Acum că v-am bucurat ochii, vre să vă bucurăm și papilele gustative. Daniela și Cristi, au făcut furori în bucătărie urmând o rețetă secretă. Rămâneți cu noi pentru a afla despre ce e vorba!
Autor: Redactor
Categorii
TUR-RETUR. Comrat.
Третий выпуск TUR-RETUR посвящен Гагаузии. Маршрут съемочной группы пролегал через Комрат, Кирсово, Гайдары, Конгаз. Чем удивляли хозяева гостей, смотрите в нашей новой передаче!
Chiar dacă, aparent, regulile de bune maniere țin de domeniul trecutului, noi am decis să demonstrăm că nu este așa. Uite 10 reguli moderne de etichetă care cu siguranță îți vor prinde bine.
V-ați întrebat vreodată cum este să fii cel mai tânăr primar din raion? Echipa noastră de filmare a făcut o excursie până în Sadaclia și a descoperit ce dificultăți și ce oportunități stau în spatele acestui titlu onorific.
Ați observat cât de frumos este satul Sadaclia? Vă propun să rămâneți cu ochii lipiți de ecrane pentru a vă delecta cu frumusețea rurală a Sadacliei.
În fiecare zi te folosești cu gadgeturile moderne și navighezi pe internet. Însă pericolele te pot aștepta chiar și în mediul online ! Privește acest video pentru o navigare mai sigură pe internet !
Când vine vorba de managementul deșeurilor, autoritățile s-au limitat până acum la câteva tipuri de acțiuni: scriu strategii, elaborează planuri și adoptă legi care, de obicei, sunt „fără dinți” și la implementare se lovesc de realitățile dure ale birocrației și sistemului. De asemenea, se organizează ieșiri în teren cu salopete, cu activiști de partid, cu angajați ai instituțiilor care mai fac câte un selfie, o poză comună și cu asta gata. O a treia acțiune implică montarea unor tomberoane cu trei intrări și cu inscripțiile: „plastic”, „hârtie” și „deșeuri menajere”. Mai departe, despre un sistem de prelucrare a acestor deșeuri colectate separat (în realitate, materie primă pentru care unii agenți economici ar plăti) este tăcere.
Și dacă sarcina autorităților este să facă planuri mari, cum ar fi strategiile sau proiectele de infrastructură, care necesită alocare de fonduri, populația de rând se poate ocupa de lucrurile mici, cum ar fi colectarea corectă a deșeurilor sau acțiuni de informare. ONG-uri care se ocupă de probleme de mediu și chiar tineri care și-au făcut din asta un mod de viață, avem. Unul dintre ei este Adriana.
Adriana Bătrîncea este o elevă din clasa a XI-a. Învață la Liceul Academiei de Științe a Moldovei. De ceva timp, se implică în activități ecologice și da, ați ghicit, nu o face doar de dragul unui plus de 20 % la karmă sau un 10 la activități extracurriculare. Adriana a început activismul eco după ce a participat la olimpiadele republicane de ecologie. Ulterior, s-a implicat și în acțiunile organizației „Hai, Moldova!”.
„Încerc să ajut oamenii sa conștientizeze, dar este greu atât timp cât acest impact pe care îl au în ceea ce privește producerea gunoiului nu e văzut ca o problemă gravă”, spune aceasta.
Eleva face parte din organizația Fridays for Future, filiala moldovenească a acesteia. Organizația este în prezent cea mai mare mișcare de activiști pentru mediu, care a început tot de la o elevă.
În 2018, activista Greta Thunberg, pe atunci în clasa a IX-a, a decis să nu vină la școală, dar să protesteze în fața parlamentului suedez. Ea a avut ocazia să vorbească pe parcursul anului 2019 deja de la tribune mai mari, discursul său de la o conferință organizată la ONU stârnind diverse reacții – de la susținere la ridiculizare și condamnare, de la teorii ale conspirației la comparații cu practicile lui Hitler sau Stalin de a utiliza copiii pentru promovarea scopurilor proprii.
Mișcarea a crescut, iar în 2019 au fost organizate mii de acțiuni în mai multe orașe din lume. Printre acestea, desigur, și capitala Republicii Moldova, Chișinău.
În 2019, organizația a desfășurat la Lausanne, Elveția, o întrunire cu membrii din toată lumea, iar printre ei se aflau și tineri de la noi, inclusiv Adriana Bătrâncea. Ca să ajungă la destinație, tinerii moldoveni au parcurs peste 2 000 de kilometri. Asemenea Gretei, ei nu au folosit avioane, călătorind cu trenul și autobuzul. După 52 de ore, care au inclus și călătoria cu patru trenuri, moldovenii au ajuns la destinația finală.
„Schimbând trenurile de la țară la țară puteai vedea cum trenurile se îmbunătățeau treptat. Îți dai seama care este diferența dintre Moldova și Elveția până la urmă”, a spus Adriana Bătrâncea.
Cu 90 la oră
Lucrurile se mișcă ușor și în Republica Moldova, chiar dacă încă nu suntem chiar la nivelul Elveției.
La începutul anului 2020, autoritățile Republicii Moldova au alocat 10 milioane de lei pentru eliminarea din blocurile de locuit a tuburilor de colectare a deșeurilor menajere solide. Ca să înțelegem ce este acest tub de deșeuri solide, trebuie să ne imaginăm întâi de toate un bloc cu 10 etaje, prin care circulă o țeavă cu un diametru de cel puțin jumătate de metru. Țeava are ieșire la fiecare etaj, iar pe acolo locatarii aruncă deșeurile pe care le produc. Ele sunt colectate jos, într-un coș de metal care este încărcat într-o mașină, apoi evacuat. Și da, uneori pungile pot călători o distanță de 30 de metri de la ultimul etaj până la primul, asta însemnând, printre altele, că atunci când ajunge în tomberon, dacă acea pungă are 5 kilograme, la momentul impactului are o viteză de 90 de kilometri pe oră.
Iar impactul pungii de gunoi nu este decât problema numărul 1, pentru că urmează altele legate de sănătate, de existența rozătoarelor și mai ales că… nu este legal, conform legislației, de ceva timp. Această problemă, care este încă una emblematică pentru sistemul de colectare a deșeurilor din Chișinău, s-a vrut rezolvată, dar în ciuda interesului public, procesul de vot a fost destul de anevoios, iar decizia, care a obținut inițial 25 de voturi (majoritatea celor prezenți), a fost revotată câteva săptămâni mai târziu.
