Sistemul educațional din Republica Moldova nu-i prea ajută pe tineri să-și aleagă profesia, astfel că mulți optează pentru una „la modă”, dar fără cerere pe piața muncii.

Victoria Colesnic, moldova.org

O dată la câteva luni, Marilena accesează pagina navigatorului Google și culege „the best jobs in the world” („cele mai bune profesii din lume”, trad. engl.). Peste 300 de milioane de rezultate îi apar pe ecran în mai puțin de un minut. „De obicei, citesc primele articole și fac o listă cu meseriile care cred că mi se potrivesc”, explică tânăra. Farmacist, chirurg, avocat, designer — aceste profesii se regăsesc pe listă de fiecare dată.

Marilena Radu învață în clasa a XI-a la Liceul Teoretic „Spiru Haret” din Chișinău. Mai are un an pentru a decide ce vrea să devină. Colegii ei de clasă au aceeași dilemă. „În comparație cu generațiile mai mici, noi ne gândim și la ceea ce va urma. Ne gândim, dar luăm deciziile importante tot pe ultima sută de metri. Suntem rebeli, suntem liberi”, spune tânăra.

Un studiu realizat acum doi ani de Centrul pentru Educație Antreprenorială și Asistență în Afaceri (CEDA) arăta că peste 65% din tinerii de 15–20 de ani nu au luat o decizie fermă privind viitoarea carieră. Deși crede că se îndreaptă spre un anumit domeniu, aproape fiecare al doilea tânăr spune că și-ar putea schimba părerea.

„Eu de la patru ani cânt, am colaborat și cu Cristi Aldea-Teodorovici. Aș putea fi cântăreață. Sau stewardesă, deoarece îmi place să călătoresc și e păcat să nu văd lumea”, mărturisește Marilena. În pofida acestor jocuri de imaginație, tânăra crede că va ajunge medic, dar refuză să-și asume decizia. „De ce să spun că o să fiu cineva și să nu o fac? Când voi hotărî definitiv, voi scrie undeva: vreau să devin medic. Poate pe un perete”, continuă fata. Este convinsă că forța cuvântului scris îi va da puteri să-și îndeplinească obiectivele.

Cătălin Pleș, elev la Liceul Teoretic „Dimitrie Cantemir” din Cantemir, înțelege cât de important este să-și aleagă din start profesia care i se potrivește. „Noi alegem o meserie pentru a o practica toată viața. Dacă nu alegem bine, învățăm degeaba la universitate și după asta o părăsim”, explică băiatul.

Potrivit unui sondaj realizat de Magenta Consulting în 2015, un sfert din angajații din Republica Moldova lucrează în alt domeniu decât cel pe care l-au studiat. Trei motive de bază stau în spatele acestei decizii. O parte din angajați și-au schimbat profesia întâmpinând dificultăți în găsirea unui loc de muncă. Alții au decis să se reprofileze în favoarea unui salariu mai avantajos, pe când o treime au înțeles că nu sunt interesați de domeniul pe care l-au studiat.

În același an, un raport despre tranziția tinerilor spre piața muncii arăta că 28.9% din populația tânără a țării este inactivă din punct de vedere economic. În această categorie, experții de la Biroul Internațional al Muncii i-au inclus pe șomeri, pe tinerii care nu frecventează o instituție de învățământ, precum și pe cei angajați temporar. „Acest segment reprezintă potențialul de dezvoltare pierdut al țării”, se menționează în raport.

Această situație este, în mare măsură, o consecință a lipsei unui sistem de orientare profesională a elevilor. Lucru vizibil mai ales în perioada admiterii, când mulți tineri aleg facultăți ai căror absolvenți abundă pe piața muncii. În 2016, cele mai căutate specializări au fost: stomatologie, drept, farmacie, limbi moderne și contabilitate. Niciuna dintre acestea nu-ți oferă mari șanse de angajare, potrivit Barometrului Profesiilor pentru anul 2016.

Succesul se naște din pasiune

Practicarea unei meserii care ne satisface moral și financiar este cheia unei vieți împlinite, spune magistrul în psihologie Liliana Chisari: „Munca este a doua noastră viață. Dacă nu vom alege o meserie care să ne mulțumească, vom fi stresați și, în final, nefericiți”.

