Chestiunea cu privire la utilizarea denumirii istorice a oraşului Basarabeasca, în denumirea unei pieţe universale din suburbia Moscovei, a fost pusă în discuţie pentru prima dată, acum 3 luni, la şedinţa consiliului orăşenesc. Primarul oraşului Valentin Cimpoieş, a propus includerea respectivei chestiuni pe ordinea de zi a şedinţei, după adresarea parvenită din partea businessmanilor ruşi. Pentru ca piaţa să poarte numele oraşului Basarabeasca, consilierii au votat unanim. Însă, peste o zi, reprezentanţii fracţiunilor PSRM şi PCRM – şi-au retras voturile. La următoarele două şedinţe, care au avut loc pe parcursul verii, socialiştii şi comuniştii s-au pronunţat împotriva acestui proiect de decizie.
Prima zi de şcoală – este un eveniment multaştepat şi plăcut pentru picii care merg în clasa întâi. Pentru cei mai mari, însă, teama de eşec şi starea de îngrijorare permantă – le pot provoca o tensiune interioară sau anxietate.
La LT ,,Matei Basarab”, prima zi de școală a fost una plină de emoții și voie bună. La careul festiv au participat elevi, părinți și profesori. Cei mai emoţionaţi au fost boboceii din clasa întâi, întrucât urmează să descopere tainele învăţăturii. Prima care le-a urat bun-venit în lumea cunoştinţelor a fost directoarea liceului.
Pentru a patra oară consecutiv, ședința consiliului orășenesc a eșuat. Din cei 23 de aleși locali, s-au prezentat doar 4. Toți fiind din partea fracțiunii ,,Partidul Nostru.
Şedinţa consiliului orăşenesc Basarabeasca, preconizată pentru data de 18 august a eşuat. De această dată din lipsă de cvorum. Iniţial, în sala de şedinţe au fost prezenţi doar 9 aleşi locali din partea fracţiunii ,,Partidul Nostru”. Consilierii din partea PSRM şi PCRM şi cel din partea PDM nu s-au prezentat.
Până la începerea noului an şcolar au rămas zile numărate. Toate instituţiile de învăţământ din raionul Basarabeasca, sunt aproape gata să-şi primească elevii în noul an de studii.
Moldoveni, veniți acasă! e îndemnul Guvernului care are un program cofinanțat de UE de atragere a investițiilor migranților moldoveni. Nu toți însă îndrăznesc să aibă încredere și să investească în țara cu un rating scăzut în domeniul siguranței investițiilor. Mulți dintre cei care revin o fac, în mare parte, din motive sentimentale și mai puțin pragmatice. Deși nu oferă date concrete în acest sens, reprezentanții Programului guvernamental PARE 1+1 recunosc că unii migranți se dezamăgesc și își închid afacerile. Am încercat să vedem cum se descurcă o familie de migranți care a investit de curând într-un business agricol.
,
Lucia Cașineanu din satul Buțeni, raionul Hâncești și-a construit, împreună cu soțul său, în anul 2015, două sere în care cultivă castraveți. „Soțul meu a lucrat 15 ani în Italia, eu — 12. El și-a dorit foarte mult să creasca plante și a văzut cum se face după ce a lucrat în localitatea Matca din România. La început ne-a fost teamă, dar am prins la curaj, am studiat tot ce s-a putut despre acest gen de afaceri, am cumpărat un hectar de pământ și am început construcția serelor”, povestește femeia.
VIDEO: Povestea unei afaceri pornite de doi soți care au muncit ani la rândul în Italia
„Prin birouri mulți funcționari își dau aere și nu îți explică cum trebuie să procedezi, iar când vin să te amendeze găsesc și legi și tot!”
Pentru că nu dispuneau de mulți bani, au construit serele pe bază de lemn de brad, adus din România și Belarus, iar pelicula și instalațiile pentru irigare le-au cumpărat din țară. „Ne-am fi dorit să construim sere pe bază de fier, care sunt mai rezistente, dar ele sunt practic de două ori mai scumpe”. În primul an au crescut roșii, apoi — castraveți. Culeg două recolte pe an, iar marfa o vând la câteva piețe și magazine cu care au încheiate contracte. Fiecare seră are 18 ari, pe care cresc câte 6000 de plante.
