pe care le are la Facultatea de Jurnalism, unde este studentă în anul I.
„Am început când încă eram elevă, în clasa a XI-a. Vara, plictisită să stau la calculator, am început să căut o ocupație care să mă ajute să câștig și să devin independentă financiar”. Drept urmare, a schimbat mai multe ocupații până când a găsit ceea ce îi era pe plac — bujuteriile confecționate manual.
A învățat meseria din tutoriale de pe Internet, iar acum are întregi colecții: diademe, brățări, cercei, coliere și chiar papioane. Iarna face coronițe din ramuri artificiale de brad, primăvara — mărțișoare și compoziții de Paște.
În paralel lucrează, încă de pe băncile școlii, la un centru pentru copii cu dizabilități, în echipă cu o tânără cu probleme de sănătate — fac plicuri și invitații la nunți, cumetrii și alte ceremonii. „Colegii de școală mă tachinau că lucrez împreună cu copiii cu dizabilități, dar mie puțin îmi păsa. Mă bucuram că aveam banii mei și că, în paralel cu școala, aveam o meserie. Și acum, la facultate, unii colegi se miră că eu mereu am bani. Secretul e că în fiecare zi, după ore, eu muncesc”, povestește Valeria. Primul câștig — 150 de lei pentru vânzarea unui colier, l-a reinvestit în mărgele și furnitura necesară pentru alte lucrări. De atunci comenzile vin una după alta.
Valeria Burlacu demonstrează prin propriul exemplu că un tânăr își poate deschide o afacere de la zero cu investiții minime
„Inițial rugam oamenii să doneze materia primă de care nu au nevoie”
Visează să ajungă să își vândă bijuteriile în marile magazine, dar până atunci își promovează marfa doar pe rețelele de socializare.
Confecționarea unei lucrări îi ia de la câteva ore până la câteva zile, în funcție de complexitate. Între timp a învățat să își optimizeze afacerea, să caute posibilități de a procura materia primă la prețuri mai mici: „Scriam anunțuri pe Internet și rugam oamenii să doneze materia primă de care nu au nevoie — mărgele, de exemplu. Acum caut posibilități să cumpăr angro mărgelele și alte materiale de care am nevoie”.
De când este studentă alocă mai puțin timp afacerii, mai ales că s-a angajat și la o agenție de publicitate. Spune că nu s-a gândit niciodată că ar putea beneficia de suport din partea autorităților pentru a-și putea extinde micul business: ”Pentru mine cel mai important este să nu mă împiedice nimeni să muncesc, nu am nevoie de suport”, spune tânăra.
„Le lipsește orientarea profesională”
Și dacă Valeria Burlacu și-a deschis o afacere pe cont propriu, alți zeci de tineri beneficiază de suport sub formă de granturi sau credite din partea unor ONG-uri sau programe guvernamentale de sprijin.
Organizația neguvernamentală Centrul pentru educație antreprenorială și asistență în afaceri (CEDA) susține că în ultimii nouă ani 350 de tineri au beneficiat de granturi mici, de până la 1,5 mii euro, pentru lansarea unei afaceri.
Tatiana Puga, președinta Asociației femeilor de afaceri din Bălți, organizație parteneră a CEDA, consideră că ceea ce le lipsește tinerilor pentru a se lansa cu succes în afaceri este orientarea profesională și ghidarea în carieră.
Tatiana Puga, președinta Asociației femeilor de afaceri din Bălți
„Spiritul antreprenorial ar trebui dezvoltat încă de la vârsta de 10–12 ani, cu toate că poate începe și de la 10 ani. Și profesorii, și părinții trebuie să le dezvolte acest spirit antreprenorial și desigur statul ar trebui să le creeze condiții propice pentru dezoltarea afacerilor”.
Tatiana Puga afirmă că în ultimii ani tinerii care se lansează în afaceri dau dovadă de mai multă inventivitate și propun idei inedite de business: „Dacă la început aveam planuri de afaceri doar pentru frizerii, acum avem și propuneri mai deosebite. Cineva vrea să coase o varietate mare de fuste, altcineva vrea să facă papioane din lemn sau să coase ii. Tinerii încearcă să identifice idei și produse noi, sau să îmbunătățească produsul deja existent astfel ca să îl facă mai bun decât cel al concurenților”.
Rodica Reșitca, șefă de direcție la Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare
Cu suportul CEDA și al altor organizații, în câteva licee din țară a fost introdus cu titlu de experiment un curs de educație antreprenorială. Anterior disciplina a fost inclusă în planurile de studii din colegii și școlile profesionale, primele pe listă fiind cele cu profil agrar. Anual, organizația desfășoară și un concurs al planurilor de afaceri printre elevii acestor instituții. La ultimul concurs, finalizat în luna aprilie 2017, elevii din instituțiile în care se predă acest curs au ocupat primele locuri. ”Din 27 planuri de afaceri, 14 au fost de la colegiile agricole, din 8 locuri obținute — 7 au fost de la colegiile agricole”, spune Rodica Reșitca, șefă Direcției știință, educație și extensiune rurală de la Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare.
Potrivit ei, datorită acestor cursuri, 32–38 la sută din absolvenții colegiilor de profil agrar se angajează în câmpul muncii conform specialității, iar alții — peste 30 la sută — aleg să studieze la facultățile de profil.
Ce posibilități oferă statul?
Tinerii care își dezvoltă afaceri în baza unui suport oferit de stat trebuie să treacă mai întâi printr-un ciclu de cursuri de abilitare economică, oferite de Organizația pentru Dezvoltarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii (ODIMM). Ulterior, prin intermediul Ministerului Finanțelor, cei care absolvesc aceste cursuri de formare unde învață să își facă un business plan, beneficiază de creditare din partea statului pentru lansarea propriei afaceri. Tinerii pot obține credite în valoare de până la 300.000 lei, din care 40% reprezintă porțiunea de grant nerambursabil cu o perioadă de rambursare de maxim 5 ani și o dobândă de până la 10,5 %.
Ludmila Stihi, șefă de direcție la ODIMM
„Mulți dintre acești tineri nu au avut experiență de lucru cu instituțiile financiare și e foarte complicat ca ei să gestioneze un împrumut chiar dacă acesta are o porțiune de grant. Grantul se transformă foarte repede în credit în cazul în care tânărul are întârzieri la rambursarea împrumutului”, spune Ludmila Stihi, șefă de direcție la ODIMM. Potrivit ei, problemele apar din cauza că prognozele financiare pe care le fac tinerii nu se confirmă: ”Dificultăți apar și în planificarea greșită a perioadelor de începere a activității și a veniturilor care urmează a fi încasate. Banca le cere dobândă, dar ei au probleme cu obținerea de licență, sau alte documente și atunci se deplasează și achitatea creditului”.
De la lansarea programului, în 2008, peste 4300 de tineri au beneficiat de instruiri de acest fel, iar 70 la sută și-au deschis afaceri. Nu se știe câte din ele au supraviețuit până în prezent, deoarere ODIMM nu are astfel de statistici. Autoritățile recunosc că există probleme, iar cea mai mare ține de administrarea creditului.