Vom încerca în continuare să explicăm tot procesul legat de sistemul managementului deșeurilor prin trei aspecte esențiale. Primul se referă la informarea cetățenilor despre colectarea corectă a deșeurilor și conștientizarea acestora față de impactul lor în acest sens. Al doilea aspect se referă la cum are loc procesul de colectare a deșeurilor și unde ajung deșeurile colectate. Al treilea se referă la ce se face cu deșeurile colectate.
Toate la locul lor
În liceul Academiei de Științe a Moldovei, școala unde învață Adriana, există urne pentru plastic și hârtie la fiecare etaj. O dată pe săptămână, urnele sunt golite undeva la subsol, iar o dată în semestru vine o mașină și preia toate deșeurile produse. Pentru că este vorba despre hârtie, în mare parte, ea este reciclată la una dintre întreprinderile autorizate.
Coșurile de gunoi au fost montate în cadrul unui alt proiect, tot desfășurat de societatea civilă, care a implicat elevi din mai multe școli din țară.
„Oamenii din jurul meu sunt destul de informați și le pasă, văd că le pasă și prin asta îi inspiră. Cumva, ei singuri decid ce să facă. Generația noastră nu se gândește, ca părinții noștri, la nivelul de trai, ci la modul de viață, și astea sunt două lucruri tare diferite”, spune ea.
Unii colegi de-ai ei deja au început să facă lucruri mici, cum ar fi, de exemplu, să nu ia de la magazin o pungă de plastic pentru cumpărături mici.
„Când merg cu colegii mei la magazin, ei își iau lucrurile în mâini și în buzunare. Nu știu dacă ei fac asta pentru că sunt eu acolo”, a spus Adriana, care a adăugat încă ceva: „Cu părinții este mai greu, pentru că generațiile sunt diferite”.
De fapt, chișinăuienii sunt interesați să aibă un mod de viață cât mai inofensiv pentru mediu și ar fi deschiși să depună efort pentru a contribui la un management mai bun al deșeurilor – o arată un studiu făcut de compania de sondaje Magenta în toamna anului trecut.
În 2011, 17 % din populația urbană din Moldova separa gunoiul, iar 50 % erau deschiși și ar fi separat dacă ar fi avut posibilitatea. Opt ani mai târziu, sondajul demonstrează că numărul acestora s-a mărit de patru ori: 72 % dintre chișinăuieni obișnuiesc să sorteze gunoiul, 24 % o fac cu fiecare tip de gunoi și 48 % – parțial (unele sticle, cutii etc.). Mai mult de o treime continuă să nu sorteze gunoiul.
„Numărul este foarte mare deja, dar această dorință nu este exploatată pe deplin de autorități”, consideră Andrei Teaca, director pe cercetare la compania Magenta Consulting.
„Am fost surprinși de ponderea mare a celor care spun că sortează parțial gunoiul și este o explicație aici – doar sticlele și unele cutii. Există o obișnuință, deocamdată destul de mică, de a sorta și asta indică în primul rând faptul că oamenii ar putea adopta comportamentul de a sorta gunoiul”, a spus Andrei Teacă.
Totuși, asta este vestea bună. O veste mai puțin bună este că, cel mai probabil, oamenii care spun în sondaj că sortează parțial nu o fac tocmai după standardele recomandate de specialiști.
Astfel, Andrei Teacă spune că, de exemplu, atunci când cineva aruncă un PET separat, asta nu e sortare. El susține, de asemenea, că infrastructura ghidează comportamentul locuitorilor. Astfel, dacă oamenii văd în jurul lor tomberoane marcate special pentru colectare separată, ei sunt mult mai dispuși să le folosească.
Iuliana Cantaragiu, fostă secretară de stat responsabilă de mediu la Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului în guvernul condus de Maia Sandu, spune că autoritățile au făcut investiția pentru un sistem de colectare separată, și anume mai multe tomberoane de diferite culori, pentru diferite materiale.
„Când le-am văzut, m-am bucurat și am zis că voi arunca deșeurile acolo, ca să aibă de câștigat municipalitatea, ca ei să-și extindă ulterior sistemul. Orice astfel de investiție trebuie susținută și de o campanie de informare. Nu pot să zic că nu a existat, dar dacă ea a existat, a fost foarte slabă, într-o perioadă foarte scurtă și, din această cauză, cunoscând datele, după trei ani de investiții (cam 900 000 de lei), suma nu a fost recuperată.”
Cine ne ia gunoaiele din oraș?
La nivel de țară, potrivit datelor Biroului Național de Statistică, în anul 2018, moldovenii au produs 1 597,3 mii (adică peste 1 milion și jumătate) de tone de deșeuri, dintre care doar 44 la sută au fost reciclate. În municipiul Chișinău, s-au produs 166 000 de tone de deșeuri, potrivit acelorași date.
Totodată, alte date, de această dată citate de NewsMaker, arată că 1,2 milioane de metri cubi de deșeuri revin Chișinăului. În această cantitate intră și deșeurile toxice: baterii, tehnică, substanțe medicale, termometre.
În Chișinău, de colectarea gunoiului de pe străzi se ocupă trei întreprinderi, potrivit Iulianei Cantaragiu.
„Este vorba despre Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ (ÎMGFL), întreprinderea «Spații Verzi» și «Autosalubritate». Totodată, unii agenți economici privați au instalat tomberoane speciale pentru colectarea separată, de exemplu, a plasticului”, a spus aceasta.
Problema este că aceste întreprinderi nu comunică între ele în acel proces, iar, de exemplu, dacă cei de la „Autosalubritate” scapă niște gunoi din tomberon, nu sunt obligați să îl măture.
Întreprinderile municipale de gestionare a fondului locativ au grijă de tot ce e în jurul blocurilor și, teoretic, ele ar trebui să aibă grijă și de tot ce se întâmplă în jurul platformelor de colectare. „Spațiile Verzi” strâng deșeuri vegetale și salubrizează parcurile, iar „Autosalubritate” are un rol foarte strict, îngust – să ia deșeurile din container –, dar că alături sunt o mulțime de gunoaie nu este treaba lor.