„Încă nu ne-am recuperat cheltuielile. Uneori ne vine să lăsăm totul baltă și să plecăm, dar găsim puteri să mergem înainte”, spune Lucia Cașineanu, referindu-se la diferite dificultăți prin care trec. Ea afirmă că de multe ori pe piață prețul castraveților autohtoni scade din cauza celor de import, din Ucraina sau România. O altă problemă ar fi forța de muncă: „A fost greu de găsit lucrători care într-adevăr vor să muncească. Oamenii sunt plecați peste hotare, aici nu prea are cine lucra. Până la urmă, ne-am format o echipă din 4 angajate în care putem avea încredere”.
Despre relația cu autoritățile, Lucia spune că și-ar dori un grad mai mare de indulgență. „Uneori, din diferite birouri de stat, ni se spune: „Păi ce vreți? Voi așa v-ați ales”. Nu cred că e corect. Multe persoane de prin birouri își dau aere și nu te lămuresc ce ai de făcut în multe situații… Dar când vin să te amendeze găsesc și legi și tot… Asta e!”
Soții Cașineanu nu au beneficiat de programul PARE 1+1, hotărând să se descurce pe cont propriu. Au beneficiat de mici subvenții la procurarea peliculei și au contractat un credit. Ei spun că și astăzi casa lor este gajată. Cu toate acestea, planifică să mai deschidă o seră la anul viitor.
O afacere pornită de la zero de familia Cașineanu, care a revenit acasă din Italia
Reprezentant al Ministerului Economiei: „Sunt cazuri în care migranții își închid afacerile, dar acest procent e mic”
Alte afaceri ale migranților se bazează însă pe suportul Guvernului și al Uniunii Europene. În ultimii 7 ani, în jur de 1000 de migranți au participat la programul PARE 1+1, cofinanțat de Uniunea Europeană. Proiectul presupune dublarea, sub formă de grant, a sumei investite de migrant într-o afacere în țară. Datele Ministerului Economiei arată că fiecare a doua afacere finanțată în anii precedenți este pornită de un tânăr cu vârsta de până la 35 de ani, iar fiecare a doua — de o femeie. Cele mai multe afaceri cofinanțate prin acest program țin de în domeniul agricol.
Iulia Iabanji, directoare ODIMM
„Pentru noi, toate aceste istorii ale migranților sunt de succes. În primii ani eram așa de mândri de programul nostru încât scriam istoria fiecăruia într-o broșură pe care o edităm. La un moment am ajuns să avem 500 de istorii, iar acum am ajuns la un număr de 1000 și am decis să le publicăm doar pe cele mai relevante”, spune Iulia Iabanji, directoarea Organizației Pentru Dezvoltarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii.
Potrivit ei, la baza dezvoltării acestui program au stat datele unui sondaj care demonstra că mai mulți moldoveni ar dori să revină în patrie. „La acel moment, în urmă cu opt ani, circa 70 la sută din moldovenii plecați peste hotare spuneau că ar vrea să se întoarcă în țară, iar peste 12–20 la sută dintre aceștia spuneau că ar vrea să își lanseze o afacere. Asta ne-a mobilizat să căutăm posibilități pentru a-i ajuta. De ce nu au revenit atâți câți ne-am dorit? Unii nu se întorceau pentru că doreau să realizeze până la sfârșit contractul de muncă pe care îl aveau la acel moment și salariul atractiv pe care îl aveau acolo nu le permitea să revină într-o situație mereu schimbătoare care era în Republica Moldova. Alții nu reveneau din cauza că vroiau să le ofere copiilor șansa să termine o școală în Europa. Am avut foarte multe deplasări peste hotare în perioada aceea și am întâlnit foarte multe familii care vroiau să revină acasă, dar cărora le era frică pentru că nu aveau pregătirea necesară”.
