Are 40 de ani și n-a lucrat oficial nicio zi. Pentru acest bărbat din Ialoveni, ziua de mâine e o necunoscută. Ca el sunt mii de moldoveni.
Victoria Colesnic, moldova.org
Nicolae nu a avut niciodată carte de muncă și nu a semnat vreun contract de angajare. Dar lucrează mereu și din greu de 25 de ani. Din 1992, de când a terminat nouă clase, a muncit în patru țări. „În Moldova, Rusia, Ucraina și Franța — la negru peste tot”, povestește Nicolae și-și aprinde o țigară. E un bărbat uscățiv, cu ochi cenușii și mâini puternice. Cu aceste mâini, a turnat beton, a montat gresie, a tencuit și a vopsit peste 60 de apartamente la Chișinău, Moscova, Odessa și Paris.
„La început, am învățat cizmărie de la fratele meu. Pe atunci nu trebuia atestat, doar forță de muncă. Am lucrat într-un chioșc de încălțăminte, tot neoficial. Plăteam arenda 40 de lei pe zi, cam patru dolari la vremea ceea. Restul îmi rămânea mie”, își amintește Nicolae.
După șase ani de cizmărie, un cunoscut i-a propus să lucreze hamal. A acceptat, fiindcă se plătea mai bine și învăța din mers. „Lopata și foc la ghete! Nu m-am gândit la pensie sau la asigurare medicală. Nu se știe dacă voi ajunge eu la pensie”, încheie pragmatic.
Fără poliță, pensie sau concediu
Potrivit datelor pentru 2015, fiecare a treia persoană aptă de muncă din Republica Moldova lucrează neoficial. Cifrele arată că fenomenul ocupării informale, cum îl numesc experții, ia amploare. Din 2013 până în 2015, numărul lucrătorilor la negru s-a mărit cu 55.000, ajungând la 418.000.
„Una dintre cauze ar putea fi reîntoarcerea emigranților din Rusia, care se orientează spre agricultură, unde majoritatea lucrează informal. Altă cauză poate fi diminuarea angajării în sectorul de servicii”, explică Iurie Morcotîlo, cercetător economic la Centrul Analitic Independent Expert-Grup. „Presupun că devalorizarea, scăderea capacității de cumpărare, reducerea remitențelor, în special în 2015, au făcut ca multe SRL-uri care se ocupau cu prestarea serviciilor la nivel micro să se închidă, iar oamenii să se orienteze spre muncile neoficiale din agricultură”, afirmă expertul.
În esență, lucrătorii neoficiali se află într-o continuă zonă gri: ei nu sunt nici șomeri, deoarece generează profit, nici angajați, iar asta implică numeroase riscuri. „În caz de accident, angajatorul nu este responsabil să-i plătească vreun tratament, deoarece între ei nu există nicio legătură contractuală”, continuă Morcotîlo.În cazul ocupării informale, nici patronii, nici angajații neoficiali nu plătesc contribuții sociale. Astfel, lucrătorul nu are poliță medicală asigurată sau concediu anual plătit.
„În ultimii doi ani, numărul contribuabililor (808.000 de persoane) s-a redus cu 53.000 sau cu 6%. Sectorul informal cauzează două probleme principale, care afectează în mod negativ funcționalitatea sistemului de asigurări sociale. În primul rând, vorbim despre un nivel scăzut de acoperire a sistemului de asigurări sociale a persoanelor angajate. În al doilea rând, despre reducerea veniturilor din contribuțiile de asigurări sociale la bugetul asigurărilor sociale de stat, care, în consecință, favorizează formarea deficitului bugetar”, afirmă Nelea Rusu, șefa Direcției politici de asigurări sociale din cadrul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei.
