„Nu mi-a plăcut niciodată să ies în evidență” — așa am început discuția cu Pavel Untila, un om care a ales să lase faptele să vorbească în locul cuvintelor. Născut pe 12 mai 1997 în satul Abaclia, raionul Basarabeasca, într-o familie modestă, fără o tradiție sportivă în spate, Pavel și-a croit drumul prin muncă, disciplină și ambiție. Drumul spre performanță nu a fost ușor. Într-un sat din sudul Moldovei, oportunitățile sunt rare, iar visurile mari par adesea imposibile. Dar Pavel a învățat repede că voința poate răsturna orice limită. Primul contact cu luptele libere a venit din curiozitate, poate chiar întâmplător, dar s-a transformat rapid într-o chemare.
– Ce rol are sportul în viața dumneavoastră?
– Sportul este coloana vertebrală a devenirii mele. Nu exagerez când spun că m-a format ca om. Dincolo de performanțele atinse, sportul mi-a oferit disciplină, perseverență, respect, și mai ales, o direcție clară într-o lume în care, de multe ori, e greu să-ți găsești drumul. Chiar dacă acum nu mai practic sport de performanță, el rămâne parte din rutina mea zilnică, pentru sănătate și echilibru mental.
– Cum ați pășit pe această cale? Care au fost treptele urcate în lumea sportului?
– Totul a început la vârsta de 9 ani, când am călcat pentru prima dată pe covorul de lupte libere din satul meu, grație antrenorului Sergiu Gurin. A fost primul care a văzut în mine un potențial. După un an, m-au preluat Andrei Marcu și Iurie Gurin, sub îndrumarea cărora am continuat până la 16 ani. Din păcate, lipsa infrastructurii și a antrenamentelor constante nu mi-a permis să obțin mari rezultate în acea perioadă.
Schimbarea a venit odată cu plecarea la Liceul Municipal cu Profil Sportiv din Chișinău. Acolo am cunoscut antrenori dedicați — Gurin Sergiu, Gîlcă Maxim și Jubîrcu Tudor. Cu 11 antrenamente săptămânale, progresul a fost culminant. Am devenit campion național, multiplu premiant la turnee naționale și internaționale, și am reprezentat Moldova la două ediții ale Campionatului European — București 2016 și Dortmund 2017, unde am obținut un onorabil loc 5.
Cele mai mari realizări din cariera sportivă:
• Locul 5 la Campionatul European de la Dortmund, Germania (2017)
• Vicecampion al țărilor balcanice
• Multiplu campion național la lupte libere
• Multiplu premiant la turnee naționale și internaționale
– Cât de împlinit vă simțiți privind în urmă la cariera sportivă?
– Mă simt profund recunoscător pentru tot ce am trăit. Chiar dacă nu am ajuns campion european sau mondial, consider că am dus drapelul țării cu demnitate. Mi-am depășit condiția, am visat și am muncit pentru fiecare rezultat obținut. Sportul m-a ajutat să cresc nu doar ca atlet, ci și ca om. Singurul lucru despre care, poate, regret… este că am părăsit sportul profesionist prea devreme. Cred că, dacă aș fi continuat, aș fi putut obține rezultate și mai mari. Însă viața ne poartă pe căi diferite și fiecare etapă are rostul ei.
– Ce v-a motivat să vă dedicați sportului, deși proveniți dintr-o familie în care sportul nu era prezent?
– Curiozitatea de copil, dorința de a mă mișca, de a mă exprima altfel, dar și motivația interioară de a demonstra că pot mai mult decât condițiile din care provin. Când am urcat prima dată pe saltea, am simțit că acolo e locul meu. Antrenorii m-au susținut, colegii m-au inspirat, iar dorința de a progresa a devenit motorul fiecărei zile.
– Cum caracterizați sportul din Republica Moldova?
– Avem talente imense, copii muncitori și antrenori dedicați. Din păcate, infrastructura și sprijinul financiar nu sunt mereu la nivelul necesar pentru a susține performanța pe termen lung. De multe ori, sportivii noștri se pierd pe drum sau sunt nevoiți să plece peste hotare, așa cum am făcut și eu. E trist, pentru că potențial există, dar e nevoie de mai multă susținere sistemică.
– Ce ați schimba în acest domeniu ca să fie mai funcțional și mai motivant?
– În primul rând, aș investi în infrastructură și centre sportive moderne, inclusiv în zonele rurale. Apoi, aș crea politici clare de motivare a antrenorilor și sportivilor prin burse, premii și recunoaștere publică. Sportul trebuie să devină o prioritate națională, nu doar o ramură ignorată. Educația prin sport ar trebui promovată din grădiniță, nu doar în liceele de profil.
– Ce sfat aveți pentru sportivii începători?
– Să nu renunțe, oricât de greu le-ar fi. Să înțeleagă că succesul nu vine peste noapte, ci prin sudoare, sacrificiu și răbdare. Să respecte antrenorii, colegii și, mai ales, pe ei înșiși. Să iubească ceea ce fac, pentru că doar pasiunea autentică te poate duce departe.
– Care sunt lecțiile de viață pe care le-ați învățat din lumea sportului?
– Am învățat că înfrângerile nu te definesc, ci modul în care te ridici după ele. Că munca bate talentul, atunci când talentul nu muncește. Că respectul, disciplina și integritatea sunt mai importante decât orice medalie. Și că sportul este un limbaj universal care unește oameni, creează prietenii și inspiră generații.
– Mulțumim mult pentru receptivitate și această discuție sinceră care inspiră la lucruri mărețe.
Autoare: Ludmila Podgurschii
Abonați-vă la noi pe rețele sociale: Telegram, YouTube, Facebook și Instagram. Aici publicăm știri pe scurt!
