Categorii
Social

O viață mai bună cu energie curată

Alături de energia solară și cea eoliană, biomasa, sursele geotermale, biogazul – sunt alte câteva resurse de energie regenerabile practicate pe larg în lume. Deși aduc valoroase beneficii de ordin economic și ecologic, ele nu prea ușor își ocupă locul pe piața energetică și nici nu sunt îndeajuns de valorificate de vecinii de la Marea Neagră – Moldova, Ucraina și Georgia. Totuși, există în regiune o serie de proiecte unice și exemple demne de urmat.

Biogaz la o mănăstire de la nordul Moldovei

Gazgolderele de la Mănăstirea Zăbriceni, Edineț

La mai bine de 3 ore jumătate de mers de capitala R. Moldova, ajungem la Zăbriceni, un sat din raionul Edineț, unde găsim o comunitate monahală, înființată la 1999. Aici, 20 de călugări s-au retras de lume pentru rugăciune, dar și-au organizat, treptat, nu doar activitatea liturgică, duhovnicească, dar și cea gospodărească. Amplasată la o margine de pădure, este unica mănăstire de călugări din zona de Nord a R. Moldova și unica în care funcționează o fermă ecologică cu ciclu închis. Mai mult, este un exemplu de utilizare dejecțiilor animaliere pentru obținerea biogazului.

 

„Obișnuiam să depozităm direct pe sol gunoiul de grajd de la ferma mănăstirii, iar dejecțiile animaliere ajungeau în sol, poluând apele subterane. La mijlocul anului 2013 ne-am gândit să facem o instalație de biogaz și am apelat cu o cerere de grant la Programului de Granturi Mici al Facilităţii Globale de Mediu (SGP GEF), implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), care ne-au cofinanțat 50% din cheltuieli. Către sfârșitul anului 2014 primul bioreactor era deja instalat”, își amintește părintele Dorimedont, administratorul Mănăstirii Zăbriceni.

Între timp, capacitatea instalației de biogaz a fost extinsă, iar bioreactorul are acum volumul de stocare de 60m3.

După fiecare slujbă religioasă, toți credincioșii sunt serviți cu un prânz cald și o cană cu ceai din plante medicinale. Bucatele sunt pregătite folosind biogazul, iar plantele medicinale sunt crescute în mod ecologic, pe sol fiind aplicat fertilizantul organic obținut după producerea biogazului.

Prin obținerea biogazului, comunitatea monahală a rezolvat atât probleme de ordin economic – reducerea cheltuielilor pentru gaz și lemne -, cât de mediu – salubrizarea teritoriului, gestionarea eficientă a gunoiului de grajd, reducerea poluării solului, micșorarea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Gospodăria Mănăstirii Zăbriceni

Potrivit datelor organizației neguvernamentale „Femeia Rurală”, care a sprijinit mănăstirea în realizarea acestui proiect energetic, construcţia staţiei de producere a biogazului de la Mănăstirea Zăbriceni a fost replicată deja de patru ori, în gospodăriile din regiunea de nord a Republicii Moldova. Instalațiile au capacitatea de la 5 la 25 m3, din octombrie 2016 acestea producând 7-12 m3 de biometan timp de 24 ore.

Profesorul Ion Sobor, Universitatea Tehnică a Moldovei, spune că este așteptată implicarea statului în susținerea inițiativelor de dezvoltare a energiei regenerabile din biogaz.

Capacitatea biogazului de a fi stocat îl plasează în topul energiilor regenerabile stabile. Potrivit expertului, construind instalații de biogaz în Moldova va fi rezolvată nu doar problema energetică, dar și de mediu – salubrizarea teritoriului.

„Zero” lari în factura pentru căldură

Suntem la nici 50 km de Tbilisi, capitala Georgiei. De la traseu intrăm în Tsilkani, un vechi centru religios în partea de est a Georgiei, apoi ținem drumul spre dreapta, intrând în Ereda, o localitate înconjurată de păduri, în regiunea Mtskheta.

Pentru a ajunge la gospodăria lui Otari Potshverashvili parcurgem tot satul, așa cum ne-a ghidat chiar el la telefon. Amplasată la marginea localității, casa are două nivele, tocmai potrivită pentru a admira frumusețea care domină de jur împrejur – munții și pădurea.

Gospodăria lui Otari Potshverashvili

Otari Potshverashvili este pasionat de folosirea surselor alternative de energie, care îi asigură independența energetică. Are mai multe instalații despre care povestește cu entuziasm. Ereda este o localitate vinicolă, ca și întreaga regiune Mtskheta, astfel că Otari și-a improvizat o instalație de făcut rachiu de casă.

Otari Potshverashvili ne arată cum funcționează instalația de făcut rachiu de casă

 

 

Este primul lucru pe care-l vedem, chiar după ce trecem poarta. Otari ne descrie mecanismul de funcționare și ne promite că ne va servi cu licoarea „care încălzește”.

Instalație pentru fabricarea rachiului de casă

Nu cădem pradă provocării și trecem prinde rândurile de bostani, roșii și alte felurite legume, până ajungem la celălalt capăt al gospodăriei. Aici se află grajdul pentru animale și sistemul de biogaz, o instalație singulară în localitate, dar și prin împrejurimi. Datorită acestei instalații, gospodarul are o economie de până la 1000 Lari (312 EURO) în fiecare sezon rece.

 

 

 

 

 

 

 

 

„Este o instalație de real ajutor – casa noastră este mare, suntem șapte membri în familie și cheltuielile nu sunt mici. Dar folosind biogazul avem în fiecare an o economie de minim cinci metri steri de lemn”, spune încântat Otari.

Otari Potshverashvili și-a instalat nu doar sistem de biogaz, dar și un colector solar. Acesta îi asigură apa caldă la baie și bucătărie. De asemenea, în fața casei și-a montat și un uscător solar de fructe și plante medicinale.

Energie din apele reziduale

În Odessa, într-un bloc locativ modern din apropierea plajei „Lanjeron”, am găsit o practică mai puțin obișnuită de economisire a energiei electrice pentru încălzirea apei – folosirea căldurii din țeava de canalizare.

Aici, zi de zi, 150 de familii care fac baie, spală rufele sau pregătesc bucatele, refolosesc  căldura apelor reziduale care ajung în țeava de canalizare. Astfel, grație unui sistem inovativ pe baza pompei de căldură, ei au factură la mică la încălzirea apei.

Acest sistem inovativ a fost realizat la nivel rezidențial de echipa de ingineri conduși de profesorul Boris Afanasiev, docent al Academiei de Arhitectură din Odessa, director tehnic „Sun ECO Plus”.

Blocul rezidențial cu 16 etaje și-a instalat și panouri solare, pentru a limita utilizarea combustibililor fosili și a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. O astfel de combinație este recomandată de profesorul Afanasiev, reieșind din beneficiile utilizării eficiente și a răscumpărării rapide a investiției.

În subsolul blocului locativ, profesorul Boris Afanasiev, ne explică principiul de funcționare a unei pompe de căldură. Aceasta preia stocul de energie termică a apelor reziduale, pe care, răcindu-le, generează o nouă căldură, mai intensă.

Pompele de căldură sunt surse alternative de energie, care permit recepționarea căldurii într-un mod ieftin, fără a afecta mediul.

Timpul de răscumpărare a investițiilor: energie solară și pompe de căldură

Clădiri cu consum energetic redus

„Există un concept nou în Uniunea Europeană, toți se orientează spre acesta – „clădiri cu consum de energie aproape zero” (nZEB), spune Valentin Arion, profesor la Universitatea Tehnică din Chișinău. Această cerință trebuie să fie pusă în aplicare începând cu 2019 la clădirile publice şi din 2021 la toate clădirile nou construite în R. Moldova.

Un exemplu de locuinţă cu consum de energie aproape egală cu zero am găsit în Chişinău, în gospodăria inginerului Sergiu Cocârlă. Acesta este primul moldovean care şi-a instalat pompe geotermale în curte, care îi asigură căldură pe timpul iernii şi răcoare pe timpul verii. În 2013, la prima ediţie a Competiţiei naţionale Moldova Eco-Eneregetică, Sergiu Cocârlă a fost premiat pentru cel mai bun proiect în energia geotermală.