Text, foto și video: Agenția de Presă „New Project Media”
Tot mai multe femei din Moldova își deschid o afacere în concediul de maternitate
Așa-numitele mărturii, cadouri pentru invitații la ceremonii au devenit o idee de afacere pentru multe femei din țara noastră.
Concediul de maternitate nu este o perioadă care îți leagă mâinile. Asta știu multe femei din Moldova, care, în timp ce își cresc bebelușii, caută să practice diferite activități, indiferent dacă acestea le aduc venituri sau nu. Hobby-ul transformat în afacere este pentru cele mai multe dintre ele formula ideală pe perioada maternității. Specialiștii spun că afacerile bazate pe hobby-uri au șanse de succes în special dacă nu pretinzi de la ele venituri de milioane.
Valeria Arhip are 25 de ani și de trei ani este administrator și angajată la propria afacere. Ea confecționează și vinde așa-numite mărturii, mici cadouri pentru invitați la diferite ceremonii. Cele care ies din mâinile Valeriei au forma unor borcănaşe cu miere, personalizate și decorate pe placul clienţilor.
Miere autohtonă în recipiente de import
„Am văzut astfel de piese de decor când eram studentă Erasmus, în România. Mi-au plăcut foarte mult și am început să confecționez și eu. Materia primă — mierea, o iau de la prisaca tatălui meu, din Sadova, Călărași. O parte din materialele de furnitură le cumpăr din Chișinău, o altă parte le comand pe Internet, iar borcănașele le import din diferite țări din Europa”.
Își promovează produsele doar pe Internet, iar clienți sunt, în mare parte, moldoveni de peste hotare. Zeci de borcănașe ”dulci”, ornamentate frumos, au ajuns la moldovenii din Italia, Spania, Irlanda, SUA, Canada, Franța, România, Danemarca, Norvegia și alte țări. Cele mai multe comenzi le are primăvara, vara și toamna, când se organizează nunți și cumetrii. „Eu glumesc și spun că este o muncă sezonieră, ca în agricultură, pentru că iarna și în perioadele de post sunt mai puține evenimente”, spune Valeria.
Valeria Arhip confecționează mici cadouri pentru invitații la ceremonii pe care le vinde pe Internet.
„În sezonul acesta se poartă tricolorul — moldovenii de peste hotare îmi cer destul de des să accesorizez borcanele cu miere cu pangilici în trei culori — roșu, galben și albastru. Recent am trimis o sută de bucăți în Franța, iar acum lucrez pentru o comandă similară care va pleca la cumetria unui băiețel din Italia”.
De șapte luni Valeria îmbină activitatea de femeie-anteprenoare cu cea de mamă. „Lucrez mai mult noaptea, sau în orele când copilul doarme”. Planifică să rămână acasă încă un an doi, perioadă în care urmează să ia o decizie în privința afacerii. Astfel, dacă va rămâne în domeniu, este decisă să își extindă producerea, adică să ofere o gamă mai largă de produse.
Video: Valeria Arhip, o tânără mămică din Chișinău, povestește cum și-a lansat afacerea
https://youtu.be/CZmLPem0RD4
„Este important să cauți mereu ceva nou. Trebuie să fii creativ, inventiv, să investești foarte mult, pentru că moldovenii vor căuta întotdeauna ceva care nu a mai fost până acum la nimeni”.
Valeria reușește nu doar să-și mențină afacerea în perioada concediului de maternitate, dar și să își continue studiile. Este licențiată în Filologie, și-a luat masterul în Științe ale Comunicării și acum se pregătește pentru a-și lua licența în Drept.
O altă tânără, Natalia Nastas, și-a deschis afacerea acum un an, când, la fel, se afla în concediul de maternitate. Ea este designer de interior și face, la comandă, plapume, lenjerie de pat, fețe de masă, prosoape — toate cu broderie originală și din stofe exclusiv naturale. Am prins-o pe drum spre o clientă, căreia îi livra un set de lenjerie de pat, iar a doua zi urma să ajungă la Iași, unde a aplicat la câteva concursuri de granturi pentru dezvoltarea afacerii sale.
Natalia Nastas, o tânără mămică din Chișinău, are o afacere care crește odată cu copilul său.
„Mi-am zis că dacă am reușit să dau viață unui om sănătos, alte lucruri în viața asta sunt absolut simplu de făcut”
„Nu este atât de complicat să începi o afacere, chiar și fără bani, ca în cazul meu. Eu am investit cel mult 500 de euro. Pentru început trebuie să depășești o anumită frică și temerile care apar. Te întrebi cum va reacționa publicul, dacă vei avea loc pe piață, ce vei obține din asta etc. Eu, după ce am născut-o pe fetița mea, mi-am zis că dacă am reușit să dau viață unui om sănătos, alte lucruri în viața asta sunt absolut simplu de făcut!”
A transformat numele fetiței sale în marca sub care își vinde produsele. Natalia realizează schițe pentru articolele dorite de clienți, apoi le coase la un atelier din afara Chișinăului, cu care are încheiat un contract. Este decisă să-și deschidă propriul atelier, iar asta speră să se întâmple după ce va obține finanțările pentru care a aplicat la mai multe concursuri de granturi din Republica Moldova și România.
„Femeile pot exact ca și bărbații crea o afacere, forma o echipă, plăti salarii…”
„M-am gândit foarte bine la o afacere pe care să o pot dezvolta pe pași, în timp, care poate să rămână și după mine. La lansare am apelat la cele mai ieftine servicii de publicitate care pot exista, am creat un logo, am făcut un contract cu un post de televiziune de la noi, contract care a durat cam jumătate de an, și care a fost destul de eficient. Acum, am aflat despre posibilitatea accesării unor granturi pentru dezvoltarea afacerilor și în prezent suntem în proces de depunere a dosarului”.
Deocamdată nu are angajați. De afacere se ocupă împreună cu soțul său.
Natalia Nastas îndeamnă femeile să își urmeze visele și să se ocupe de dezvoltarea proprie.
„Îndemn femeile să-și găsească un vis, o pasiune, să aibă o ocupație prin care să se dezvolte puțin și pe sine însăși. De multe ori, femeile se ocupă atât de mult de educația și de dezvoltarea copiilor, soții devin persoane de afaceri recunoscute, copiii pleacă la studii peste hotare ori pur și simplu își fac viața lor, iar femeile rămân cumva în umbră la o anumită vârstă. De aceea eu pur și simplu le îndemn să-și urmeze visele și să se ocupe puțin de dezvoltarea proprie. Femeile pot exact ca și bărbații crea o afacere, forma o echipă, plăti salarii etc. Asta este o egalitate care nu cred că e nevoie să o justificăm sau să demonstrăm cuiva. Pur și simplu trebuie să facem”.
„Dacă este o alegere sufletească și nu planifici să câștigi milioane, hobby-ul transformat în afacere poate să îți asigure și plăcere, și satisfacție economică”
Rodica Garștea, expert gender și dezvoltare personală, spune că afacerile pornite în baza hobby-urilor reușesc în special datorită faptului că proprietarii nu-și pronun să obțină venituri fabuloase.
