Într-o lume dinamică și adesea imprevizibilă, înțelegerea ființei umane devine o provocare fascinantă și o responsabilitate majoră. Alegerea unei profesii nu este doar un drum profesional, ci și o cale de a răspunde unei chemări interioare, unei dorințe profunde de a contribui la binele comunității și de a transforma viețile celor din jur.
În acest context, am discutat cu Nichita Carauș, student în anul III la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Psihologie, Științe ale Educației, Sociologie și Asistență Socială, Departamentul Psihologie.
– De ce ați ales să faceți psihologie?
– Mereu am fost interesat de funcționarea oamenilor, de forțele interne care ne conduc, ne provoacă și ne împiedică. Cred că fiecare om are o tendință, un potențial enorm de a crește și de a se dezvolta. Am ales această profesie, deoarece văd pentru mine o singură cale, un singur sens al vieții – acela de a fi de folos pentru ceilalți, de a le îmbunătăți viața. Fiind util pentru ceilalți, nu mă consider un salvator, ci încerc să fac tot ce pot pentru a le arăta că ei singuri pot înfrunta provocările, fiind ei înșiși proprii lor salvatori. Dacă ne temem să ne asumăm responsabilitatea, cine altcineva o va face pentru noi?
– Ce înseamnă, de fapt, să ne cunoaștem pe noi înșine?
– Cunoașterea de sine este, în primul rând, un proces. Un proces continuu, discutat încă din vremurile lui Socrate, celebrul său citat sunând astfel: „Cunoaște-te pe tine însuți.” Pentru mine, cunoașterea de sine este, în mare parte, despre autenticitate. A ne cunoaște pe noi înșine înseamnă a fi conștienți de propriile aptitudini, înclinații, priceperi, deprinderi, valori și credințe, care, de fapt, se schimbă și se modifică de-a lungul vieții. Cunoașterea de sine este despre descoperiri, este o cale, o aventură. Este despre a ne debarasa de părerile altora și de mediul extern, despre a privi înăuntru, a vedea esența și a ne pune față în față cu ceea ce suntem în realitate. Nu este despre dragoste oarbă, în care punctele noastre slabe sunt complet trecute cu vederea, iar punctele forte sunt valorificate nemărginit. Uneori, cunoașterea de sine este despre slăbiciune și autocompătimire.
– De ce este importantă cunoașterea de sine în viața de zi cu zi?
– În viața de zi cu zi, cunoașterea de sine este importantă, deoarece anume ea ne oferă posibilitatea să trăim într-o armonie cu noi înșine, să construim relații sănătoase și de încredere, să luăm decizii, să menținem un echilibru onest între cerințele mediului extern, între ceea ce ne cred și ne solicită alții, și ceea ce suntem cu adevărat, ce ne dorim noi. Deseori, ne conformăm diferitelor norme, încercăm să fim convenabili, conducându-ne după niște principii impuse din extern, de care uneori nici nu suntem conștienți. Formulând mai simplu, trăim viața altcuiva sau o dedicăm altora, fără să ne punem niciodată întrebarea: „Dar ce vreau eu cu adevărat?” Cunoașterea de sine ne oferă posibilitatea de a fi sinceri și de a spune „nu” atunci când simțim că este necesar, de a pune granițe și limite personale, parcă vociferând: „Până aici se poate.”
– Care sunt principalele obstacole care ne împiedică să ne înțelegem mai bine?
– După părerea mea, mediul extern este unul dintre cele mai mari obstacole pe calea autocunoașterii. Și aici nu vorbesc doar despre influențele familiale, ci și despre cultura modernă în general, care ne distorsionează imaginea de sine și parcă ne șoptește că nu vom fi niciodată suficient de buni așa cum suntem. Pe rețelele de socializare, vedem mereu modele de cum trebuie să fim și cum trebuie să arătăm. De exemplu, în prezent este foarte răspândit conceptul de „frumusețe convențională”. Oamenii se compară unii cu alții, uitând cât de frumos este să fii unic. De asemenea, critica excesivă față de sine poate fi învățată încă din copilărie, căci chiar dacă cineva îți spune de mic că ești un eșec, un nimic, autocritica și judecata excesivă față de sine devin lucruri firești.
Uneori, însă, confruntându-ne cu propriile frici, temeri și vulnerabilități, respingem realitatea propriilor slăbiciuni și tindem să ne ascundem sub o mască.
– Cum putem cultiva o relație sănătoasă cu noi înșine? 5 sfaturi.
– Răspunsul deja se află în întrebare. Trebuie să învățăm să ne privim pe noi înșine cu ochii noștri. Nu cu ochii unei mame critice care ne spune ce să facem, cum să arătăm, nu cu ochii celor din jurul nostru care își permit să ne arunce ironii, batjocuri și critici, nu cu ochii profesorilor sau celor apropiați, ci cu ochii noștri sau măcar cu ochii celor care ne iubesc cu adevărat și doresc binele nostru, alături de care putem să ne deschidem și să fim noi înșine. Autocunoașterea necesită timp, liniște și neutralitate.
– Mulțumim, Nichita pentru această discuție. Mult succes!
Autoare: Ludmila Podgurschii
Susțineți redacția BAStv, abonați-vă la noi pe platforma Patreon sau prin efectuarea contribuțiilor prin PayPal! Aceasta ne va ajuta să creăm conținut interesant și util pentru dvs., rămânând în continuare o platformă media independentă.
Abonați-vă la noi pe rețele sociale: Telegram, YouTube, Facebook și Instagram. Aici publicăm știri pe scurt!
