Pentru cine este destinată educația inclusivă?
Educația incluzivă este o formă de predare, în care orice persoană, indiferent de caracteristicile fizice, intelectuale, sociale, emoționale, lingvistice și de altă natură, are posibilitatea de a studia în instituțiile de învățământ general. Este vorba despre asigurarea accesului egal la educație pentru toți elevii, ținând cont de diversitatea nevoilor educaționale speciale și de oportunitățile individuale ale fiecăruia.
Conceptul de „educație incluzivă” a luat naştere ca răspuns la viziunile tradiționale, în baza cărora anumite categorii de copii au fost excluse din școlile de învățământ general din cauza posibilităților limitate, a dificultăților educaționale, a vulnerabilității în familie sau din alte motive și au fost repartizați în instituții de tip internat.
Cea mai vulnerabilă categorie de copii sunt cei cu dizabilități, care sunt expuși în cea mai mare măsură la diferite forme de discriminare.
93%
Copiii cu nevoi speciale își fac studiile în școlile obișnuite, 7% – în internate speciale.
Mai puțin de 35%
De profesorii sunt dispuși să lucreze cu copii cu dizabilități de vedere, auz, mentale și de dezvoltare emoțională. Circa 100% sunt gata să lucreze cu copii cu disfuncții locomotorii.
Peste 50%
Din părinți consideră că copiii cu dizabilități trebuie să frecventeze instituțiile preșcolare obișnuite de rând cu alți copii.
2%
Din bugetul de stat pentru educație se alocă pentru educația incluzivă.
Suntem diferiți, dar egali – acest mesaj îl transmit profesorii de la Centrul de resurse al elevilor din Basarabeasca, din sudul Moldovei,profesorii auxiliari de la LT „A. Pușkin”, Larisa Horozova și Ana Meisaroș.
Doar în conlucrare vom putea depăși orice problemă.
Am discutat cu ele despre experienţa lor de lucru cu copiii cu nevoi speciale și despre implementarea educației incluzive în regiunile Moldovei.
Astăzi, după ce a fost promovată în clasa a VII-a, Liuda se simte confortabil și încrezută în sine printre colegii săi, este activă la lecții și privește cu încredere în viitor. Anterior a susținut cu succes testul pentru un curs la școala primară, a făcut doi ani de gimnaziu și a urcat în scenă la o sărbătoare școlară.
Istoria fetei a început în orașul de sud Basarabeasca, când fetița timidă cu cosițe, care cu greu deosebea obiectele din jurul său văzându-le ca prin ceaţă, a pășit pragul școlii.
Tatăl ei era reticent când venise vorba ca fata să-și continue studiile la o școală obișnuită. El considera că Liuda se va simți mai bine la o școală-internat pentru slab văzători, printre ai săi, departe de familie.
„Я
„Am crescut într-o familie numeroasă. Taică-meu are deficiențe de vedere și nu se lăsa convins că voi putea învăța la o școală obișnuită având aceeași problemă. De fapt și eu stăteam la dubii. Ce mă așteaptă la o școală obișnuită, voi putea învăța de rând cu ceilalți. Cum mă vor primi colegii și profesorii.
Am avut noroc de prima profesoară, care a crezut în mine. În afara orelor aveam ocupații cu pedagogii auxiliari. Ei măreau textele din manual pentru mine și mă învățau să lucrez la computer.
Mai apoi Centrul a fost dotat cu un monitor și ochelari speciali și a fost mult mai simplu să învăț. Cu timpul și părinţii au crezut în mine”, – spune Liuda.
„Oamenii se schimbau văzând cu ochii. Dintr-un copil timid și nesigur pe sine, treptat, pas cu pas ea s-a transformat într-o fată activă și veselă.
Putea fi văzută nu doar cu colegii de clasă, dar și pe scena școlii.
Primele desene ale Ludei, pe care predominau culorile negru și violet, unde chiar și florile și chipul oamenilor erau maro, s-au schimbat cu altele luminoase și vesele.
Orele de quilling, colorat, puzzle au schimbat tabloul lumii pentru Liuda.