Rodica Garștea, expert gender în dezvoltare personală, spune că fiecare femeie își poate transforma hobby-ul într-o afacere
Avem exemplul celebrei Coco Shanel care și-a transformat hobby-ul într-o grandioasă afacere. Este un caz aproape singular, o excepție. Totuși atunci când lansăm o afacere pe baza hobby-ului, este necesar să analizăm aspectele economice, adică piața: cererea, promovarea, preț vs costuri etc. Sunt foarte multe componente. Dacă este cu adevărat o alegere sufletească, dacă nu pretinzi din afacerea asta să faci venituri colosale, de milioane, acest hobby poate fi transformat într-o afacere care să îți asigure și plăcere, dar și o satisfacție economică”.
În raioanele din nordul țării fiecare a doua afacere este deschisă de o femeie
Tatiana Puga, președinta Asociaței femeilor de afaceri din Bălți, susține că tot mai multe femei din Moldova decid să devină antreprenoare în perioada când devin mame sau atunci când nu mai sunt mulțumite de jobul pe care îl au.
Potrivit ei, în regiunea de nord a țării peste 60 la sută din antreprenori sunt femei, iar domeniile în care se implică acestea sunt, de cele mai dese ori, industria ușoară și cea alimentară, servicii educaționale sau IT:
”Majoritatea femeilor decid să se lanseze în afaceri atunci când se află în niște situații nefavorabile sau când copilul trebuie să meargă la școală sau la grădiniță și mama nu se încadrează în programul respectiv, sau atunci când au probleme la locul de muncă, acolo unde sunt angajate. Totuși, de cele mai dese ori, asta se întâmplă atunci când femeile își doresc o independență financiară”.
Statisticile arată că de cele mai dese ori femeile se regăsesc în calitate de conducători ai unor întreprinderi mici. Astfel, fiecare a treia femeie implicată în business gestionează o întreprindere mică, în timp ce fiecare a patra se află în în fruntea unei întreprinderi mijlocii. Totodată, întreprinderile cu peste 100 de salariaţi sunt conduse de femei în proporţie de 18%.
Text, foto, video: Agenția de presă „New Project Media”
Sistemul educațional din Republica Moldova nu-i prea ajută pe tineri să-și aleagă profesia, astfel că mulți optează pentru una „la modă”, dar fără cerere pe piața muncii.
Victoria Colesnic, moldova.org
Tinerii din Republica Moldova aleg meserii „la modă”, dar fără cerere pe piața muncii. Școala profesională nr. 2 din Chișinău
O dată la câteva luni, Marilena accesează pagina navigatorului Google și culege „the best jobs in the world” („cele mai bune profesii din lume”, trad. engl.). Peste 300 de milioane de rezultate îi apar pe ecran în mai puțin de un minut. „De obicei, citesc primele articole și fac o listă cu meseriile care cred că mi se potrivesc”, explică tânăra. Farmacist, chirurg, avocat, designer — aceste profesii se regăsesc pe listă de fiecare dată.
Marilena Radu învață în clasa a XI-a la Liceul Teoretic „Spiru Haret” din Chișinău. Mai are un an pentru a decide ce vrea să devină. Colegii ei de clasă au aceeași dilemă. „În comparație cu generațiile mai mici, noi ne gândim și la ceea ce va urma. Ne gândim, dar luăm deciziile importante tot pe ultima sută de metri. Suntem rebeli, suntem liberi”, spune tânăra.
Un studiu realizat acum doi ani de Centrul pentru Educație Antreprenorială și Asistență în Afaceri (CEDA) arăta că peste 65% din tinerii de 15–20 de ani nu au luat o decizie fermă privind viitoarea carieră. Deși crede că se îndreaptă spre un anumit domeniu, aproape fiecare al doilea tânăr spune că și-ar putea schimba părerea.
„Eu de la patru ani cânt, am colaborat și cu Cristi Aldea-Teodorovici. Aș putea fi cântăreață. Sau stewardesă, deoarece îmi place să călătoresc și e păcat să nu văd lumea”, mărturisește Marilena. În pofida acestor jocuri de imaginație, tânăra crede că va ajunge medic, dar refuză să-și asume decizia. „De ce să spun că o să fiu cineva și să nu o fac? Când voi hotărî definitiv, voi scrie undeva: vreau să devin medic. Poate pe un perete”, continuă fata. Este convinsă că forța cuvântului scris îi va da puteri să-și îndeplinească obiectivele.
Marilena Radu, elevă în clasa a XI-a la Liceul Teoretic „Spiru Haret” din Chișinău, mai are un an pentru a decide ce vrea să devină.
Cătălin Pleș, elev la Liceul Teoretic „Dimitrie Cantemir” din Cantemir, înțelege cât de important este să-și aleagă din start profesia care i se potrivește. „Noi alegem o meserie pentru a o practica toată viața. Dacă nu alegem bine, învățăm degeaba la universitate și după asta o părăsim”, explică băiatul.
Potrivit unui sondaj realizat de Magenta Consulting în 2015, un sfert din angajații din Republica Moldova lucrează în alt domeniu decât cel pe care l-au studiat. Trei motive de bază stau în spatele acestei decizii. O parte din angajați și-au schimbat profesia întâmpinând dificultăți în găsirea unui loc de muncă. Alții au decis să se reprofileze în favoarea unui salariu mai avantajos, pe când o treime au înțeles că nu sunt interesați de domeniul pe care l-au studiat.
În același an, un raport despre tranziția tinerilor spre piața muncii arăta că 28.9% din populația tânără a țării este inactivă din punct de vedere economic. În această categorie, experții de la Biroul Internațional al Muncii i-au inclus pe șomeri, pe tinerii care nu frecventează o instituție de învățământ, precum și pe cei angajați temporar. „Acest segment reprezintă potențialul de dezvoltare pierdut al țării”, se menționează în raport.
Această situație este, în mare măsură, o consecință a lipsei unui sistem de orientare profesională a elevilor. Lucru vizibil mai ales în perioada admiterii, când mulți tineri aleg facultăți ai căror absolvenți abundă pe piața muncii. În 2016, cele mai căutate specializări au fost: stomatologie, drept, farmacie, limbi moderne și contabilitate. Niciuna dintre acestea nu-ți oferă mari șanse de angajare, potrivit Barometrului Profesiilor pentru anul 2016.
Succesul se naște din pasiune
Practicarea unei meserii care ne satisface moral și financiar este cheia unei vieți împlinite, spune magistrul în psihologie Liliana Chisari: „Munca este a doua noastră viață. Dacă nu vom alege o meserie care să ne mulțumească, vom fi stresați și, în final, nefericiți”.
Potrivit specialistei, psihologul școlar este persoana potrivită pentru a-i orienta profesional pe tineri. „Deseori, tinerii sunt influențați de părinți să aleagă o anumită profesie. Daca nu au eul propriu format, ei se pierd. Atunci psihologul — prin teste de orientare, prin consiliere — îl poate ajuta pe tânăr să înțeleagă ce-și dorește să devină și ce abilități are”, susține experta.
