Autor: Redactor

Lucia Cașineanu din satul Buțeni, raionul Hâncești și-a construit, împreună cu soțul său, în anul 2015, două sere în care cultivă castraveți. „Soțul meu a lucrat 15 ani în Italia, eu — 12. El și-a dorit foarte mult să creasca plante și a văzut cum se face după ce a lucrat în localitatea Matca din România. La început ne-a fost teamă, dar am prins la curaj, am studiat tot ce s-a putut despre acest gen de afaceri, am cumpărat un hectar de pământ și am început construcția serelor”, povestește femeia.

VIDEO: Povestea unei afaceri pornite de doi soți care au muncit ani la rândul în Italia

„Prin birouri mulți funcționari își dau aere și nu îți explică cum trebuie să procedezi, iar când vin să te amendeze găsesc și legi și tot!”

Pentru că nu dispuneau de mulți bani, au construit serele pe bază de lemn de brad, adus din România și Belarus, iar pelicula și instalațiile pentru irigare le-au cumpărat din țară. „Ne-am fi dorit să construim sere pe bază de fier, care sunt mai rezistente, dar ele sunt practic de două ori mai scumpe”. În primul an au crescut roșii, apoi — castraveți. Culeg două recolte pe an, iar marfa o vând la câteva piețe și magazine cu care au încheiate contracte. Fiecare seră are 18 ari, pe care cresc câte 6000 de plante.

„Încă nu ne-am recuperat cheltuielile. Uneori ne vine să lăsăm totul baltă și să plecăm, dar găsim puteri să mergem înainte”, spune Lucia Cașineanu, referindu-se la diferite dificultăți prin care trec. Ea afirmă că de multe ori pe piață prețul castraveților autohtoni scade din cauza celor de import, din Ucraina sau România. O altă problemă ar fi forța de muncă: „A fost greu de găsit lucrători care într-adevăr vor să muncească. Oamenii sunt plecați peste hotare, aici nu prea are cine lucra. Până la urmă, ne-am format o echipă din 4 angajate în care putem avea încredere”.

Despre relația cu autoritățile, Lucia spune că și-ar dori un grad mai mare de indulgență. „Uneori, din diferite birouri de stat, ni se spune: „Păi ce vreți? Voi așa v-ați ales”. Nu cred că e corect. Multe persoane de prin birouri își dau aere și nu te lămuresc ce ai de făcut în multe situații… Dar când vin să te amendeze găsesc și legi și tot… Asta e!”

Soții Cașineanu nu au beneficiat de programul PARE 1+1, hotărând să se descurce pe cont propriu. Au beneficiat de mici subvenții la procurarea peliculei și au contractat un credit. Ei spun că și astăzi casa lor este gajată. Cu toate acestea, planifică să mai deschidă o seră la anul viitor.

Reprezentant al Ministerului Economiei: „Sunt cazuri în care migranții își închid afacerile, dar acest procent e mic”

Alte afaceri ale migranților se bazează însă pe suportul Guvernului și al Uniunii Europene. În ultimii 7 ani, în jur de 1000 de migranți au participat la programul PARE 1+1, cofinanțat de Uniunea Europeană. Proiectul presupune dublarea, sub formă de grant, a sumei investite de migrant într-o afacere în țară. Datele Ministerului Economiei arată că fiecare a doua afacere finanțată în anii precedenți este pornită de un tânăr cu vârsta de până la 35 de ani, iar fiecare a doua — de o femeie. Cele mai multe afaceri cofinanțate prin acest program țin de în domeniul agricol.

„Pentru noi, toate aceste istorii ale migranților sunt de succes. În primii ani eram așa de mândri de programul nostru încât scriam istoria fiecăruia într-o broșură pe care o edităm. La un moment am ajuns să avem 500 de istorii, iar acum am ajuns la un număr de 1000 și am decis să le publicăm doar pe cele mai relevante”, spune Iulia Iabanji, directoarea Organizației Pentru Dezvoltarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii.

Potrivit ei, la baza dezvoltării acestui program au stat datele unui sondaj care demonstra că mai mulți moldoveni ar dori să revină în patrie. „La acel moment, în urmă cu opt ani, circa 70 la sută din moldovenii plecați peste hotare spuneau că ar vrea să se întoarcă în țară, iar peste 12–20 la sută dintre aceștia spuneau că ar vrea să își lanseze o afacere. Asta ne-a mobilizat să căutăm posibilități pentru a-i ajuta. De ce nu au revenit atâți câți ne-am dorit? Unii nu se întorceau pentru că doreau să realizeze până la sfârșit contractul de muncă pe care îl aveau la acel moment și salariul atractiv pe care îl aveau acolo nu le permitea să revină într-o situație mereu schimbătoare care era în Republica Moldova. Alții nu reveneau din cauza că vroiau să le ofere copiilor șansa să termine o școală în Europa. Am avut foarte multe deplasări peste hotare în perioada aceea și am întâlnit foarte multe familii care vroiau să revină acasă, dar cărora le era frică pentru că nu aveau pregătirea necesară”.

Drept urmare, una din condițiile de accedere la programul PARE 1+1 este ca migranții și rudele acestora să treacă prin cursuri de instruire de zece zile. De la lansarea programului, peste 1600 de persoane au beneficiat de astfel de cursuri.