Accent pe eficiența energetică

Potrivit profesorului universitar Valentin Arion, preocuparea pentru dezvoltarea energiilor regenerabile trebuie să meargă mână-n mână cu eficiența energetică

„Prioritate trebuie să fie eficientizarea întregii economii. Concomitent, trebuie să venim cu sursele regenerabile, care substituie utilizarea combustibililor tradiționali/fosili”, spune Valentin Arion. Fondul de clădiri contribuie în mare măsură la emisiile de gaze cu efect de seră în toată Europa, inclusiv în țările noastre, spune expertul.

Eficientizarea energetică a clădirilor este subiectul zilei pentru mai multe localități din Georgia, Ucraina și Moldova, care au aderat voluntar la Convenţia primarilor privind clima şi energia. Aceasta este o inițiativă europeană care reuneşte mii de autorităţi locale şi regionale din întreaga lume, care s-au angajat în mod voluntar să îndeplinească obiectivele UE privind clima şi energia pe teritoriul lor.

Actualmente, semnatarii se angajează să reducă emisiile de CO2 cu cel puţin 40% până în 2030 şi să adopte o abordare integrată în ceea ce priveşte atenuarea efectelor schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea.

Convenția se bazează pe trei piloni – atenuare, adaptare şi asigurare a unei energii durabile şi la preţuri accesibile. Pentru a realiza angajamentul asumat, semnatarii elaborează și realizează Planuri de acţiuni privind energia durabilă şi clima, care includ acţiuni de reducere a emisiilor de CO2, întru atenuarea schimbărilor climatice.

De regulă, toate primăriile semnatare includ în Plan acțiuni de tipul:
* îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor, fapt ce contribuie la reducerea consumului de energie și a emisiilor de CO2;
* promovarea surselor locale de energie regenerabilă pentru a asigura aprovizionarea cu energie cu emisii reduse de carbon;
* promovarea transportului durabil şi reducerea emisiilor de CO2 generate de transport;
* îmbunătățirea informării și a conștientizării cetățenilor, astfel încât aceștia să își poată adapta comportamentul și facă alegeri inteligente în materie de energie şi climă.

În Republica Moldova, în prezent, 20 de orașe au statut de semnatari activi ai Convenției primarilor privind clima şi energia, în Georgia -16 municipalități, iar în Ucraina – 175 municipalități sunt active.

Vocea experților

Experții din Ucraina, Moldova și Georgia accentuează că dezvoltarea energiilor regenerabile este o necesitate, dacă dorim să îndeplinim obiectivul principal al Acordului de la Paris privind schimbările climatice și să menținem creșterea temperaturii globale la un nivel cu mult sub 2oC până în 2050.

În Ucraina, deja au fost elaborate și scenarii de trecere completă la sursele regenerabile până în 2050.

Irina Stavchuk, coordonatoare a Rețelei Internaționale de Acțiune pentru Climă în Europa de Est, Caucaz și Asia Centrală, spune că „nivelul de dezvoltare a surselor de energie regenerabilă în regiune este scăzut și nu va crește fără introducerea mecanismelor de sprijin din partea statului”. „Doar astfel, investițiile în sursele regenerabile de energie vor deveni viabile din punct de vedere economic. Guvernele ar trebui să introducă tarife „verzi” atât pentru întreprinderi, cât și pentru persoane fizice, pentru a încuraja investițiile interne și străine”, remarcă Irina Stavchuk.

„Cu părere de rău, în Georgia nu avem nici o lege sau alte acte normative care ar încuraja dezvoltarea surselor de energie alternative, regenerabile, dar noi lucrăm în acest sens. Recent, Georgia s-a alăturat Comunității Energetice, o organizație internațională care reunește Uniunea Europeană și vecinii săi pentru a crea o piață integrată pan-europeană a energiei. Avem un șir de obligații pe care trebuie să le îndeplinim, inclusiv elaborarea cadrului legal”, spune Giorgi Pangani, membru al Comisiei naționale de reglementare a energiei și aprovizionare cu apă din Georgia.

În martie 2018, în R. Moldova urmează să intre în vigoare o nouă Lege privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile. Aceasta prevede că în anul 2020 ponderea energiei din surse regenerabile să fie de cel puţin 17% în consumul final brut de energie. Potrivit profesorului Valentin Arion, noua lege stipulează mecanismul de sprijin al statului R. Moldova pentru investitorii din domeniu. „Cei care vor investi în energii regenerabile, vor fi sprijiniți prin mecanismul numit feed-in. În Moldova avem azi investitori care așteaptă, chiar de mai mulți ani, claritate la capitolul asta”, spune expertul.

Recent, Guvernul R. Moldova a aprobat un Program de promovare a economiei „verzi” în Republica Moldova pentru anii 2018-2020 și un Plan de acțiuni pentru realizarea acestuia. Documentele au rolul de a promova aplicarea principiilor economiei „verzi” în Republica Moldova în armonie cu dezvoltarea economică și bunăstarea socială, cu reducerea riscurilor pentru mediu. Conform Programului, se va pune accent pe creșterea eficienței energetice şi majorarea cotei energiei din surse regenerabile.

Biomasa nu înseamnă tăierea pădurilor, dar folosirea resturilor agricole, spune Iryna Stavchuk, Ucraina

Biomasa, biogazul, energia geotermală sau pompele de căldură – sunt doar câteva dintre sursele alternative de energie, utilizate în Moldova, Georgia și Ucraina, atât la nivel instituțional, cât și la nivel individual. Indiferent de tipul lor, energiile regenerabile aduc economii pentru cetățeni și beneficii pentru mediu. Iar vecinii de la Marea Neagră tind spre diversificarea și larga utilizare a surselor regenerabile de energie, acestea fiind recunoscute ca șansa independenței energetice.

Autori: Lilia Curchi, Lucia Tăut, Ștefan Scorpan
AJMTEM, 2018
Categorii
Без категории

Sensul vietii 1

În raionul Basarabeasca în prezent locuiesc circa 23 de mii de persoane fiecare al patrulea dintre ei este copil. Acest grup este unul dintre cel mai vulnerabil. Copiii sunt cei care dau adevaratul sens al vieții noastre și trebuie să luptăm pentru ei, pentru a le oferi o șansa în plus la educație și la o viață mai bună. Însă pericolele care le pot amenința sunt multiple.

Categorii
Social

„Elevii din ultima bancă”

Imagine din satul Ciocâlteni, raionul Orhei, unde trăiește o comunitate mare de romi


Nivelul de educație al populației rome din Republica Moldova este scăzut, se arată în documentele oficiale, chiar dacă nici o autoritate de stat nu operează cu date și cifre concrete. Se știe doar că nu toți elevii care sunt încadrați în clasele primare ajung să absolvească gimnaziul, iar și mai puțini – termină liceul. În schimb, statul recunoaște că problema există și elaborează, periodic, planuri pentru soluționarea ei. Chiar dacă autoritățile încă au restanțe la școlarizarea romilor, unii tineri din această etnie ajung nu doar în colegii și universități, dar și la studii de doctorat. Multe din amintirile lor despre anii de școală sunt despre indiferența profesorilor, stigmă și discriminare, dar și despre curajul de a depăși barierele impuse de societate.

„Am decis să fac studii pentru a avea un viitor mai bun. Sunt de etnie romă și părinții mei nu au studii. Eu văd cât e de greu fără studii și fără un serviciu stabil, din care să poți trăi. De aceea părinții mei au insistat să fac studii. Asta este o mare susținere pentru mine”.

Marta Pușcaș Studentă
Marta Pușcaș are 18 ani și e studentă în anul trei la Centrul de Excelență în Energetică și Microelectronică. S-a născut în orașul Florești, unde a absolvit 9 clase într-o școală cu predare în limba rusă. Spre deosebire de alți tineri de etnie romă, ea spune că nu s-a simțit discriminată nici la școală și nici la grădiniță. „Chiar dacă am ochii albaștri și părul de culoare deschisă, nu am ascuns niciodată că sunt de etnie romă. Eu nu am fost discriminată, dar am cunoscuți care au fost discriminați la școală. Asta este unul dintre motive pentru care tinerii romi nu prea fac studii. Un alt motiv este că familiile nu au suficienți bani ca să întrețină studenți”, spune Marta.
„Astăzi toți folosesc telefoane și calculatoare. De aceea eu întotdeauna îmi voi găsi de lucru cu profesia mea”

Susținută de părinți, tânăra a visat mereu să aibă o profesie, iar ulterior un loc de muncă. A ales să studieze telecomunicațiile pentru că e o profesie care îți asigură un job garantat, spune ea. „Astăzi toată lumea folosește telefoane și calculatoare. De aceea întotdeauna îmi voi găsi de lucru având această profesie. Pentru început mă văd consultant sau operator la vreo companie de telefonie sau internet, apoi, cu timpul, vom vedea”.