Cu mare interes și sârguință Liuda a studiat limba engleză cu voluntarii de la Corpul Păcii.
A fost greu să-i convingem pe părinții Ludei că este o decizie corectă să înscriem un copil cu nevoi speciale la o școală obișnuită. Dar ani de muncă asiduă au adus roade”, – spune pedagogul auxiliar Larisa Horozova.
Care este funcția centrului de resurse?
„Pentru fiecare copil avem un dosar aparte și un plan individual. Anual, șefii noștri nemijlociți (Serviciul de asistență psihopedagogică) îi examinează pe toți copiii și ne prezintă raportul.
În baza acestuia, ne consultăm cu alți profesori în privința strategiei de lucru. Fiecare profesor elaborează un plan individual la disciplina sa, pentru fiecare copil.
În planul individual includem: ore individuale, asistență la lecții, adică, literalmente venim și stăm la lecții alături de copilul, îl ajutăm să însușească materialul, să lucreze asupra testelor și exercițiilor speciale. Dacă poate însuși ceva la tema lecției, îl ajutăm să asimileze mai ușor materialul. Desigur, într-o formă simplificată, nu la nivelul clasei.
Există copii care citesc și scriu cu mare greu. Unii nu sunt capabili să învețe aceste lucruri. Uneori învățăm 2 ore o literă ca după jumătate de oră să nu o mai țină minte. Avem diferite categorii de copii. Respectiv, elaborăm un plan de acțiune pentru fiecare în parte.
De asemenea, ne ocupăm de lucru individual la centrul de resurse”.
Câte școli la Basarabeasca sunt adaptate pentru copiii cu dizabilităţi?
„Toate școlile, deși nu orice instituție, are un cabinet ca al nostru. Când programul a fost lansat în anul 2012, le-au fost alocați bani școlilor selectate. A fost achiziționată tehnică, mobilier și a fost pus la dispoziţie un cabinet. Alte școli, care s-au alăturat mai târziu, au fost nevoite să facă față cu forțele proprii. Însă nu toți dispun de mijloacele necesare. În domeniul educației incluzive se atestă o criză de cadre. Nu oricine poate să reziste. Nu toți pot să lucreze cu asemenea copii”.
„Avem copii cu diverse disfuncții, uneori cu tulburări psihice. În cazul acestora este mai complicată situația, uneori au crize de isterie în timpul orelor și zădărnicesc lecțiile. Este mai dificil de ea stăpâni un astfel de copil. Profesorii nu rezistă și îi trimit aici, la noi. Încercăm prin metodele noastre să-i atragem, să ne ocupăm împreună cu ei. Trebuie să fii și un psiholog bun. Nu avem un psiholog în școală, de aceea, împreună cu colega mea suntem și psihologi, și profesori la diverse discipline: limba rusă, matematică, engleză, suntem nevoiți. Astfel de rând cu alți copii absolvesc gimnaziul și obțin diploma de studii, doar cu remarca „studii incluzive”.
Cu această diplomă, copilul se poate înscrie la o școală profesional-tehnică pentru a îmbrățișa o meserie, în afară de instituțiile unde este necesar de a susține examenul de bacalaureat. Există copii, care își pot continua studiile după absolvirea gimnaziului sau se pot angaja în câmpul muncii, dar pentru alții este foarte complicat. Uneori pentru ei este o sarcină dificilă să calculeze cât face „2+2”. Dar ne străduim și pentru ei, depunem efort și obținem progrese, deși neînsemnate”.
Câți copii cu nevoi speciale sunt în raionul dvs.?
„În raion sunt mulți. Câte 10-20 de persoane în fiecare școală. În total ar fi în jur de 100. În școala noastră avem 300 de copii, inclusiv 19 cu nevoi speciale”.
Ne putem spune despre anumite ocupații, ce metode de lucru aplicați?
„Anual desfăşurăm săptămâna incluzivă. Aceasta are loc în luna decembrie, cu prilejul Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități. Săptămâna este consacrată acestor copii. Prezentăm materiale în clase, organizăm dezbateri la această temă, relatăm despre activitatea noastră. Copiii participă cu mare interes. Desfășurăm măsuri pentru toți învățătorii, pe care-i invităm la centru, am invitat presa pentru a aborda acest subiect și a-l pune în discuție la un nivel mai înalt. Desfășurăm lecții deschise, demonstrăm cum lucrăm cu ei”.
