Autor: Redactor

olapsul Uniunii Sovietice a fost cea mai mare catastrofă geopolitică” – astfel vede destrămarea URSS președintele actual al Federației Ruse, Vladimir Putin. În consecință, sub acest pretext „nostalgic”, Kremlinul recurge la diverse forme de presiune economică și politică, precum și la un șir de metode de propagandă și de manipulare. Totul, pentru a-și recâștiga gloria imperială și a-și redobândi influența pierdută în spațiul post-sovietic. Pentru a studia caracteristicile distinctive ale propagandei rusești și numeroasele metode de răspândire a acesteia, am mers în trei state care cândva au intrat în componența URSS și care, odată cu dezlipirea lor de imperiul sovietic, au devenit țintă permanentă a atacurilor Moscovei – Georgia, Ucraina și Republica Moldova. Aici, cu ajutorul analiștilor și al experților media locali, am încercat să identificăm mesajele fie comune, fie „individualizate”, lansate de Rusia în aceste trei țări. Iar concluzia este că toate statele cu pricina trebuie să depună mai mult efort pentru a lupta împotriva propagandei rusești.

Peste tot, am constatat că schema de propagandă a Kremlinului este ușor vizibilă și, din punctul de vedere al scopurilor, poate fi, teoretic, divizată în trei părți:

• crearea focarelor de conflict în anumite țări și destrămarea acestor state, drept cea mai bună și eficientă metodă a de a-și menține influența și, apoi, de a manipula starea de spirit a populației;
• schimbarea politicii interne și externe a acestor țări, fapt care de cele mai multe ori implică determinarea lor de a se abate de la cursul pro-occidental și de a reveni pe orbita Rusiei, precum și aducerea la putere a guvernelor pro-rusești;
• stârnirea sentimentului anti-occidental printre alegători și atragerea lor de partea Rusiei prin utilizarea istoriei, credinței și a valorilor comune.

Totuși, dintre toate acestea, esențială pentru Kremlin pare să rămână politica de destrămare a țărilor și de creare pe teritoriul lor a unor enclave separatiste. Prin aceasta, Moscova nu ezită să provoace conflicte separatiste ori să se implice în războaie extenuante. Uneori, pentru a-și realiza scopurile, Rusia califică războaiele pe care tot ea le începe ca fiind o operațiune de eliberare a popoarelor – etnici ruși sau nu – ce ar fi oprimate de către autoritățile statelor atacate; alteori le prezintă ca fiind exercitarea de către o națiune a dreptului său la autodeterminare. Georgia, Ucraina și Republica Moldova sunt exemple potrivite în acest sens, iar agresiunea rusească este unul din principalele aspecte comune ce le unește. Tocmai de aceea, în ultimele decenii, combaterea utilizării directe a forței și propagandei de către Rusia a fost una dintre principalele provocări pentru aceste trei țări post-sovietice.

De aceeași manieră, la 1 martie anul curent, reprezentanții așa-numitei elite intelectuale au publicat o scrisoare deschisă, adresată corpului diplomatic și organizațiilor internaționale acreditate în Georgia, în care și-au declarat deschis opunerea față de intrarea țării în Alianța Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

„Politicile pro-occidentale și eforturile georgienilor de a intra în alianța militară a NATO au complicat relațiile Georgiei cu statul vecin, Rusia. Tocmai acest lucru a cauzat pierderea de către Georgia a integrității sale teritoriale, a creat probleme socio-economice, a încetinit dezvoltarea țării, a sărăcit poporul și a determinat reducerea populației la mai puțin de patru milioane de oameni”, afirmau mai mulți exponenți ai culturii în scrisoarea lor. „Georgienii niciodată nu au trădat interesele militar-politice și economice ale țărilor-membre NATO. Acest lucru, însă, nu poate fi spus și despre această alianță militară”, susțineau semnatarii.

În anul 2017, câțiva experți media din Georgia, Ucraina, Cehia și Ungaria au studiat influența Rusiei asupra spațiului media din aceste țări și au publicat un raport comun, intitulat „Indicele de Influență a Kremlinului”. Potrivit raportului, instituțiile media rusești sunt incapabile să joace un rol important în răspândirea mesajelor propagandistice rusești printre alegătorii din Georgia și Ucraina. În aceste țări, Moscova se bazează pe instituțiile media locale și este ajutată de grupurile și de persoanele ce au legături economice sau politice cu Rusia. Astfel, mesajele apar în instituțiile media controlate de aceste persoane sau grupuri. În Ucraina, de exemplu, este vorba de oligarhii Dmitro Firtaș, Serhii Kurcenko și alții; în Georgia – de organizațiile media „Obiektivi TV” și „Asaval-Dasavali”.