Dacă nu va munci oficial cel puțin 15 ani, Nicolae nu va primi nici pensie pentru limita de vârstă. „Eu dacă mă duc la medic, trebuie să plătesc tot. Astă iarnă m-a durut stomacul. O zi, două, trei… nu mă lăsa”, povestește bărbatul, pipăindu-și cu degetele adâncitura dintre coaste. „Medicul de familie mi-a spus să fac procedura ceea prin care înghiți un tub. Băieții mi-au recomandat să mănânc niște cartofi cruzi”, spune Nicolae, încrețindu-și fruntea. „Am mâncat de vreo două ori și mi-a trecut”, zâmbește bărbatul.
Un sfert de veac de neliniște
Pe parcursul a 25 de ani, Nicolae a fost urmărit de aceeași stare de nesiguranță. „Așa a fost tot timpul: azi de lucru este, mâine nu-i. Numai se termină un șantier, trebuie să caut altul”, povestește bărbatul. Îi pare rău că nu s-a specializat într-un anumit tip de lucrări, dar a fost nevoit să accepte orice, doar pentru a-și menține un venit cât de cât stabil. Așa a ajuns să restaureze până și interiorul unor clădiri istorice din Odessa sau să facă reparație în apartamente de lux la Moscova. „Făceam tot, de la zero până, cum se spune, la cheie. Odată am instalat o oglindă de cinci mii de euro. O mișcare greșită și trebuia să o plătesc eu”, își amintește el.
Nici nu mai ține minte de câte ori a fost înșelat la socoteli. Fiindcă nu avea un contract oficial, patronul putea să-l plătească cu întârziere sau să refuze achitarea ultimei tranșe. „Au fost situații când am primit banii după ce am lovit cu pumnul în masă. S-a întâmplat și să nu-i primesc deloc”, spune Nicolae.
De fiecare dată a plecat peste hotare cu gândul la cei doi fii și la soția Elena, pe care îi lăsa în casa mică, de piatră albă, ridicată la marginea satului. În 2015, Nicolae a ajuns la Paris, unde s-a angajat instalator, la negru. La 15 km de capitala franceză, pe un hectar de pământ neasfaltat, sute de rulote erau parcate una lângă alta. Din neștiute motive, locatarii acestora le spuneau caravane. Acolo, în suburbia Parisului, era casa a mii de lucrători informali din Europa de Est. Timp de un an, și Nicolae a locuit în una din aceste rulote, pe care o împărțea cu alți trei bărbați. Din banii câștigați în străinătate, și-a ridicat câte puțin casa și le-a cumpărat haine și jucării copiilor.
Zeci de mii de oameni pleacă anual din Republica Moldova pentru a-și găsi un loc de muncă mai bine plătit. Conform datelor adunate de la oficiile consulare ale țării, peste 805.000 de moldoveni locuiau peste hotare în 2015, practicând munci formale și informale.
Nici Elena, soția lui Nicolae, nu a lucrat vreodată oficial până anul trecut. „Mulți ani a făcut reparație cu mine, prin apartamente. Ea era responsabilă de lucrurile mai delicate: de vopsit, de șlefuit”, povestește bărbatul. Acum trei luni, femeia a apelat la Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă (ANOFM). Cu ajutorul agenției, s-a angajat vânzătoare într-un supermarket din Chișinău. „E bine că lucrează oficial, dar e plătită rău. Muncește de la șapte dimineața până seara și primește numai trei mii de lei”, spune soțul femeii. Nicolae nu-și poate permite să aibă și el un loc de muncă prost plătit — are o familie de întreținut.
Pe urmele celor nouă miliarde
Practica angajării neoficiale nu afectează doar angajații, ci și angajatorii. Potrivit unui raport semnat de specialiștii Expert-Grup, unii angajați ai companiilor de construcții renunță la locurile oficiale de muncă pentru cele neoficiale, dar mai bine plătite. Alți muncitori demisionează pentru a pleca peste hotare. Lucruri confirmate de reprezentanți ai întreprinderilor din domeniu. „Nu sunt mulți, dar un număr de persoane pleacă în fiecare an. Cei mai mulți emigrează în Rusia, Italia, Cehia sau Israel”, spune Iulian Turuta, specialist în resurse umane al unei companii de construcții din Chișinău.
