Să scrie o carte despre istoria familiei – o astfel de dorință neobișnuită trăiește în visele Anastasiei Dulghieru. Femeia are vârsta de 72 de ani și trăiește în satul Abaclia. Despre rudele ei, cei vii și cei plecați în altă lume, femeia vorbește cu o căldură deosebită. Cele mai valoroase amintiri ale doamnei Anastasia sunt amintirile despre bunicul ei, care a slujit la Nicolae II.
Locuitoarea satului Abaclia, Anastasia Dulghieru, la prima vedere este femeie obișnuită, în etate. Cu toate acestea, puțini oameni știu că ea este nepoata unuia dintre cele șase persoane apropiate ale Împăratului rus, Nicolae II. Bunicul Anastasiei Dulghieru, Lazur Răcilă a slujit regelui timp de opt ani. Această amintire a rămas la femeie, datorită mamei sale, care le-a povestit copiilor povestea familiei ei.
“Deseori, când părinții vorbeau despre copilăria lor, eram foarte curioasă să ascult ceea ce dânșii povesteau. Și iată, maica-mea povestea că s-a născut în satul Carabetovca. Bunelul a slujit pe lângă țarul Nicolae II. Mama povestea că atunci când venea bunelul, el era tot timpul mulțumit de slujba lui, că el era un om de încredere în fața lui Nicolae II”, spune Anastasia Dulghieru.
[La 2 martie anului 1917, Nicolae II a abdicat de la tron la gara în orașul Pscov, după consultările de rigoare cu comandanții militari din Rusia. Renunțarea de la tron s-a făcut cu scopul de a opri protestele împotriva războiului, dezordinile publice a populației și a facilita activitatea guvernului burghez a lui Kerenschii].
“Țarul a adunat, la acel moment în jurul său, șase persoane de încredere, le-a mulțumit pentru serviciul lor devotat, dăruindu-le șase păhărele de sticlă, încrustate cu aur. Bunelul s-a eliberat din serviciul militar. A venit cu acel păhărel acasă în Moldova, în satul Carabetovca, unde locuia familia sa. Când s-a casatorit feciorul cel mai mare, bunica i-a dăruit păharul, rămânând nepoților lui”, a zis Anastasia Dulghieru.
Când sovieticii au ajuns la putere și au aflat cine este bunicul Anastasiei, au vrut să-l exileze în Siberia.
“Pe bunica nu puteau s-o deporteze, deoarece avea copii mulți. Bunica deseori zicea bunelului: „Lazur, tu știi bine limba rusă, de ce nu vorbești cu sovieticii ăștea ca să te lase în pace, că tu ai slujit?”. Bunica a fost femeie de la țară, care nu cunoștea adevărul cum era. Bunelul îi spunea așa: „Da, eu cunosc limba rusă, dar nu mă pot înțelege cu acești oameni. Ăștea sunt cu totul alți ruși, nu acei la care am făcut serviciul militar. Ei știau că eu am slujit la Nicolae II și ei au decis să mă deporteze”. Astfel, el a devenit fugar. Fugea undeva pe câmp. Se ascundea ca să nu-l găsească. Venea noaptea, săruta copiii, își lua de mâncare și iarăși pleca și se ascundea, ca să nu-l deporteze”, a menționat Anastasia Dulghieru.
Aflat de mult timp pe fugă, Lazur a răcit și a decis să nu se mai ascundă de cei care-l urmăreau.
“A venit acasă și a spus bunicăi că de acuma nu mai fuge nicăieri, pentru că ei n-au ce să facă cu om bolnav. A trecut două luni și, în primăvară, bunelul a murit. Un bărbăt puternic, voinic, la vârsta 58 de ani. Era o nedreptate că trebuia să fie deportat, dar el n-a admis ca să fie dus departe de familie și a suferit lângă familie”, a spus Anastasia Dulghieru.
După moartea lui Lazur, autoritățile i-au lăsat familia în pace. Cu toate acestea, au luat casa, deoarece era mare și solidă. Au făcut din ea un club și organizau acolo diverse petreceri. Iar icoanele care erau pe pereți au fost aruncate la podele si distruse.
“Bunica avea feciorii mari. Și dânșii, când se duceau și vedeau ce se face acolo, în casa lor – scuipau, fumau, vorbeau urât – s-au revoltat. Și odată un fecior de-a bunicăi (un frate de-a mamei) s-a revoltat și a făcut observație, precum că ei nu procedează corect: «Aici este casă, cum voi puteți să vă permiteți să scuipați pe jos, să vorbiți prostii?». Ei l-au scos afară și l-au bătut foarte crud. După bătaie, el a trăit o săptămână și a murit. Cei care l-au bătut nu au fost trași la răspundere. Bunica a suferit foarte tare. Feciorii ei nu-și puteau permite ca în casa lor să fie atâta dezordine. Au crescut într-o casă de creștini, cu icoane pe pereți. Unul a murit după bătaie, dar pe altul l-au închis. Îi dădea pește sărat, și apă nu-i dădea. Bunica avea dreptul o dată în săptămână să-i ducă de mâncare. Acei milițieni mâncau ceea ce ducea bunica, dar lui nu-i dădea nimic. Și, când odată bunica s-a rugat ca să-l vadă pe feciorul ei, după trei săptămâni, bunica când l-a văzut, nu-l recunoștea, atât de slab și chinuit era. Apoi, el a murit de foame și sete”, a menționat Anastasia Dulghieru.
După moartea soțului, bunica Anastasiei nu s-a recăsătorit și a crescut singură copiii. Principala regulă pe care i-a învățat, a fost să rămână mereu oameni. Părinții Anastasiei, aceeași regulă i-au învățat pe copiii lor.
“Taica nostru spunea așa: „În viața voastră multe o să pierdeți, că asta-i viața, dar niciodată să nu pierdeți omenia, să nu pierdeți obrazul. Obrazul vostru nu trebuie să fie gros, nerușinat, dar trebuie să aibă omenie. Câte zile veți avea, să fiți omenoși!”. Și iată asta eu niciodată nu uit”, a spus Anastasia Dulghieru.
Toată viața Anastasia a lucrat la ferma de vaci, mulgătoare. Singură ridica bidoane cu 50 de litri de lapte. Astfel, muncind din greu, cu dăruire de sine și fără cruțare, a ieșit la pensie cu grad de invaliditate.
O lucrătoare de la ferma, mulgătoare, are percepția corectă a vieții, conștiința lucidă, scrie versuri și relatează adevăruri profunde în mesajele sale. Femeia scrie poezii în stil vechi – de mână. Multe sunt dedicate amintirilor din copilărie și familiei, dar există și lucrări despre evenimente mai contemporane. Visul cel mare al Anastasiei Dulghieru este să scrie o carte despre istoria familiei sale, dar înțelege că aceasta este o muncă enormă, care necesită mult timp și efort.
Tradiția, obiceiurile, neamul s-au născut și consolidat, format la sat. Din talpa satului s-au format orașele, tehnologiile, păturile sociale. (Edward Radzinski).
Autor: Inna Gurgurova
Reporter: Cristina Lupașcu
Abonați-vă la noi pe rețele sociale: Telegram, YouTube, Facebook и Instagram. Aici publicăm știri pe scurt!
