Așezat pe malul stâng al râului Cogîlnic, satul Sadaclia din raionul Basarabeasca, Republica Moldova, găzduiește cele mai neobișnuite case. O plimbare pe ulițele pitorești ale satului îți dezvăluie zeci de imagini vibrante, parcă rupte din povești, pictate pe porțile sătenilor. Toate aceste desene sunt realizate de mâna iscusită a lui Gheorghe Țăranu, care, de profesie, este un expert în justiție.
Gheorghe Țăranu s-a născut la 15 februarie 1962, în satul Abaclia, raionul Basarabeasca. Vine dintr-o familie numeroasă, unde erau șase frați și patru surori. Fiecare dintre ei avea o îndeletnicire sau o meserie. Cineva era lemnar, altcineva era constructor, una dintre surori a făcut studii de agronomie, însă el era singurul care iubea „minunata artă” a picturii.
Un moment definitoriu în viața lui Gheorghe a fost întâlnirea cu Tatiana, pe care o numește „sufletul pereche”. În anul 2000, cei doi s-au căsătorit și Gheorghe s-a mutat cu traiul în satul Sadaclia, unde este cunoscut de consăteni drept „omul cu mîini de aur”. De atunci, își dedică timpul liber pictând comenzi, pe care le primește aproape zilnic.
Fără școală, dar cu talentul în mână
Nu a urmat o școală de arte sau lecții speciale de pictură, deoarece nu a avut posibilitatea. Vremurile erau grele, părinții erau în vârstă și încercau să aibă grijă de toți copiii pe care îi aveau. Cu toate acestea, el nu și-a neglijat talentul și și-a creat propria școală de învățare în domeniul artei. Când era mic, avea mereu dorința să picteze pe orice îi cădea la îndemână, dar nu prea avea voie, pentru a nu strica ceva.
,,Îmi plăcea la nebunie să pictez, așa că ceream voie de la mama. Primele locuri unde m-am jucat cu pensula au fost saraiele vechi de la casa părintească”, își amintește pictorul. Acolo, pe perete, a reprezentat un peisaj mioritic.
Între 1969 și 1979, a urmat școala medie.
În acea perioadă, în timpul regimului comunist, la școală se urmau doar zece clase, nu ca acum – 12. Pe parcursul anului școlar, se organizau diverse activități, precum săptămâna limbii moldovenești, ruse, franceze, engleze, unde mereu se străduia să participe cu desenele sale. A și câștigat un loc de prestigiu la un concurs, iar de atunci, pasiunea pentru artă a crescut și mai mult.
La lecțiile de muzică, îi plăcea să deseneze portretele compozitorilor:
„Stăteam la oră și îi desenam pe Ceaikovski, Mozart, Beethoven și alții”.
La orele de artă plastică, colegii mereu veneau la el și îl rugau să le facă desene. El nu îi refuza niciodată, deoarece colegii știau că este cel mai talentat din clasă. Profesorul i-a observat capacitățile și l-a îndrumat să meargă mai departe.
Pentru că nu a avut literatură în acest domeniu, s-a înscris la ziarul „Literatura și arta”, cu gândul că acolo va găsi ceva de folos. Pe vremea sovietică literatura era puțină, mai ales în domeniul artei.
A efectuat serviciul militar în anul 1982, timp de doi ani, dar nici acolo nu a renunțat la pictură, desenând de fiecare dată când avea timp sau când îi venea inspirația. Acolo s-a împrietenit cu un băiat din Azerbaijan care avea studii în domeniul picturii și a luat de la el mai multe lecții, care l-au ajutat pe parcurs.
După încheierea serviciului militar, a mers în Belarus, unde a urmat, timp de doi ani, Școala de miliție (poliție) din orașul Мoghilău (rus. Могилёв). Nici în această perioadă nu și-a neglijat „mărețul talent”, continuând să picteze peisaje și portrete. S-a reîntors la locul de baștină și a început să pună în aplicare cele învățate pe parcursul acestor ani.
Pictura și Justiția: Meserii care se îmbină armonios
A absolvit Facultatea de Drept. Până la vârsta de pensionare a activat în
cadrul Departamentului de criminalistică din raionul Basarabeasca. La momentul actual, Gheorghe Țăranu este expert judiciar, de categorie superioară, la Biroul Asociat de Expertiză Judiciară. Îmbină cu succes profesia de bază cu hobby-ul său, pe care îl consideră a doua meserie și mai mult decât o „sursă de existență spirituală”. Chiar dacă uneori vine obosit, se așează în fața șevaletului, ia paleta de culori în mână și începe să-și „hrănească sufletul”, încărcându-se cu forțe noi pentru ziua următoare. Pictura l-a ajutat și continuă să-l ajute în cariera sa de polițist. Datorită portretelor pe care le face în baza descrierilor victimelor, în majoritatea cazurilor, făptașii sunt prinși.
