Începând de astăzi, 11 martie, credincioșii intră în Săptămâna Albă, perioadă care îi pregătește sufletește și trupește pentru intrarea în Postul Mare. În aceste zile, oamenii elimină din alimentație carnea și slănina. În zilele de miercuri și vineri se face dezlegare la brânză, lapte, ouă și pește.
Postul Paștelui, începând pe 18 martie, este precedat de Săptămâna Albă sau a Brânzei, în care nu se mai mănâncă alimente din carne, ci doar brânză, lapte și ouă. În Săptămâna Albă, miercuri și vineri, credincioșii consumă și pește. Conform calendarului creștin-ortodox, începând cu duminica în care se lasă sec de carne, este interzis să se celebreze nunți. De altfel, nunți nu se fac pe durata întregului post și nici în Săptămâna Luminată.
În Săptămâna Albă, miercuri, începe rostirea rugăciunii Sfântului Efrem Sirul, „Doamne şi Stăpânul vieţii mele…”, rugăciune care va fi rostită tot postul până în miercurea din Săptămâna Mare. În zilele de miercuri şi vineri din Săptămâna Albă nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie.
Focuri purificatoare
Potrivit tradiției, în noaptea sâmbetei plăcintelor, spre duminica Lăsatului Sec de brânză, se fac focuri pe dealuri, prin curţi şi grădini curăţându-se şi arzându-se uscăturile. Apoi oamenii se odihnesc pentru a petrece şi duminica de Lăsatul Secului de brânză.
În duminica Lăsatului sec de brânză se fac mese care se încheie tradiţional cu un ou fiert, obicei de la care au pornit şi zicătorile: „Cu un ou se astupă gura acum, cu alt ou se destupă gura la Paşti” sau „Ouşor, ouşor, să-mi pară Postul uşor!”
Se bate halviţa
La mesele îmbelşugate din duminica Lăsatului sec de brânză nu poate lipsi plăcinta cu brânză sau „bulzul”, făcut dintr-un boţ de mămăligă, în mijlocul căruia se pune brânză grasă de oaie şi apoi este copt pe jăratec. Un alt obicei este „bătutul alviţei”: halviţa se atârnă de o sfoară în tavan, iar copiii încearcă să o apuce cu gura.
Superstiţiile spun că pe sfoara rămasă de la „bătutul alviţei” se fac din loc în loc atâtea noduri câţi membri are familia, apoi i se dă foc. Tradiţia spune că ultimul nod înaintea căruia se stinge sfoara desemnează pe cel mai norocos membru al familiei în acel an.
„Hrănirea morţilor”
Pentru a avea spor la bucate şi în gospodărie, dar şi pentru „hrănirea” morţilor, se pune pe pervaz, într-o farfurie, o felie de pâine, un pahar cu vin, sare şi plăcintă cu brânză care se lasă acolo până-n seara duminicii respective.
O altă superstiţie din Săptămâna Albă este ca gospodinele să aşeze oalele şi cratiţele numai cu gura în jos, pentru a fi ferite de pagubă.
Nu se spală rufe
Prima zi este Lunea albă, cunoscută şi ca Lunea burdufului, pentru că atunci se taie burduful de brânză. În Marţea albă şi în Miercurea albă, nu se spală rufe şi nu se face baie.
În Joia Furnicilor, aşa cum se numeşte joia din Săptămâna Albă dinainte de Postul Paştelui, femeile împlineau o datină prin care aduceau ofrande acestor insecte: ele făceau o turtă din făină sau mălai, o ungeau cu unt sau cu brânză şi o puneau pe un muşuroi. Prin tradiţie, se credea că insectele sunt îmbunate şi nu vor face pagube gospodarilor în timpul verii.
În vinerea din Săptămâna Albă dinainte de Postul Paştelui se mănâncă numai seara, pentru binele casei şi pentru curăţirea sufletului şi se spun rugăciuni.
Nu se coase
În Sâmbăta albă se fac plăcinte, care se dau de pomană, alături de colăcei şi colivă cu lumânări mici. Fetele aduc câte un ulcior de apă de la izvorul cel mai rece şi dau de pomană ca să aibă izvor în cealaltă lume. Bărbaţii nu lucrează, fiind în primejdie de căzături, iar femeile nu cos şi nu spală cămăşi bărbăteşti.
Săptămâna Albă dinainte de Postul Paştelui se încheie cu duminica de lăsatul secului de brânză, ultima zi de petrecere înaintea postului Sfintelor Paşti. La masa sărbătorească se consumă doar bucate de culoare albă, pentru că este dezlegare la produsele lactate.
Duminica împăcării
Ultima zi din Săptămâna Albă este numită “Duminica izgonirii lui Adam din Rai”, întru amintirea zilei în care, strămoşii noştri au încălcat postul rânduit de Dumnezeu, mâncând din pomul interzis, apoi, cum nu şi-au recunoscut greşala, Adam dând vina pe Eva iar aceasta pe şarpe, au fost alungaţi din Paradis.
Duminica Lăsatului Sec de brânză se numeşte şi Duminica iertării şi împăcării. Rudele, prietenii şi vecinii se vizitează şi îşi cer iertare unii de la alţii pentru eventualele greşeli, pentru a intra cu sufletul curat în post. Prin tradiţie, cei care se consideră vinovaţi aduc persoanei la care-şi cer iertare: prăjituri, cozonaci, nuci şi fructe, în semn de iertare. După amiaza, cei căsătoriţi îi vizitează pe naşii de cununie şi le urează sănătate şi post uşor. În familiile sărace, cu mulţi copii, este bine să se ofere şapte sticle cu lapte, care simbolizează cele şapte săptămâni de post, pentru ca acei copii să aibă hrana mai bună în timpul Postului Mare.
Abonați-vă la noi pe rețele sociale: Telegram, YouTube, Facebook și Instagram. Aici publicăm știri pe scurt!