Potrivit specialistei, psihologul școlar este persoana potrivită pentru a-i orienta profesional pe tineri. „Deseori, tinerii sunt influențați de părinți să aleagă o anumită profesie. Daca nu au eul propriu format, ei se pierd. Atunci psihologul — prin teste de orientare, prin consiliere — îl poate ajuta pe tânăr să înțeleagă ce-și dorește să devină și ce abilități are”, susține experta.

Sarcină greu de realizat, în condițiile în care în unitățile de învățământ preuniversitar din Moldova unui psiholog îi revin, în medie, câte 802 elevi. Totodată, există instituții școlare care nu au deloc psihologi, cum e cazul Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” din Sângerei. Liliana Chisari a fost psiholog școlar vreme de patru ani, la Liceul Teoretic „Mihai Viteazul” din capitală, și consideră că o instituție de învățământ are nevoie de minim trei psihologi. „Ar trebui să fie un psiholog pentru treapta primară, unul pentru cea gimnazială și un psiholog școlar doar pentru liceeni, deoarece problemele copiilor sunt diverse”, explică specialista.

Testele, un prim pas spre carieră

Lipsa unui sistem complex de orientare profesională a elevilor a determinat Centrul pentru Educație Antreprenorială și Asistență în Afaceri, în parteneriat cu Ministerul Educației și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, să lanseze, în 2014, proiectul „Reconceptualizarea orientării profesionale și consilierii în carieră” (REVOCC). REVOCC este finanțat de Agenția Austriacă pentru Dezvoltare, are un buget de 600.000 de euro și se va derula până în noiembrie 2017.

În cadrul proiectului, au fost inaugurate trei centre de ghidare în carieră — la Chișinău, Soroca și Cahul. Fiecare centru vine cu servicii directe pentru elevi. „Organizăm seminare pentru cei din clasele a VII-XII-a, unde discutăm despre redactarea unui CV, interviul de angajare, cerințele pieței muncii”, explică Iulia Nicorici, consilieră la Centrul de Ghidare în Carieră din Chișinău.

Tot aici, tinerii pot completa patru chestionare de ghidare în carieră pe o platformă achiziționată din România. „Testele de pe platforma Cognitrom Career Plannergenerează date despre nivelul anumitor abilități, precum și profesii exacte pentru care elevul este cel mai potrivit”, continuă Iulia Nicorici. Fiecare chestionar conține până la 24 de întrebări, iar completarea nu durează mai mult de 30 minute. „După ce avem rezultatul, discutăm cu elevul care pot fi posibilitățile lui de angajare în Republica Moldova”, încheie consiliera.

În cadrul aceluiași proiect, a fost revizuit manualul de educație civică și a fost completat modulul destinat orientării profesionale. Curriculumul a fost construit în așa fel încât, la necesitate, să poată deveni o nouă disciplină privind educația pentru carieră.

Nina Misail, profesoară de educație civică la Liceul Teoretic „Ștefan Vodă” din raionul cu același nume, spune că simțea nevoia acestei schimbări. „În manualul precedent, temele erau răzlețe, copiii nu făceau deosebirea dintre profesii. Modulul acesta mi se pare mult mai reușit”, afirmă profesoara.

La mijlocul lunii martie, elevii de la Liceul „Ștefan Vodă” și-au prezentat proiectele personale de carieră. „Am avut designeri, polițiști de frontieră, agronomi”, povestește Nina Misail. Liceenii caută experți în domeniul ales pentru proiect și discută cu ei despre meseria pe care vor să o practice. „Chiar ieri, un băiat și-a prezentat lucrarea și a spus: eu după ce am stat de vorba cu specialistul, am înțeles ce calități nu am și trebuie să le dezvolt”, continuă profesoara.