Ludmila Stihi, șefă de direcție în cadrul ODIMM spune că totuși, un procent mic de migranți își închid afacerile pornite în cadrul proiectului PARE.

„Un motiv ar fi că întâmpină greutăți la comercializarea produsului, deoarece în Moldova nu există reglementări la acest capitol. Am avut un caz în care o femeie a deschis o crescătorie de vipere de la care extrăgea venin, dar sunt anumite cerințe la exportul acestui venin. Ea muncise în România într-o fermă similară. Ideea e foarte bună deoarece veninul de șarpe se utilizează în medicină, farmacie etc”, a declarat Ludmila Stihi.

Ea afirmă că în alte cazuri migranții lasă mâinile în jos din cauza unor funcționari din administrația publică locală: „Sunt cazuri în care autoritățile nu le permit să procure terenurile de care au nevoie, dar peste ceva timp acestea sunt vândute unor rude ale autorităților publice locale. Există o discriminare și la capitolul taxe locale. Pentru același teren, cu indici similari, pentru unii oameni este stabilită limita de sus a plafonului, iar pentru alții limita de jos”.

În timp ce autoritățile caută să îi convingă pe migranți să revină acasă, unii dintre ei spun că nu s-ar încumeta să deschidă o afacere în Moldova. Motivul — lipsa încrederii în climatul investițional.

Este și cazul Ecaterinei Moșneaga, o femeie din Moldova care a plecat acum 17 ani în Italia, iar de 12 ani este proprietară a două pub-uri, unde muncește cot la cot cu angajații.

Este mulțumită de traiul pe care îl are acolo și spune că nu ar îndrăzni să investească în Moldova: „”Moldova fara viitor” — e ceea la ce mă gândesc atunci când sunt întrebată dacă aș reveni acasă. Sper că mă înșel. Îmi pare foarte rău, dar eu personal nu cred că voi mai reveni în țară și cu atât mai puțin pentru a deschide o afacere. Dacă m-ați fi întrebat despre asta acum 17 ani, poate că răspunsul era altul. Noi, cei plecați, am făcut deja rădăcini aici, ne este bine, nu ne lipsește nimic, nu văd un motiv valid pentru care ne-am întoarce „acasa”.

„În Moldova avem un mediu de afaceri care continuă să alunge oamenii din țară”

Experții consideră că lipsa încrederii în autorități este principalul motiv pentru care cei mai mulți moldoveni se tem să se întoarcă acasă și să își deschidă aici o afacere. Natalia Gavriliță, partenera la Fondul Global pentru Inovații, este de părerea că mulți moldoveni au plecat din țară anume din motivul că nu au avut un mediu favorabil pentru a-și realiza potențialul, inclusiv în afaceri.

”În Moldova, riscurile investiției sunt mult prea mari pentru o piață atât de mică. Avem un mediu de afaceri prost care, din păcate, se înrăutățește, în pofida declarațiilor și acțiunilor formale ale autoritaăților. Riscurile investiționale cele mai mari sunt legate de corupția endemică, aplicarea selectivă a legilor și justiția controlată. Cum poate activa un antreprenor în condițiile în care controalele din partea organelor de stat sunt impredictibile, problemele „se rezolvă” prin mită, iar disputele de afaceri le câștiga cei cu influență și buzunar mai mare? Cunosc o familie din Moldova care administrează o afacere de succes chiar în centrul Londrei și care a încercat să investească într-o afacere acasă, dar a fost sufocată de harțuirea din partea organelor statului. Astfel, în Moldova avem un mediu de afaceri care nu doar nu-i atrage pe migranți să revină, dar care continuă să-i alunge din țară”, spune experta.

Mediul de afaceri în Moldova, un fel de “Wild Wild West”

Unul dintre moldovenii stabiliți peste hotare, Dumitru Vicol, care este economist la o bancă de investiții din Londra, explică de ce unii concetățeni sunt timorați atunci când vine vorba să revină acasă și să investească aici.

„Mediul de afaceri în Moldova a devenit un fel de “Wild Wild West”, pentru că există oportunități de a câstiga bani frumoși, însă și riscurile sunt mari, dupa parerea mea. Unele sectoare precum agricultura tehnologizată, outsourcing-ul și IT-ul sunt destul de atractive pentru unii antreprenori. În plus, o țară unde statul de drept nu funcționează, economia e subdezvoltată și evaziunea fiscală e la ordinea zilei, pare să atragă investitori agresivi care știu să se dezvolte în acel mediu și au scopuri mai puțin bine intenționate. Din păcate, acest mediu nu este benefic pentru antreprenorii mici, care își doresc doar un venit decent. În această categorie sunt și cetățenii moldoveni din diaspora, care, din varii motive, precum atingerea vârstei de pensie sau dorul de casă, se întorc în Moldova. Majoritatea studiilor arată că cele mai mari impedimente în dezvoltarea afacerilor în sectorul IMM (întreprinderi mici și mijlocii — n. r.) rămân a fi corupția funcționarilor și lipsa siguranței în ziua de mâine a afacerilor”.

Dumitru Vicol mai spune că moldovenii care s-au aflat un timp îndelungat peste hotare, într-un mediu fără corupție și cu o claritate pentru viitorul apropiat, ezită să revină „pentru a face față acestui “Wild Wild West” din estul Europei, unde se fac afaceri fără reguli bine scrise”, a conchis Dumitru Vicol.