Drept urmare, una din condițiile de accedere la programul PARE 1+1 este ca migranții și rudele acestora să treacă prin cursuri de instruire de zece zile. De la lansarea programului, peste 1600 de persoane au beneficiat de astfel de cursuri.
Ludmila Stihi, șefă de direcție în cadrul ODIMM spune că totuși, un procent mic de migranți își închid afacerile pornite în cadrul proiectului PARE.
„Un motiv ar fi că întâmpină greutăți la comercializarea produsului, deoarece în Moldova nu există reglementări la acest capitol. Am avut un caz în care o femeie a deschis o crescătorie de vipere de la care extrăgea venin, dar sunt anumite cerințe la exportul acestui venin. Ea muncise în România într-o fermă similară. Ideea e foarte bună deoarece veninul de șarpe se utilizează în medicină, farmacie etc”, a declarat Ludmila Stihi.
Ea afirmă că în alte cazuri migranții lasă mâinile în jos din cauza unor funcționari din administrația publică locală: „Sunt cazuri în care autoritățile nu le permit să procure terenurile de care au nevoie, dar peste ceva timp acestea sunt vândute unor rude ale autorităților publice locale. Există o discriminare și la capitolul taxe locale. Pentru același teren, cu indici similari, pentru unii oameni este stabilită limita de sus a plafonului, iar pentru alții limita de jos”.
În timp ce autoritățile caută să îi convingă pe migranți să revină acasă, unii dintre ei spun că nu s-ar încumeta să deschidă o afacere în Moldova. Motivul — lipsa încrederii în climatul investițional.
Este și cazul Ecaterinei Moșneaga, o femeie din Moldova care a plecat acum 17 ani în Italia, iar de 12 ani este proprietară a două pub-uri, unde muncește cot la cot cu angajații.
Ecaterina Moșneaga a emigrat în Italia acum 17 ani și nici nu se gândește să revină „acasă”
Este mulțumită de traiul pe care îl are acolo și spune că nu ar îndrăzni să investească în Moldova: „”Moldova fara viitor” — e ceea la ce mă gândesc atunci când sunt întrebată dacă aș reveni acasă. Sper că mă înșel. Îmi pare foarte rău, dar eu personal nu cred că voi mai reveni în țară și cu atât mai puțin pentru a deschide o afacere. Dacă m-ați fi întrebat despre asta acum 17 ani, poate că răspunsul era altul. Noi, cei plecați, am făcut deja rădăcini aici, ne este bine, nu ne lipsește nimic, nu văd un motiv valid pentru care ne-am întoarce „acasa”.
„În Moldova avem un mediu de afaceri care continuă să alunge oamenii din țară”
Experții consideră că lipsa încrederii în autorități este principalul motiv pentru care cei mai mulți moldoveni se tem să se întoarcă acasă și să își deschidă aici o afacere. Natalia Gavriliță, partenera la Fondul Global pentru Inovații, este de părerea că mulți moldoveni au plecat din țară anume din motivul că nu au avut un mediu favorabil pentru a-și realiza potențialul, inclusiv în afaceri.
Natalia Gavriliță, economistă care lucrează într-o companie internațională
”În Moldova, riscurile investiției sunt mult prea mari pentru o piață atât de mică. Avem un mediu de afaceri prost care, din păcate, se înrăutățește, în pofida declarațiilor și acțiunilor formale ale autoritaăților. Riscurile investiționale cele mai mari sunt legate de corupția endemică, aplicarea selectivă a legilor și justiția controlată. Cum poate activa un antreprenor în condițiile în care controalele din partea organelor de stat sunt impredictibile, problemele „se rezolvă” prin mită, iar disputele de afaceri le câștiga cei cu influență și buzunar mai mare? Cunosc o familie din Moldova care administrează o afacere de succes chiar în centrul Londrei și care a încercat să investească într-o afacere acasă, dar a fost sufocată de harțuirea din partea organelor statului. Astfel, în Moldova avem un mediu de afaceri care nu doar nu-i atrage pe migranți să revină, dar care continuă să-i alunge din țară”, spune experta.