Inclusiv statul are de suferit de pe urma acestei practici. „După cum spuneam, în cazul celor angajați neoficial, nu se plătesc contribuțiile sociale și asta creează presiune asupra bugetului de stat, asupra bugetului asigurărilor sociale”, explică cercetătorul economic Iurie Morcotîlo. Altfel spus, nu toți contribuie la vistieria comună. „Asta duce la faptul că pensiile sunt mici, veniturile fiscale ale statului sunt mici și, respectiv, investiții nu se pot face”, continuă Morcotîlo. Doar în 2013, diferența dintre veniturile pe care le-ar fi putut încasa statul și cele reale, colectate de autorități, a fost de nouă miliarde de lei.
Practica angajării neoficiale este parte a unui fenomen mai complex, denumit economie informală, precizează experții. Economia informală a unei țări include muncitorii fără contracte de muncă, precum și întreprinderile fără statut juridic. În cazul Moldovei, această felie a economiei a constituit în 2013, de exemplu, tocmai 23% din PIB. „Este destul de mult. În Franța, Germania sau Belgia, ponderea este mult mai mică, de 3–4% din PIB. Economiile din regiune, cele din Balcani, au pondere echivalentă sau mai mare”, susține Morcotîlo.
„Trebuie să înțelegem o corelație: cu cât e mai agrară țara, cu cât e mai rurală, cu atât mai mare e ponderea economiei informale”, afirmă expertul. Datele din 2015 arată că șapte din zece persoane angajate neoficial activează în agricultură. Domeniul construcțiilor ocupă al doilea loc, însă deține întâietatea privind ponderea angajaților la negru.
Pentru a micșora dimensiunile economiei informale, structura economiei naționale trebuie reformată. „Părerea mea este că Moldova trebuie să dezvolte domeniul serviciilor cu valoare adăugată înaltă, cum ar fi procesarea informației, consultanță, IT. Investițiile în acest sector vor mări productivitatea muncii, vor formaliza locurile de muncă și vor atrage populația de la sate la orașe”, încheie specialistul.
La ultima ședință din 2016, Guvernul a aprobat o nouă strategie de ocupare a forței de muncă, pentru anii 2017–2021. Printre măsurile pe care își propun să le întreprindă autoritățile, începând cu anul curent, se numără: susținerea antreprenorilor, promovarea întreprinderilor inovative, susținerea femeilor în afaceri, precum și crearea parteneriatelor între instituțiile cu atribuții de combatere a muncii nedeclarate.
În pofida tuturor greutăților, Nicolae vrea să se angajeze oficial. A încercat să caute pe diverse site-uri, dar n-a reușit să găsească ceva potrivit. „Ei scriu să le trimit e-mail, dar eu nu știu cum să intru în mail-urile lor și să le trimit mesaje”, spune bărbatul. Recent, un cunoscut i-a oferit un loc de muncă oficial. S-au înțeles la telefon. „Mi-a zis că voi instala sisteme de încălzire și de alimentare cu apă în apartamente. Instrumente bune mi-am cumpărat din Franța. E lucru responsabil, dar mult mai ușor. La opt mă duc la lucru, la cinci am terminat și gata. Să vedem cum va fi!..”, spune Nicolae cu satisfacție.
După o pauză mai lungă, bărbatul adaugă: „Știi, nu vreau băieții să aibă același viitor ca mine”. Pe cel mare îl vede ofițer, absolvent al vreunui colegiu militar. Mezinul a decis că va fi bancher. „Învață bine ambii. Cel mic aduce numai 9, câteodată câte-un 8. Maică-sa ieri s-a enervat, pentru că se grăbește și face mâzgăleli. Dar să vezi ce bine socotește în minte!”, povestește Nicolae și zâmbește larg, sincer. Azi viitorul îi surâde.
Notă: La solicitare, numele personajelor au fost modificate pentru a le proteja identitatea.