Ana Căldăraru Studentă
„Vreau să demonstrez că și fetele pot lucra în construcții”

 

Ana Căldăraru e originară din satul Mingir, r-l Hîncești. A absolvit gimnaziul în satul natal, după care a vrut să facă studii în domeniul business-ului. „Media notelor mele, 8,67, era insuficientă ca să fiu admisă acolo. Între timp, am îndrăgit construcțiile. E greu, dar e frumos să vezi cum fetele lucrează și fac proiecte alături și împreună cu băieții. Putem demonstra că și fetele pot lucra în construcții. Desenul la proiecte e mai complicat, în rest, e ușor”.

Ana povestește cu admirație despre studiile sale la colegiu și știe exact unde vrea să ajungă peste câțiva ani. ”Peste doi ani mă văd la Universitate, voi da la Inginerie, peste 5 voi fi la masterat, peste 10 – voi avea familie și profesia care îmi place”.

„… Sunt copii romi pentru care învățatul nu e atât de ușor. Anume ei sunt discriminați. Stau permanent în ultima bancă, iar profesorii nu lucrează cu ei…”

Tânăra provine dintr-o localitate cu o comunitate numeroasă de romi. Ea spune că fără ajutorul mediatorului comunitar nici ea și nici surorile ei nu ar fi reușit să facă studii. Ana beneficiază deja al doilea an de o bursă obținută de la Roma Education Found – o fundație internațională care sprijină profesionalizarea etnicilor romi din diferite țări.

Roman Cebotari Doctorand

„Noi, în familie, ne-am obișnuit cu faptul că trebuie să învățăm. O soră de a mea mai mare învață acum la Universitatea de Stat la Drept, iar alta tot la colegiu. Dar sunt și copii romi pentru care învățătura nu este atât de ușoară. Și unii profesori nu iau asta în calcul, ca să se ocupe cu ei mai mult. Ei stau permanent în ultima bancă, sunt neglijați și asta nu e bine. Asta îi descurajează să meargă mai departe la studii. Mulți, din această cauză, neglijează școala”.

„Incluziunea arată frumos pe hârtie”

 

Pentru Roman Cebotari, un tânăr originar din Drochia, acum doctorand la Institutul de Relații Internaționale, studiile nu înseamnă doar autoformare și autodezvoltare, dar și o demonstrație a faptului că „nu doar eu pot, dar că romii, în general, pot învăța și reuși”.

Roman a absolvit liceul în Drochia, apoi și-a luat licența și masteratul în Relații Internaționale și Științe Politice la Institutul de Relații Internaționale din Chișinău, beneficiind deja al 6-lea an de bursă din partea Fondului Roma Education Found, cu sediul la Budapesta. Pentru teza de doctor și-a ales tema „Politica Federației Ruse și SUA în Orientul Mijlociu în contextul evoluției crizei siriene”. E decis să facă o carieră în diplomație și este convins că un specialist bun are nevoie de cunoștințe aprofundate în domeniul ales, iar titlul de doctor garantează o pregătire temeinică și avantaje la angajare.

În paralel cu studiile, Roman a făcut în permanență voluntariat la diferite organizații neguvernamentaleși este unul dintre tinerii care au fondat, în anul 2017, Platforma pentru solidaritate interetnică.

 

„Facilitarea incluziunii sociale a minorităților e o problemă acută a Republicii Moldova. Oricât de frumos ar arăta asta pe hârtie și oricât de mult ar spune autoritățile că se creează condiții și se fac anumiți pași, minoritățile din Republica Moldova nu sunt atât de bine încadrate în societate cum ar trebui”.

Tânărul spune că un mai mare ajutor acordă în prezent minorităților ONG-urile decât statul. „Dacă vorbim despre bursele Roma Education Found, al cărui beneficiar sunt, apare o chestie care îți ucide orice semință de optimism și entuziasm să mai faci ceva. Un guvern străin susține tinerii să obțină studii superioare. Dar guvernul nostru are o atitudine de felul – dacă pot las’ să învețe, dacă nu – să stea acasă. La nivel mental asta chiar te doboară”, spune Roman.

El spune că un ajutor ar fi rezervarea, în fiecare an, la universități, a cel puțin 5 locuri bugetare pentru tinerii romi care vor să învețe.

„… Deși trăiesc pe acest teritoriu de peste 600 de ani, romii sunt practic necunoscuți pentru populația majoritară”

Roman Cebotari crede, de asemenea, că un factor care influențează indirect școlarizarea copiiilor romi este și faptul că restul populației țării cunoaște foarte puține despre romi, locul cunoștințelor fiind luat, în mentalitatea colectivă, de stereotipuri și mituri.

„Deși romii locuiesc pe teritoriul Republicii Moldova de mai bine de 600 de ani, ei până în prezent rămân a fi necunoscuți. Asta pune piedici la școlarizare, deoarece când merg copiii romi la școală nimenu știe de unde vin ei, cine sunt… Eu personal când învățam la școală (sună cam bizar, dar așa a fost), niște colegi s-au apropiat și m-au întrebat: „Roma, este adevărat că voi, țiganii, ați venit de pe o planetă care se numește Țâga și de aceea vă numiți țigani?”. Eram mic și nu știam ce să le răspund, dar am venit acasă și le-am spus părinților. „Noi suntem de pe altă planetă, extratereștri?” Ei au început să râdă… Iată așa o situație. Cred că în cadrul cursului de istorie în școli pot fi incluse 2-3 ore opționale, ca elevilor să li se vorbească despre originea romilor, cultura lor. Faptul că populația majoritară va înțelege că acești oameni nu sunt extratereștri, ci un popor care a migrat, s-a deplasat din loc în loc în căutarea unor condiții mai bune de trai etc. ar facilita incluziunea romilor în societate”.

„Eu tot sunt fata din ultima bancă”

Natalia Duminică Coordonator National, Programul de Burse Universitare în Drept și Stiințe Umaniste al Fondului de Educație pentru Romi

Natalia Duminică lucrează de câțiva ani în domeniul drepturilor omului, iar de 4 luni coordonează un program de burse pentru tinerii romi, oferit de Fundația germană Roma Education Found. Ea îi ajută pe elevii și tinerii din comunitățile rome să depună dosarele pentru a obține sprijin financiar pentru studii colegiale și universitare. Natalia spune că atitudinea unor profesori, în special în clasele primare, față de copiii romi, descurajează familiile să insiste ca elevii să rămână în școală mai mult timp.

„Una din problemele de bază rămâne totuși discriminarea. Eu tot am fost copil și am stat în ultima bancă din clasa I-a până într-a IV-a. Depinde de firea omului, motivația personală, resursele și oportunitățile fiecăruia. Cu părere de rău, profesorii noștri nu cred în copiii romi, îi așează în ultima bancă. Asta se vede imediat ce intri într-o școală unde învață astfel de copii. Dacă îi întrebi, profesorii spun: „Păi, ce să așteptăm de la ei? Ei învață să scrie și să citească și atât”. Ar mai fi și unele presiuni discriminatorii și chiar rasiste din partea unor copii, care, la rândul lor, vin cu ele de acasă”.

Romilor le lipsesc modelele pozitive în comunitățile lor

Natalia povestește că în primii ani de facultate nu și-a dezvăluit etnia, tocmai din teama de anu fi discriminată. „Am început să-mi accept etnia abia când am început să lucrez la Centrul Național al Romilor (CNR). Până atunci eu nu m-am gândit că sunt persoane de etnie romă care pot să lucreze medici, juriști sau să aibă altă profesie. Pentru mine Nicolae Rădiță (directorul CNR – n.n) a fost primul model pozitiv. Deci copiii romi cresc cu ideea că nu sunt romi care să aibă o profesie onorabilă. Un alt model era fratele mamei care muncea la Chișinău, la Ministerul de Interne și asta pentru mine era… apogeul reușitei. Cred că trebuie de promovat mult mai mult modelele pozitive”.

Programul coordonat de Natalia Duminică stimulează tinerii romi să-și continue studiile, oferindu-le, în bază de concurs, burse anuale la colegii și universități. În prezent, de bursele respective beneficiază 30 de tineri. Ea îi îndeamnă pe elevi și studenți să depună dosarele. Concursul de burse pentru anul de studii 2018-2019 va fi deschis începând cu luna aprilie.