Mediul de afaceri în Moldova, un fel de “Wild Wild West”
Unul dintre moldovenii stabiliți peste hotare, Dumitru Vicol, care este economist la o bancă de investiții din Londra, explică de ce unii concetățeni sunt timorați atunci când vine vorba să revină acasă și să investească aici.
Dumitru Vicol, originar din R.Moldova, economist la o bancă din Londra
„Mediul de afaceri în Moldova a devenit un fel de “Wild Wild West”, pentru că există oportunități de a câstiga bani frumoși, însă și riscurile sunt mari, dupa parerea mea. Unele sectoare precum agricultura tehnologizată, outsourcing-ul și IT-ul sunt destul de atractive pentru unii antreprenori. În plus, o țară unde statul de drept nu funcționează, economia e subdezvoltată și evaziunea fiscală e la ordinea zilei, pare să atragă investitori agresivi care știu să se dezvolte în acel mediu și au scopuri mai puțin bine intenționate. Din păcate, acest mediu nu este benefic pentru antreprenorii mici, care își doresc doar un venit decent. În această categorie sunt și cetățenii moldoveni din diaspora, care, din varii motive, precum atingerea vârstei de pensie sau dorul de casă, se întorc în Moldova. Majoritatea studiilor arată că cele mai mari impedimente în dezvoltarea afacerilor în sectorul IMM (întreprinderi mici și mijlocii — n. r.) rămân a fi corupția funcționarilor și lipsa siguranței în ziua de mâine a afacerilor”.
Dumitru Vicol mai spune că moldovenii care s-au aflat un timp îndelungat peste hotare, într-un mediu fără corupție și cu o claritate pentru viitorul apropiat, ezită să revină „pentru a face față acestui “Wild Wild West” din estul Europei, unde se fac afaceri fără reguli bine scrise”, a conchis Dumitru Vicol.
Un raport al Organizației pentru dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii arată că peste 50 la sută dintre beneficiarii programului PARE 1+1 consideră că insuficienţa forţei de muncă ori slaba calificare a acesteia este principalul obstacol pe care îl întâmpină în activitatea antreprenorială. Astfel, cel puţin 15% din întreprinzători au investit inclusiv în pregătirea salariaţilor. Antreprenorii au mai menționat drept dificultăți birocrația la acordarea autorizațiilor și licențelor.
În Moldova, un tânăr care decide să își lanseze o afacere are de ales între a se baza pe forțele proprii sau a apela la cele câteva programe de stat, care oferă, pe lângă instruire, și posibilitatea de a contracta un credit. Ambele căi presupun mai multe riscuri. Problemele apar din cauza lipsei de experiență a tinerilor, dar și a situației economice nesigure din țară. De aceea mulți dintre ei preferă să testeze domeniul afacerilor făcând pași mici, fără să apleze la împrumuturi bancare.
Valeria Burlacu, o tânără de 20 de ani din Peresecina, Orhei confecționează bijuterii handmade pe care le vinde pe Internet
Valeria Burlacu, o tânără de 20 de ani de la Peresecina, Orhei, confecționează și vinde bijuterii handmade. În calitate de atelier îi servește o cameră din casa părinților, iar orarul de muncă este ajustat în funcție de numărul de ore pe care le are la Facultatea de Jurnalism, unde este studentă în anul I.
„Am început când încă eram elevă, în clasa a XI-a. Vara, plictisită să stau la calculator, am început să căut o ocupație care să mă ajute să câștig și să devin independentă financiar”. Drept urmare, a schimbat mai multe ocupații până când a găsit ceea ce îi era pe plac — bujuteriile confecționate manual.
A învățat meseria din tutoriale de pe Internet, iar acum are întregi colecții: diademe, brățări, cercei, coliere și chiar papioane. Iarna face coronițe din ramuri artificiale de brad, primăvara — mărțișoare și compoziții de Paște.