Părerile elevilor din țară privind lecțiile de orientare profesională sunt, totuși, împărțite. Mulți dintre ei rămân nemulțumiți de calitatea materiei, pe care o consideră prea teoretică. Majoritatea și-ar dori ca programul școlar să fie completat cu vizite la întreprinderi, cluburi de discuții și materii preuniversitare precum economia. Profesoara Nina Misail le dă dreptate, afirmând că manualul nu poate îndruma elevii fără implicarea dascălului. „E important ca profesorul să se implice. Profesorul de educație civică trebuie să aibă o bogată experiență de viață, pentru a da elevilor exemple reale”, afirmă Nina Misail

Cheia ghidării profesionale se află în Vest

În țările dezvoltate, precum cele ale Uniunii Europene, orientarea profesională este văzută ca o investiție, care urmează să dea roade în termeni sociali mai largi, de exemplu, să ducă la micșorarea ratei șomajului și scăderea tensiunii sociale. Cetățenii moldoveni stabiliți peste hotare, care au învățat în liceele din alte țări, laudă modelele performante de ghidare în carieră de acolo.

Alexandrina Neguriță, studentă în Franța: „În Franța, orientarea profesională începe din clasa a zecea, când trebuie să decizi ce fel de examen de Bacalaureat vrei să susții: literar, economic, social sau științific. De exemplu, dacă vrei să devii medic, ai nevoie de BAC-ul științific. Profesorii te ajută mult în luarea acestei decizii. Școala organizează întâlniri cu elevii pentru a le prezenta toate posibilitățile de orientare după tipul de BAC. În ultimul an de liceu, te poți adresa consilierilor de carieră cu orice întrebare. Liceul organizează întâlniri cu profesioniștii (avocați, contabili, responsabili de marketing etc.). Fiecare vine să-și împărtășească experiența și să răspundă la întrebări despre meseria lui”.

Virgiliu Ilașcu, elev în Irlanda: „În clasa a XII-a, orientarea profesională este cel mai discutat și important subiect al anului. În toate școlile din Irlanda există o persoană responsabilă de asta, numită ghid în carieră. Săptămânal, avem disciplina „Cariere”, unde discutăm cu acest consilier despre meserii și oportunitățile pe care le avem. Toți profesorii atrag foarte multă atenție acestui aspect, deoarece sunt conștienți că este un pas extrem de important în viața noastră. De la începutul anului, am vizitat cu clasa aproximativ zece universități din Irlanda. A fost o experiență foarte utilă”.

Ecaterina Cheptine, studentă în Canada: „În Canada, e nevoie să faci peste 60 de ore de voluntariat pentru a absolvi gimnaziul. Mi se pare o idee foarte bună, deoarece elevii contribuie la dezvoltarea comunității și au experiența câtorva joburi în afara școlii. Sistemul de învățământ e mult mai flexibil. În fiecare semestru, am avut numai patru materii și m-am concentrat doar pe ele. Unele discipline erau obligatorii, pe când altele le-am ales singură, potrivindu-le pentru viitoarea mea carieră”.

Cezara-Lidia Jalba, elevă în Marea Britanie: „Înainte de a fi înscrisă ca elevă, liceul mi-a transmis un document în care erau propuse disciplinele de studiu în funcție de profesia dorită. Ca meserie, eu am ales ingineria informatică și profesorii m-au sprijinit. Accentuez acest lucru, deoarece în Moldova, când le-am zis unor profesori că vreau să devin inginer electric și informațional, mi s-a spus că nu e o profesie pentru femei.”

Ministerul Educației: strategii și planuri

În Republica Moldova, nu se discută deocamdată despre o selecție a disciplinelor studiate în funcție de meseria dorită de elev. Cu toate acestea, se încearcă implementarea unor modele mai practice de orientare în carieră. În planul de acțiuni al Strategiei Naționale pentru Ocuparea Forței de muncă (2017–2021), aprobate de către Guvern, se planifică dezvoltarea învățământului dual și a parteneriatelor dintre școli și întreprinderi.

„Învățământul dual există din 2014. Potrivit structurii de formare, elevii școlilor profesionale învață tot ce e teoretic la școală, iar tot ce ține de practică se studiază la întreprindere. Raportul e: 70% la companie, 30% la școală. Elevul își învață meseria la viitorul lui loc de muncă. Pe viitor, planificăm să continuăm acest dialog între instituțiile de învățământ și companiile din țară”, explică Silviu Gâncu, șeful Direcției învăţămînt secundar profesional şi mediu de specialitate din cadrul Ministerului Educației.