„Timp de 2 ani am avut un asistent (voluntar) minunat din SUA. Din păcate a plecat înainte de termen, în legătură cu pandemia. Ea are origini rusești și ucrainene, de aceea vorbea fluent limba rusă. Venea la noi și ne era de mare ajutor, se ocupa cu copiii, îi învăța limba engleză, participa la lecțiile noastre, atrăgea alți voluntari. Copiii au îndrăgit-o nespus de mult. Împreună cu ea am organizată Ziua Recunoştinţei: am întins o masă, cum se cuvine, am sărbătorit după toate regulile, copiii au studiat cu mare plăcere toate materialele, au studiat cultura și s-au implicat activ. Centrul nostru de resurse este ca a doua casă pentru copii. Aici se simt cu totul altfel”.
Este complicat de a avea un dialog cu părinții copiilor cu dizabilităţi?
„Adesea nu ai cu cine vorbi. Există părinți cu care, în principiu, nu se poate avea un dialog. Există familii defavorizate, familii incomplete, însă oricum îi ajutăm pe copii. Peste tot atât copiii, cât și familiile sunt diferite. În unele cazuri părinţii nu se implică absolut în dezvoltarea copilului. Ei nu pot fi influențați în niciun fel”.
Ce probleme mai ascunde educația incluzivă?
„Să pornim de la mentalitate. Nu toți înțeleg ce este aceasta și de ce este necesar acest lucru. Adesea auzim voci care se indignează că deja am câștigat o serie de proiecte. Apare întrebarea de ce iar. De ce nu școlile obișnuite?
Le-am explicat în repetate rânduri că copiii cărora ei le iau apărarea primesc toate acestea acasă. Ei au familii îndestulate, părinţi, care îi felicită de sărbători. Mulți din copiii noștri nu știau când este ziua lor de naștere. Căutam când s-au născut în dosarele personale, ca să îi felicităm și să le spunem că e ziua lor de naștere. Noi le făceam cadouri și căutam sponsori care să ne ajute. Însă din păcate nu toți pot să înțeleagă acest lucru.
În genere în Moldova educația nu este finanțată în măsura necesară, cu atât mai mult educația incluzivă. Există raioane unde se acordă o atenție deosebită acestui domeniu, am aflat de la colegii noștri la diferite conferințe. Cu regret, la noi situația e alta. Abia în anul 2020 a început să se aloce 2000 de lei pedagogilor pentru achiziţionarea materialelor didactice. Cu acești bani se poate face ceva.
În sfârșit am fost conectați la internet. Până în prezent nu am avut această posibilitate. În timp ce el este foarte necesar, pe internet se găsesc numeroase programe educaționale bune, filme și desene animate, unde personajele de basm le dau povețe copiilor și trezesc un mare interes din partea lor. Unul din elementele fundamentale este baza tehnico-materială.
De exemplu, pentru copiii cu vederea slabă sunt necesare caiete speciale. Acestea nu se găsesc la noi și pot fi comandate doar pe internet cu bani grei. Părinții lor nu pot face acest lucru. Suntem nevoiți să ieșim din situație, să mărim materialele de sine stătător. Am dori ca Ministerul să țină cont de aceste aspecte. Cel puțin ca acestea să coste ca și caietele obișnuite. Adesea le procurăm din banii noștri”.
„În acest scop se alocă 2% din mijloacele alocate pentru educație. Doar 2% pentru educația incluzivă. E o sumă neînsemnată. Aceasta constituie inclusiv salariul angajaților, iar ceea ce rămâne se repartizează în alte scopuri”.
Care sunt avantajele principale ale educației incluzive?
„În primul rând, copiii se simt la fel ca toți ceilalți, astfel se adaptează mai simplu în societate. Beneficiază de ajutor dacă se confruntă cu dificultăţi în procesul educativ. Dacă s-ar afla printre copii ca ei, mulți nu ar învăța să citească, să numere și multe altele. Atunci când îi însoțim la lecții, stăm alături de ei și ei se simt altfel. În general, sunt mai bine pregătiți pentru viață datorită educației de acest gen”.