În paralel lucrează, încă de pe băncile școlii, la un centru pentru copii cu dizabilități, în echipă cu o tânără cu probleme de sănătate — fac plicuri și invitații la nunți, cumetrii și alte ceremonii. „Colegii de școală mă tachinau că lucrez împreună cu copiii cu dizabilități, dar mie puțin îmi păsa. Mă bucuram că aveam banii mei și că, în paralel cu școala, aveam o meserie. Și acum, la facultate, unii colegi se miră că eu mereu am bani. Secretul e că în fiecare zi, după ore, eu muncesc”, povestește Valeria. Primul câștig — 150 de lei pentru vânzarea unui colier, l-a reinvestit în mărgele și furnitura necesară pentru alte lucrări. De atunci comenzile vin una după alta.
Valeria Burlacu demonstrează prin propriul exemplu că un tânăr își poate deschide o afacere de la zero cu investiții minime
„Inițial rugam oamenii să doneze materia primă de care nu au nevoie”
Visează să ajungă să își vândă bijuteriile în marile magazine, dar până atunci își promovează marfa doar pe rețelele de socializare.
Confecționarea unei lucrări îi ia de la câteva ore până la câteva zile, în funcție de complexitate. Între timp a învățat să își optimizeze afacerea, să caute posibilități de a procura materia primă la prețuri mai mici: „Scriam anunțuri pe Internet și rugam oamenii să doneze materia primă de care nu au nevoie — mărgele, de exemplu. Acum caut posibilități să cumpăr angro mărgelele și alte materiale de care am nevoie”.
De când este studentă alocă mai puțin timp afacerii, mai ales că s-a angajat și la o agenție de publicitate. Spune că nu s-a gândit niciodată că ar putea beneficia de suport din partea autorităților pentru a-și putea extinde micul business: ”Pentru mine cel mai important este să nu mă împiedice nimeni să muncesc, nu am nevoie de suport”, spune tânăra.
„Le lipsește orientarea profesională”
Și dacă Valeria Burlacu și-a deschis o afacere pe cont propriu, alți zeci de tineri beneficiază de suport sub formă de granturi sau credite din partea unor ONG-uri sau programe guvernamentale de sprijin.
Organizația neguvernamentală Centrul pentru educație antreprenorială și asistență în afaceri (CEDA) susține că în ultimii nouă ani 350 de tineri au beneficiat de granturi mici, de până la 1,5 mii euro, pentru lansarea unei afaceri.
Tatiana Puga, președinta Asociației femeilor de afaceri din Bălți, organizație parteneră a CEDA, consideră că ceea ce le lipsește tinerilor pentru a se lansa cu succes în afaceri este orientarea profesională și ghidarea în carieră.
Tatiana Puga, președinta Asociației femeilor de afaceri din Bălți
„Spiritul antreprenorial ar trebui dezvoltat încă de la vârsta de 10–12 ani, cu toate că poate începe și de la 10 ani. Și profesorii, și părinții trebuie să le dezvolte acest spirit antreprenorial și desigur statul ar trebui să le creeze condiții propice pentru dezoltarea afacerilor”.
Tatiana Puga afirmă că în ultimii ani tinerii care se lansează în afaceri dau dovadă de mai multă inventivitate și propun idei inedite de business: „Dacă la început aveam planuri de afaceri doar pentru frizerii, acum avem și propuneri mai deosebite. Cineva vrea să coase o varietate mare de fuste, altcineva vrea să facă papioane din lemn sau să coase ii. Tinerii încearcă să identifice idei și produse noi, sau să îmbunătățească produsul deja existent astfel ca să îl facă mai bun decât cel al concurenților”.