Paradoxal, chiar și posturile TV din cadrul unuia dintre cele mai mari media-holdinguri – aparținându-i lui Vladimir Plahotniuc, liderul Partidului Democrat, care reprezintă majoritatea pro-europeană din Parlamentul Republicii Moldova – retransmit emisiunile politice din Rusia. Mai sunt și alte televiziuni locale pro-ruse (NTV Moldova, RTR Moldova, REN Moldova etc.) care, împreună, creează un sol fertil pentru realizarea de către Kremlin a scopurilor sale. Propaganda a adus rezultatul dorit și, în noiembrie 2016, locuitorii țării, influențați de puterea necoercitivă a Rusiei, au ales în funcția de președinte un candidat pro-rus – pe Igor Dodon, liderul Partidului Socialiștilor.

În martie 2014, în urma anexării Crimeii și a escaladării conflictului din Donbas, Ucraina a început să se opună Rusiei în războiul ei informațional. În acest scop, în același an, la Kiev a fost creat Ministerul Politicii Informaționale. Scopul noului minister este de a proteja spațiul mediatic ucrainean de propaganda rusească.

Ucraina a întreprins și alte măsuri pentru combaterea propagandei venind din Est. În special, ea a interzis utilizarea rețelelor sociale rusești, a adreselor de e-mail cu domeniul rus „.ru” și a motorului de căutare rus Yandex. Interdicțiile au afectat și principalele posturi de televiziune rusești (Pervîi Kanal, Rossia 1, NTV, TNT, RTR Planeta, Rossia 24, RT și altele), precum și filmele, serialele de televiziune, companiile, băncile, companiile aeriene și organizațiile de binefacere rusești.
Zeci de reprezentanți ai industriei de divertisment din Rusia, personal militar și jurnaliști care promovează sau promovau ideologia Kremlinului și ale căror discursuri contestau suveranitatea Ucrainei, au primit interdicția de a intra pe teritoriul țării.

Și autoritățile moldovenești au început lupta cu propaganda rusească. La începutul anului curent, la inițiativa majorității parlamentare, Legislativul de la Chișinău a adoptat o lege care interzice retransmiterea emisiunilor informative și politice din Rusia. Legea cu pricina a întâmpinat o rezistență puternică din partea președintelui pro-rus al Republicii Moldova, Igor Dodon. Din cauza refuzului acestuia de a promulga legea, Curtea Constituțională chiar l-a suspendat temporar din funcție.

Se poate spune că, în toate cele trei țări, biserica (și anume, Biserica Ortodoxă subordonată canonic Patriarhiei Ruse, de la Moscova) este unul dintre principalii piloni ai propagandei rusești. Această instituție contribuie de o manieră hotărâtoare la crearea unei percepții greșite a Occidentului și a miturilor despre acesta. Mai mult, biserica ajută Kremlinul în transmiterea mesajelor anti-occidentale ale acestuia și în răspândirea fricii față de Vest și UE în rândul populației.

În ceea ce privește Ucraina și Georgia, reprezentanții cercurilor politice de aici niciodată nu arată că le-ar plăcea politicile Kremlinului. Însă ei deseori vizitează Moscova și se întâlnesc cu oficiali de rang înalt de acolo, inclusiv cu președintele Federației Ruse. La fel, ei consideră că dialogul direct cu Kremlinul ar fi singura modalitate de a soluționa conflictele din regiunile lor. Din perspectivă strategică, o asemenea politică este greșită, deoarece, fără presiune internațională, o țară lăsată față în față cu Rusia nu are nicio șansă de a avea vreun impact asupra ei. Asemenea negocieri sunt sortite eșecului de la bun început și sunt comparabile cu un autogol în fotbal… Mai mult, potrivit experților în relații internaționale, discuțiile directe cu regimurile din teritoriile ocupate echivalează cu recunoașterea lor drept subiecți ai dreptului internațional. Iar acest lucru ar spori legitimizarea lor la scară globală, dar și ar distruge conceptul de ocupare.

În plus, în Georgia există partide politice, dar și foști membri ai majorității parlamentare, care încearcă să promoveze ideea neutralității țării – Kartuli Dasi și Mișcarea Democrată – Georgia Unită.

În afară de abordarea sa standard, Kremlinul are tactici și mesaje „individuale”, adaptate la țări și regiuni concrete. Acest fapt face ca propaganda rusească să fie pe cât de asemănătoare, pe atât de diferită în Georgia, Ucraina și Republica Moldova – în funcție de necesități. Tratamentul aplicat față de o țară anume depinde de problemele cele mai urgente și de îngrijorările ce-i frământă pe cetățenii acesteia.

În cazul Georgiei, la momentul de față, Kremlinul are un mesaj clar, care se manifestă în răspândirea textelor anti-NATO. Populației i se inspiră teama că, dacă țara decide să intre în NATO, ea va pierde regiunile Osetia de Sud și Abhazia (în prezent enclave separatiste, declarate de Tbilisi drept „teritorii ocupate”) pentru totdeauna. Mai mult, țara se va confrunta și cu amenințarea pierderii altor teritorii.