Foto: Arhiva personală
Sarcină greu de realizat, în condițiile în care în unitățile de învățământ preuniversitar din Moldova unui psiholog îi revin, în medie, câte 802 elevi. Totodată, există instituții școlare care nu au deloc psihologi, cum e cazul Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” din Sângerei. Liliana Chisari a fost psiholog școlar vreme de patru ani, la Liceul Teoretic „Mihai Viteazul” din capitală, și consideră că o instituție de învățământ are nevoie de minim trei psihologi. „Ar trebui să fie un psiholog pentru treapta primară, unul pentru cea gimnazială și un psiholog școlar doar pentru liceeni, deoarece problemele copiilor sunt diverse”, explică specialista.
Testele, un prim pas spre carieră
Lipsa unui sistem complex de orientare profesională a elevilor a determinat Centrul pentru Educație Antreprenorială și Asistență în Afaceri, în parteneriat cu Ministerul Educației și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, să lanseze, în 2014, proiectul „Reconceptualizarea orientării profesionale și consilierii în carieră” (REVOCC). REVOCC este finanțat de Agenția Austriacă pentru Dezvoltare, are un buget de 600.000 de euro și se va derula până în noiembrie 2017.
În cadrul proiectului, au fost inaugurate trei centre de ghidare în carieră — la Chișinău, Soroca și Cahul. Fiecare centru vine cu servicii directe pentru elevi. „Organizăm seminare pentru cei din clasele a VII-XII-a, unde discutăm despre redactarea unui CV, interviul de angajare, cerințele pieței muncii”, explică Iulia Nicorici, consilieră la Centrul de Ghidare în Carieră din Chișinău.
Tot aici, tinerii pot completa patru chestionare de ghidare în carieră pe o platformă achiziționată din România. „Testele de pe platforma Cognitrom Career Plannergenerează date despre nivelul anumitor abilități, precum și profesii exacte pentru care elevul este cel mai potrivit”, continuă Iulia Nicorici. Fiecare chestionar conține până la 24 de întrebări, iar completarea nu durează mai mult de 30 minute. „După ce avem rezultatul, discutăm cu elevul care pot fi posibilitățile lui de angajare în Republica Moldova”, încheie consiliera.
În cadrul aceluiași proiect, a fost revizuit manualul de educație civică și a fost completat modulul destinat orientării profesionale. Curriculumul a fost construit în așa fel încât, la necesitate, să poată deveni o nouă disciplină privind educația pentru carieră.
Nina Misail, profesoară de educație civică la Liceul Teoretic „Ștefan Vodă” din raionul cu același nume, spune că simțea nevoia acestei schimbări. „În manualul precedent, temele erau răzlețe, copiii nu făceau deosebirea dintre profesii. Modulul acesta mi se pare mult mai reușit”, afirmă profesoara.
Foto: Arhiva personală
La mijlocul lunii martie, elevii de la Liceul „Ștefan Vodă” și-au prezentat proiectele personale de carieră. „Am avut designeri, polițiști de frontieră, agronomi”, povestește Nina Misail. Liceenii caută experți în domeniul ales pentru proiect și discută cu ei despre meseria pe care vor să o practice. „Chiar ieri, un băiat și-a prezentat lucrarea și a spus: eu după ce am stat de vorba cu specialistul, am înțeles ce calități nu am și trebuie să le dezvolt”, continuă profesoara.
Părerile elevilor din țară privind lecțiile de orientare profesională sunt, totuși, împărțite. Mulți dintre ei rămân nemulțumiți de calitatea materiei, pe care o consideră prea teoretică. Majoritatea și-ar dori ca programul școlar să fie completat cu vizite la întreprinderi, cluburi de discuții și materii preuniversitare precum economia. Profesoara Nina Misail le dă dreptate, afirmând că manualul nu poate îndruma elevii fără implicarea dascălului. „E important ca profesorul să se implice. Profesorul de educație civică trebuie să aibă o bogată experiență de viață, pentru a da elevilor exemple reale”, afirmă Nina Misail
Cheia ghidării profesionale se află în Vest
În țările dezvoltate, precum cele ale Uniunii Europene, orientarea profesională este văzută ca o investiție, care urmează să dea roade în termeni sociali mai largi, de exemplu, să ducă la micșorarea ratei șomajului și scăderea tensiunii sociale. Cetățenii moldoveni stabiliți peste hotare, care au învățat în liceele din alte țări, laudă modelele performante de ghidare în carieră de acolo.
Alexandrina Neguriță, studentă în Franța: „În Franța, orientarea profesională începe din clasa a zecea, când trebuie să decizi ce fel de examen de Bacalaureat vrei să susții: literar, economic, social sau științific. De exemplu, dacă vrei să devii medic, ai nevoie de BAC-ul științific. Profesorii te ajută mult în luarea acestei decizii. Școala organizează întâlniri cu elevii pentru a le prezenta toate posibilitățile de orientare după tipul de BAC. În ultimul an de liceu, te poți adresa consilierilor de carieră cu orice întrebare. Liceul organizează întâlniri cu profesioniștii (avocați, contabili, responsabili de marketing etc.). Fiecare vine să-și împărtășească experiența și să răspundă la întrebări despre meseria lui”.
Virgiliu Ilașcu, elev în Irlanda: „În clasa a XII-a, orientarea profesională este cel mai discutat și important subiect al anului. În toate școlile din Irlanda există o persoană responsabilă de asta, numită ghid în carieră. Săptămânal, avem disciplina „Cariere”, unde discutăm cu acest consilier despre meserii și oportunitățile pe care le avem. Toți profesorii atrag foarte multă atenție acestui aspect, deoarece sunt conștienți că este un pas extrem de important în viața noastră. De la începutul anului, am vizitat cu clasa aproximativ zece universități din Irlanda. A fost o experiență foarte utilă”.
Ecaterina Cheptine, studentă în Canada: „În Canada, e nevoie să faci peste 60 de ore de voluntariat pentru a absolvi gimnaziul. Mi se pare o idee foarte bună, deoarece elevii contribuie la dezvoltarea comunității și au experiența câtorva joburi în afara școlii. Sistemul de învățământ e mult mai flexibil. În fiecare semestru, am avut numai patru materii și m-am concentrat doar pe ele. Unele discipline erau obligatorii, pe când altele le-am ales singură, potrivindu-le pentru viitoarea mea carieră”.
Cezara-Lidia Jalba, elevă în Marea Britanie: „Înainte de a fi înscrisă ca elevă, liceul mi-a transmis un document în care erau propuse disciplinele de studiu în funcție de profesia dorită. Ca meserie, eu am ales ingineria informatică și profesorii m-au sprijinit. Accentuez acest lucru, deoarece în Moldova, când le-am zis unor profesori că vreau să devin inginer electric și informațional, mi s-a spus că nu e o profesie pentru femei.”
Foto: Arhiva personală
Ministerul Educației: strategii și planuri
În Republica Moldova, nu se discută deocamdată despre o selecție a disciplinelor studiate în funcție de meseria dorită de elev. Cu toate acestea, se încearcă implementarea unor modele mai practice de orientare în carieră. În planul de acțiuni al Strategiei Naționale pentru Ocuparea Forței de muncă (2017–2021), aprobate de către Guvern, se planifică dezvoltarea învățământului dual și a parteneriatelor dintre școli și întreprinderi.