Rodica Reșitca, șefă de direcție la Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare
Cu suportul CEDA și al altor organizații, în câteva licee din țară a fost introdus cu titlu de experiment un curs de educație antreprenorială. Anterior disciplina a fost inclusă în planurile de studii din colegii și școlile profesionale, primele pe listă fiind cele cu profil agrar. Anual, organizația desfășoară și un concurs al planurilor de afaceri printre elevii acestor instituții. La ultimul concurs, finalizat în luna aprilie 2017, elevii din instituțiile în care se predă acest curs au ocupat primele locuri. ”Din 27 planuri de afaceri, 14 au fost de la colegiile agricole, din 8 locuri obținute — 7 au fost de la colegiile agricole”, spune Rodica Reșitca, șefă Direcției știință, educație și extensiune rurală de la Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare.
Potrivit ei, datorită acestor cursuri, 32–38 la sută din absolvenții colegiilor de profil agrar se angajează în câmpul muncii conform specialității, iar alții — peste 30 la sută — aleg să studieze la facultățile de profil.
Ce posibilități oferă statul?
Tinerii care își dezvoltă afaceri în baza unui suport oferit de stat trebuie să treacă mai întâi printr-un ciclu de cursuri de abilitare economică, oferite de Organizația pentru Dezvoltarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii (ODIMM). Ulterior, prin intermediul Ministerului Finanțelor, cei care absolvesc aceste cursuri de formare unde învață să își facă un business plan, beneficiază de creditare din partea statului pentru lansarea propriei afaceri. Tinerii pot obține credite în valoare de până la 300.000 lei, din care 40% reprezintă porțiunea de grant nerambursabil cu o perioadă de rambursare de maxim 5 ani și o dobândă de până la 10,5 %.
Ludmila Stihi, șefă de direcție la ODIMM
„Mulți dintre acești tineri nu au avut experiență de lucru cu instituțiile financiare și e foarte complicat ca ei să gestioneze un împrumut chiar dacă acesta are o porțiune de grant. Grantul se transformă foarte repede în credit în cazul în care tânărul are întârzieri la rambursarea împrumutului”, spune Ludmila Stihi, șefă de direcție la ODIMM. Potrivit ei, problemele apar din cauza că prognozele financiare pe care le fac tinerii nu se confirmă: ”Dificultăți apar și în planificarea greșită a perioadelor de începere a activității și a veniturilor care urmează a fi încasate. Banca le cere dobândă, dar ei au probleme cu obținerea de licență, sau alte documente și atunci se deplasează și achitatea creditului”.
De la lansarea programului, în 2008, peste 4300 de tineri au beneficiat de instruiri de acest fel, iar 70 la sută și-au deschis afaceri. Nu se știe câte din ele au supraviețuit până în prezent, deoarere ODIMM nu are astfel de statistici. Autoritățile recunosc că există probleme, iar cea mai mare ține de administrarea creditului.
Text, foto și video: Agenția de Presă „New Project Media”
Tot mai multe femei din Moldova își deschid o afacere în concediul de maternitate
Așa-numitele mărturii, cadouri pentru invitații la ceremonii au devenit o idee de afacere pentru multe femei din țara noastră.
Concediul de maternitate nu este o perioadă care îți leagă mâinile. Asta știu multe femei din Moldova, care, în timp ce își cresc bebelușii, caută să practice diferite activități, indiferent dacă acestea le aduc venituri sau nu. Hobby-ul transformat în afacere este pentru cele mai multe dintre ele formula ideală pe perioada maternității. Specialiștii spun că afacerile bazate pe hobby-uri au șanse de succes în special dacă nu pretinzi de la ele venituri de milioane.
Valeria Arhip are 25 de ani și de trei ani este administrator și angajată la propria afacere. Ea confecționează și vinde așa-numite mărturii, mici cadouri pentru invitați la diferite ceremonii. Cele care ies din mâinile Valeriei au forma unor borcănaşe cu miere, personalizate și decorate pe placul clienţilor.
Miere autohtonă în recipiente de import
„Am văzut astfel de piese de decor când eram studentă Erasmus, în România. Mi-au plăcut foarte mult și am început să confecționez și eu. Materia primă — mierea, o iau de la prisaca tatălui meu, din Sadova, Călărași. O parte din materialele de furnitură le cumpăr din Chișinău, o altă parte le comand pe Internet, iar borcănașele le import din diferite țări din Europa”.