Tomberoane în Chișinău are și compania „ABS recycling”. Aceasta deține o rețea de containere pentru colectarea selectivă, în special a sticlelor din plastic. Colectarea separată, de fapt, pornită de către autorități, cel mai probabil inspirate de capitalele europene, a fost într-un final implementată doar pe jumătate. Cel mai des, materialele colectate separat, dacă nu ajungeau la ABS Recycling, prin parteneriatul lor cu primăria, ajungeau în același loc – sfânta groapă.
Sortarea deșeurilor mixte menajere este un proces anevoios și costisitor.
Autoritățile municipale au încercat o schemă de colectare separată a mai multor materiale, cumpărând mai multe tomberoane pentru colectarea aparte a hârtiei, plasticului și metalului, montându-le chiar și în spații publice. Dar cel mai probabil vor face un pas înapoi către o etapă de tranziție, când vor îndemna oamenii să colecteze doar două fracții – umedă (organică, menajeră) și uscată (plastic, hârtie, sticlă etc.) –, idee menționată în cadrul dezbaterilor publice de la primărie cu privire la acel proiect menționat mai sus, referitor la scoaterea tuburilor de colectare din blocuri.
Exemplul Adrianei de a produce cât mai puțin gunoi nu este urmat de toată lumea, iar când nu este urmat de toată lumea, este important ca și autoritățile să intervină acolo unde trebuie pentru a diminua cantitatea de deșeuri rămase pe străzi sau în zonele verzi, indiferent cine este responsabil de ea – „Spații verzi”, „Autosalubritate” sau întreprinderile pentru gestionarea fondului locativ. Când toate aceste politici eșuează, ajungem la necesitatea de a interveni voluntar. Nadejda Cebotari de la Organizația „Hai, Moldova!” spune că din anul 2011, de când se organizează acțiuni de protecție a mediului, inclusiv de curățare a unor terenuri, s-au implicat aproape 300 000 de voluntari.
„Bineînțeles, acești oameni care s-au dus o dată și au strâns gunoiul aruncat de cineva nu vor mai arunca ei înșiși altădată. Bineînțeles, se vor enerva pe alții pe care îi văd că-și lasă deșeurile prin păduri și le vor zice să-și strângă gunoiul pentru că nu suntem aici niște nesimțiți”, a spus Nadejda Cebotari.
Procesarea deșeurilor
Legislația din Republica Moldova cu privire la deșeuri este bună, potrivit tuturor experților pe care i-am abordat. Mai mult, este stabilită și o piramidă clară de priorități, care ar trebui să ajute autoritățile să-și stabilească accentele pe care ar trebui să le pună atunci când se apucă de strâns și depozitat gunoiul.
Autoritățile pun accentul întâi pe prevenire, ulterior mergând pregătirea pentru reutilizare (orice operaţiune de valorificare prin care deşeurile sunt transformate în produse, materiale sau substanţe pentru a-şi îndeplini funcţia lor iniţială sau pentru alte scopuri), valorificare energetică și, la final, eliminare.
Pentru municipiul Chișinău, principala formă de procesare a deșeurilor rămâne simpla evacuare a gunoaielor la Țânțăreni.
Chiar dacă nu e cea mai bună, gunoiștea de la Țânțăreni rămâne o soluție pentru deșeurile din Capitală, mai ales dacă ne raportăm la situațiile din alte localități, spune Iuliana Cantaragiu. Potrivit ei, peste tot are loc acest proces de „depozitare”. În unele locuri, depozitarea se face autorizat și corect, în timp ce în altele – procesul șchiopătează, ca să nu spunem că e total dezastruos.
Ultimul acord al guvernării PD+PSRM conține un punct care se numește „Implementarea unui Program naţional de gestionare a deşeurilor solide”.
Tehnologic, ce înseamnă acest proces de „depozitare” despre care vorbesc experții?
Depozitarea este una dintre cele mai simple metode de gestionare a deșeurilor din zonele urbane. În funcție de tipul deșeurilor acceptate, depozitele se clasifică astfel:
— pentru deșeuri periculoase (clasa A);
— pentru deșeuri nepericuloase (clasa B);
— pentru materiale inerte (clasa C);
— pentru un singur fel de deșeuri (monodeponie).
Depozitele trebuie să dispună de sisteme de pază, echipamente de cântărire, laboratoare de analiză, instalații de recuperare a gazului de depozit și de tratare a levigatului. Acesta este un lichid care dizolvă straturile de deșeuri depozitate deja și acoperite.
Eliminarea deșeurilor prin depozitare în rampe (gropi) de gunoi fără vreo măsură ulterioară este o practică încă aplicată în prezent, dar care nu mai este acceptată în UE. De obicei, depozitarea în rampe de gunoi presupune la sfârșit închiderea depozitului prin acoperire cu pământ (îngropare). Este o practică curentă în multe țări.
Astfel de rampe se amenajează în cariere în care exploatarea de minereu s-a încheiat sau în mine abandonate. O rampă de gunoi realizată și exploatată corect este o metodă relativ ieftină și care satisface criteriile ecologice de eliminare a deșeurilor.
Totodată, este nevoie să existe o izolare foarte bună a acestor depozite cu straturi de argilă, care trebuie să fie mai mari de 1 metru pentru deșeuri inerte sau nepericuloase și mai mare de 5 metri pentru deșeuri periculoase.
Astea de mai sus, sau…
Compania ABS Recycling și-a început activitatea în domeniul gestionării deșeurilor în anul 2006. Inițial, recicla doar plastic. Ulterior, în 2017, a investit într-o fabrică de sortare, apoi a deschis un centru de reciclare. Ambele procesează deșeuri din Chișinău și, practic, tot ce nu ajunge la ei este îngropat la Țânțăreni.
„La moment, conlucrarea noastră cu autoritățile constă într-un proiect-pilot de jumătate de an, termenul căruia a fost depășit deja în 2017. De atunci așteptăm sau invităm APL-urile să conlucrăm, să facem un parteneriat public-privat și să putem investi mai departe”, ne-a spus Vlada Balica, reprezentantă a ABS Recycling.
