Autor: Redactor

Făinarea mărului este o boala frecvent întâlnită în plantațiile cu mere și poate compromite atât producția de mere, cât și rezistența fiziologică, vigoarea și potențialul productiv al plantației pentru ani la rând. Află din ce cauze apare făinarea la măr, cum recunoști simptomele, dar și ce soluții există pentru combaterea acestei boli.

Aspecte biologice ale bolii

Făinarea este provocată de ciuperca Podosphaera leucotricha. Această boală a fost descoperită inițial în Statele Unite ale Americii, în anul 1877, iar de aici a continuat să se răspândească pe celelalte continente. Făinarea afectează cu precădere soiurile sensibile, precum Jonathan.

Ciuperca iernează sub formă de miceliu de rezistență în solzii care acoperă mugurii, dar și pe lăstarii atacați. Miceliul care se formează este septat și incolor și se poate fixa ulterior pe organele verzi ale mărului, precum frunze și flori, cu ajutorul apresoriilor.

Conidiile se dezvoltă pe micelii primăvara devreme, au formă cilindrică, sunt incolore și unicelulare.

Făinarea este o boală periculoasă care se poate manifesta pe toată perioada de vegetație, până la căderea frunzelor. Din acest motiv, recolta poate fi afectată atât calitativ, cât și cantitativ.

Cauzele apariției făinării mărului

Făinarea la măr poate să apară din următoarele cauze:

• Temperaturi ridicate – germinarea sporilor are loc la temperaturi cuprinse între 20 și 22 de grade Celsius;
• Umiditate ridicată – ciuperca se dezvoltă în condiții de umiditate de peste 80%.

Trebuie avut în vedere faptul că ciuperca apare cu precădere în regiunile calde și uscate. Aici se pot înregistra pierderi în pomicultură dacă boala nu este ținută sub control. Ploaia este un factor care poate inhiba dezvoltarea ciupercii, deoarece aceasta nu are în mod neapărat nevoie de apă pentru sporulare.

De regulă, cele mai puternice atacuri au loc la sfârșitul lunii mai și începutul lui iunie, însă tratamentele ar trebui efectuate încă din luna aprilie pentru a evita răspândirea bolii. Răspândirea bolii se face prin conidii, care apar la suprafața organelor atacate și sunt purtate de vânt către restul plantației de măr, provocând noi infecții.

Simptomele atacului făinării mărului

Făinarea atacă în mod semnificativ frunzele pomilor și lăstarilor tineri. De asemenea, ciuperca poate afecta și florile sau fructele tinere. Odată ce au fost atacate, aceste organe sunt acoperite de o pulbere albicioasă, cu aspect făinos, care își schimbă apoi culoarea și devine verde cenușie. Pulberea reprezintă miceliul ciupercii și poate duce la răspândirea rapidă a bolii.

Semnele atacului se manifestă astfel pe organele afectate:

• Frunze – acestea încep să își îndoaie vârfurile și marginile spre partea superioară, căpătând un aspect rulat, se usucă timpuriu și cad;
• Lăstari – odată afectați, lăstarii capătă o culoare maronie, iar vârfurile lor se îndoaie, căpătând aspectul unui cârlig;
• Flori – se deformează și se usucă;
• Fructe – acestea sunt atacate de făinare în cazul în care infecția este puternică, iar soiul de măr este sensibil. Ca urmare, fructele nu mai cresc și vor începe să cadă din pom.

Combaterea și prevenirea făinării mărului

Pentru prevenirea și combaterea eficientă a făinării mărului, este indicată combinarea măsurilor mecanice şi chimice. Majoritatea tratamentelor cu fungicide trebuie aplicate încă de la apariția primelor simptome ale atacului. Pentru prevenirea bolii sunt indicate următoarele măsuri:

• Eliminarea în permanență a lăstarilor infectați;
• Tăierea pomilor în fiecare an și apoi arderea ramurilor tăiate;
• Cultivarea soiurilor de măr rezistente, care au toleranță sporită la făinare (Romus, Generos, Pionier);
• Ramurile puternic infestate trebuie tăiate cu foarfeca, apoi introduse într-o pungă și arse sau îngropate adânc;
• Fertilizarea cu îngrășăminte potrivite.

Deoarece agentul patogen se poate răspândi cu ușurință și poate afecta în mod semnificativ recolta culturii de măr, este necesară combaterea eficientă a făinării prin aplicarea unui tratament corespunzător.