Foto: Arhiva personală
„Învățământul dual există din 2014. Potrivit structurii de formare, elevii școlilor profesionale învață tot ce e teoretic la școală, iar tot ce ține de practică se studiază la întreprindere. Raportul e: 70% la companie, 30% la școală. Elevul își învață meseria la viitorul lui loc de muncă. Pe viitor, planificăm să continuăm acest dialog între instituțiile de învățământ și companiile din țară”, explică Silviu Gâncu, șeful Direcției învăţămînt secundar profesional şi mediu de specialitate din cadrul Ministerului Educației.
Foto: Arhiva personală
Reprezentantul ministerului afirmă că o asemenea practică ar fi utilă și pentru elevii din licee. „Există recomandări ca liceenii să meargă în vizită la întreprinderi, dar asta ține foarte mult de dorința cadrelor didactice”, explică Silviu Gâncu.
Deși nu se cunoaște deocamdată dacă se va mări numărul centrelor de ghidare în carieră, centrele existente își vor diversifica în scurt timp serviciile. „Acestea vor activa în cadrul școlilor de vară și vor organiza vizite la diverse întreprinderi”, promite Mariana Kiriakov, asistentă de proiect REVOCC.
Are 40 de ani și n-a lucrat oficial nicio zi. Pentru acest bărbat din Ialoveni, ziua de mâine e o necunoscută. Ca el sunt mii de moldoveni.
Victoria Colesnic, moldova.org
Ilustrație de Irina Cleșcenco
Nicolae nu a avut niciodată carte de muncă și nu a semnat vreun contract de angajare. Dar lucrează mereu și din greu de 25 de ani. Din 1992, de când a terminat nouă clase, a muncit în patru țări. „În Moldova, Rusia, Ucraina și Franța — la negru peste tot”, povestește Nicolae și-și aprinde o țigară. E un bărbat uscățiv, cu ochi cenușii și mâini puternice. Cu aceste mâini, a turnat beton, a montat gresie, a tencuit și a vopsit peste 60 de apartamente la Chișinău, Moscova, Odessa și Paris.
„La început, am învățat cizmărie de la fratele meu. Pe atunci nu trebuia atestat, doar forță de muncă. Am lucrat într-un chioșc de încălțăminte, tot neoficial. Plăteam arenda 40 de lei pe zi, cam patru dolari la vremea ceea. Restul îmi rămânea mie”, își amintește Nicolae.
După șase ani de cizmărie, un cunoscut i-a propus să lucreze hamal. A acceptat, fiindcă se plătea mai bine și învăța din mers. „Lopata și foc la ghete! Nu m-am gândit la pensie sau la asigurare medicală. Nu se știe dacă voi ajunge eu la pensie”, încheie pragmatic.
Vocea personajului a fost modificată pentru a-i proteja identitatea.
Fără poliță, pensie sau concediu
Potrivit datelor pentru 2015, fiecare a treia persoană aptă de muncă din Republica Moldova lucrează neoficial. Cifrele arată că fenomenul ocupării informale, cum îl numesc experții, ia amploare. Din 2013 până în 2015, numărul lucrătorilor la negru s-a mărit cu 55.000, ajungând la 418.000.
„Una dintre cauze ar putea fi reîntoarcerea emigranților din Rusia, care se orientează spre agricultură, unde majoritatea lucrează informal. Altă cauză poate fi diminuarea angajării în sectorul de servicii”, explică Iurie Morcotîlo, cercetător economic la Centrul Analitic Independent Expert-Grup. „Presupun că devalorizarea, scăderea capacității de cumpărare, reducerea remitențelor, în special în 2015, au făcut ca multe SRL-uri care se ocupau cu prestarea serviciilor la nivel micro să se închidă, iar oamenii să se orienteze spre muncile neoficiale din agricultură”, afirmă expertul.
În esență, lucrătorii neoficiali se află într-o continuă zonă gri: ei nu sunt nici șomeri, deoarece generează profit, nici angajați, iar asta implică numeroase riscuri. „În caz de accident, angajatorul nu este responsabil să-i plătească vreun tratament, deoarece între ei nu există nicio legătură contractuală”, continuă Morcotîlo.
În cazul ocupării informale, nici patronii, nici angajații neoficiali nu plătesc contribuții sociale. Astfel, lucrătorul nu are poliță medicală asigurată sau concediu anual plătit.
„În ultimii doi ani, numărul contribuabililor (808.000 de persoane) s-a redus cu 53.000 sau cu 6%. Sectorul informal cauzează două probleme principale, care afectează în mod negativ funcționalitatea sistemului de asigurări sociale. În primul rând, vorbim despre un nivel scăzut de acoperire a sistemului de asigurări sociale a persoanelor angajate. În al doilea rând, despre reducerea veniturilor din contribuțiile de asigurări sociale la bugetul asigurărilor sociale de stat, care, în consecință, favorizează formarea deficitului bugetar”, afirmă Nelea Rusu, șefa Direcției politici de asigurări sociale din cadrul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei.
Dacă nu va munci oficial cel puțin 15 ani, Nicolae nu va primi nici pensie pentru limita de vârstă. „Eu dacă mă duc la medic, trebuie să plătesc tot. Astă iarnă m-a durut stomacul. O zi, două, trei… nu mă lăsa”, povestește bărbatul, pipăindu-și cu degetele adâncitura dintre coaste. „Medicul de familie mi-a spus să fac procedura ceea prin care înghiți un tub. Băieții mi-au recomandat să mănânc niște cartofi cruzi”, spune Nicolae, încrețindu-și fruntea. „Am mâncat de vreo două ori și mi-a trecut”, zâmbește bărbatul.
Un sfert de veac de neliniște
Pe parcursul a 25 de ani, Nicolae a fost urmărit de aceeași stare de nesiguranță. „Așa a fost tot timpul: azi de lucru este, mâine nu-i. Numai se termină un șantier, trebuie să caut altul”, povestește bărbatul. Îi pare rău că nu s-a specializat într-un anumit tip de lucrări, dar a fost nevoit să accepte orice, doar pentru a-și menține un venit cât de cât stabil. Așa a ajuns să restaureze până și interiorul unor clădiri istorice din Odessa sau să facă reparație în apartamente de lux la Moscova. „Făceam tot, de la zero până, cum se spune, la cheie. Odată am instalat o oglindă de cinci mii de euro. O mișcare greșită și trebuia să o plătesc eu”, își amintește el.
Nici nu mai ține minte de câte ori a fost înșelat la socoteli. Fiindcă nu avea un contract oficial, patronul putea să-l plătească cu întârziere sau să refuze achitarea ultimei tranșe. „Au fost situații când am primit banii după ce am lovit cu pumnul în masă. S-a întâmplat și să nu-i primesc deloc”, spune Nicolae.