Toți tinerii cu care am discutat spun că în procesul de incluziune un rol decisiv îl au mediatorii comunitari – persoane de etnie romă care mediază relațiile romilor cu autoritățile: îi ajută să-și perfecteze acte, îi informează despre oportunități, în ajută să școlarizeze copiii.

În prezent, în Republica Moldova sunt 12 mediatori comunitari, salarizați de către primăriile în cadrul cărora activează. Numărul acestora s-a redus de două ori comparativ cu anul 2012, potrivit datelor Oficiului ONU pentru Drepturile Omului.


„La recensământul din 2004 s-au autoidentificat drept romi 12 271 de persoane, ceea ce ar constitui 0,36% din populație. Date exacte despre nivelul de educație nu există. În Planul de acțiuni pentru susținerea populației de etnie romă pe anii 2016 – 2020 se menționează doar că se atestă un „nivel scăzut de educație” a populației de etnie romă.”

Răspunsul Guvernului:

Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, ne-a informat, printr-un răspuns oficial, că, în urma cartografierii localităților compact populate de romi, „s-a constatat necesitatea instituirii a 48 de funcții de mediatori comunitari în 44 de localități” și că începând cu anul 2018 pentru angajarea lor au fost prevăzuți bani în bugetul de stat.

Propunerile făcute de Roman Cebotari se regăsesc în Planul de acțiuni 2016 – 2020. Ele urmează să fie aplicate în următorii ani:

Acțiunile planificate de Guvern pentru următorii ani pentru incluziunea socială, eliminarea discriminării și creșterea nivelului de educație a populației rome. Sursa: Planul de acțiuni 2016 – 2020.

Imagine din satul Ciocâlteni, raionul Orhei, unde trăiește o comunitate mare de romi
Text, foto, video: Agenția New Project Media
Categorii
Social

Profesorii pensionari mențin educația în Moldova

Extremele deficitului de cadre

Unul din șase profesori care activează astăzi în școlile din Republica Moldova este de vârsta pensionării, arată datele oficiale. Criză de profesori se înregistrează, de regulă, în localitățile mici, unde absolvenții la Pedagogie refuză să vină. Acolo poți întâlni situații devenite obișnuință în Moldova – profesori pensionari readuși în școală sau dascăli care predau câte trei discipline diferite.

Am studiat situația în două școli din raionul Hâncești.

O învățătoare de clasele primare, readusă în școală pentru a preda româna și istoria

În gimnaziul din satul Obileni, r-nul Hâncești, satul devastat de inundațiile din anul 2010, jumătate din numărul de profesori sunt pensionari, iar unii dintre ei predau câte 2 discipline.

 

 

 

 

 

 

 

De trei ani, administrația gimnaziului nu poate găsi profesor de limba română

Maria Ioniță a lucrat toată viața în școala din Obileni, învățătoare la clasele primare. Când s-a pensionat, a plecat din școală. A stat acasă însă doar trei ani. În gimnaziu, deja de 4 ani, nu are cine preda limba română, așa că Maria Ioniță a fost rugată „să ia” câteva ore de română. Iar când a acceptat, s-au găsit și două ore de istorie. Astfel, profesoara de clasele primare predă limba română în clasa a VI-a și istoria în clasa a V-a. 

„M-au găsit și au insistat să mă întorc. Am venit cu gândul să lucrez o perioadă scurtă, până se găsește profesor, dar deocamdată așa și nu are cine face aceste ore”, spune profesoara. Ea vine la școală patru zile în săptămână și spune că nu a făcut pauză nici atunci când a avut probleme de sănătate, pentru că era conștientă că nu va avea cine lucra.

Maria Ioniță are propria explicație pentru refuzul tinerilor de a lucra în școli. „Rezultatul muncii unui pedagog nu se vede dintr-o dată, ca în cazul unui contabil, sau al unui muncitor la fabrică, de exemplu. Munca noastră dă roade peste ani, de asta cred că nici nu este apreciată și remunerată cum se cuvine”, afirmă Maria Ioniță.

Deși îi place profesia sa, este conștientă că nu va putea lucra la nesfârșit. „Și copiii, și părinții, vor un profesor tânăr, s-au săturat de noi în atâția ani, ca de-o haină pe care o porți mult timp”, spune zâmbind profesoara.

În gimnaziul din Obileni mai sunt pensionari care nu se pot bucura de odihnă. De exemplu, chimia o predă tot un pensionar, care a împlinit 62 de ani. Un alt profesor în etate predă limba rusă și face naveta din satul vecin Cotul Morii.

Psihologul școlar predă limba română

Ala Larschi, directoarea gimnaziului, afirmă că angajarea pensionarilor este singura soluție pentru deficitul enorm de cadre didactice. Deja de câțiva ani, în instituția în care învață 114 elevi nu există specialiști de limbă română, chimie, fizică. Și matematica a fost o problemă ani la rând, dar administrația școlii a găsit o soluție, angajând un profesor dintr-un sat vecin. De mai bine de patru ani, limba română este predată de persoane care nu au studii în domeniu, inclusiv de psihologul școlar. Administrația școlii e conștientă că asta influențează calitatea studiilor. „Avem o medie la examen mai scăzută și copilul are de suferit atunci când merge la liceu sau chiar la școala profesională, dar nu avem soluție deocamdată”.

Ala Larschi își leagă speranțele de o întreprindere cu capital străin care s-a deschis în sat și care oferă sute de locuri de muncă. Ea speră că astfel școala va avea un număr constant de elevi, bugetul va crește, iar tinerii vor începe să vină în instituție.În pauze, elevii pot juca tenis de masă.

 

Liceul cu cei mai mulți profesori tineri

La câteva zeci de kilometri de Obileni, în liceul „Universum” din satul Sărata Galbenă, raionul Hâncești, 14 din 39 de cadre didactice sunt tinere cu vârsta de până la 35 de ani. Școala are peste 600 de elevi din șase sate. Profesori tineri predau și în clasele primare, și în cele gimnaziale sau liceale. Majoritatea a venit aici în baza îndreptărilor de la facultate și au rămas să muncească și după ce le-a expirat termenul de trei ani, în care au beneficiat de îndemnizații și înlesniri de la stat.Liceul „Universum” din Sărata Galbenă este una dintre instituțiile cu cei mai mulți profesori tineri

Olga Boguța are 26 de ani și predă în clasa a III-a. Ea a studiat în acest liceu și a revenit în sat după absolvirea școlii pedagogice. Mama ei e tot profesoară la clasele primare. Chiar dacă recunoaște că s-a gândit să plece din școală după expirarea termenului de trei ani, Olga muncește deja al șaptelea an. ”Am observat că noi, învățătorii, de fiecare dată când am vrut mărire de salariu am primit-o și tot nu ne-a fost de ajuns. Cred că asta-i specificul omului, să vrem mai mult și mai mult și chiar dacă vom avea și 5 și 10 mii, oricum vom vrea mai mult. Recompensa mea cea mare sunt atașamentul și căldura pe care le primesc de la copiii din clasa mea”.

Mama Olgăi, Larisa Boguță, recunoaște că nu și-a dorit ca cineva dintre copiii să lucreze în școală, pentru că „asta înseamnă nopți nedormite, materiale didactice, proiecte”, dar nici nu a influențat alegerea fiicei, când aceasta a depus actele la pedagogie.

O altă tânără, Ludmila Voinu, predă istoria și educația civică. Ea a venit în liceu în urmă cu șapte ani, după ce a absolvit Universitatea pedagogică „Ion Creangă”. Era decisă să lucreze doar trei ani, ca să răscumpere indemnizația acordată de stat, dar a rămas până astăzi. „Când am venit mi s-a oferit gazdă, alocații pentru electricitate, cărbune, lemne. Sunt promovată și susținută și de asta nu îmi doresc să plec”, afirmă ea.

Ludmila s-a născut într-o familie de pedagogi din raionul Cahul. Mama ei lucrează și acum în școală și face zilnic naveta, deși este pensionară.


„Majoritatea celor care pleacă o fac din cauza salariului mic. Dacă e să deschidem un pic ochii, salariul pe care îl avem ca profesori ne permite doar să existăm, nu putem avea un trai decent, ci doar să existăm de la o lună la alta. Dacă am fi motivați un pic mai mult nu ar pleca niciun tânăr din sistem”, spune Ludmila Voinu.