Stația de sortare se află în extravilanul unei suburbii din Chișinău, de unde se vede o bună parte din blocurile locative ale sectorului Botanica. Priveliștea este amețitoare, dacă facem abstracție de mirosul înțepător de gunoi caracteristic unor astfel de locuri. Stația arată cât se poate de bine – câteva zeci de muncitori, utilaje mari, secții, benzi pe care deșeul circulă și, ulterior, este sortat.
„Sortarea este prima etapă. Etapele de mai departe nu sunt realizate încă, iar pentru a investi trebuie să avem siguranța unui parteneriat”, a spus Vlada Balica. Totuși, compania a început a realiza o parte din reciclare, și anume, prin deschiderea unei fabrici de reciclare la Peresencina, sat aflat la 30 de kilometri de Chișinău, unde se „granulează” plasticul, adică efectiv plasticul colectat este transformat în granule care ulterior sunt vândute altor companii ca materii prime.
A doua viață?
Că există o a doua viață pentru deșeu este bine știut și aplicat în diverse țări occidentale. În Moldova, o a doua viață a deșeurilor există nu neapărat datorită autorităților, cât mai degrabă „în ciuda” autorităților.
Cei care vor să dea la reciclare deșeurile pe care le produc o pot face mai ușor decât poate și-ar imagina. Site-ul Reciclare.md (pe care îl recomandăm) oferă o sumedenie de sfaturi și indică, frumos, pe hartă, unde și ce se află pentru toți cei care vor să dea un obiect la reciclare, așa că nu ne vom opri mult aici.
Ce mai facem?
Pentru Adriana Bătrîncea, situația rămâne neschimbată. Ea continuă și va continua să sorteze hârtia și plasticul, așa cum poate ea, și va continua să-i sfătuiască pe toți să facă măcar acest minim.
„Statisticile de genul «200 de kilograme de deșeuri ajung în fiecare secundă în oceanele noastre» sau «jumătate dintre speciile sălbatice deja au dispărut într-o perioadă de 40 de ani» mă îngrozesc. Și nu as vrea cumva să contribui la înrăutățirea situației pe care o avem deja foarte rea”, ne-a spus Adriana.
„Dacă oamenii vor fi mai informați despre situația râurilor de la noi, despre consecințele asupra câmpurilor cărora li se mai spune «svalka», adică despre câmpurile pline cu gunoaie, unde în fiecare zi mașinile de gunoi vin să se descarce, cred că vor deveni mai prudenți și mai grijulii față de gunoiul pe care îl produc – ca el să ajungă la tomberoanele potrivite, nu în apa, aerul și pământurile noastre”, a punctat ea.
Spune că încearcă să ajute oamenii să conștientizeze, dar este greu, atât timp cât impactul deșeurilor asupra mediului nu este văzut ca o problemă gravă.
„Dacă în Chișinău se mai procesează cât de cât deșeurile, situația din sate ar trebui să ne îngrijoreze – acolo autoritățile chiar nu întreprind nicio măsură cu gunoiul care e produs de fiecare locuitor. În mare parte, gunoiul nu mai ajunge la centrele de colectare a deșeurilor, ci este descărcat pe câmpuri și în râurile din apropiere”, a spus Adriana.
Actualul primar al capitalei, Ion Ceban, promitea în cadrul campaniei electorale din anul trecut: „În baza unui parteneriat public-privat, va fi dată în exploatare o întreprindere pentru reciclarea completă a deșeurilor”.
Soluția pare potrivită din două motive: este o practică internațională și, în condițiile în care autoritățile din Chișinău nu au bani, una logică.
„Lipsa de progres în privința managementului deșeurilor din Moldova este inclusiv și din cauză că autoritățile, pe de o parte, vor să facă totul, dar pe de altă parte, nu fac. Când vine vorba de a face un parteneriat public-privat, întotdeauna există dubii sau interese și atunci… mai bine nu le faci”, spune Vlada Balica, reprezentanta companiei ABS Recycling.
Hotărârea votată pe 20 februarie 2020 prevede câteva măsuri care ar veni să schimbe în bine situația din Chișinău. În primul rând, până pe 30 aprilie ar trebui să avem deja un studiu de fezabilitate despre amenajarea platformelor de colectare separată a deșeurilor. Totodată, până la finalul anului curent, în blocurile din Chișinău ar trebui să nu mai existe tuburi pentru aruncarea deșeurilor, pe care le-am menționat la începutul articolului. Totodată, se propune construcția platformelor pentru colectarea separată, și anume a doar două fracții: biodegradabile și reciclabile.
Totodată, ar urma să fie inițiată, începând cu 1 aprilie, o campanie de promovare a colectării separate a deșeurilor.
La scurt timp după dezbaterea acelei decizii în Consiliul Municipal Chișinău, Vlada Balica ne spunea că lucrurile se mișcă greu și inițiativele de parteneriate se mișcă destul de greu, chiar dacă autorităților li se pun practic multe lucruri pe masă.
„Am făcut acest proiect-pilot, asumându-ne toate cheltuielile investiționale și operaționale timp de doi ani și jumătate, pentru a demonstra că se poate face sortare, că putem obține aceste deșeuri, că pot fi reciclate. Am demonstrat morfologia deșeurilor, pentru că nici măcar asta nu se știa. Noi știam că avem deșeuri, dar nu știam cât la sută este plastic, cât la sută este sticlă. Practic am introdus evidența acestor deșeuri”, a spus Vlada Balica.
ABC Recycling rămâne singura companie din Chișinău care sortează deșeurile în baza parteneriatului cu primăria, iar de fapt, potrivit Iulianei Cantaragiu, nici nu e nevoie de mulți antreprenori de acest gen, mai ales că piața Republicii Moldova este destul de mică, iar multe companii riscă să producă fiecare aparte faliment din cauza existenței simultane pe piață. Situația actuală legată de depozitarea de la Țânțăreni însă nu mai poate continua.
„Dacă facem cum se procedează în momentul actual, adică ducem totul acolo, minus ce scoate ABS-ul din cantitate, pentru reciclare, ne ajunge să folosim poligonul maximum șapte-opt ani. Asta este «foaie verde». Trebuie de căutat alt loc. Abordarea pe care trebuie să o aibă municipalitatea este să îngropăm cât mai puțin și să valorificăm cât mai mult posibil”, a spus Iuliana Cantaragiu.
