Satul din Moldova care și-a convins locuitorii să plătească pentru gunoi

Satul din Moldova care și-a convins locuitorii să plătească pentru gunoi
Știți când a ajuns zona în care locuiesc din satul Trușeni, suburbia capitalei, să se confrunte cu problema deșeurilor? În momentul în care 'nea Vasile, care avea căruță și ducea toate „resturile vieții noastre" la gunoiștea satului, a decedat. Atunci locuitorii s-au pomenit că nu știu ce să facă și cu ce să evacueze gunoiul.

Așa s-a întâmplat de câteva ori. Pentru suma de 10, 40 de lei sau în schimbul diferitelor servicii, vecinii aduceau gunoiul la tomberoanele din curtea în care locuiesc. Noi avem tomberoane după ce am încheiat un contract cu serviciul de salubrizare. O sticlă în tomberonul de reciclare, o pungă cu gunoi menajer, un săcușor cu frunze, și așa, ușor-ușor, aveam impresia că tomberoanele din curtea mea se transformau în gunoiștea de la Țânțăreni.

Am ajuns în gura satului și „arsă" pe rugul Facebook-ului după ce am întrebat comunitatea ce facem cu oamenii care nu strâng de pe asfalt balega lăsată de vite. Dar balega nu e nici pe departe singura problemă. Ce facem cu ambalajele de la înghețată, de la pâine sau de la țigări: asta am strâns de pe drumuri și am dus acasă la mine, la tomberon.



Deșeurile nu sunt doar problema comunei Trușeni, ci a întregii țări: nu există un sistem național care să gestioneze gunoiul produs de oameni în sate. Sunt localități în care nu există un serviciu de colectare a deșeurilor, în altele poate exista un tractor, care, contra sumei de 10 lei, evacuează gunoiul o dată pe lună. Am găsit însă și sate „responsabile", care au înregistrat un mic succes și chiar sate în care se încearcă sortarea deșeurilor.

Am examinat experiența a trei sate din Republica Moldova care au sisteme de management al deșeurilor, pentru a vedea ce practici pot fi replicate și în alte localități.
„90 de lei pe lună
este prea scump"

Trușeni, septembrie 2020
După decesul căruțașului și revolta mea online, oricum nu am văzut să apară mai multe tomberoane pe la porți în Trușeni. Explicația multora e simplă: „90 de lei e prea scump, tomberoanele sunt prea mici și prea rar vine compania să colecteze gunoiul".

Prețul de 90 de lei pe lună este explicat prin distanța mare până la rampa de la Țânțăreni (45 km) și prin faptul că oamenii primesc câte două tomberoane: unul pentru gunoiul menajer și altul pentru cel reciclabil. Este important să știți că doar trei din zece gospodării au contracte încheiate.
Trușeni:
10 380

oameni sunt în c. Trușeni
3 341

gospodării sunt locuite
2 566

case în care locuiesc cel puțin două persoane (conform recensământului din 2014)
5 lei lunar pentru evacuarea gunoiului
La nici 40 de km de Trușeni, în satul Zubrești, raionul Strășeni, prețul pentru colectarea gunoiului, perceput pentru fiecare persoană adultă, este de 5 lei. Evacuarea se face o singură dată pe lună cu tractorul aflat în gestiunea primăriei. Cei care nu vor să achite această taxă și au posibilitatea să-l ducă direct la gunoiștea autorizată a satului plătesc anual 120 de lei, conform unei decizii a Consiliului Local Zubrești.