Ilustrație de Irina Cleșcenco
De fiecare dată a plecat peste hotare cu gândul la cei doi fii și la soția Elena, pe care îi lăsa în casa mică, de piatră albă, ridicată la marginea satului. În 2015, Nicolae a ajuns la Paris, unde s-a angajat instalator, la negru. La 15 km de capitala franceză, pe un hectar de pământ neasfaltat, sute de rulote erau parcate una lângă alta. Din neștiute motive, locatarii acestora le spuneau caravane. Acolo, în suburbia Parisului, era casa a mii de lucrători informali din Europa de Est. Timp de un an, și Nicolae a locuit în una din aceste rulote, pe care o împărțea cu alți trei bărbați. Din banii câștigați în străinătate, și-a ridicat câte puțin casa și le-a cumpărat haine și jucării copiilor.
Zeci de mii de oameni pleacă anual din Republica Moldova pentru a-și găsi un loc de muncă mai bine plătit. Conform datelor adunate de la oficiile consulare ale țării, peste 805.000 de moldoveni locuiau peste hotare în 2015, practicând munci formale și informale.
Nici Elena, soția lui Nicolae, nu a lucrat vreodată oficial până anul trecut. „Mulți ani a făcut reparație cu mine, prin apartamente. Ea era responsabilă de lucrurile mai delicate: de vopsit, de șlefuit”, povestește bărbatul. Acum trei luni, femeia a apelat la Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă (ANOFM). Cu ajutorul agenției, s-a angajat vânzătoare într-un supermarket din Chișinău. „E bine că lucrează oficial, dar e plătită rău. Muncește de la șapte dimineața până seara și primește numai trei mii de lei”, spune soțul femeii. Nicolae nu-și poate permite să aibă și el un loc de muncă prost plătit — are o familie de întreținut.
Pe urmele celor nouă miliarde
Practica angajării neoficiale nu afectează doar angajații, ci și angajatorii. Potrivit unui raport semnat de specialiștii Expert-Grup, unii angajați ai companiilor de construcții renunță la locurile oficiale de muncă pentru cele neoficiale, dar mai bine plătite. Alți muncitori demisionează pentru a pleca peste hotare. Lucruri confirmate de reprezentanți ai întreprinderilor din domeniu. „Nu sunt mulți, dar un număr de persoane pleacă în fiecare an. Cei mai mulți emigrează în Rusia, Italia, Cehia sau Israel”, spune Iulian Turuta, specialist în resurse umane al unei companii de construcții din Chișinău.
Inclusiv statul are de suferit de pe urma acestei practici. „După cum spuneam, în cazul celor angajați neoficial, nu se plătesc contribuțiile sociale și asta creează presiune asupra bugetului de stat, asupra bugetului asigurărilor sociale”, explică cercetătorul economic Iurie Morcotîlo. Altfel spus, nu toți contribuie la vistieria comună. „Asta duce la faptul că pensiile sunt mici, veniturile fiscale ale statului sunt mici și, respectiv, investiții nu se pot face”, continuă Morcotîlo. Doar în 2013, diferența dintre veniturile pe care le-ar fi putut încasa statul și cele reale, colectate de autorități, a fost de nouă miliarde de lei.
Practica angajării neoficiale este parte a unui fenomen mai complex, denumit economie informală, precizează experții. Economia informală a unei țări include muncitorii fără contracte de muncă, precum și întreprinderile fără statut juridic. În cazul Moldovei, această felie a economiei a constituit în 2013, de exemplu, tocmai 23% din PIB. „Este destul de mult. În Franța, Germania sau Belgia, ponderea este mult mai mică, de 3–4% din PIB. Economiile din regiune, cele din Balcani, au pondere echivalentă sau mai mare”, susține Morcotîlo.
„Trebuie să înțelegem o corelație: cu cât e mai agrară țara, cu cât e mai rurală, cu atât mai mare e ponderea economiei informale”, afirmă expertul. Datele din 2015 arată că șapte din zece persoane angajate neoficial activează în agricultură. Domeniul construcțiilor ocupă al doilea loc, însă deține întâietatea privind ponderea angajaților la negru.
Pentru a micșora dimensiunile economiei informale, structura economiei naționale trebuie reformată. „Părerea mea este că Moldova trebuie să dezvolte domeniul serviciilor cu valoare adăugată înaltă, cum ar fi procesarea informației, consultanță, IT. Investițiile în acest sector vor mări productivitatea muncii, vor formaliza locurile de muncă și vor atrage populația de la sate la orașe”, încheie specialistul.
La ultima ședință din 2016, Guvernul a aprobat o nouă strategie de ocupare a forței de muncă, pentru anii 2017–2021. Printre măsurile pe care își propun să le întreprindă autoritățile, începând cu anul curent, se numără: susținerea antreprenorilor, promovarea întreprinderilor inovative, susținerea femeilor în afaceri, precum și crearea parteneriatelor între instituțiile cu atribuții de combatere a muncii nedeclarate.
În pofida tuturor greutăților, Nicolae vrea să se angajeze oficial. A încercat să caute pe diverse site-uri, dar n-a reușit să găsească ceva potrivit. „Ei scriu să le trimit e-mail, dar eu nu știu cum să intru în mail-urile lor și să le trimit mesaje”, spune bărbatul. Recent, un cunoscut i-a oferit un loc de muncă oficial. S-au înțeles la telefon. „Mi-a zis că voi instala sisteme de încălzire și de alimentare cu apă în apartamente. Instrumente bune mi-am cumpărat din Franța. E lucru responsabil, dar mult mai ușor. La opt mă duc la lucru, la cinci am terminat și gata. Să vedem cum va fi!..”, spune Nicolae cu satisfacție.
După o pauză mai lungă, bărbatul adaugă: „Știi, nu vreau băieții să aibă același viitor ca mine”. Pe cel mare îl vede ofițer, absolvent al vreunui colegiu militar. Mezinul a decis că va fi bancher. „Învață bine ambii. Cel mic aduce numai 9, câteodată câte-un 8. Maică-sa ieri s-a enervat, pentru că se grăbește și face mâzgăleli. Dar să vezi ce bine socotește în minte!”, povestește Nicolae și zâmbește larg, sincer. Azi viitorul îi surâde.
Notă: La solicitare, numele personajelor au fost modificate pentru a le proteja identitatea.
Agențiile de angajare – lozul (ne)norocos al tinerilor
În căutarea unui loc de muncă legal, în țară sau peste hotare, tinerii din Republica Moldova apelează tot mai des la serviciile agențiilor de recrutare. Unele experiențe nu sunt tocmai plăcute.
Ana Gherciu, moldova.org
Trei istorii ale moldovenilor plecați peste hotare prin intermediul agențiilor private de recrutare, povestite pe scurt
Tatiana Antoniu are 31 de ani și spune că refuză „din principiu” să lucreze în Republica Moldova și nici locuind aici nu se vede. Apelând la serviciile unor agenții private de plasare în câmpul muncii (APP), a lucrat în Grecia, România și Qatar. Abia așteaptă să plece iar peste hotare. Tot prin intermediul unei agenții, a plecat în Germania, pentru o viață mai bună, și tânăra familie Grosu, dar prima experiență a fost un coșmar, după cum afirmă. Anastasia Basarab voia un loc de muncă acasă după facultate, însă a fost refuzată de angajatori din cauza lipsei de experiență. În cele din urmă, și-a găsit vocația cu ajutorul Agenției Naționale de Ocupare a Forței de Muncă (ANOFM). Pe Tatiana, soții Grosu și Anastasia îi unește un lucru — și-au căutat un loc de muncă legal, prin agenții de recrutare.