Viceprimarul capitalei, Ilie Ceban, ne-a spus că în prezent se lucrează la un Plan Municipal de Gestionare de Deșeurilor, în cadrul unui grup de lucru. Planul, potrivit lui, va statua priorități din domeniu precum metoda de colectare a deșeurilor menajere – fracția umedă și uscată –, sortarea și valorificarea la maximum, astfel ca să fie micșorată cantitatea de deșeuri ce ajunge la Țânțăreni și valorificarea deșeurilor biodegradabile în procesul de fermentare pentru a produce energie electrică și termică.
Totodată, despre parteneriatul viitor cu ABS acesta a spus că „Grupul de lucru creat prin dispoziția primarului general examinează și acest proiect din prisma Studiului de fezabilitate elaborat la comanda DGLCA cu privire la concesionarea sistemului de sortare a deșeurilor menajere și va înainta primarului general si Consiliului municipal Chișinău proiectul privind sortarea deșeurilor menajere în bază de parteneriat public-privat”.Cât despre Țânțăreni, acesta a citat un studiu de fezabilitate realizat de compania germană Fichter și a spus că
depozitul de acolo va fi modernizat conform standardelor europene. Totuși, pentru a fi luată decizia finală în ce privește implementarea proiectului, se procură stația de tratare a levigatului și se pune în funcțiune.
„În perspectivă, având în vedere că acest depozit are un termen de viață de până la 10-15 ani, este indispensabil de asigurat procesul de sortare și valorificare a deșeurilor astfel încât doar deșeurile inerte generate în urma valorificării deșeurilor să ajungă la acest depozit”, a mai spus acesta.
Și Adriana Bătrîncea speră în continuare la o schimbare.
„Aș vrea sa cred ca va fi mai bine, pentru că văd că tinerilor de vârsta mea le pasă, tineri care ulterior vorbesc și își conving părinții că un astfel de comportament față de natură e inacceptabil, iar impactul indiferenței noastre se va răsfrânge grav”, a mai punctat ea.
Categorii
Tur Retur. Vadul lui voda.
Команда TUR-RETUR закрывает летний сезон в Вадул-луй-Водэ! Загореть не загорели, зато мы приготовили для вас зрелищную, полную адреналина , передачу ! Приятного просмотра !
Cu Elena, o tânără activistă de mediu din Macedonia de Nord, urma să discutăm în fața parlamentului țării sale. Acel loc a fost în luna ianuarie 2020 scena unui protest al mai multor ONG-uri ale societății civile. Elena lucrează, învață și protestează, când este cazul, pentru mediu. Face parte din organizația Fridays for Future, dar și dintr-o uniune mai mare de ONG-uri, experți și mișcări ecologiste care au același scop – să asigure un mediu mai bun în țara lor.
Până a ajunge la parlament, a trebuit să trecem prin centrul orașului. Skopje este dominat de statuia „Războinicului pe cal”. Asta e denumirea oficială a monumentului ridicat în anul 2011.
Statuia amintește de Alexandru Macedon, personalitatea istorică care a cucerit toată lumea cunoscută pe atunci, în secolul IV înainte de Hristos. Piedestalul înalt, cam cât o clădire de vreo șase etaje, cu gravuri pe el, amintește de Columna lui Traian, despre care studiem la lecțiile de istorie.
În jurul statuii, aproape toate clădirile au specific elenistic (coloane înalte) și sunt făcute din marmură de culoarea albă (care între timp s-a făcut gri, de la neîngrijire).
Centrul istoric a fost reconstruit în ultimii zece ani, sub avântul unui proiect masiv de nation-building, sponsorizat de fostul guvern naționalist. S-au cheltuit peste 500 de milioane de dolari. Proiectul nu a fost dus până la capăt, iar unele clădiri au rămas șantiere odată ce guvernarea a fost schimbată. Între timp, și țara se numește altfel – Macedonia de Nord.
Am ajuns la locul unde ne așteaptă activista de mediu Elena Danova. Vizavi de parlament, lângă un ansamblu de statui care seamănă cu cele de la Poarta Brandenburg din Berlin, începem interviul cu Elena.
Orașul, de fapt, are foarte multe elemente care îl aseamănă cu alte capitale europene. De exemplu, un pod de piatră – monument autentic, vechi de câteva sute de ani, care unește partea nouă a orașului de cea veche, autentică și ea, unde sunt câteva moschei încă din perioada otomană și un bazar de toată frumusețea – este un loc ce îți dă impresia să te afli în Istanbul, deși nu te afli.
Pe același kilometru pătrat ai două poduri gemene care amintesc de Podul Carol din Praga, ai o piață largă care ne amintește de Roma. Orașul este plin de autobuze cu două etaje ca în Londra, iar ele se deschid spre un bulevard larg, care trece pe lângă copia neterminată a arcului de Triumf din Paris. Și sunt multe statui.
Este și un râu în Skopje. Se numește Vardar, iar malurile lui au fost amenajate în cadrul aceluiași proiect menționat mai sus – cu pavaj alb, de piatră, la fel, precum în multe alte capitale europene. Toate acestea au fost surprinse într-un proiect al jurnaliștilor de investigație.
Totuși, în pofida amenajărilor moderne, apa din râu este plină de plastic și diverse ambalaje, iar în vecinătate poți găsi cu ușurință locuri unde gunoaiele au fost aruncate la întâmplare. Este un peisaj familiar pentru chișinăuienii care măcar o dată au coborât mai jos de Parcul Catedralei sau au mers câteva la câteva sute de metri de bulevardul central până la Piața Centrală.
În general, Skopje se aseamănă foarte mult cu Chișinăul. Are 627 000 de locuitori și, la fel ca la noi, este centrul de gravitație economic și politic al țării, care numără în jur de două milioane de oameni. Asemănările nu se opresc aici. Și ei au un râu, tinerii la fel au un loc unde își dau întâlnire, loc știut de toți – la monument. Principala deosebire este că la Skopje poți observa câteva subtilități la capitolul „mobilitate urbană”.
