Profesorii pensionari mențin educația în Moldova

Extremele deficitului de cadre

Unul din șase profesori care activează astăzi în școlile din Republica Moldova este de vârsta pensionării, arată datele oficiale. Criză de profesori se înregistrează, de regulă, în localitățile mici, unde absolvenții la Pedagogie refuză să vină. Acolo poți întâlni situații devenite obișnuință în Moldova – profesori pensionari readuși în școală sau dascăli care predau câte trei discipline diferite.

Am studiat situația în două școli din raionul Hâncești.

O învățătoare de clasele primare, readusă în școală pentru a preda româna și istoria

În gimnaziul din satul Obileni, r-nul Hâncești, satul devastat de inundațiile din anul 2010, jumătate din numărul de profesori sunt pensionari, iar unii dintre ei predau câte 2 discipline.

 

 

 

 

 

 

 

De trei ani, administrația gimnaziului nu poate găsi profesor de limba română

Maria Ioniță a lucrat toată viața în școala din Obileni, învățătoare la clasele primare. Când s-a pensionat, a plecat din școală. A stat acasă însă doar trei ani. În gimnaziu, deja de 4 ani, nu are cine preda limba română, așa că Maria Ioniță a fost rugată „să ia” câteva ore de română. Iar când a acceptat, s-au găsit și două ore de istorie. Astfel, profesoara de clasele primare predă limba română în clasa a VI-a și istoria în clasa a V-a. 

„M-au găsit și au insistat să mă întorc. Am venit cu gândul să lucrez o perioadă scurtă, până se găsește profesor, dar deocamdată așa și nu are cine face aceste ore”, spune profesoara. Ea vine la școală patru zile în săptămână și spune că nu a făcut pauză nici atunci când a avut probleme de sănătate, pentru că era conștientă că nu va avea cine lucra.

Maria Ioniță are propria explicație pentru refuzul tinerilor de a lucra în școli. „Rezultatul muncii unui pedagog nu se vede dintr-o dată, ca în cazul unui contabil, sau al unui muncitor la fabrică, de exemplu. Munca noastră dă roade peste ani, de asta cred că nici nu este apreciată și remunerată cum se cuvine”, afirmă Maria Ioniță.

Deși îi place profesia sa, este conștientă că nu va putea lucra la nesfârșit. „Și copiii, și părinții, vor un profesor tânăr, s-au săturat de noi în atâția ani, ca de-o haină pe care o porți mult timp”, spune zâmbind profesoara.

În gimnaziul din Obileni mai sunt pensionari care nu se pot bucura de odihnă. De exemplu, chimia o predă tot un pensionar, care a împlinit 62 de ani. Un alt profesor în etate predă limba rusă și face naveta din satul vecin Cotul Morii.

Psihologul școlar predă limba română

Ala Larschi, directoarea gimnaziului, afirmă că angajarea pensionarilor este singura soluție pentru deficitul enorm de cadre didactice. Deja de câțiva ani, în instituția în care învață 114 elevi nu există specialiști de limbă română, chimie, fizică. Și matematica a fost o problemă ani la rând, dar administrația școlii a găsit o soluție, angajând un profesor dintr-un sat vecin. De mai bine de patru ani, limba română este predată de persoane care nu au studii în domeniu, inclusiv de psihologul școlar. Administrația școlii e conștientă că asta influențează calitatea studiilor. „Avem o medie la examen mai scăzută și copilul are de suferit atunci când merge la liceu sau chiar la școala profesională, dar nu avem soluție deocamdată”.

Ala Larschi își leagă speranțele de o întreprindere cu capital străin care s-a deschis în sat și care oferă sute de locuri de muncă. Ea speră că astfel școala va avea un număr constant de elevi, bugetul va crește, iar tinerii vor începe să vină în instituție.În pauze, elevii pot juca tenis de masă.

 

Liceul cu cei mai mulți profesori tineri

La câteva zeci de kilometri de Obileni, în liceul „Universum” din satul Sărata Galbenă, raionul Hâncești, 14 din 39 de cadre didactice sunt tinere cu vârsta de până la 35 de ani. Școala are peste 600 de elevi din șase sate. Profesori tineri predau și în clasele primare, și în cele gimnaziale sau liceale. Majoritatea a venit aici în baza îndreptărilor de la facultate și au rămas să muncească și după ce le-a expirat termenul de trei ani, în care au beneficiat de îndemnizații și înlesniri de la stat.Liceul „Universum” din Sărata Galbenă este una dintre instituțiile cu cei mai mulți profesori tineri

Olga Boguța are 26 de ani și predă în clasa a III-a. Ea a studiat în acest liceu și a revenit în sat după absolvirea școlii pedagogice. Mama ei e tot profesoară la clasele primare. Chiar dacă recunoaște că s-a gândit să plece din școală după expirarea termenului de trei ani, Olga muncește deja al șaptelea an. ”Am observat că noi, învățătorii, de fiecare dată când am vrut mărire de salariu am primit-o și tot nu ne-a fost de ajuns. Cred că asta-i specificul omului, să vrem mai mult și mai mult și chiar dacă vom avea și 5 și 10 mii, oricum vom vrea mai mult. Recompensa mea cea mare sunt atașamentul și căldura pe care le primesc de la copiii din clasa mea”.

Mama Olgăi, Larisa Boguță, recunoaște că nu și-a dorit ca cineva dintre copiii să lucreze în școală, pentru că „asta înseamnă nopți nedormite, materiale didactice, proiecte”, dar nici nu a influențat alegerea fiicei, când aceasta a depus actele la pedagogie.