Un caz memorabil a avut loc în anul 1992, în timpul războiului din Transnistria. Un tren venea dinpre Cahul, iar când a ajuns la Comrat, unul dintre pasageri a fost aruncat din tren. Din fericire, victima a rămas în viață și s-a adresat la inspectoratul de poliție, unde lucra Gheorghe. Pasagerul aruncat din tren a descris fiecare amănunt, iar datorită portretului realizat, timp de două zile, a fost găsit făptașul.
„Acesta nu este unicul caz, căci, pe vremea aceea, se făceau crime serioase. De fiecare dată, încercam să vorbesc cu victimele, ca să pot desena portretele făptașilor, și îmi reușea. După ce erau prinși, mi se aduceau mulțumiri”, povestește Gheorghe Țăranu.
La început, picta doar porți, dar a trecut și la pictatul pe garaje și pe pereții din interiorul caselor. Totuși, cel mai mult, ne spune Gheorghe, îi place să facă portrete.
De obicei, la orice tip de pictură, fie că este vorba despre o poartă, un portret sau un perete, lucrează în jur de trei-patru zile, iar temele pe care le abordează sunt inspirate de imagini pitorești.
„Vin acasă seara și mă apuc de pictat. Așa, timp de două-trei ore, încerc să las toate grijile și problemele și mă avânt în lumea mea. Atunci când vrei să te apuci, în primul rând, trebuie să ai dispoziție și plăcere, fiindcă datorită acestora se primește totul”, spune pictorul entuziasmat.
Îi place ceea ce face și se bucură cel mai mult atunci când este apreciat cu adevărat de oameni. Aproape la fiecare sărbătoare importantă din sat, vine cu expoziții, pentru a bucura ochii privitorilor, iar când te plimbi pe străzile satului, te simți ca într-un muzeu în aer liber.
Unica sa pictură 3D/Despre pictura sa 3D
Are în palmares aproximativ 500 de lucrări, printre care se numără și una mai deosebită, realizată în tehnică 3D. A văzut mai multe exemple pe internet și a decis să creeze ceva neobișnuit pentru satul său natal. A pictat un tanc pe garajul propriei case, a cărei țeavă a tunului se mișcă în direcția spre care merge o persoană. Spune că i-a fost puțin greu, dar s-a descurcat.
„Ca să se schimbe direcția, trebuie să știi și puțină geometrie. M-am gândit că se va primi într-un fel, dar a ieșit mai bine decât mă așteptam. Vezi, eu am făcut aceasta mai mult pentru tineret, căci înainte nu se aborda acest stil. Tehnologiile se schimbă, iar dacă va ieși și stilul 7D, atunci vom merge după el”.
Pictura cu tancul 3D are în spate o poveste amuzantă. Gheorghe râde de de fiecare dată când își amintește și le povestește sătenilor despre cele două accidente cauzate de tanc:
„Eram prin ogradă și aud o lovitură. Ies la poartă și văd că o motocicletă s-a ciocnit în podul din apropierea casei. Un alt caz a fost cu o mașină. Mergea spre satul vecin, Carabetovca, iar din cauză că urmărea cum se schimbă țeava tunului de la tanc, a ajuns cu mașina în șanț”.
Cunoscut și lăudat pentru talentul său
Nu este om care să nu-l cunoască pe Gheorghe Țăranu. Dacă te plimbi dintr-o parte a satului în cealaltă, vei întâlni mulți oameni grăbiți. Îi întrebi dacă știu cine este acest pictor și răspund fără ezitare: „Cum să nu-l cunosc, el este cel care mi-a pictat poarta”, „E foarte talentat și are mâini de aur”, „Am văzut la vecin, am văzut și prin sat picturi de-ale dumnealui și am de gând să-l chem și la mine”.
Sătenii sunt mândri de arta pe care o creează. Gheorghe a avut și continuă să aibă comenzi din satele vecine, dar și din alte orașe din țară, cum ar fi Cimișlia și Cantemir, unde toată lumea este mulțumită de munca pe care o depune în picturile sale.
Creațiile lui Gheorghe Țăranu servesc drept carte de vizită pentru turiștii care vin să descopere localitatea. Oare doar satul Sadaclia va găzdui astfel de picturi sau acestea urmează a fi promovate și în alte părți ale țării?
Frumusețea satului poate fi pusă în valoare prin intermediul unor astfel de oameni talentați, care știu să transforme spațiul în care trăiesc într-o veritabilă galerie de artă. Indiferent de profesia aleasă sau de vârstă, este esențial ca talentul să fie dezvoltat prin muncă și pasiune pentru a atinge succesul. Astfel, întreaga comunitate beneficiază de pe urma acestor inițiative artistice.
Autor: Antonina Garaba
Susțineți redacția BAStv, abonați-vă la noi pe platforma Patreon sau prin efectuarea contribuțiilor prin PayPal! Aceasta ne va ajuta să creăm conținut interesant și util pentru dvs., rămânând în continuare o platformă media independentă.
Abonați-vă la noi pe rețele sociale: Telegram, YouTube, Facebook și Instagram. Aici publicăm știri pe scurt!
Te salut, Mihaela! Spune-mi, de la ce a început dragostea ta pentru desen? Ai avut un model de inspirație pentru asta?
Ai și alte pasiuni în afară de desen? Care sunt ele?