Activista
Situația ecologică din Macedonia de Nord, potrivit Elenei Danova, este o rețea de probleme diferite, interconectate cu ceea ce se întâmplă la nivel global.
Principala problemă de mediu la Skopje este poluarea aerului. Apoi urmează deșeurile menajere solide. Și plasticul. Despre existența plasticului în mediul înconjurător, Elena spune că a avut câteva interacțiuni care au marcat-o.
„Cu șase sau șapte ani în urmă, eram într-un sat mic din partea sudică a Turciei. Acolo am lucrat timp de două luni într-un proiect ecologic, care era legat de protecția unor specii de țestoase de mare, mai precis, specia Caretta-caretta”, spune Elena.
Facem o paranteză pentru a menționa că aceste țestoase marine au o capacitate mare de a sta mult timp în apă, chiar și de a traversa oceanul. Majoritatea țestoaselor marine au o distribuție globală, iar în secolul XIX populația lor număra milioane. Țestoasele marine însă sunt capturate pentru carne, piele și carapace, se îneacă în plasele de pescuit sau rămân prinse în paragate (unealtă de pescuit, formată dintr-un șir de cârlige cu nadă) utilizate pentru ton. Întorcându-se pe plajă, ele fac cuiburi în nisip pentru a depune multe ouă pe care le acoperă pentru o perioadă de șase-opt săptămâni.
În prezent, șase din șapte specii sunt pe cale de dispariție.
„În acest sat, ele veneau pe coasta mării și depuneau ouăle, dar coasta era plină de gunoi. Acel gunoi nu venea de la deșeurile de pe țărm, aruncate de către localnici, dar era adus de valuri. Multe țestoase înghițeau plastic crezând că e mâncare sau pungi de plastic crezând că sunt alge. În consecință, mureau sau se îmbolnăveau”, a continuat Elena.
Această experiență a marcat-o, spunând că putea vedea în fața ei toate periuțele de unică folosință pe care le-a folosit vreodată. Ulterior, Elena a studiat un alt domeniu, tot legat de mediu: „Am început să învăț mai multe despre permacultură”.
Permacultura este o modalitate de proiectare și design a așezărilor umane și sistemelor agricole perene, bazată pe imitarea relațiilor care există în ecosistemele naturale.
„Filosofia acestui domeniu este că recreezi ecosistemul care deja a fost distrus. Este într-un fel un mod de a lucra la o scară mai mică pentru a reflecta imaginea de ansamblu a mediului înconjurător și desigur a biodiversității”, spune Elena.
Activismul de mediu i-a influențat și comportamentul zilnic.
„De exemplu, hainele. Nimeni nu se gândește cum vin ele și unde pleacă. Și nu este vorba doar despre poluare, ci și despre exploatarea oamenilor”, spune Elena, referindu-se la forța de muncă ieftină din țări mai puțin dezvoltate, unde își au fabricile de textile marile branduri transnaționale.
Și în Skopje există exploatare, afirmă Elena, inclusiv în domeniul managementului deșeurilor.
Cum scapă de gunoaie locuitorii orașului Skopje
De colectarea deșeurilor în Skopje se ocupă compania Komunalna Higiena, în traducere – Igiena Comunală. Aceasta colectează gunoiul de pe străzi, curăță spațiile verzi și evacuează deșeurile dintre blocuri. La Chișinău, de golirea tomberoanelor se ocupă Autosalubritate, de salubrizarea parcurilor – Spații Verzi, iar de gunoaiele de pe teritoriile blocurilor locative – întreprinderile de gestionare a locuințelor.
„Dacă e să vorbim despre gunoi, sunt două părți ale poveștii. Prima – oamenii din Skopje, în general, nu au obiceiuri de igienă urbană, ceea ce ar însemna că oamenii poluează”, spune Kiril Przo, editor-șef la Platforma DOMA.
Platforma este o inițiativă a Institutului pentru Studii în Comunicare, o organizație de cercetare științifică non-profit. Platforma DOMA educă publicul pe subiecte legate de biodiversitate, protecția mediului și încurajează cetățenii să se implice activ și să pună presiune pe autorități pentru a soluționa problemele stringente.
„Din start, marea majoritate a oamenilor nu conștientizează impactul gunoaielor pe care le aruncă. Dovadă – tot gunoiul care apare în Skopje. Pe de altă parte, conducerea locală nu este gata să ia măsuri pentru a opri acest lucru, ori să creeze un sistem mai bun de gestionare a gunoaielor”, spune Kiril Przo.
Una dintre cauzele problemei la nivel de cetățeni este– potrivit lui Antonio Jovanovski, lider al unui ONG de mediu, Go-Green (BidiZelen) – faptul că, deși anterior au fost aplicate strategii de comunicare cu publicul în acest domeniu, ele nu au făcut parte din vreun program sistemic. Antonio vede, de exemplu, responsabilitatea cetățeanului de a sorta gunoaiele drept un obicei care se formează treptat, dar pe parcurs oamenii ar trebui informați corespunzător, întrucât există subtilități care trebuie înțelese.
ONG-ul BidiZelen a fost fondat în 2010, activează în Skopje și își propune să creeze o organizație de tineri care să se implice în promovarea politicilor de mediu la nivel local, regional și chiar internațional. ONG-ul implementează o serie de programe educaționale și susține „businessul verde”, adică politici ale antreprenorilor pe domeniul eficienței energetice și al energiei curate.
Cel mai important însă este, potrivit lui Antonio, să începi sortarea gunoiului de acasă și mai ales, dacă poți și ai vecini receptivi, de la tine din bloc.
„Am început o inițiativă în clădirea mea. Pe fiecare etaj am pus tomberoane pentru plastic și hârtie și am pus semne că, de exemplu, tipurile de plastic 1, 2 și 5 sunt reciclabile local, iar altele nu sau, mai precis, nu au nicio valoare economică pentru agenții economici de aici. Astea sunt niște detalii pe care oamenii nu le conștientizează deocamdată. Chiar dacă sortezi, trebuie să știi ce se reciclează și ce nu se reciclează”, spune activistul.