O altă tânără, Ludmila Voinu, predă istoria și educația civică. Ea a venit în liceu în urmă cu șapte ani, după ce a absolvit Universitatea pedagogică „Ion Creangă”. Era decisă să lucreze doar trei ani, ca să răscumpere indemnizația acordată de stat, dar a rămas până astăzi. „Când am venit mi s-a oferit gazdă, alocații pentru electricitate, cărbune, lemne. Sunt promovată și susținută și de asta nu îmi doresc să plec”, afirmă ea.

Ludmila s-a născut într-o familie de pedagogi din raionul Cahul. Mama ei lucrează și acum în școală și face zilnic naveta, deși este pensionară.


„Majoritatea celor care pleacă o fac din cauza salariului mic. Dacă e să deschidem un pic ochii, salariul pe care îl avem ca profesori ne permite doar să existăm, nu putem avea un trai decent, ci doar să existăm de la o lună la alta. Dacă am fi motivați un pic mai mult nu ar pleca niciun tânăr din sistem”, spune Ludmila Voinu.

Pentru Ana Iusico, profesoară de limbă engleză, angajarea la liceul din Sărata Galbenă înseamnă revenirea acasă. După Facultate, ea a fost trimisă pentru trei ani într-o școală mică din Leova. Era nevoită să facă naveta, pentru că familia sa locuia la Sărata Galbenă. ”Deși e mai ușor să predai în clase mai mici, eu simțeam că degradam din punct de vedere profesional pentru că numărul de ore era mic, și doar câțiva dintre elevi erau cu adevărat interesați să învețe o limbă străină, în timp ce majoritatea părinților considerau că nu e neapărat să știi limba engeză”, povestește profesoara. Ulterior, a lucrat o perioadă la Hâncești, iar în urmă cu un an s-a angajat în Liceul din Sărata Galbenă pe care l-a absolvit și ea, cândva.

E primul an în școală și Ana Florea, o fostă colegă de clasă a Anei Iusico. Tânăra predă limba engleză, după ce a studiat la Universitatea Pedagogică. Pentru că după absolvire, în liceul din sat nu erau locuri vacante, a muncit câțiva ani în calitate de șefă al unui oficiu poștal.

 

 

 

 

 

Unii nu vor să vină în școli nici chiar ademeniți de indemnizația de 30 de mii de lei

Chiar dacă numărul tinerilor specialiști e mult mai mare decît în alte instituții, și aici există locuri vacante, iar unele discipline sunt predate de pensionari. Motivul – salariile mici din învățământ, afirmă directoarea Ana Lozovoi. „De exemplu, pentru calitatea de diriginte profesorul ridică numai 180 de lei pe lună. Asta este însă o muncă foarte mare, patru ore de diriginție, plus catalogul, monitorizarea părinților, a copiilor etc. Drept urmare, profesorii refuză în mod deschis să fie diriginți de clase”, spune directoarea.Ana Lozovoi adaugă că de multe ori de-a dreptul „stă la pândă” ca să agajeze absolvenții de facultăți pedagogice. „Vara trecută am dus tratative cu doi tineri care aveau îndreptare la noi în liceu, la clasele primare, ca într-un final să-mi spună că nu le trebuie nimic și nu au acceptat să vină. Chiar dacă s-ar mări îndemnizația de 30 de mii de lei, tinerii nu vor să accepte pentru că stresul este foarte mare în școală, noi trăim într-un ritm alert tot timpul”, susține Ana Lozovoi. 

 

 În liceul din Sărata Galbenă învață copii din 6 sate.

Sunt profesori care predau și câte 4-6 discipline

Criză de profesori ca în școala de la Obileni există și în alte câteva localități din raionul Hâncești. Pentru următorul an de studii în școlile din raion e nevoie de 121 de cadre didactice. Cel mai mare deficit se atestă la matematică (14), limba română (12), istorie (12), învățământ primar (20), fizică informatică – 9, educație muzicală – (9), educatori în grădinițe (19). Totodată, la 1 septembrie 2017 în școlile din raion au venit doar 9 tineri specialiști, de câteva ori mai puțin decât veneau în anii precedenți, ne-a spus Valentina Tonu, șefa direcției Educație din raionul Hâncești.

Elevii clasei a IV-a participă la o lecție deschisă.

 

Salvarea vine din partea pensionarilor. În anul curent în școlile din raion sunt 232 de profesori pensionari, unii dintre care vin din raioanele vecine, Nisporeni și Leova. Pentru că deficitul e mare, 141 de profesori predau în mai mute instituții. În același timp, 181 de cadre didactice predau două discipline, 72 – predau 3 discipline, dar sunt și cadre didactice care predau 4-6 discipline.

„Acest fapt îi avantajează din punct de vedere financiar, dar ne dăm bine seama că nu mai putem avea calitatea predării și calitatea cunoștințelor elevilor pe care ne-o dorim”, adaugă Valentina Tonu.

La fel ca la Hâncești, situația e dificilă în întreaga țară. Potrivit datelor de la Biroul Național de Statistică, doar unul din zece profesori care activează astăzi în școli are până la 30 de ani. Unul din doi profesori are o vechime pedagogică de peste 20 de ani. Totodată, fiecare al șaselea profesor are peste 60 de ani.
Text, foto, video: Agenția New Project Media

Adaugă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.