Cât de complicat a fost de a implementa educația incluzivă la Basarabeasca?
„La școală totul a decurs destul de bine. Înainte de a implementa această practică, psihologul nostru (la acel moment exista în școală) a frecventat cursuri speciale la Chișinău. Iar odată revenită acasă ne-a transmis nouă cele învățate. Desigur, unii se indignau de ce acești copii trebuie să învețe în clasele obișnuite. Că ar trebui să existe o școală specială, că noi nu suntem pregătiți pentru o atare activitate, că au o altă specialitate. Au fost de toate. Încetul cu încetul s-au obișnuit cu toții. Unii își exprimă indignarea și acum, cu toate că s-au obişnuit deja. Așa e realitatea, nu poți fugi de ea”.
„Anterior, toți copiii cu dizabilităţi erau înscriși la școli speciale. Însă acum ele se închid. Au rămas foarte puține. Atunci când copiii își făceau studiile la școlile speciale, probabil aveau parte de o abordare individuală sau se aplicau metode speciale de predare. Însă după absolvirea școlii, era nevoit să se integreze în societate. În societate cu alți copii. Aici el învață și crește în același mediu cu copiii obișnuiți, care nu au nevoi speciale. Se simt altfel, sunt mai pregătiți pentru viață. Și alți copii sunt pregătiți și știu că există copii diferiți de ei, care au și ei dreptul la existență. Se obișnuiesc cu ei și își cultivă o atitudine tolerantă. Am avut o fetiță cu sindromul Down, își făcea studiile la domiciliu, dar uneori venea la noi, copiii au îndrăgit-o nespus de mult, nu făceau haz pe seama ei, o respectau, râdeau împreună, erau prieteni. Astfel ei își cultivau toleranța, iar ea avea nevoie de această comunicare. Copilul obținea beneficii, asta e important”.
Care sunt perspectivele educaţiei incluzive în Moldova?
„Acest program va continua, nimeni nu-l va închide. A fost conceput până în anul 2020, dar ni s-a spus că va fi prelungit, deoarece este necesar. Toți s-au obişnuit deja, oamenii sunt înțelegători. Sunt și ei copii. Din păcate, de la an la an numărul lor crește. Datorită acestui fapt, societatea este tot mai deschisă pentru ei. Această metodă are viitor, trebuie să aibă perspectivă și așa va fi.
Bineînţeles, unii copii au comportament diferit, unii pot fi agitați, pot face crize de isterie în timpul lecției, pot să arunce cu ceva, să plângă, să se culce la podea și să bată din picioare. Când învăţătorul nu poate să continue lecția, ne cheamă pe noi în ajutor. Atunci îl conducem la centru, unde facem ocupații împreună. Aici nu suntem doar învățători, cât bone și bunicuțe. De exemplu, nu avem o asistentă medicală. Funcția există, dar nu avem doritori care să lucreze pentru jumătate de salariu. În timp ce copiii au nevoie de un asemenea specialist.
Acum, în condiții de pandemie, am studiat cu colega mea recomandările OMS și ale Ministerului Sănătăţii, am elaborat un plan și ne-am gândit cum va decurge următorul an de studii. Deocamdată centrul nostru de resurse își poate permite să adune patru copii într-o clasă pentru a studia împreună, desigur respectând măsurile necesare. Sperăm că până la 1 septembrie situația se va ameliora și restricțiile vor fi anulate, dar trebuie să fim realişti și gata pentru orice situație”.
Despre educaţia incluzivă în Moldova
Programul de educație incluzivă în instituțiile de învățământ din Moldova a fost introdus în anul 2011. El presupune implicarea în procesul de studii a copiilor cu nevoi speciale: aceștia sunt înscriși la școlile obișnuite, dar în cadrul unui program special. Legislația moldovenească, precum și cea internațională, garantează drepturi egale la educație pentru toți copii, fără excepție.