Jovanovski mai afirmă că el de obicei recomandă desfășurarea campaniilor de informare în paralel cu un proces de învățare a acestui „algoritm” de sortare. Oamenii trebuie să fie conștienți de ceea ce consumă. Unele obiceiuri legate de reciclare pot începe din școală, altele pot fi dobândite prin educația „practică” a oamenilor și crearea unei infrastructuri.
Țânțăreniul Macedoniei
Gunoiul strâns din capitala Macedoniei de Nord ajunge în mai multe locuri. Cea mai mare parte din el – la gunoiștea de la Drisla. În 2011, autoritățile locale au semnat un contract de concesiune a gunoiștii cu o companie italiană care promitea investiții de 73 de milioane de euro în următorii 35 de ani. Decizia a fost contestată atunci de ceilalți participanți la concurs. Până la urmă, antreprenorul italian a rămas pe loc. Planurile mari includeau o serie de stații de prelucrare a mai multor tipuri de deșeuri până în anul 2017.
Însă până la urmă, nu a investit decât foarte puțin, pentru o instalație de incinerare a deșeurilor medicale, subiect care a devenit de câteva ori ținta investigațiilor din presa locală.
La începutul anului 2020, Primăria orașului Skopje a reziliat contractul cu acea companie italiană și, potrivit presei locale, până la sfârșitul acestui an va fi selectat un alt antreprenor din rândul celor care au depus dosarele în 2011. Primarul speră că dacă planurile sale vor fi duse până la capăt, la Drisla va fi dus doar 5 % din gunoiul care este depozitat astăzi acolo.
La nivel de țară sunt planuri de a construi mai multe gunoiști regionale, însă, deocamdată, autoritățile spun că totul se află la faza de găsire a investitorilor, iar între timp legislația din domeniu este armonizată cu cea a Uniunii Europene, întrucât țara este pe lista de așteptare pentru aderarea la UE.
Cum se vede ecologia din birou
Ministrul mediului din Macedonia este Naser Nuredini, o persoană cu un CV foarte bogat și care dă puține interviuri jurnaliștilor, iar un detaliu important este că vorbește doar în engleză cu jurnaliștii. Naser Nuredini este albanez născut în Macedonia. S-a aflat, din copilărie, peste hotare. A trăit și a studiat la Viena, apoi a făcut studii în Germania și Marea Britanie. Până a ajunge ministru, a lucrat în instituții bancare și de consultanță financiară.
A venit cu planuri mari, potrivit site-ului ministerului, pentru că: „Este pasionat de «economia verde» – o soluție modernă a dezvoltării economice, o abordare modernă a managementului mediului înconjurător, care creează locuri de muncă în timp ce se îngrijește sănătatea și bunăstarea pe termen lung a rezidenților săi”.
„Ne aliniem legile la directivele UE. Sperăm ca prin adoptarea acelor legi și prin aplicarea lor să putem crea oportunități pentru cetățenii noștri pentru a separa gunoiul, iar asta, pe termen lung, va crea o industrie a reciclării”, spune ministrul.
Țările UE care pentru ministru sunt un model în materie de ecologie și gestionare a deșeurilor sunt Austria, unde el personal a petrecut foarte mult timp, și Slovenia, despre care spune că a progresat mult într-un timp scurt.
„Ei au reușit să obțină o rată foarte mare de separare în 10 ani. Am vrea să luăm Slovenia ca pe un exemplu, pentru că noi și ei suntem două țări cu dimensiuni similare, iar ei au învățat și au aplicat cele mai bune modele”, explică Naser Nuredini.
Macedonia de Nord însă se află, potrivit ministrului, departe de Slovenia și foarte departe de Austria, dar ambiție este. Totuși, principalele atribuții în ceea ce privește colectarea gunoiului cade pe umerii autorităților locale.
„Ceea ce facem în prezent, prin intermediul donatorilor internaționali, e faptul că organizăm centre moderne de reciclare regionale. Trebuie însă, în paralel, să amenajăm gunoiști, temporar. Nu sunt un mare fan al acestei soluții, dar pe termen mediu, până facem o economie circulară în jurul deșeurilor, avem nevoie de ele”, a mai spus el.
Naser Nuredini ar prefera ca privații să construiască uzine de reciclare, și nu statul, deoarece ei ar fi mai bine echipați să gestioneze acest domeniu. Totodată, țările mici adesea au probleme legate de găsirea investitorilor.
„Ar trebui să abordăm acest subiect ca pe o soluție regională, pentru că în regiunea noastră sunt țări mai mici, iar uneori nu este viabil din punct de vedere economic să investești în tratarea gunoiului doar dintr-o țară, cu aceeași mărime ca a noastră, de exemplu. Și de aceea trebuie să lucrăm cu alte țări pentru a vedea cum putem realiza ceva împreună”, spune Nuredini.
Eroii neașteptați ai reciclării
Pe lângă tomberoanele din unele zone ale orașului Skopje, poți vedea în mijlocul zilei mai mulți oameni, așa-numiții „selectori neautorizați” care adună carton, plastic și metal și predau totul reciclatorilor. Unii merg la tomberoane cu căruța, alții cu biciclete adaptate și alte remorci improvizate. Sunt și copii implicați în toată această operațiune.
Unul dintre ei este Seldat. Nu a vrut să ne spună numele său complet, dar a acceptat să vorbească cu noi în prezența lui Antonio Jovanovski, care ne-a fost și traducător.
„Aproape toată viața am lucrat cu gunoiul. O fac ca să supraviețuiesc, ca să nu fur și ca să muncesc cinstit. Nu este altceva de lucru pentru noi, chiar dacă vrem să muncim. Am crescut familia mea cu acest tip de muncă”, spune Seldat.
El afirmă că întreține acasă o soție bolnavă, căreia trebuie să-i cumpere și medicamente zilnic.
Ca el sunt alte câteva sute de familii care lucrează nu numai în capitala Macedoniei. Îndeletnicirea, văzută de ei ca „un job legal, cinstit”, este de fapt la limita legii.
Ca și alții ca el, Seldat și-a construit un dispozitiv de colectare, iar piesa de rezistență, ceva ce alții nu au, este o motocicletă de producție iugoslavă, semn că este oarecum „mai avansat”.
Antonio Jovanovski spune că acești „selector neautorizați” realizează cam cea mai mare parte din munca de sortare și reciclare a gunoiului din Skopje.