Primara localității, Maria Manoli, căreia i-am povestit despre situația din Trușeni, menționând și faptul că locuitorii nu se grăbesc să încheie contracte, motivând că prețul ar fi prea mare, ne-a spus, la rândul ei, că la Zubrești sunt încheiate în prezent 110 contracte (12% din gospodării). Serviciul de salubrizare este disponibil de aproximativ trei ani. Totuși, Maria Manoli încearcă să vadă partea pozitivă a lucrurilor, sugerând că este mai bine că oamenii duc gunoiul la rampa autorizată din sat decât să-l arunce pe drumuri sau pe dealuri. „Practic, 95% din locuitori duc singuri la gunoiște. Puțini achită taxa de 120 de lei", spune primara, adăugând că anul trecut 120 de oameni au plătit această taxă.
Zubrești:
2 865

oameni sunt în Zubrești
901

gospodării sunt locuite
725

gospodării sunt locuite
Chiar dacă s-au făcut adunări cu locuitorii, campanii de informare, nici la Zubrești oamenii nu se grăbesc să plătească cei 5 lei pe lună și să încheie un contract sau să plătească, cel puțin, pentru depozitarea gunoiului la groapa satului. „Putem concluziona că problema, de fapt, nu este în prețul serviciului?", am întrebat-o pe primară.
Foto: calm.md
Maria Manoli
primara s. Zubrești, Strășeni
„Problema e în atitudinea omului. Nu toți înțeleg că nu mai putem arunca gunoiul cum o făceam până acum, pentru că asta ne vizează pe toți, în special ce ține de sănătate, de mediu...

Înseamnă că trebuie să revenim la ideea că trebuie să fie cât mai multă informare și conștientizare. Probabil că și amenzile vor educa."
„Dar nu este suficient ce am făcut până acum. Trebuie să lucrăm mai mult la capitolul informare și conștientizare", recunoaște Maria Manoli. Așa că își propune, pentru început, să îmbunătățească serviciul de salubrizare prin crearea unei întreprinderi municipale care să-l gestioneze și să instaleze coșuri de gunoi pe drumul care duce spre școală. Acestea sunt doar câteva acțiuni planificate până se implementează Strategia națională de gestionare a deşeurilor (*vom reveni la ea un pic mai jos).

„Vorba dulce gunoiul reduce"

Nu mergem prea departe. Satul Sireți se află în coasta Chișinăului și a Strășeniului. Ne-am mirat să aflăm că 72% din casele din localitate au încheiate contracte cu Î.M. „Salub Sireți". Secretul? Comunicarea.
Sireți:
5 833

oameni sunt în Sireți
1 655

gospodării sunt locuite
1 359

case în care locuiesc cel puțin două persoane (conform recensământului din 2014)
În anul 2010, în cadrul unui proiect transfrontalier, împreună cu o primărie din România, satul Sireți a obținut o autospecială pentru colectarea deșeurilor și 1200 de europubele. În cadrul proiectului, una dintre activități era informarea populației asupra beneficiilor colectării corecte a deșeurilor. Fostul primar, Vasile Cartiră, spune că în anul 2011 s-a făcut o campanie amplă de informare. „Panouri, broșuri, adunări prin colective, adunarea satului", enumeră Cartiră, menționând că o parte din fondurile proiectului au fost destinate anume comunicării. Mai mult, sătenii au contribuit la finanțarea proiectului, adunând 10% din suma totală, necesară punerii în aplicare.
Cei mai mulți au încheiat contractele cu Î.M. „Salub Sireți" până în anul 2015. Dar și astăzi funcționarii de la primărie le vorbesc oamenilor despre salubrizare. Actualul primar, Leonid Boaghi, spune că din octombrie 2019, când a venit în funcție, până astăzi a organizat aproximativ 10 adunări la care le-a vorbit sătenilor și despre importanța sortării deșeurilor.

Astăzi, serviciul lunar de salubrizare costă 35 de lei per gospodărie. Gunoiul este evacuat la depozitul temporar de deșeuri menajere solide. Depozitul a fost îngrădit acum două-trei luni. Tot acolo a fost amenajat un spațiu special pentru colectarea plasticului, care ajunge ulterior la Compania „ABS Recycling". Primăria planifică să amenajeze alte patru spații pentru sticlă, carton, foi de ardezie și cauciucuri uzate și să instaleze camere video, să angajeze paznici și să cumpere un furtun pentru stingerea incendiilor. Urmează să fie introdusă o taxă de 50 de lei pentru cei care aduc de sine stătător gunoiul la groapa satului, iar cei care nu vor avea plastic, sticlă, carton, foi de ardezie și cauciucuri uzate, vor beneficia de o reducere de 30 de lei.

