Acum 85 de ani, în satul Tătărăuca Veche din ținutul Soroca, a venit pe lume Iva Oțel, cea care peste ani avea să fie cunoscută ca medicul-academician Eva Gudumac. A fost de mică fata tatei, și tot de la părintele său i se trage dragostea față de carte. După absolvirea școlii și-a dorit să studieze la Bălți, ca să devină profesoară de fizică și matematică, dar soarta a avut alte planuri pentru ea.
Apropo de nume, deși toți o știm de Eva Gudumac, dar de fapt numele ei de acasă este Iva, și nu l-a primit întâmplător. Dar s-a obișnuit cu timpul și cu numele Eva.
Inițial se gândea să devină medic infecționist, dar nu a fost să fie. Oamenii de lângă ea i-au ghidat calea spre chirurgia pediatrică, unde și-a găsit rostul, ba chiar această alegere avea să-i definească întreaga carieră. Printre dascălii cărora le poartă o recunoștință aparte sunt medicii Arcadie Mazur și academiciana Natalia Gheorghiu, a cărei discipolă de succes a devenit peste ani.
Dar pe lângă muncă asiduă, au contat și genele de acasă, nu în zadar vine din dinastia Oțel, nume de familie înlocuit doar în acte cu Gudumac, dar care i-a rămas pecetluit în caracter. A fost alături de micii pacienți, chiar și în detrimentul familiei, iar adesea dedica mai mult timp pentru tratarea copiilor pe care-i vedea pentru prima dată, decât să petreacă acasă cu propriul copil. Dar avea un motiv bine întemeiat.
Chiar și astăzi, după atâtea decenii trăite la Chișinău, se simte străină în capitală, iar acasă pentru ea este sinonim cu Tătărăuca natală, acolo unde gimnaziul din sat îi poartă numele. Nu a uitat de unde vine, iar învățămintele de la părinți îi sunt și acum povață, chiar dacă sunt alte vremuri, iar tehnologiile par să cam pustiască sufletele oamenilor.
A avut oportunitatea să se mute la Moscova și București, dar nu a acceptat să-și părăsească baștina. Și pe timpurile sovietice, ca și după căpătarea independenței Republicii Moldova, a pus în capul mesei omenia. Ba chiar și când a cochetat cu politica, nu a uitat de micii pacienți, iar preocupările sale de bază au rămas a fi cele legate de problemele sistemului medical și de accesul copiilor la tratament.
În anii de renaștere națională nu s-a regăsit printre cei care chemau concetățenii la abolirea ocupației sovietice, cu toate acestea ia simpatizat pe unii dintre liderii mișcării, în special pe scriitorul-academician Dumitru Matcovschi. Nu se regăsește printre cei care detestă perioada sovietică, menționând că fiecare perioadă are și ceva benefic.
Cât privește integrarea europeană a Republicii Moldova, Eva Gudumac consideră că noi trebuie să muncim și să demonstrăm că avem și noi ce da, nu doar să cerșim așteptând să vină cineva și să ne dezvolte această palmă de pământ.
A rămas devotată chirurgiei și a ales să lucreze cu cei mai vulnerabili pacienți – copiii. Nu prea știe ce înseamnă cuvântul odihnă, iar cei 85 de ani pe care i-a împlinit în această primăvară nu o duc cu gândul la faptul că ar trebui să se mai potolească din muncă, ci reprezintă, de fapt, experiența acumulată, ca om, dar și ca profesionist.
Cu patru decenii în urmă a susținut teza de doctor habilitat, iar între timp familia ei s-a transformat într-o dinastie de medici cu renume. Privirea severă și blândă în același timp, dar și părul auriu rămân neschimbate, la fel ca-n copilăria de pe meleagurile satului Tătărăuca Veche.
Este vicepreședintă a Academiei de Științe a Moldovei, membră de onoare a Academiei de Științe Medicale din România, și deține „Ordinul Republicii” și titlul de Om Emerit al Republicii Moldova, dar nici una dintre aceste funcții și distincții nu-i dau satisfacția pe care o are când redă unui micuț bucuria unei vieți sănătoase.