Reprezentantul ministerului afirmă că o asemenea practică ar fi utilă și pentru elevii din licee. „Există recomandări ca liceenii să meargă în vizită la întreprinderi, dar asta ține foarte mult de dorința cadrelor didactice”, explică Silviu Gâncu.

Deși nu se cunoaște deocamdată dacă se va mări numărul centrelor de ghidare în carieră, centrele existente își vor diversifica în scurt timp serviciile. „Acestea vor activa în cadrul școlilor de vară și vor organiza vizite la diverse întreprinderi”, promite Mariana Kiriakov, asistentă de proiect REVOCC.

Are 40 de ani și n-a lucrat oficial nicio zi. Pentru acest bărbat din Ialoveni, ziua de mâine e o necunoscută. Ca el sunt mii de moldoveni.

Victoria Colesnic, moldova.org

Nicolae nu a avut niciodată carte de muncă și nu a semnat vreun contract de angajare. Dar lucrează mereu și din greu de 25 de ani. Din 1992, de când a terminat nouă clase, a muncit în patru țări. „În Moldova, Rusia, Ucraina și Franța — la negru peste tot”, povestește Nicolae și-și aprinde o țigară. E un bărbat uscățiv, cu ochi cenușii și mâini puternice. Cu aceste mâini, a turnat beton, a montat gresie, a tencuit și a vopsit peste 60 de apartamente la Chișinău, Moscova, Odessa și Paris.

„La început, am învățat cizmărie de la fratele meu. Pe atunci nu trebuia atestat, doar forță de muncă. Am lucrat într-un chioșc de încălțăminte, tot neoficial. Plăteam arenda 40 de lei pe zi, cam patru dolari la vremea ceea. Restul îmi rămânea mie”, își amintește Nicolae.

După șase ani de cizmărie, un cunoscut i-a propus să lucreze hamal. A acceptat, fiindcă se plătea mai bine și învăța din mers. „Lopata și foc la ghete! Nu m-am gândit la pensie sau la asigurare medicală. Nu se știe dacă voi ajunge eu la pensie”, încheie pragmatic.

Fără poliță, pensie sau concediu

Potrivit datelor pentru 2015, fiecare a treia persoană aptă de muncă din Republica Moldova lucrează neoficial. Cifrele arată că fenomenul ocupării informale, cum îl numesc experții, ia amploare. Din 2013 până în 2015, numărul lucrătorilor la negru s-a mărit cu 55.000, ajungând la 418.000.

„Una dintre cauze ar putea fi reîntoarcerea emigranților din Rusia, care se orientează spre agricultură, unde majoritatea lucrează informal. Altă cauză poate fi diminuarea angajării în sectorul de servicii”, explică Iurie Morcotîlo, cercetător economic la Centrul Analitic Independent Expert-Grup. „Presupun că devalorizarea, scăderea capacității de cumpărare, reducerea remitențelor, în special în 2015, au făcut ca multe SRL-uri care se ocupau cu prestarea serviciilor la nivel micro să se închidă, iar oamenii să se orienteze spre muncile neoficiale din agricultură”, afirmă expertul.

În esență, lucrătorii neoficiali se află într-o continuă zonă gri: ei nu sunt nici șomeri, deoarece generează profit, nici angajați, iar asta implică numeroase riscuri. „În caz de accident, angajatorul nu este responsabil să-i plătească vreun tratament, deoarece între ei nu există nicio legătură contractuală”, continuă Morcotîlo.

În cazul ocupării informale, nici patronii, nici angajații neoficiali nu plătesc contribuții sociale. Astfel, lucrătorul nu are poliță medicală asigurată sau concediu anual plătit.

„În ultimii doi ani, numărul contribuabililor (808.000 de persoane) s-a redus cu 53.000 sau cu 6%. Sectorul informal cauzează două probleme principale, care afectează în mod negativ funcționalitatea sistemului de asigurări sociale. În primul rând, vorbim despre un nivel scăzut de acoperire a sistemului de asigurări sociale a persoanelor angajate. În al doilea rând, despre reducerea veniturilor din contribuțiile de asigurări sociale la bugetul asigurărilor sociale de stat, care, în consecință, favorizează formarea deficitului bugetar”, afirmă Nelea Rusu, șefa Direcției politici de asigurări sociale din cadrul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei.

