Joia Mare, cunoscută și sub denumirea de Joia Patimilor, reprezintă una dintre cele mai semnificative zile din Săptămâna Mare, fiind un moment de adâncă reflecție religioasă, dar și o zi încărcată de tradiții și obiceiuri populare transmise din generație în generație.
În centrul semnificației teologice a Joii Mari se află Cina cea de Taină, ultima masă a lui Iisus Hristos cu apostolii Săi, înainte de a fi prins și răstignit. Potrivit relatărilor evanghelice, în cadrul acestei cine, Hristos instituie Sfânta Euharistie, oferind pâinea și vinul ca Trupul și Sângele Său, chemându-i astfel pe ucenici și pe toți credincioșii la comuniune spirituală cu El.
Un alt moment profund este spălarea picioarelor apostolilor, gest simbolic prin care Hristos, învățătorul și Domnul, arată smerenie absolută, lăsând un exemplu viu de slujire și dragoste față de aproapele.
„Precum eu am făcut vouă, așa să faceți și voi”, este mesajul esențial transmis în această zi.
În biserici, în Joia Mare se oficiază Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia, prilej pentru mulți credincioși să se împărtășească. Seara, are loc Denia celor 12 Evanghelii, o slujbă specială în care se citesc pasaje din cele patru Evanghelii.
Dincolo de dimensiunea religioasă, Joia Mare este și o zi importantă în calendarul tradițiilor populare. Gospodinele din satele Moldovei se trezesc în zori pentru a începe curățenia generală a gospodăriei. Se spală ferestrele, se aerisesc încăperile, se scoate rufăria la soare și se pune în ordine fiecare colț al casei.
Tot în această zi, gospodinele coc pasca – un cozonac tradițional cu brânză dulce și stafide – și cozonacii cu nucă sau mac, ale căror arome umplu casele și anunță apropierea Sărbătorii Pascale. În multe regiuni, aluatul este frământat cu rugăciune, în credința că va crește mai bine și va aduce belșug.
Un alt obicei important al Joii Mari este vopsirea ouălor de Paști, practică încă păstrată cu sfințenie în numeroase gospodării rurale. Ouăle sunt vopsite cu coloranți naturali, obținuți din coji de ceapă roșie, sfeclă, frunze de nuc sau alte plante. În unele zone, ouăle sunt decorate manual cu frunze, flori sau dantelă, fiecare element având un simbolism aparte.
Un element specific acestei zile este încetarea bătăii clopotelor. De la Denia celor 12 Evanghelii și până la Noaptea Învierii, clopotele bisericilor tac, marcând durerea și solemnitatea momentelor trăite de Hristos. În unele sate, în locul clopotelor, băieții folosesc toaca sau buhaiul pentru a marca timpul sacru al Patimilor.