Își promovează produsele doar pe Internet, iar clienți sunt, în mare parte, moldoveni de peste hotare. Zeci de borcănașe ”dulci”, ornamentate frumos, au ajuns la moldovenii din Italia, Spania, Irlanda, SUA, Canada, Franța, România, Danemarca, Norvegia și alte țări. Cele mai multe comenzi le are primăvara, vara și toamna, când se organizează nunți și cumetrii. „Eu glumesc și spun că este o muncă sezonieră, ca în agricultură, pentru că iarna și în perioadele de post sunt mai puține evenimente”, spune Valeria.
Valeria Arhip confecționează mici cadouri pentru invitații la ceremonii pe care le vinde pe Internet.
„În sezonul acesta se poartă tricolorul — moldovenii de peste hotare îmi cer destul de des să accesorizez borcanele cu miere cu pangilici în trei culori — roșu, galben și albastru. Recent am trimis o sută de bucăți în Franța, iar acum lucrez pentru o comandă similară care va pleca la cumetria unui băiețel din Italia”.
De șapte luni Valeria îmbină activitatea de femeie-anteprenoare cu cea de mamă. „Lucrez mai mult noaptea, sau în orele când copilul doarme”. Planifică să rămână acasă încă un an doi, perioadă în care urmează să ia o decizie în privința afacerii. Astfel, dacă va rămâne în domeniu, este decisă să își extindă producerea, adică să ofere o gamă mai largă de produse.
Video: Valeria Arhip, o tânără mămică din Chișinău, povestește cum și-a lansat afacerea
https://youtu.be/CZmLPem0RD4
„Este important să cauți mereu ceva nou. Trebuie să fii creativ, inventiv, să investești foarte mult, pentru că moldovenii vor căuta întotdeauna ceva care nu a mai fost până acum la nimeni”.
Valeria reușește nu doar să-și mențină afacerea în perioada concediului de maternitate, dar și să își continue studiile. Este licențiată în Filologie, și-a luat masterul în Științe ale Comunicării și acum se pregătește pentru a-și lua licența în Drept.
O altă tânără, Natalia Nastas, și-a deschis afacerea acum un an, când, la fel, se afla în concediul de maternitate. Ea este designer de interior și face, la comandă, plapume, lenjerie de pat, fețe de masă, prosoape — toate cu broderie originală și din stofe exclusiv naturale. Am prins-o pe drum spre o clientă, căreia îi livra un set de lenjerie de pat, iar a doua zi urma să ajungă la Iași, unde a aplicat la câteva concursuri de granturi pentru dezvoltarea afacerii sale.
Natalia Nastas, o tânără mămică din Chișinău, are o afacere care crește odată cu copilul său.
„Mi-am zis că dacă am reușit să dau viață unui om sănătos, alte lucruri în viața asta sunt absolut simplu de făcut”
„Nu este atât de complicat să începi o afacere, chiar și fără bani, ca în cazul meu. Eu am investit cel mult 500 de euro. Pentru început trebuie să depășești o anumită frică și temerile care apar. Te întrebi cum va reacționa publicul, dacă vei avea loc pe piață, ce vei obține din asta etc. Eu, după ce am născut-o pe fetița mea, mi-am zis că dacă am reușit să dau viață unui om sănătos, alte lucruri în viața asta sunt absolut simplu de făcut!”
A transformat numele fetiței sale în marca sub care își vinde produsele. Natalia realizează schițe pentru articolele dorite de clienți, apoi le coase la un atelier din afara Chișinăului, cu care are încheiat un contract. Este decisă să-și deschidă propriul atelier, iar asta speră să se întâmple după ce va obține finanțările pentru care a aplicat la mai multe concursuri de granturi din Republica Moldova și România.