În 2016, numărul total al moldovenilor angajați prin intermediul APP și grație acordurilor bilaterale interguvernamentale, coordonate de ANOFM, a crescut față de 2015 cu circa 60%. Majoritatea au fost bărbați (77%), persoane cu vârsta cuprinsă între 30–39 ani (40%), din mediul rural (65%).
Potrivit Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova, în 2016, peste 319 mii de persoane cu vârsta de peste 15 ani lucrau sau căutau un loc de muncă în străinătate.
După absolvirea școlii, Tatiana Antoniu a plecat la muncă sezonieră în Grecia. A revenit, și-a făcut studiile la Colegiul de Medicină din Chișinău și din nou s-a dus la munci sezoniere în țara elenă, dar și în România. Între timp, s-a înscris la facultate.
Acum trei ani, a decis iar să plece din țară. Informându-se prealabil, a ales ca destinație țările arabe. „De ce? Un atu este vremea caldă, al doilea — salariile, al treilea — siguranța pe care o are oricine în aceste țări. De fapt, planificam să merg în Dubai, dar am ajuns în Qatar”, spune Tatiana. A aflat despre o agenție privată de plasare în câmpul muncii și a mers la interviu. A susținut cu succes testul la limba engleză și au început să vină ofertele de muncă.
74 de agenții private de plasare în câmpul muncii pe teritoriul țării sau în străinătate sunt înregistrate la Camera de Licențiere din Republica Moldova
Într-un final, a acceptat să meargă în Qatar, unde i s-a propus poziția de recepționistă într-un hotel. „Fiind un local nou, aveam mai multe perspective, șansa de a avansa în funcție. Apoi am avut alte două interviuri, cu o persoană de la secția de cadre, apoi direct cu angajatorul. Abia după toate astea am încheiat contractul și am achitat 5500 de lei. Am citit bine ce scria acolo și era O.K. Doar că erau niște nuanțe. De exemplu, agenția nu-mi dădea garanția despre calitatea locului de trai sau a alimentației cu care angajatorul ne asigura. Am trecut examenul medical, care m-a costat peste 2000 de lei”, își amintește Tatiana.
„Imediat ce primesc pașaportul românesc, eu te sun și îți spun: mâine eu am bilet la avion, azi mi-am făcut actele — mâine eu nu-s în țară!” — Tatiana Antoniu
Tatiana Antoniu este acum acasă, în Chișinău. În curând își va lua diploma de licență în Asistență socială, iar în maxim un an — pașaportul românesc. Și iar o bate gând de ducă. „Din principiu nu vreau să lucrez aici, în Republica Moldova. Eu nu mă văd locuind aici. Eu nu vreau să emigrez, ci să evadez din țara asta. Aștept să termin facultatea și mă voi apuca iarăși să caut un loc de muncă și să plec”, recunoaște Tatiana.
Interesul tinerilor (16–29 de ani) față de serviciile oferite de ANOFM a scăzut, în 2016, comparativ cu anul precedent. Cu o mie mai puțini au încercat să-și găsească un loc de muncă cu ajutorul statului sau să frecventeze târgurile locurilor de muncă, organizate de agenție.
Anastasia Basarab se simte împlinită la locul ei de muncă în echipa ANOFM.
La unul dintre aceste târguri a auzit Anastasia Basarab pentru prima dată de ANOFM și a aflat că se poate înregistra oficial ca șomeră și să fie ajutată să-și găsească un loc de muncă.
„În 2008, când am absolvit universitatea, credeam că voi găsi rapid un job conform specialității. Însă realitatea a fost alta. După multe încercări și refuzuri de a fi angajată din motiv că nu am experiență, am renunțat la această idee și m-am concentrat asupra vieții de familie, m-am căsătorit și am născut doi copii drăgălași”, povestește Anastasia.
Lipsind opt ani de pe piața muncii, a eșuat în găsirea unui job și după concediul de maternitate. Motivul invocat de angajatorii care au refuzat-o era același — lipsa experienței profesionale.
La ANOFM din sectorul Râșcani, unde s-a înregistrat ca șomeră, a fost îndemnată să urmeze un curs de secretariat. „Atunci mi-a surâs norocul să fac practica și să lucrez mai departe în calitate de secretară chiar la agenție. Aici mi-au acordat acea șansă de a mă integra în societate, am acumulat multe cunoștințe, am devenit mai sigură de propriile forțe. Aici am avut șansa să particip la concurs și să cresc în carieră. Acum pot spune că sunt o femeie împlinită, am o familie frumoasă și un job care-mi aduce satisfacție”, povestește Anastasia.
Foto: Arhiva personală
În pofida eforturilor depuse de ANOFM, statistica este una, deși stabilă, dar îngrijorătoare. Potrivit directoarei ANOFM, Raisa Dogaru, discrepanța dintre cerere și ofertă pe medii de rezidență se menține constantă pe parcursul ultimilor ani, iar numărul locurilor de muncă vacante înregistrate crește. Constantă și joasă rămâne calitatea forței de muncă, precum este și remunerarea acesteia. Totuși, în acest tablou sumbru, bucură un lucru, tendința de creștere a numărului de șomeri plasați în câmpul muncii: din 2012 până în 2016 se atestă o creștere de 12%, constată șefa agenției.
Soții Cristina și Gheorghe Grosu își doreau mult să plece la muncă peste hotarele Republicii Moldova, în special în Norvegia. La sugestia unei cunoscute, au contactat o agenție privată din Moldova. „Am depus actele, am achitat 1800 de lei și ne-au zis că urmează în scurt timp să primim contractul de muncă. Apoi au zis că agenția din Norvegia a ales alte persoane și ne-au propus să mergem în Germania. Jumătate de an ne-au purtat cu vorba. Soțul nu și-a mai căutat de lucru, căci tot ne spuneau să mai așteptăm o săptămână, două. Eu deja demisionasem, iar fostul meu șef găsise pe cineva în loc”, povestește Cristina.
Soții Grosu își mai amintesc uneori de cele întâmplate în Germania ca de un vis urât. Foto: Arhiva personală
Într-o zi de vineri, în mai 2014, soții Grosu spun că au fost sunați și anunțați că a apărut o ofertă urgentă și că e nevoie să pornească la drum chiar a doua zi. „Am făcut bagajele, iar sâmbăta seara eram deja la agenție. La multe din întrebările noastre, privitor la oferta de muncă, se încurcau. I-am zis soțului că poate să nu ne ducem, poate ne ducem singuri cu banii ăștia în buzunar și ne descurcăm pe loc. Am acceptat în final, pentru că banii erau deja împrumutați”, explică femeia. La agenție li s-ar fi zis că vor lucra la o familie care vorbește rusa și engleza și că urmează să îngrijească de casă.