Pentru Ana Iusico, profesoară de limbă engleză, angajarea la liceul din Sărata Galbenă înseamnă revenirea acasă. După Facultate, ea a fost trimisă pentru trei ani într-o școală mică din Leova. Era nevoită să facă naveta, pentru că familia sa locuia la Sărata Galbenă. ”Deși e mai ușor să predai în clase mai mici, eu simțeam că degradam din punct de vedere profesional pentru că numărul de ore era mic, și doar câțiva dintre elevi erau cu adevărat interesați să învețe o limbă străină, în timp ce majoritatea părinților considerau că nu e neapărat să știi limba engeză”, povestește profesoara. Ulterior, a lucrat o perioadă la Hâncești, iar în urmă cu un an s-a angajat în Liceul din Sărata Galbenă pe care l-a absolvit și ea, cândva.

E primul an în școală și Ana Florea, o fostă colegă de clasă a Anei Iusico. Tânăra predă limba engleză, după ce a studiat la Universitatea Pedagogică. Pentru că după absolvire, în liceul din sat nu erau locuri vacante, a muncit câțiva ani în calitate de șefă al unui oficiu poștal.

 

 

 

 

 

Unii nu vor să vină în școli nici chiar ademeniți de indemnizația de 30 de mii de lei

Chiar dacă numărul tinerilor specialiști e mult mai mare decît în alte instituții, și aici există locuri vacante, iar unele discipline sunt predate de pensionari. Motivul – salariile mici din învățământ, afirmă directoarea Ana Lozovoi. „De exemplu, pentru calitatea de diriginte profesorul ridică numai 180 de lei pe lună. Asta este însă o muncă foarte mare, patru ore de diriginție, plus catalogul, monitorizarea părinților, a copiilor etc. Drept urmare, profesorii refuză în mod deschis să fie diriginți de clase”, spune directoarea.Ana Lozovoi adaugă că de multe ori de-a dreptul „stă la pândă” ca să agajeze absolvenții de facultăți pedagogice. „Vara trecută am dus tratative cu doi tineri care aveau îndreptare la noi în liceu, la clasele primare, ca într-un final să-mi spună că nu le trebuie nimic și nu au acceptat să vină. Chiar dacă s-ar mări îndemnizația de 30 de mii de lei, tinerii nu vor să accepte pentru că stresul este foarte mare în școală, noi trăim într-un ritm alert tot timpul”, susține Ana Lozovoi. 

 

 În liceul din Sărata Galbenă învață copii din 6 sate.

Sunt profesori care predau și câte 4-6 discipline

Criză de profesori ca în școala de la Obileni există și în alte câteva localități din raionul Hâncești. Pentru următorul an de studii în școlile din raion e nevoie de 121 de cadre didactice. Cel mai mare deficit se atestă la matematică (14), limba română (12), istorie (12), învățământ primar (20), fizică informatică – 9, educație muzicală – (9), educatori în grădinițe (19). Totodată, la 1 septembrie 2017 în școlile din raion au venit doar 9 tineri specialiști, de câteva ori mai puțin decât veneau în anii precedenți, ne-a spus Valentina Tonu, șefa direcției Educație din raionul Hâncești.

Elevii clasei a IV-a participă la o lecție deschisă.

 

Salvarea vine din partea pensionarilor. În anul curent în școlile din raion sunt 232 de profesori pensionari, unii dintre care vin din raioanele vecine, Nisporeni și Leova. Pentru că deficitul e mare, 141 de profesori predau în mai mute instituții. În același timp, 181 de cadre didactice predau două discipline, 72 – predau 3 discipline, dar sunt și cadre didactice care predau 4-6 discipline.

„Acest fapt îi avantajează din punct de vedere financiar, dar ne dăm bine seama că nu mai putem avea calitatea predării și calitatea cunoștințelor elevilor pe care ne-o dorim”, adaugă Valentina Tonu.

La fel ca la Hâncești, situația e dificilă în întreaga țară. Potrivit datelor de la Biroul Național de Statistică, doar unul din zece profesori care activează astăzi în școli are până la 30 de ani. Unul din doi profesori are o vechime pedagogică de peste 20 de ani. Totodată, fiecare al șaselea profesor are peste 60 de ani.
Text, foto, video: Agenția New Project Media
Categorii
Emisiuni

ALTERNATIVE CIMISLIA AGRICULTURA

ALTERNATIVE CIMISLIA AGRICULTURA
Categorii
Social

Școala, reforma și demografia


Școlile mari prosperă, iar cele mici supraviețuiesc. Urmare a reformei de optimizare, bugetele instituțiilor de învățământ cresc odată cu numărul de elevi. În timp ce instituțiile unde învață mulți copii gestionează milioane de lei, fapt care le permite să investească în modernizarea procesului educațional, cele mici abia de reușesc să acopere cheltuielile elementare.

O școală cât o clasă

Gimnaziul Ciubara din raionul Râșcani se numără printre cele mai mici școli din țară. Aici învață doar 32 de copii, adică tot atâția câți sunt într-o singură clasă într-un liceu mare din Capitală. Instituția care e cu predare în limba ucraineană va continua să activeze atâta timp cât va avea elevi.


”În ultimii zece ani, numărul de copii a scăzut de trei ori, de la 92 în 2007, la 32 în anul curent de studii”, spune directoarea instituției, Valentina Rezneac.

Cauza principală este, potrivit ei, exodul populației, cei mai mulți săteni fiind plecați în Rusia: ”Oamenii pleacă pentru că nu au unde lucra. Pe timpuri exista un complex de vite, toată lumea era angajată, avea salariu, acum singurele instituții unde te poți angaja în sat sunt școala, grădinița și punctul medical, în rest fiecare supraviețuiește cum poate”.

Situat într-o clădire mică, vopsită în culori vesele, gimnaziul adăpostește patru săli de clasă. În fiecare dintre ele învață în medie 8-9 copii. Vizavi de blocul central este o anexă în care se află biroul directoarei, cabinetul metodic și sala de calculatoare. Pentru ca la ora 8, când încep orele, încăperile să fie încălzite, o angajată vine la serviciu la ora 5 și aprinde focul în cele patru sobe. Școala nu are sală de sport și nici laboratoare de fizică sau chimie.

Pentru finanțarea unui elev de la Ciubara statul alocă 11 mii de lei anual, mai mult decât în unele instituții cu un număr mai mare de elevi. Bugetul școlii este oricum unul mai mult decât modest, iar banii ajung pentru salarii și pentru lucruri elementare, cum ar fi încălzirea. Așa că economiile sunt un lucru obisnuit.

În clasele gimnaziului din Ciubara învață câte 7-9 elevi.

Maria Munteanu, învățătoare la clasa a IV-a, este prin cumul și profesoară de limbă rusă la clasele mari. Fostă elevă a gimnaziului din Ciubara, ea a revenit în școală după ce a absolvit colegiul din Lipcani și Universitatea din Bălți. Din cele patru promoții pe care le-a avut, actuala e cea mai puțin numeroasă: 8 copii – șase băieți și două fete.

În sala de alături, clasa a IX-a, unde sunt cinci fete și trei băieți, are loc lecția de franceză. Pe parcursul anului curent de studii numărul de elevi din această clasă s-a redus de două ori, majoritatea plecând cu părinții în Federația Rusă. Profesoara de franceză, Nadejda Goncear, o tânără care a absolvit universitatea acum trei ani, vine în sat de două ori pe săptămână. Are lecții și în altă școală. Ca să ajungă la Ciubara parcurge 26 de kilometri și este nevoită să schimbe două transporturi. Plătește pentru drum din salariu. A lucrat la Ciubara în ultimii trei ani, fiind repartizată aici după universitate. Ca tânăr specialist, a primit o indemnizație de 30 de mii de lei, cu obligația să lucreze 3 ani. La anul nu va mai lucra aici, direcția școlii va trebui să caute o altă profesoară de franceză. „Nu cred că voi rămâne aici la anul viitor, voi continua să lucrez în educație, dar într-o altă instituție”, spune Nadejda Goncear.

Satul Ciubara are în jur de 450 de locuitori, multe case sunt pustii. Directoarea speră că școala va avea, totuși, elevi și în anii următori. „Uneori mă îngrozesc la gândul că într-o zi ar putea să nu mai auzim voci de copii și de tineri prin sat. Vor rămâne doar pensionarii. Pentru mine asta e egal cu moartea”, spune Valentina Rezneac.