„Femeile pot exact ca și bărbații crea o afacere, forma o echipă, plăti salarii…”
„M-am gândit foarte bine la o afacere pe care să o pot dezvolta pe pași, în timp, care poate să rămână și după mine. La lansare am apelat la cele mai ieftine servicii de publicitate care pot exista, am creat un logo, am făcut un contract cu un post de televiziune de la noi, contract care a durat cam jumătate de an, și care a fost destul de eficient. Acum, am aflat despre posibilitatea accesării unor granturi pentru dezvoltarea afacerilor și în prezent suntem în proces de depunere a dosarului”.
Deocamdată nu are angajați. De afacere se ocupă împreună cu soțul său.
Natalia Nastas îndeamnă femeile să își urmeze visele și să se ocupe de dezvoltarea proprie.
„Îndemn femeile să-și găsească un vis, o pasiune, să aibă o ocupație prin care să se dezvolte puțin și pe sine însăși. De multe ori, femeile se ocupă atât de mult de educația și de dezvoltarea copiilor, soții devin persoane de afaceri recunoscute, copiii pleacă la studii peste hotare ori pur și simplu își fac viața lor, iar femeile rămân cumva în umbră la o anumită vârstă. De aceea eu pur și simplu le îndemn să-și urmeze visele și să se ocupe puțin de dezvoltarea proprie. Femeile pot exact ca și bărbații crea o afacere, forma o echipă, plăti salarii etc. Asta este o egalitate care nu cred că e nevoie să o justificăm sau să demonstrăm cuiva. Pur și simplu trebuie să facem”.
„Dacă este o alegere sufletească și nu planifici să câștigi milioane, hobby-ul transformat în afacere poate să îți asigure și plăcere, și satisfacție economică”
Rodica Garștea, expert gender și dezvoltare personală, spune că afacerile pornite în baza hobby-urilor reușesc în special datorită faptului că proprietarii nu-și pronun să obțină venituri fabuloase.
Rodica Garștea, expert gender în dezvoltare personală, spune că fiecare femeie își poate transforma hobby-ul într-o afacere
Avem exemplul celebrei Coco Shanel care și-a transformat hobby-ul într-o grandioasă afacere. Este un caz aproape singular, o excepție. Totuși atunci când lansăm o afacere pe baza hobby-ului, este necesar să analizăm aspectele economice, adică piața: cererea, promovarea, preț vs costuri etc. Sunt foarte multe componente. Dacă este cu adevărat o alegere sufletească, dacă nu pretinzi din afacerea asta să faci venituri colosale, de milioane, acest hobby poate fi transformat într-o afacere care să îți asigure și plăcere, dar și o satisfacție economică”.
În raioanele din nordul țării fiecare a doua afacere este deschisă de o femeie
Tatiana Puga, președinta Asociaței femeilor de afaceri din Bălți, susține că tot mai multe femei din Moldova decid să devină antreprenoare în perioada când devin mame sau atunci când nu mai sunt mulțumite de jobul pe care îl au.
Potrivit ei, în regiunea de nord a țării peste 60 la sută din antreprenori sunt femei, iar domeniile în care se implică acestea sunt, de cele mai dese ori, industria ușoară și cea alimentară, servicii educaționale sau IT:
”Majoritatea femeilor decid să se lanseze în afaceri atunci când se află în niște situații nefavorabile sau când copilul trebuie să meargă la școală sau la grădiniță și mama nu se încadrează în programul respectiv, sau atunci când au probleme la locul de muncă, acolo unde sunt angajate. Totuși, de cele mai dese ori, asta se întâmplă atunci când femeile își doresc o independență financiară”.
Statisticile arată că de cele mai dese ori femeile se regăsesc în calitate de conducători ai unor întreprinderi mici. Astfel, fiecare a treia femeie implicată în business gestionează o întreprindere mică, în timp ce fiecare a patra se află în în fruntea unei întreprinderi mijlocii. Totodată, întreprinderile cu peste 100 de salariaţi sunt conduse de femei în proporţie de 18%.
Text, foto, video: Agenția de presă „New Project Media”