În sat sunt instalate alte tomberoane de colectare a plasticului, iar la primărie există un depozit unde se adună deșeurile electronice și bateriile uzate. Despre toate acestea, primăria comunică fie pe pagina de Facebook, fie la adunările satului.
Dar nu a fost mereu la fel de bine. La început, prin 2011, „Salub Sireți" nu avea cui să dea tomberoanele, pentru că oamenii nu erau interesați să plătească lunar pentru evacuarea gunoiului. Astfel, câte 50-100 de tomberoane au ajuns în satele Căpriana, Pănășești, Roșcani. Între timp, s-a ajuns la concluzia că autospeciala nu reușește să colecteze din toate patru sate și că este costisitor, așa că s-a renunțat la Căpriana și Pănășești. Astăzi au rămas doar 100 de gospodării în Roșcani care folosesc serviciile „Salub Sireți".

Trușeni, septembrie 2020

„Nu avea cui să dea tomberoanele"
Leonid Boaghi
primarul s. Sireți, Strășeni
„Primăriile care vor începe astăzi cu o campanie de informare, cu sensibilizarea populației despre gunoi, despre urâțenia asta, care le vor explica oamenilor ce se va întâmpla dacă nu vor sorta gunoiul, vor avea ce avem noi astăzi… Dacă vor porni astăzi, vor avea rezultate peste 5-10 ani. Ceea ce are Sireți azi este rezultatul lucrului din anii 2010-2011."

Nicio amendă plătită
Revenind la Trușeni și Zubrești, ne întrebăm dacă amendarea i-ar educa pe cei care aruncă gunoiul pe drumuri și pe dealuri? I-ar determina să ducă, cel puțin, gunoiul la un depozit autorizat sau să încheie contracte cu serviciul de salubrizare?

Viceprimarul satului Sireți, Alexandru Iorga, spune că amenda, în general, este ineficientă. De când autoritățile publice locale au dobândit atribuții de agent constatator, adică din 2017, primăria a dat trei amenzi, dar niciuna nu a fost plătită. Primarul Leonid Boaghi vede problema în faptul că oamenii nu-și recunosc vinovăția/responsabilitatea, iar viceprimarul Alexandru Iorga, care a lucrat în trecut în calitate de administrator al Î.M. „Salub Sireți", în birocrație:
Birocrație?
Viceprimarul s. Sireți, Alexandru Iorga:
„Pentru a amenda o persoană care a aruncat deșeurile într-un loc neautorizat, se formează la primărie Comisia Administrativă din care fac parte primarul, viceprimarul, inginerul cadastral și perceptorul fiscal. Omul este chemat la Comisie și i se întocmește un proces-verbal, în care este stabilită amenda. Dacă amenda nu este achitată, procesul-verbal se transmite executorului judecătoresc, care încearcă prin diferite metode să-l oblige să plătească. Toată procedura durează aproximativ trei luni și multe adresări, hârtii și stres", explică viceprimarul Alexandru Iorga, care adaugă că ajunge să le spună oamenilor: „Decât ai umbla trei luni să te amendez, să-ți fac așa un vraf de documente, să adun Comisia Administrativă, du-te mai bine și strânge gunoiul pe care l-ai aruncat tu și vecinul".
Lipsă de responsabilitate?
Primarul s. Sireți, Leonid Boaghi:
„Dacă găsim o factură în gunoiul de pe drum, aceasta nu constituie o dovadă. De multe ori, ei spun că au achitat cuiva să ducă la poligon, dar a dus pe deal. Adică dau vina pe alții... Dacă nu ai dovezi și martori, ei spun că e răfuială politică… Sau, uneori, mă sună locuitorii și anunță că cineva din sat dă foc la frunze, dar nu vor să scrie plângere sau să fie martori. Și iarăși zic că e vorba de răfuială politică", este de părere primarul Leonid Boaghi.
O situație similară cu cea despre care povestește primarul Boaghi s-a întâmplat și în Trușeni primăvara trecută. APL a decis lichidarea gunoiștii neautorizate de pe dealurile satului, pentru că exista alternativă: să plătească lunar 90 lei, pentru ca o parte din gunoi să fie dus la Țânțăreni, iar alta - la reciclare. La câteva zile după lichidare, a apărut o „porție" proaspătă de gunoi.