Dacă nu va munci oficial cel puțin 15 ani, Nicolae nu va primi nici pensie pentru limita de vârstă. „Eu dacă mă duc la medic, trebuie să plătesc tot. Astă iarnă m-a durut stomacul. O zi, două, trei… nu mă lăsa”, povestește bărbatul, pipăindu-și cu degetele adâncitura dintre coaste. „Medicul de familie mi-a spus să fac procedura ceea prin care înghiți un tub. Băieții mi-au recomandat să mănânc niște cartofi cruzi”, spune Nicolae, încrețindu-și fruntea. „Am mâncat de vreo două ori și mi-a trecut”, zâmbește bărbatul.

Un sfert de veac de neliniște

Pe parcursul a 25 de ani, Nicolae a fost urmărit de aceeași stare de nesiguranță. „Așa a fost tot timpul: azi de lucru este, mâine nu-i. Numai se termină un șantier, trebuie să caut altul”, povestește bărbatul. Îi pare rău că nu s-a specializat într-un anumit tip de lucrări, dar a fost nevoit să accepte orice, doar pentru a-și menține un venit cât de cât stabil. Așa a ajuns să restaureze până și interiorul unor clădiri istorice din Odessa sau să facă reparație în apartamente de lux la Moscova. „Făceam tot, de la zero până, cum se spune, la cheie. Odată am instalat o oglindă de cinci mii de euro. O mișcare greșită și trebuia să o plătesc eu”, își amintește el.

Nici nu mai ține minte de câte ori a fost înșelat la socoteli. Fiindcă nu avea un contract oficial, patronul putea să-l plătească cu întârziere sau să refuze achitarea ultimei tranșe. „Au fost situații când am primit banii după ce am lovit cu pumnul în masă. S-a întâmplat și să nu-i primesc deloc”, spune Nicolae.

De fiecare dată a plecat peste hotare cu gândul la cei doi fii și la soția Elena, pe care îi lăsa în casa mică, de piatră albă, ridicată la marginea satului. În 2015, Nicolae a ajuns la Paris, unde s-a angajat instalator, la negru. La 15 km de capitala franceză, pe un hectar de pământ neasfaltat, sute de rulote erau parcate una lângă alta. Din neștiute motive, locatarii acestora le spuneau caravane. Acolo, în suburbia Parisului, era casa a mii de lucrători informali din Europa de Est. Timp de un an, și Nicolae a locuit în una din aceste rulote, pe care o împărțea cu alți trei bărbați. Din banii câștigați în străinătate, și-a ridicat câte puțin casa și le-a cumpărat haine și jucării copiilor.

Zeci de mii de oameni pleacă anual din Republica Moldova pentru a-și găsi un loc de muncă mai bine plătit. Conform datelor adunate de la oficiile consulare ale țării, peste 805.000 de moldoveni locuiau peste hotare în 2015, practicând munci formale și informale.

Nici Elena, soția lui Nicolae, nu a lucrat vreodată oficial până anul trecut. „Mulți ani a făcut reparație cu mine, prin apartamente. Ea era responsabilă de lucrurile mai delicate: de vopsit, de șlefuit”, povestește bărbatul. Acum trei luni, femeia a apelat la Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă (ANOFM). Cu ajutorul agenției, s-a angajat vânzătoare într-un supermarket din Chișinău. „E bine că lucrează oficial, dar e plătită rău. Muncește de la șapte dimineața până seara și primește numai trei mii de lei”, spune soțul femeii. Nicolae nu-și poate permite să aibă și el un loc de muncă prost plătit — are o familie de întreținut.

Pe urmele celor nouă miliarde

Practica angajării neoficiale nu afectează doar angajații, ci și angajatorii. Potrivit unui raport semnat de specialiștii Expert-Grup, unii angajați ai companiilor de construcții renunță la locurile oficiale de muncă pentru cele neoficiale, dar mai bine plătite. Alți muncitori demisionează pentru a pleca peste hotare. Lucruri confirmate de reprezentanți ai întreprinderilor din domeniu. „Nu sunt mulți, dar un număr de persoane pleacă în fiecare an. Cei mai mulți emigrează în Rusia, Italia, Cehia sau Israel”, spune Iulian Turuta, specialist în resurse umane al unei companii de construcții din Chișinău.