Maxim, elev în clasa I, spune că vrea să devină învățător.

Fiecare a treia școală din Râșcani are un număr insuficient de elevi

Școala din Ciubara este una din cele 12 școli mici din raionul Râșcani, fiecare a treia instituție de aici având un număr insuficient de elevi. Chiar dacă în urmă cu 10 ani autoritățile raionale au fost printre primele care au pilotat optimizarea în educație, reforma nu a putut ține pasul cu exodul masiv al populației.

Viorel Dandara, șeful direcției raionale de învățământ, spune că școlile rămân pustii din cauza crizei demografice și a migrației.

„În perioada precedentă, în fiecare an, numărul de elevi scădea cu 100 sau chiar 200. Iar această cifră este egală cu numărul de elevi dintr-o școală sau chiar două. Asta înseamnă că în fiecare an în raionul Râșcani dispărea un gimnaziu. Avem o decădere demografică catastrofală. Probleme există nu doar cu școlile mici, dar și cu instituțiile mari. Nu putem completa clasele conform standardelor nici în satele mari de odinioară”, afirmă funcționarul.

Potrivit lui, costurile per elev cresc considerabil în școlile mici. „În anul de învățământ 2016-2017, de la 1 septembrie s-a închis gimnaziul din Duruitoarea Nouă, instituție care avea 24 de copii. Costurile erau mai mari decât în școlile cu un număr mare de elevi, iar calitatea lăsa de dorit. În instituție predau 5 profesori, majoritatea la pensie. Un cadru didactic preda și 3-4 discipline școlare”.

Chiar dacă autoritățile au decis să reorganizeze gimnaziul din Duruitoarea Nouă în școală primară pentru șapte elevi, niciun copil nu s-a prezentat la studii la 1 septembrie. „Au preferat să meargă la școala din Văratic, acolo unde sunt transportați colegii lor mai mari. Acolo este clasă completă, este concurență, sunt condiții mai bune”, afirmă Viorel Dandara.

Copiii spun că e mai ușor să învețe în clase mici, înțeleg mai bine materia.

Școli cu 9 elevi

Problema demografică se resimte acut și în raionul Soroca, unde 21 din cele 45 de instituții de învățământ au un număr mic de elevi. În două școli primare-grădinițe – cea din Tătărăuca Nouă și cea din Sobari pe liste sunt câte nouă elevi (!), dintre care unii sunt preșcolari.

Este mare și numărul gimnaziilor în care numărul de elevi scade iar bugetele cresc. De exemplu, pentru fiecare din cei 66 de elevi câți învață în gimnaziul Pârliți statul alocă 20,3 mii lei. În gimnaziul Hristici, o școală cu doar 56 de elevi, costul pentru fiecare copil se ridică la 17,6 mii lei.

Pentru comparație, în Liceul ”Constantin Stere”, cea mai mare școală din raion, unde învață 1265 de elevi, cheltuielile per elev sunt de aproape două ori mai mici – 10,8 mii de lei.

Pentru că școlile mici generează cheltuieli mari, deficitul bugetar constituie 3,9 milioane de lei, bani pe care autoritățile din Soroca trebuie să îi găsească an de an. După ce Ministerul Educației, Culturii și Cercetării a anunțat, în octombrie 2017, un moratoriu pe închiderea școlilor, autoritățile din Soroca trebuie să caute în continuare soluții ca să mențină școlile mici. „În multe școli cu un număr mai mic de elevi instruirea se face simultan, asta înseamnă că un singur profesor predă în mai multe clase, se fac economii la alte capitole. În același timp, formula de finanțare nu prevede modalități de stimulare a cadrelor care au grade didactice. Avem școli mici, în care lucrează cadre foarte calificate și, respectiv, cheltuielile salariale sunt foarte mari”, susține șeful direcției de învățământ Soroca, Ghenadie Donos.

De la 25 ianuarie în Soroca a fost redeschisă școala din satul Ţepilova. Potrivit șefului de la educație, un număr mic de elevi a revenit în bănci după ce autoritățile au decis să redeschidă instituția. „Mulți sunt categoric împotrivă să revină copiii în sat, iar câțiva ne-au spus că au nevoie de timp ca să ia o decizie”. Așa cum după redeschiderea școlii din sat la Țepilova nu va mai circula autobuzul școlar, mulți părinți sun gata să plătească pentru drum, numai ca elevii să rămână în școala unde învață acum, ne-a spus seful Direcției educație.

Școlile mici necesită cheltuieli mari

Economista Tatiana Savva, coordonatoarea proiectului „Școala mea”, implementat de Centrul Analitic Expert Grup, susține că optimizarea rețelei școlare trebuie continuată. „Noi nu ne putem permite să avem 20-30 de elevi într-o școală. Aici e vorba de profesori buni, de salariile acestora, de baza tehnico-materială și cheltuieli din buget. Avem nevoie de o evaluare la nivel național, pe termen scurt, să vedem care este situația, să vedem unde putem îmbunătăți lucrurile, însă asta nu înseamnă în niciun caz că reforma nu trebuie continuată și că nu este nevoie de ea”.

Potrivit statisticilor oficiale, în anul curent de studii și-au sistat activitatea 24 școli primare, 23 gimnazii, 1 liceu și 1 școală pentru copii cu deficienţe în dezvoltarea intelectuală sau fizică. Totodată, 4 unități au fost transformate din gimnazii în școli primare, 14 licee au devenit gimnazii, iar în Chișinău a fost deschis un liceu nou.

Datele Inspectoratului Școlar Național arată că în țară există cel puțin 320 de școli de circumscripție, în care învață elevi din mai multe localități învecinate. Cele mai multe școli de circumcripție activează în raioanele Fălești (21), Orhei (17), Călărași (16).

                                                                                                        Text, foto, video: Agenția New Project Media
Categorii
Без категории

Adevăr sau minciună

Categorii
Social

Campionul propriilor lupte

”Părinții m-au dat la Colegiul de Microelectronică și Tehnică de
Calcul ca toată viața să lucrez la calculator,
adică să am o muncă mai ușoară, dar eu le-am spus că
nu îmi place să stau pe scaun, vreau să mă mișc”.  


Sergiu Socolov, un tânăr de 25 de ani din Chișinău, este antrenor de tenis. Are din copilărie o dizabilitate ce nu i-a lăsat prea multe perspective de a avea un job care să presupună efort fizic. Cu toate acestea, acum, după ani de antrenamente și insistențe, a ajuns să antreneze câteva echipe de copii în cadrul Centrului de creație „Artico” din Capitală.

 

„Aveam vreo trei ani când mama a observat că nu merg la fel ca ceilalți copii, cădeam des, eram trist și mă întrebam mereu de ce nu sunt ca toți”, povestește tânărul, care a fost diagnosticat cu o afecțiune ce îi limitează mișcările.

Treptat și-a acceptat starea fizică și chiar dacă se mișca mai greu decât semenii săi, participa la toate jocurile care se organizau în mahalaua sa, din suburbia Vatra a Chișinăului.
Datorită insistenței familiei, a frecventat școala din localitate și nu a mers la o instituție specializa-tă, pentru copii cu dizabilități, departe de casă. După absolvirea școlii, tot la insistența s-a înscris la Colegiul de Microelectronică și Tehnică de Calcul din Chișinău.

”Părinții m-au dat la acest colegiu ca toată viața să lucrez la calculator, să am o muncă mai ușoară, dar eu le-am spus că nu îmi place să stau pe scaun, vreau să mă mișc mai mult”, povestește Sergiu.

Viața lui a devenit alta când mama sa l-a înscris la secția de tenis a Comitetului Național Par-alimpic. Treptat a început a juca și tenis de câmp în scaunul cu rotile, dar și badminton.

Visând la o carieră sportivă, după ce a absolvit colegiul, s-a înscris la un master la Universitatea de Educație Fizică și Sport, urmând să obțină specialitatea de antrenor și profesor de educație fizică și sport.

Sergiu folosește scaunul cu rotile numai când joacă tenis de câmp sau badminton.

https://youtu.be/AYUiBY3ePs8

Datorită sportului și-a găsit un loc de muncă

Acum doi ani a participat la o școală de vară pentru copiii care își petreceau vacanța mare la „Ar-tico”. Pentru că elevii au îndrăgit lecțiile lui de tenis, administrația i-a propus tocmai două joburi. Astfel, toată ziua Sergiu lucrează metodist la Centru, iar seara antrenează câteva echipe de copiii care vor să facă performanțe în tenisul de masă. Cei mai mici elevi ai săi încă nu merg la școală, iar cei mai mari sunt elevi în clase gimnaziale. Antrenamentele au loc de trei ori pe săptămână și durează două ore.