„Este, din păcate, o formă de economie neformală. Practic 90 % dintre ce este reciclat este ridicat de sectorul informal care, practic, este un act criminal, deoarece se iau deșeurile din tomberoane”, spune Jovanovski.
Dar sunt soluții, iar la una dintre ele se lucrează în prezent. Antonio Jovanovski ne povestește despre o inițiativă, în care unii colectori ar putea fi implicați într-un proces ce le-ar oferi stabilitate financiară și un job zilnic. Ar implica, potrivit lui, o nouă entitate juridică, ce ar intermedia colectorii cu anumite blocuri locative participante în proiect. Organizația oferă traininguri pentru „selectori profesioniști” pe care îi instruiesc despre tipurile de plastic și cum să colecteze corect, în același timp oferindu-le licență. Astfel, categoriile vulnerabile de populație ar fi cumva asigurate cu un job și ar aduce în câmpul legal acest tip de activitate.
„Ideea ar fi să avem cât mai multe clădiri ca aceasta și cetățeni care să selecteze. Vom angaja selectori la un job decent. Vor veni, vor lua, de exemplu, plasticul, îl vor duce la reciclatori care vor plăti entității juridice, iar acestea, la rândul lor, vor oferi salarii selectorilor”, spune Jovanovski.
Deocamdată, inițiativa este la un stadiu incipient, iar Seldat este primul selector care s-a arătat dispus să participe. Locatarii din blocul de unde el a ridicat acest sac de plastic sunt și ei gata să ofere deșeurile unei persoane terțe, decât să le pună direct în tomberon.
Procedura „pilot”, testată ca Iron Man, pe cont propriu și pe propria locuință, este pentru a demonstra că această soluție poate da roade, iar acestei categorii îi pot fi găsite soluții pentru a ieși din situația socială pe care o au.
Eco-friendly din obișnuință
Elena Danova spune că există foarte multe soluții pentru a evita generarea unor cantități mari de gunoi și deșeuri care implică doar un pic de schimbare a stilului de viață. De exemplu, în cazul cumpărăturilor, poți alege fructe și legume de la fermieri, neambalate sau să îți cumperi haine second-hand ori de la producătorii locali.
„Bunica mea este inconștient o persoană foarte eco-friendly. Ea nu a zburat niciodată cu avionul. Poți să nu mănânci carne toată viața, dar să zbori o dată cu avionul e ca și cum ai fi mâncat carne mult timp. Pe deasupra, ea nu mănâncă așa de des carne, inclusiv din cauza situației economice”, spune Elena.
Ea afirmă că nu trebuie să fim oameni de știință ca să conștientizăm schimbările globale. Unii oameni, potrivit ei, abia așteaptă să li se spună ce să facă și ei vor face, înțelegând din start că au o soluție mai bună în față, iar că ceea ce fac, din lipsă de alternative, nu este prea bine.
„Problemele din țară sunt totuși sistemice. Educația și informarea sunt importante, dar e important să se lucreze sistemic cu toate problemele. Dacă învinovățim oamenii că nu au aruncat o sticlă de Coca-Cola în coșul de gunoi, nu luptăm cu problema reală. Da, este o problemă, dar nu o problemă fundamentală care, de exemplu, provoacă cancer oamenilor”, a spus Elena.
Kiril Przo menționează că în Macedonia există o conștientizare a problemei mediului și chiar dorință de schimbare, dar mai este mult de muncit, inclusiv la explicarea avantajelor reformelor în acest domeniu.
„Primul pas care ar trebui făcut ar fi să fie create gunoiști și stații de sortare regionale. Dar majoritatea comunităților unde acele gunoiști ar trebui amplasate s-au pronunțat împotrivă. Oamenii conștientizează, înțeleg că problema există, dar nu vor ca soluția să fie în curtea lor”, spune Kiril.
Ministrul Naser Nuredini afirmă că reciclarea este un domeniu profitabil: „Acestea sunt materii prime. Sunt materii bune de refolosit. Nu ne putem permite să ne gândim că asta este gunoi. Este profit aici. De exemplu, putem refolosi sticla care din start este mai simplu de refolosit decât de făcut de la zero, hârtia, făcând hârtie reciclată, plasticul… deși este mai dificil, dar se face. Dacă mărim taxele pentru tona de deșeuri produsă, ei vor fi nevoiți să fie mai inovativi. Să producă sticlă mai ușoară, plastic mai ușor, ambalaj mai ușor și, per ansamblu, se vor genera mai puține deșeuri”.
Antonio Jovanovski crede că pentru cetățeni poluarea aeriană va fi în continuare prioritatea numărul unu, deși, afirmă el, e important și să fie reformate instituțiile statului și să existe o luptă reală împotriva corupției.
„Sper că și instituțiile se vor întări, se va întări și sistemul judecătoresc, iar așa vom avea și investitori în sistemul de management al deșeurilor, care să fie pe termen lung, să implementeze principiile unei economii circulare și ale selecției la nivel de cetățeni. Astfel, în 10 ani, sper că orașul Skopje și alte părți vor avea un sistem de colectare separată, inclusiv locuințele, iar romii care se ocupă de colectarea gunoiului vor fi profesionalizați, vor avea o slujbă decentă”, spune Antonio.
Iar Elena rămâne optimistă pentru țara sa, deși uneori acest lucru poate deveni destul de greu.
„Vreau să rămân aici și vreau să contribui cu ceva la dezvoltarea societății care m-a crescut. Dar, în același timp, uneori simți că nu este nicio soluție și trebuie uneori să-ți faci soarta pe cont propriu. Sper că voi rămâne aici și să fac această societate să arate mai bine în câteva decenii”, ne spune Elena.
Echipa noastră a plecat din Macedonia în ziua de vineri, 21 februarie, dimineața, pe la ora 4.0. În aceeași zi, urma să aibă loc o acțiune de protest la Ministerul Mediului, unde Elena și alți activiști urmau să scrie niște mesaje pe asfaltul din fața clădirii.
Nu au apucat însă, pentru că au fost luați pe sus, iar acțiunea lor le-a făcut pe mai multe instituții internaționale să lanseze apeluri, printre ele fiind și Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului. Au fost eliberați, iar lupta lor continuă.