Studiul global al problemelor și oportunităților educației incluzive în Moldova a fost realizat de Ludmila Marcoci și Inga Sinchevici. În baza rezultatelor acestuia a fost lansat studiul sociologic „Implementarea educației incluzive în Republica Moldova”.
Studiul a fost realizat în cadrul proiectului „Civil Society Education Fund 2016-2018 in Moldova”, realizat de Alianţa ONG-urilor în domeniul protecției familiei și copilului, cu suportul financiar al Campaniei globale pentru educație.
Problemele educaţiei incluzive în Moldova
Majoritatea copiilor normotipici și părinții lor susțin educația incluzivă și au atitudine binevoitoare față de copiii cu nevoi educaționale speciale.
Elevii normotipici consideră că, datorită educației incluzive, copiii cu nevoi speciale au aceleași drepturi ca și ei, copiii sunt mai fericiți alături de părinții lor, au posibilitatea de a învăța, precum și șansa la un viitor mai bun.
Cu toate acestea, unii părinți ai elevilor normotipici se opun în continuare educației incluzive a copiilor cu tulburări psihice, precum și a copiilor cu probleme de comportament, argumentând că aceștia au nevoie de mai multă susținere și ar trebui să studieze în clase aparte sau chiar la domiciliu.
40% din profesorii intervievați consideră că accesul elevilor cu dizabilităţi la școală este limitat din următoarele cauze:
– sediul școlii nu este dotat cu rampe de acces,
– sistemul de studii pe clase nu permite de a urca sau coborî în încăperile auxiliare neadaptate,
– nu există transport potrivit, lipsește un asistent însoțitor,
– drumuri rele, care face anevoioasă deplasarea.
Atitudinea copiilor cu nevoi speciale și părinților acestora față de educația incluzivă
Părinții copiilor cu dizabilități percep educația incluzivă ca pe un ajutor copiilor, care se confruntă cu dificultăți în procesul de învățare. Unii părinți de copii cu nevoi speciale sunt de părere că nu toți copiii pot frecventa școala din cauza situației fizice sau intelectuale.
Adică, o serie de părinți ai copiilor cu nevoi educaționale speciale sunt de părere că odraslele lor au nevoie de o școală-internat specializată.
Astfel, ei sunt de acord cu integrarea în școli a copiilor cu dizabilități, a celor cu deficiențe de vorbire și cu excluderea din procesul de integrare a copiilor cu dizabilități intelectuale și a celor cu probleme emoționale afective și comportamentale.
Ponderea cadrelor didactice, care susțin incluziunea copiilor cu dificultăți de învățare, deficiențe de auz, de vedere, demență este mai mare în școlile-pilot, care au avut parte de sprijin din partea diferitelor ONG-uri și mai mică în școlile în masă, care nu au avut nici un sprijin.
Situația socială în instituțiile de învățământ
Studiile au demonstrat că mediul social în școli este destul de prietenos. Astfel, mai mult de 50% dintre elevii cu nevoi speciale au remarcat că au mulți prieteni la școală, nu doresc să se despartă de prieteni după încheierea lecțiilor, la recreație adesea se joacă cu colegii de clasă, iar după lecții sunt invitați să participe la diverse activități extracurriculare.
Mediul social este mai pozitiv pentru copiii cu nevoi educaționale speciale în școlile, care anterior au beneficiat de sprijin pentru educația incluzivă din partea ONG-urilor, decât în școlile obișnuite.
Situația socială în instituțiile de învățământ
Studiile au demonstrat că mediul social în școli este destul de prietenos. Astfel, mai mult de 50% dintre elevii cu nevoi speciale au remarcat că au mulți prieteni la școală, nu doresc să se despartă de prieteni după încheierea lecțiilor, la recreație adesea se joacă cu colegii de clasă, iar după lecții sunt invitați să participe la diverse activități extracurriculare.
Mediul social este mai pozitiv pentru copiii cu nevoi educaționale speciale în școlile, care anterior au beneficiat de sprijin pentru educația incluzivă din partea ONG-urilor, decât în școlile obișnuite.
Ești gata pentru un mediu incluziv?
Autori: Alexander Margarint, Nelly Stratulat