Își amintește cum a fost prima prima sa zi de lucru: „Mă temeam că elevii nu mă vor asculta și nu mă vor lua în serios, că părinții nu vor avea încredere ca eu să le antrenez copiii”.

Acum e fericit să știe că munca sa este apreciată, iar cei care se înscriu la secția pe care o conduce se „molipsesc” ireversibil de pasiunea pentru sport.

„E un sport inteligent, care îți dezvoltă nu doar corpul, dar și mintea. Aici trebuie să calculezi fiecare mișcare, să știi cum și unde lovește mingea, să prevezi mișcările adversarului”, spune an-trenorul.

În ultimii ani, Sergiu Socolov a obținut mai multe trofee la competiții naționale și internaționale.

Chiar dacă sunt obosiți după o zi de școală, copiii vin cu plăcere la lecțiile de tenis, iar unui fac adevărate sacrificii ca să ajungă la antrenamente. Valeria, o adolescentă de 11 ani, vine la secția de tenis dintr-o suburbie a capitalei. „Îmi place foarte mult acest gen de sport. Antrenorul e foarte bun și ne ajută să ne dezvoltăm”, spune Valeria.

Nikita a venit la școala de tenis după ce a încercat și alte genuri de sport: „Cred că la tenis nu voi renunța niciodată. Îmi place foarte mult”.

Pe lângă activitățile de la „Artico”, Sergiu găsește timp și pentru el – se antrenează de câteva ori pe săptămână la tenis de câmp și badminton. Visul lui cel mare este să ajungă la Jocurile par-alimpice la badminton și să devină antrenor pentru adulții care practică tenisul în scaunul cu rotile. Anume la acest gen de sport a reușit să obțină până acum mai multe medalii la competiții inter-naționale și naționale.

Sergiu recunoaște că nu ar fi ajuns la performanțe dacă ar fi fost dependent în totalitate de scaunul de rotile, pe care îl folosește doar atunci când joacă tenis de câmp. El crede că pur și simplu nu ar fi avut cum să ajungă la locul de muncă, deoarece orașul este total neadaptat la ne-voile persoanelor cu dizabilități.

Alături de echipa paralimpică a vizitat mai multe țări, unde s-a convins că Moldova mai are multe de recuperat până să aibă instituții și servicii accesibile pentru toți cetățenii, inclusiv pentru cei cu dizabilități fizice.

„Pentru societatea noastră angajarea persoanelor cu dizabilități este un examen al felului în care ne îndeplinim angajamentul de a susține incluziunea socială a acestei categorii de persoane. Pentru ca mai multe persoane să aibă șansa de a munci este necesară adaptarea spațiului de muncă, crearea condițiilor pentru ca persoana să se poată mișca liber, să se deplaseze. Impedimen-te există și în domeniul educațional, deși țara noastră a realizat reforme importante în domeniul incluziunii școlare a copiilor cu dizabilități. Prin niște proiecte sporadice au fost dezvoltate câteva centre vocaționale care nu fac față tuturor cerințelor pentru orientarea profesională a tinerilor. Un alt impediment este că toate școlile de meserii și colegiile nu sunt adaptate și nu asigură condiții de accesibilitate. De asemenea, nu avem materiale didactice adaptate și echipament asistiv pe care le-ar utiliza tinerii în procesul de învățare. La aceasta se adaugă și accesibilitatea din mediul înconjurător, pentru că trebuie să ne gândim cum ajunge persoana la serviciu în fiecare zi.

În țară există peste 184 mii de persoane cu dizabilități. Dintre acestea, circa 30 de mii ar putea fi încadrate în câmpul muncii. Evident că cifra asta poate fi mărită prin asigurarea condițiilor de ac-cesibilitate, prin informarea largă a persoanelor cu dizabilități. Multe persoane și familiile acestora consideră că o dată cu încadrarea în câmpul muncii își pierd prestațiile sociale, ceea ce nu este adevărat. Acestea se mențin și după angajare și persoana ridică și salariu, și pensie. Totodată, este important ca părinții să motiveze tinerii și copiii cu dizabilități să învețe și să se încadreze în câm-pul muncii. Deoarece uneori și familiilor le este frică să expună copiii unor lucuri din exterior pe care ei le consideră riscante”.

Galina Climov
Director executiv al Alianței Organizațiilor pentru persoanele cu Dizabilități (AOPD)

Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități obligă întreprinderile care au mai mult de 20 de angajați să rezerveze 5% din locurile de muncă pentru persoanele cu dizabilități. La sfârșitul anului 2016 Inspecția de Stat a Muncii a efectuat un control și a constatat că nu toți agenții economici respectă această prevedere. Inspectorii au vizitat 1108 întreprinderi. Din ele, la 126 de întreprinderi au fost rezervate 404 locuri de muncă. La 140 de întreprinderi activează 358 persoane cu dizabilităţi. Numai la 79 de întreprinderi există registrul de evidenţă a cererilor de angajare a persoanelor cu dizabilităţi.

Text, foto, video: Agenția New Project Media
Categorii
Emisiuni

Sectorul agricol investitii si efecte

Sectorul agricol investitii si efecte

Categorii
Social

Soarele de azi pentru viitorul energetic de mâine

 

Cea mai curată, puternică și mai accesibilă din toate tipurile de regenerabile, energia solară câștigă tot mai multă popularitate în Ucraina, Moldova și Georgia. Dacă inițial puterea solară era folosită pentru încălzirea apei, acum este și sursă de electricitate.

Ucraina: În orașul soarelui
Portul și partea veche a orașului Odessa

Cu profesorul universitar Boris Afanasiev din Odessa ne-am întâlnit în fața monumentului lui Josep de Ribas, amiralul care a întemeiat acest oraș. La câțiva metri de monument, pe acoperișul unei case din strada Lech Kaczyński, profesorul ne arată unul dintre exemplele de instalare și folosire a panourilor solare.

Panouri solare pe strada Lech Kaczyński, unul dintre exemplele de succes de instalare și folosire a panourilor solare

În Odessa, mai multe blocuri locative și comerciale și-au montat asemenea sisteme, cu sprijinul tehnic al lui Boris Afanasiev.

„În primul rând, energia solară poate fi utilizată pentru încălzirea apei. Astfel, putem reduce până la 70% din factura la energia electrică. În al doilea rând, putem genera energie electrică instalând  panouri fotovoltaice. Cu energia solară putem economisi în casele noastre la începutul și la sfârșitul sezonului de încălzire”, ne spune Boris Afanasiev. Potrivit expertului, sistemele de energie solară sunt din ce în ce mai ieftine și se răscumpără în doar câțiva ani.

Aproape de faleza Mării Negre, un complex locativ modern este parțial aprovizionat cu energie din contul soarelui.

Instalația a fost realizată acum 7 ani, la solicitarea administrației complexului. Panourile solare se încadrează perfect în stilul arhitectural al clădirii, fiind poziționate pe două nivele, pe o suprafață de 160 metri pătrați.

De fapt, fiecare proprietar din Ucraina poate transforma casa într-o „fabrică de bani”, instalându-și  panouri solare și beneficiind de tariful verde.

Cu toate acestea, panourile solare sunt încă destul de scumpe și nu toți se încumetă. Pentru a încuraja cetățenii și ai ajuta să înțeleagă beneficiile unui asemenea proiect, în Odessa a fost lansat o platforma on-line Odessasolar.org. Aceasta oferă gratuit calcule privind instalarea unui sistem solar pe fiecare bloc locativ.

Practic, întreg teritoriul Ucrainei poate fi considerat favorabil pentru utilizarea energiei solare. Potențialul mediu anual al energiei solare în Ucraina este destul de ridicat – 1235 kWh/m. Spre exemplu, potențialul energetic solar în Germania este de 1000 kWh /m, iar în Polonia – 1080 kWh /m.

Georgia: O cetate medievală care iradiază

Un castel medieval,  situat în orașul Akhaltsikhe, regiunea Samtskhe-Javakheti, atrage anual sute de mii de vizitatori, atât din Georgia, cât și de peste hotare.