În acel gunoi a fost găsită o factură, care a fost luată de Primărie drept probă care indica cine a lăsat acolo, neautorizat, gunoiul. Într-un răspuns pentru Moldova.org, primara satului Trușeni, Stela Munteanu, a comunicat că „persoana, adresa căreia era indicată în factură, a declarat că nu cunoaște circumstanțele de fapt, cum a ajuns factura la gunoiștea neautorizată și nu poate fi trasă la răspundere contravențională pentru fapta ce nu a comis-o. Din lipsa probelor suficiente care ar confirma comiterea faptei contravenționale și vinovăția persoanei, nu a fost posibil de întocmit un proces-verbal și de tras la răspundere". Alte cinci procese-verbale contravenționale urmează să fie examinate de către Comisia Administrativă la ședința următoare.


„Oamenii au venituri mici"
Primara satului Zubrești, acolo unde taxa pentru serviciul de salubrizare este 5 lei per adult, spune că nu a aplicat nicio amendă, pentru că s-a mers după principiul „avertizare și conștientizare". „Dar eu nu sunt adepta acestei metode, întrucât oamenii au venituri mici", explică Maria Manoli.
„Nu prea avem ce face"
Strategia de gestionare a deşeurilor în Republica Moldova pentru anii 2013-2027, prevede, în primul rând, divizarea teritorială a ţării în 8 regiuni de management al deşeurilor. Eugen Camenscic și-a făcut studiile de masterat în Marea Britanie în eficiența energetică, iar unul dintre cursuri a fost managementul deșeurilor. Împreună cu experții internaționali, face planul de acțiuni pentru managementul deșeurilor pentru guvern. Consultantul național spune că „totul depinde de stat. Sistemul de management este unul costisitor și foarte complicat".
În iunie 2020, a fost ratificat Contractul de finanțare între Republica Moldova și Banca Europeană de Investiții privind implementarea Proiectului „Deșeuri solide în Republica Moldova". Vom împrumuta 25 de milioane de euro pentru implementarea proiectului-pilot în raioanele Ungheni, Nisporeni și Călărași.

Astfel, conform Strategiei, vor fi construite poligoane de depozitare a deșeurilor, stații de transfer, de sortare și compostare a deșeurilor biodegradabile ca parte a sistemului integrat de management al deșeurilor.
Eugen Camenscic
specialist în managementul deșeurilor
„Nu poți face, de exemplu, o groapă de gunoi în fiecare sat. E nevoie de o gunoiște pentru mai multe localități. Una conformă standardelor, cum este cea de la Țânțăreni. E singura gunoiște în Republica Moldova care a fost construită conform regulilor. Dar nu poți face în fiecare sat o astfel de investiție majoră. Mai mult decât atât, acest sistem lucrează doar la scară largă. Ca să ai un sistem lucrativ, ai nevoie de cel puțin de 300-400 de mii de oameni, ca să construiești o groapă de gunoi, conformă normelor. Cel mai eficient e să existe una la un milion de oameni".

L-am întrebat pe Eugen ce facem cu gunoiul nostru până când vor fi create și vor fi funcționale sistemele din aceste opt regiuni? Strategia este elaborată pentru anii 2013-2027.