Inclusiv statul are de suferit de pe urma acestei practici. „După cum spuneam, în cazul celor angajați neoficial, nu se plătesc contribuțiile sociale și asta creează presiune asupra bugetului de stat, asupra bugetului asigurărilor sociale”, explică cercetătorul economic Iurie Morcotîlo. Altfel spus, nu toți contribuie la vistieria comună. „Asta duce la faptul că pensiile sunt mici, veniturile fiscale ale statului sunt mici și, respectiv, investiții nu se pot face”, continuă Morcotîlo. Doar în 2013, diferența dintre veniturile pe care le-ar fi putut încasa statul și cele reale, colectate de autorități, a fost de nouă miliarde de lei.

Practica angajării neoficiale este parte a unui fenomen mai complex, denumit economie informală, precizează experții. Economia informală a unei țări include muncitorii fără contracte de muncă, precum și întreprinderile fără statut juridic. În cazul Moldovei, această felie a economiei a constituit în 2013, de exemplu, tocmai 23% din PIB. „Este destul de mult. În Franța, Germania sau Belgia, ponderea este mult mai mică, de 3–4% din PIB. Economiile din regiune, cele din Balcani, au pondere echivalentă sau mai mare”, susține Morcotîlo.

„Trebuie să înțelegem o corelație: cu cât e mai agrară țara, cu cât e mai rurală, cu atât mai mare e ponderea economiei informale”, afirmă expertul. Datele din 2015 arată că șapte din zece persoane angajate neoficial activează în agricultură. Domeniul construcțiilor ocupă al doilea loc, însă deține întâietatea privind ponderea angajaților la negru.

Pentru a micșora dimensiunile economiei informale, structura economiei naționale trebuie reformată. „Părerea mea este că Moldova trebuie să dezvolte domeniul serviciilor cu valoare adăugată înaltă, cum ar fi procesarea informației, consultanță, IT. Investițiile în acest sector vor mări productivitatea muncii, vor formaliza locurile de muncă și vor atrage populația de la sate la orașe”, încheie specialistul.

La ultima ședință din 2016, Guvernul a aprobat o nouă strategie de ocupare a forței de muncă, pentru anii 2017–2021. Printre măsurile pe care își propun să le întreprindă autoritățile, începând cu anul curent, se numără: susținerea antreprenorilor, promovarea întreprinderilor inovative, susținerea femeilor în afaceri, precum și crearea parteneriatelor între instituțiile cu atribuții de combatere a muncii nedeclarate.

În pofida tuturor greutăților, Nicolae vrea să se angajeze oficial. A încercat să caute pe diverse site-uri, dar n-a reușit să găsească ceva potrivit. „Ei scriu să le trimit e-mail, dar eu nu știu cum să intru în mail-urile lor și să le trimit mesaje”, spune bărbatul. Recent, un cunoscut i-a oferit un loc de muncă oficial. S-au înțeles la telefon. „Mi-a zis că voi instala sisteme de încălzire și de alimentare cu apă în apartamente. Instrumente bune mi-am cumpărat din Franța. E lucru responsabil, dar mult mai ușor. La opt mă duc la lucru, la cinci am terminat și gata. Să vedem cum va fi!..”, spune Nicolae cu satisfacție.

După o pauză mai lungă, bărbatul adaugă: „Știi, nu vreau băieții să aibă același viitor ca mine”. Pe cel mare îl vede ofițer, absolvent al vreunui colegiu militar. Mezinul a decis că va fi bancher. „Învață bine ambii. Cel mic aduce numai 9, câteodată câte-un 8. Maică-sa ieri s-a enervat, pentru că se grăbește și face mâzgăleli. Dar să vezi ce bine socotește în minte!”, povestește Nicolae și zâmbește larg, sincer. Azi viitorul îi surâde.

Notă: La solicitare, numele personajelor au fost modificate pentru a le proteja identitatea.