Aici, aranjate pe o suprafață de șapte hectare, pot fi văzute o moschee, un minaret, o sinagogă, o biserică creștină, Palatul lui Jakelis, un muzeu și o cetate. Situat la o altitudine de 1000 metri deasupra nivelului mării, orașul Akhaltsikhe își deapănă istoria începând cu secolul IX, inițial fiind numit Lomisa.

Amplasat la joncțiunea unor importante drumuri regionale, precum și cele care vin din Turcia și Armenia, orașul a devenit și mai atractiv după reconstrucția capitală a cetății Rabati, în 2012. Castelul a ajuns cartea de vizită a orașului, oferind un adevărat spectacol de imagini.

Spectacolul nopții la Castelul Rabati

Bijuteria arhitecturală are farmec nu doar pe timpul zilei, dar și noaptea, când este iluminată din toate colțurile. Evident, această plăcere vizuală era destul de costisitoare, astfel că autoritățile erau preocupate de reducerea costurilor la energia electrică. Economisirea a fost posibilă datorită proiectelor realizate după aderarea la Convenția primarilor pentru climă și energie.

Din 2013, Akhaltsikhe a devenit semnatar al Convenției europene a primarilor pentru climă și energie, luându-și voluntar angajamentul de a reduce emisiile de CO2 cu cel puțin 20% până în 2020. În acest sens a fost adoptat și un Plan de acțiuni privind energia durabilă şi clima, care include măsuri în sectorul de transport, clădiri, iluminat stradal.

În 2015, au fost evaluate costurile de iluminare ale cetății și construcțiilor adiacente, concluzia experților fiind de a îmbunătăți eficiența energetică, a înlocui corpurile de iluminat tradiționale cu cele de tip „smart”.

Recent, printr-un proiect de eficientizare energetică a cetății Rabati, a fost instalat un sistem de panouri solare.

Potrivit activistului de mediu Nugzari Tateshvili, în total aici sunt 100 de panouri fotovoltaice, cu dimensiunea de 2 metri fiecare. Astfel, energia solară acumulată pe parcursul zilei, este utilizată la iluminarea nocturnă a cetății Rabati. „Hotelurile, restaurantele și alte clădiri de pe teritoriul complexului sunt conectate la sistemul tradițional de electricitate, iar cetatea este iluminată pa baza energie livrată de panourile solare”, menționează Tateshvili. Se estimează o economie anuală  de 246,874 KWh, echivalentul a 59,250 GEL (aproximativ 19 mii euro).

Panourile fotofoltaice asigură economisirea resurselor pentru iluminarea cetății Rabati

Au fost înlocuite toate becurile care iluminau zidurile cetății, fiind instalate becuri de tip led, eficiente energetic. Iluminarea eficientă energetic este asigurată și pe întreg teritoriul orașului, care cuprinde 95 de străzi, străzi laterale, benzi orizontale și autostrăzi, cu o lungime totală de 51.994 km.

Iluminat stradal pe bază de leduri în orașul Akhaltsikhe

În momentul vizitei noastre, doar două străzi mai trebuiau asigurate cu sistem eficient de iluminat.  În noapte, orașul Akhaltsikhe și cetatea Rabati par rupte din basm.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Din Akhaltsikhe, continuăm drumul spre Atsquri, în compania lui Nugzari Tateshvili. La sugestia lui, ne vom caza la intrarea în Parcul Național Borjomi-Kharagauli – la pensiunea Nick&George.

 

O atracție a regiunii – Cetatea de la Atsquri

Locul de popas nu a fost ales întâmplător – de mai bine de trei ani apa caldă pentru necesitățile hotelului este asigurată aici de un colector solar, instalat pe acoperișul unei anexe laterale.

Colectorul solar dublu de la pensiunea Nick&George
Pensiunea Nick&George este aleasă ca loc de popas de turiștii veniți să admire Parcul Național Borjomi-Kharagauli

Colectorul solar este rotit în mod mecanic, de câteva ori pe zi, în direcția razelor solare.  Astfel, circa 500 litri de apă este încălzită, spre a fi utilizată de vizitatorii și personalul pensiunii.

Instalația de încălzire a apei a fost construită chiar de către proprietari, ca urmare a instruirii teoretice și practice asigurate de ONG-ul georgian Centrul de dezvoltare socială din Akhaltsikhe, în cadrul proiectului regional CLEEN.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În total, cu suportul CLEEN, peste 700 colectoare solare au fost instalate în Georgia, în Moldova și Armenia, fiind implicate peste 30 de organizații din țările partenere ale proiectului.

Moldova: Colectoare solare pentru apă caldă

Apa caldă nu mai este un lux pentru elevele Seminarului Liceul Teologic „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta”, situat în orașul Edineț, la nordul Republicii Moldova.

Vedere a orașului Edineț – cartierul Seminarului Teologic

Anul trecut, pe acoperișul instituției de învățământ a fost instalat un colector solar, construit în cadrul programului CLEEN și o cofinanțate oferită de Programul de Granturi Mici al Facilităţii Globale de Mediu (GEF SGP Moldova).

Colectorul solar instalat la Liceul Teologic de fete din Edineț
Colectorul solar încălzește apa din două boilere. Apa este folosită la bucătărie și blocul sanitar

Noua instalație a favorizat și apariția a două săli pentru duș în căminul elevelor. Acum, 18 studente utilizează apa caldă și pentru igiena corporală, și pentru bucătărie.

În această instituție învață tinere din familii social-vulnerabile, care combină studiile la profilul uman cu cel teologic. Elevele beneficiază gratuit de instruire, cazare și hrană.

Beneficiile colectorului solar le-a determinat pe elevele Seminarului Teologic să participe la un concurs regional de granturi mici pentru tinerii din clasele superioare de liceu și studenți. Concursul a fost organizat de ONG „Colaborare”, cu scopul dezvoltării ideilor inovatoare de eficientizare energetică și folosire a surselor regenerabile în comunitate sau instituția de învățământ.

Un mini-grant de 1000 euro câștigat de elevele Liceului Teologic a asigurat termoizolarea instituției de învățământ

Șansa le-a surâs elevilor de la Seminarul Teologic, care au câștigat concursul, obținând un grant în valoare de 20 000 MDL (circa 1000 EURO), pentru termoizolarea pereților de nord ai căminului. Inițiativa a fost sprijinită de enoriașii bisericii Seminarului, care au donat bani pentru ca izolarea termică să fie efectuată pentru toți pereții exteriori ai blocului locativ.

Pentru eficientizarea resurselor energetice, au fost schimbate și ferestrele Liceului Teologic

De mai mulți ani, visul administrației Seminarului Teologic de la Edineț este de a instala o centrală eoliană, pentru asigurarea cu energie electrică propriei. Din păcate, deși au depus cererea de grant la mai multe concursuri, deocamdată nu au obținut susținere pentru un asemenea proiect.

Potențialul solar al Republicii Moldova este unul favorabil dezvoltării proiectelor utilizare a energiei solare la scară largă.

Un exemplu este parcul fotovoltaic de la Strășeni, administrat de investitorul francez Frank Le Borgne. Acesta are o capacitate de 333kW, iar energia electrică produsă este livrată în rețeaua națională de distribuție la un tarif de 1,9 lei/kwh (0,09 euro/kwh).

 

Potrivit experților, până în 2050 vom asista la o trecere globală totală către sursele de energie regenerabilă. Nu este un moft, ci o necesitate, între realizarea obiectivului principal al Acordului privind clima de la Paris și menținerea creșterii temperaturii globale la un nivel mult sub 2˚C până în 2050.

Căci dacă statele nu încep să se ocupe serios de problema protecției mediului, până în 2100 temperatura pe planetă ar putea crește cu 3,7-4,8°C.

Aceasta ar însemna consecințe ireversibile pentru mediu care vor începe chiar și cu o creștere a temperaturii mai mare de 2°C.

Pentru Moldova, Georgia și Ucraina, trecerea la energiile regenerabile va însemna nu doar reducerea dependenței de sursele energetice de import, dar și beneficii de mediu, de sănătate publică, crearea de noi locuri de muncă.

 

Bалютный курс: 03 Ноя 2022
EUR : 19.0778 MDL-0,0938 ▼
USD : 19.2733 MDL-0,0227 ▼
RON : 3.8839 MDL-0,0181 ▼
RUB : 0.3132 MDL-0,0003 ▼
UAH : 0.5221 MDL-0,0004 ▼