„Nu prea avem ce face. Ne rămâne să reducem la maxim numărul de gunoiști în sate. Cel mai bine este să existe o gunoiște amenajată și îngrădită", spune Eugen Camenscic, menționând că ce fac sirețenii este o practică binevenită și o soluție temporară. Însă, satul Sireți ar putea face, în opinia sa, un lucru și mai bun: să depoziteze gunoiul pentru mai multe localități.

Toată lumea produce gunoi. De aceea, o altă soluție poate fi taxa de salubrizare obligatorie. Asta înseamnă că ești obligat să achiți pentru gunoi și, în schimb, autoritățile publice locale sunt obligate, la rândul lor, să-l colecteze.

Eugen Camensic spune că localitățile nu ar trebui să încheie contracte cu oamenii: „Primăria trebuie să stabilească drept obligatorie taxa locală pentru deșeuri. La fel cum ar fi, de exemplu, taxa pentru imobil. Dacă se face acest lucru, sigur că trebuie să existe un serviciu de salubrizare. Și numai așa noi putem porni procesul".

Soroca, vara 2019

„Pentru ce trebuie să achit?"
Cu toate acestea, APL-urile ar trebui să îmbunătățească serviciile de salubrizare pe care le oferă. „În primul rând, omul trebuie să înțeleagă pentru ce plătește. De exemplu, dacă satul nu este capabil să facă managementul calitativ al deșeurilor, atunci și oamenii își vor pune întrebarea: pentru ce trebuie să achit? Pentru ca voi să duceți deșeurile la o groapă de gunoi și acolo oricum va fi dezastru ecologic?", explică Eugen Camenscic.
Dar, ca să-mi dau seama dacă prețul pentru gunoiul plătit de localnicii din Trușeni, Zubrești și Sireți e mare sau mic, am vrut să văd câte procente din salariul minim pe economie reprezintă acesta. Apoi l-am comparat cu același procent din alte țări, cum ar fi România, Irlanda sau SUA.
Aceeași concluzie a făcut-o administratoarea companiei SRL „Prest Energy", Mariana Borș, care colectează deșeurile din Trușeni și din alte localități din suburbia Chișinăului. Ea consideră că oamenii nu ar trebui lăsați să aleagă între a încheia un contract sau nu, pentru că, în multe cazuri, ei preferă varianta mai ieftină. „În Europa, pe oameni nu-i întreabă dacă vor contracte cu serviciul de salubrizare. Este o taxă pe care o achită toți și dacă nu sortează corect, primesc amendă", menționează Mariana Borș.

O asemenea taxă de salubrizare, obligatorie, este în satul Zubrești. Pe lângă cei 5 lei de matur pentru colectarea deșeurilor, fiecare persoană, minoră sau majoră, este obligată să achite 24 de lei anual. Taxa a fost făcută obligatorie printr-o decizie a Consiliului Local Zubrești. Totuși, doar 16% au achitat-o în 2019. Acești bani se folosesc și pentru amenajarea localității.
Am făcut o plimbare pe dealurile satului Trușeni. Am găsit o plapumă aruncată, saci plini cu gunoi și chiar încălțăminte
După ce am avut mai multe discuții cu locuitorii și autoritățile din satele despre care am vorbit, mi-am dat seama de un lucru: ca să obții o schimbare în comunitate, trebuie să comunici cât mai des și cât mai mult despre asta. În cazul nostru, despre deșeuri. Am înțeles cât este de important să ai răbdare și să fii consecvent, dacă vrei să vezi o schimbare reală. Iar cei care vor să implementeze proiecte de lungă durată trebuie să fie cât mai des printre oameni și să le explice de ce trebuie să ducem gunoiul într-un singur loc autorizat și de ce trebuie să-l sortăm.

Și, cel mai important, am înțeles că 'nea Vasile, care duce gunoiul cu căruța pe deal demult, nu mai este o soluție.

Foto și text: Georgeta Carasiucenco
Editare: Anastasia Condruc
Ar putea să vă placă și