Analiștii din Georgia, Ucraina și Republica Moldova consideră că scopul principal al Kremlinului în regiune constă în recuperarea influenței imperiale, pe care a avut-o asupra acestor state, în încetinirea dezvoltării lor economice și sociale, respectiv ținerea lor departe de Uniunea Europeană. Această aspirație a Kremlinului constituie o amenințare majoră pentru suveranitatea celor trei țări independente.

otrivit unui studiu al mass-media, posturile TV din Rusia nu pot juca un rol decisiv în răspândirea mesajelor de propagandă ale Kremlinului în Ucraina și  Georgia. În Republica Moldova, însă, acestea au avut o influență deosebită asupra publicului, fapt devenit evident mai ales în timpul campaniei electorale prezidențiale din 2016, în care câștigător a fost candidatul pro-rus Igor Dodon. Pentru a studia propaganda rusească ce transmite ideologia Kremlinului, precum și instrumentele și metodele utilizate de Moscova pentru a-și răspândi mesajul, o echipă de jurnaliști din Georgia a vizitat Ucraina și Republica Moldova. De asemenea, cu ajutorul analiștilor locali, am încercat să stabilim cine se face responsabil de răspândirea și promovarea propagandei rusești în cele trei țări.

Concluzia generală este că, de ani buni, propaganda rusească și amenințările pe care aceasta le prezintă dau bătăi de cap mai multor state. Kremlinul folosește mecanisme de dezinformare și propagandă pentru a-și realiza obiectivele imperialiste în regiune, dar și în afara ei. Scopul final al propagandei rusești este destrămarea țărilor pe care le are în vizor, pentru ca apoi să le determine să devieze de la vectorul occidental și să le întoarcă înapoi, pe orbita pro-rusă. Reieșind din această stare de lucruri, metoda principală a propagandei rusești este demonizarea Occidentului și cultivarea, prin intermediul diverselor tehnici de manipulare, a euroscepticismului și a fricii față de Vest printre oameni.

În Georgia, ONG-ul „Fondul de Dezvoltare a Mass-Media” lucrează deja de zece ani asupra demascării propagandei rusești și a dezinformării ce vine de la Moscova. Organizația a efectuat câteva studii asupra amenințărilor pe care le reprezintă propaganda rusească, a instrumentelor utilizate și a modalităților de răspândire a acesteia. În 2017, împreună cu colegii din Ucraina, Ungaria și Cehia, organizația a publicat Raportul „Indicele de Influență a Kremlinului”, în care analizează amenințările din spațiul mediatic ce vin din partea Kremlinului.

Spre deosebire de Ucraina și Republica Moldova, o trăsătură distinctă a finanțării media pro-ruse din Georgia sunt… contractele semnate cu aceste instituții – care, de facto, sunt portavoce a propagandei rusești și promotoare ale discursului instigator la ură – de către agențiile guvernamentale. Acest lucru sugerează, indirect, că guvernul, în mod conștient sau nu, s-a aliat Kremlinului în jocul acestuia de-a propaganda – și chiar o încurajează. Potrivit analiștilor georgieni, Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței a Consiliului Europei critică autoritățile georgiene pentru utilizarea banilor contribuabililor în scopul finanțării instituțiilor media ce promovează discursul instigator la ură.

O schemă de finanțare aproape identică funcționează în Ucraina. Experții media locali susțin că mai multe partide politice și o anumită parte a mass-media și a ONG-urilor din această țară sunt finanțate din bani rusești, prin surse și pe căi ascunse, ca parte a campaniei de propagandă și de dezinformare, desfășurată de către tehnologii Kremlinului. Dar, în ciuda tuturor eforturilor, a fost aproape imposibil ca fluxul financiar să fie urmărit, respectiv să fie dovedit ceva oficial.

„Detector Media” este o organizație neguvernamentală care, de mai mulți ani, lucrează activ asupra identificării și demascării propagandei rusești. Fostul director de programe al organizației, Roman Șutov (în prezent consilier strategic la Centrul Baltic de Excelență în Media), ne-a spus că ONG-urile cu finanțare rusească din Ucraina nu pot avea o influență semnificativă asupra opiniei publice. Ele mai lucrează însă în vestul țării, iar principalul accent al activității acestora constă în propagarea unui sentiment anti-occidental în aceste regiuni.

În Republica Moldova, analiștii politici, dar și reprezentanții partidelor de opoziție sunt convinși că banii rusești sunt utilizați pentru consolidarea atât a partidelor pro-Kremlin, cât și a organizațiilor neguvernamentale și a instituțiilor media pro-ruse. Însă nici ei nu pot obține dovezi documentare în acest sens. În anul 2016, un grup de reporteri de la Centrul de Investigații Jurnalistice din Chișinău a cercetat fluxul de bani rusești, ajunși în țară în perioada imediat premergătoare campaniei prezidențiale. În cadrul investigației s-a dovedit că, înainte de alegeri, în Republica Moldova a intrat, prin diverse conturi off-shore, o sumă mare de bani, care a fost utilizată pentru finanțarea instituțiilor media, a partidelor politice și a ONG-urilor pro-ruse. Jurnaliștii sunt convinși că acești bani au venit din Federația Rusă, deși nu au putut demonstra acest lucru oficial.