„Tot super și frumos, doar că am ajuns la o fermă de vaci și la o familie care vorbea doar germana. Am vrut să ne urcăm înapoi în mașina care ne adusese, însă iarăși banii împrumutați pe care i-am cheltuit pentru drum, câte 200 de euro de fiecare, ne-au forțat să rămânem. Din pantofi și lucru de oficiu — la fermă”, își amintește Cristina.
Studiile realizate în domeniul migrației reflectă că principalul factor de impulsionare pentru emigranții moldoveni rămâne a fi în continuare migrația pentru scopuri economice, în special datorită lipsei oportunităților de angajare și a salariilor mici oferite pe piața muncii din țară.
Astăzi, agenția cu pricina este activă mai mult în domeniul turismului, decât în plasarea în câmpul muncii. Inițial, întrebată despre familia Grosu, Natalia Costin, directoarea agenției, a negat cu vehemență că ar fi avut vreodată clienți cu așa nume, însă a fost de acord să verifice arhiva. Ulterior, managerul ne-a informat că nu a identificat un contract de prestări servicii semnat cu cineva pe nume Grosu. „Nu găsesc niciun act confirmativ și nici nu-mi amintesc nimic despre această familie. Plus la toate, nu prea cred că lor putea să li se spună că pleacă la un loc de muncă și să ajungă la altul. Conform procedurii, angajatorul discută cu potențialul angajat, abia după interviu familia Grosu putea să pornească la drum. Nemții n-ar accepta niciodată un lucrător fără să-l cunoască, fără să discute”, susține Natalia Costin.
La nivel internațional, numărul muncitorilor angajați prin intermediul agențiilor private de plasare în câmpul muncii (APP) este în creștere continuă, mărindu-se, totodată, și numărul agențiilor private, se spune în cea mai recentă analiză a funcționării APP, realizată de NEXUS. Republica Moldova nu rămâne în urmă. În perioada 2012 — prima jumătate a 2015, numărul contractelor individuale de muncă încheiate de agențiile private s-a mărit de la 37 până la 815.
Soții Grosu spun că au ajuns la o familie din orașul german Heek, unde aveau de îngrijit trei grupuri de vaci, care trebuiau mulse de trei ori pe zi. „Cel mai aiurea era că fiecare mulsoare dura 3–4 ore. Mâncam și dormeam câte două ore și înapoi la lucru. Fiecare zi era ca trei. Și eram mereu stresați, căci la fiecare mulsoare se întâmpla câte ceva și stăpâna striga cât o țineau plămânii. Ne-au zis ca graficul îi ok și că nu avem multe ore, așa că nu aveam dreptul la zile libere. Că erau sărbători sau weekend — noi lucram”, își amintește cu tristețe Cristina Grosu. Peste o lună și jumătate au plecat de acolo…
„Mă uitam la fața obosită a soțului, cu ochii în fundul capului, și îmi venea să plâng. Iar soțul se uita la mine că slăbisem și aveam doar 50 kg, la înălțimea mea de 1,70…” Cristina Grosu
Femeia afirmă că au încercat să contacteze agenția care le-a găsit aceste joburi, dar nu a răspuns nimeni la telefon. „Am fost în septembrie anul trecut acasă și, deși intenționam să-i vizitez, fiind însărcinată și știind că o să mă enervez, nu am vrut să risc”, spune Cristina.
Acum soții Grosu se află în Irlanda, unde este stabilit și fratele Cristinei. „Nimeni nu ne dă bani pur și simplu, dar măcar nu mă simt un animal. Avem drepturi. Când eram însărcinată, lucram, însă încet și nu a țipat nimeni la mine, pentru că legile se respectă. Acum sunt în concediu de maternitate și primesc în fiecare săptămână bani pentru că am lucrat”, spune încrezătoare Cristina.
„Ne pare rău pentru moldovenii noștri că, timp de trei ani, nu au luat legătura cu noi și n-au putut să ne apeleze, dacă au fost clienții noștri. Agenția noastră are același număr și adresă ca dintotdeauna. În trei ani de zile să nu găsească timp să vină la noi? Îmi pare rău că ei fac așa măgării, de aceea nu ne mai stimează nimeni și de aceea toată Europa îi vorbește de rău pe moldovenii noștri, pentru că beau, dorm la locul de muncă, unii se duc gândind că le-a pica ceva de undeva. Foarte mulți angajatori se plâng, ne spun că nu sunt muncitori, dar, când ajung la salariu, vor să fie plătiți. Dacă am publica ce ne scriu angajatorii, ar ieși o carte întreagă.” — Natalia Costin, directoare de agenție
Acum trei ani, înainte să plece în Qatar, Tatiana Antoniu s-a documentat atent despre legile din această țară, ce vestimentație trebuie să porți, cum trebuie să vorbești, care este vremea acolo și cum rezistă lumea la temperaturi atât de ridicate. „Am plecat spre Qatar cu un băiat care mai fusese la muncă acolo. Ceilalți moldoveni deja erau pe loc. Deși cu întârziere, dar a venit cineva după noi la aeroport . Ne-au dus direct la hotel, în loc să ne cazeze mai întâi. Nouă, femeilor, ne-a fost mai simplu cu locuința, stăteam aproape de locul de muncă. Bărbații, însă, erau cazați la două ore distanță de la hotel. La început, credeam că e o catastrofă și mă întrebam unde am ajuns. Toți care erau deja pe loc se plângeau de toate cele — cazarea e proastă, mâncarea nu-i gustoasă. Cu timpul, mi-am dat seama că nu e totul atât de rău. Totul depinde de starea ta interioară”, explică Tatiana.
Tânăra a muncit în hotelul din Qatar doar cinci luni și regretă că a plecat atât de repede. A revenit acasă pentru fostul său soț. „Mai bine rămâneam acolo. Îmi plăcea comportamentul oamenilor, siguranța în care mă simțeam… În Qatar, legea-i lege, dacă ai încălcat, mai ales ca străin, imediat ai fost dat afară și trimis acasă”, își amintește Tatiana.
Acum se documentează despre o agenție care recrutează persoane pentru muncă în Danemarca, citește forumuri, discută cu oameni care au beneficiat de serviciile acestei firme. „Desigur, sunt și comentarii negative, dar am înțeles că se dau salarii foarte bune. Eu nu caut locuri de muncă prestigioase din prima, plec acolo unde sunt remunerată ca lumea și am interesul să lucrez. Nu plec pentru a mă stabili cu traiul acolo, vreau să adun bani și să mă întorc acasă, poate să investesc într-o afacere și apoi iarăși să plec”, mărturisește femeia.
În esență, lucrătorii neoficiali se află într-o continuă zonă gri: ei nu sunt nici șomeri, deoarece generează profit, nici angajați, iar asta implică numeroase riscuri. „În caz de accident, angajatorul nu este responsabil să-i plătească vreun tratament, deoarece între ei nu există nicio legătură contractuală”, continuă Morcotîlo.
